Monthly Archives: February 2015

BBC News: Russian navy to use Cyprus ports

BBC News

Cyprul nu e membru UE?  Pentru Cypru nu se aplică consultările cu UE când e vorba de securitatea Uniunii?? Sigur că nu, asta cu “întrebatul” e doar pentru guguștiucii din grupa mare a politicii romanești…
Poate totuși mai învățăm câte ceva noi ăștia Deștepții lumii – adică neamul nostru care-a devenit neam de eroism de tavernă și – după unii “analiști”, centrul strategic al Securității UE și…  câte și mai câte… doar că nu ne ia nimeni în seamă…  Poate învățam să nu mai cerem voie la pipi, poate învățam că licurici există numai în capul celor care-și aleg Peștele pentru protecție – bineînțeles, protecție în mintea lor, pentru că nu există protecție dacă se-ajunge în/la public…
Ungaria face ce dorește, Cyprul la fel… Germania și Franța negociază starea de război cu Rusia fără Anglia sau fără UE la masă… Și mai ales fără România care este – prin Moldova, locul cel mai plauzibil după estul Ucrainei.  Pentru că Rusia nu va ataca nici o țara membru UE, deci membru NATO – ii lasă încetul cu încetul să între NATO în Ucraina mai întâi…  Observatori ce Dzeu, că n-or fi combatanți declarați.
Mai departe, uite Grecia zice că nu-i mai convine și nu plătește – deștepți grecii, au schimbat macazul chiar când a fost să fie plata… Desigur, așa cum ii știm noi pe greci, este doar o coincidență…
Spaniolii își văd de campionatul lor cu gândul să halească din nou alte câteva sute de miliarde de euro fonduri nerambursabile pe care nu le-au cheltuit guguștiucii atotștiutori de securitate globală – adică noi, în special noi românii.  Halal Uniune, se va duce acolo unde-i locul, la coșul de gunoi al istoriei din cauza aroganței cu care și-a tratat membrii, arogantă care-a făcut posibilă pierderea Ucrainei și poate a făcut posibil chiar un război – aici mă refer la condițiile extraordinar de grele impuse Ucrainei pt împrumutul pe care l-a cerut și care-a fost scânteia “revoluției” din 2013…
Cu aceeași arogantă au fost tratată și Grecia – și cam același rezultat și acolo…  În ce privește Grecia, cred că rușii mai au răbdare un pic – ar plăti ei de trei ori mai mult și de trei ori mai repede – pentru că accesul la Mediterană și la strâmtori n-are preț pt ruși…
Dar ăsta-i haz de necaz, cum spunem noi, asta fac eu acum, dar uite că nu-s povești – toate s-au întâmplat și continuă să se întâmple în această fascinantă uniune unde egalitatea e doar la super-maximele salarii date comisarilor europeni ca să nu crâcnească cumva la “votul-popular” în interesul… Mda… mă opresc aici – tare-aș vrea să o zic data asta, dar la fel ca rușii, mai am puțină răbdare, doar se spune că jocul greșeală așteaptă… Enjoy

Tagged , , , , , ,

Teapa Loto

Sursa: Digi24

Contract cu ghinion pentru Loteria Română. A scăpat printre degete 75 de milioane de euro, din motive care nu li se pot imputa decât managerilor.

Conducerea a semnat un contract cu o firmă care i-a livrat 10.000 de aparate pentru jocuri de noroc şi cu care urma să împartă câştigul.

Nu şi-a respectat însă partea de înţelegere şi a primit doar o cincime din sumă. Acum, contractul este anchetat de procurorii anticorupţie şi de Corpul de Control al Ministerului de Finanţe. După semnarea contractului cu Novomatic, conducerea Loteriei Naţionale se lăuda, printr-un comunicat de presă, în octombrie 2013 că a reuşit să finalizeze cu succes contractul cu firma austriacă, pe care a ales-o din cinci mari companii de profil. A doua zi, premierul Victor Ponta întărea declaraţiile conducerii Loteriei.

„Zece ani de zile, la Loteria Română am luat zece milioane de euro. Acum am semnat un contract să luăm 75 de milioane de euro. Deci, de la 10 la 75. Dacă te uiţi la televizor, o să afli că e ceva rău”.

După terminarea primului an de contract, Digi24 a vrut să afle de la conducerea Loteriei câţi bani a încasat de la austrieci. De mai bine de trei luni, conducerea companiei refuză să spună care este suma pe care a primit-o. Facturile arată că statul a încasat de la Novomatic în primul an de contract doar 14 milioane de euro, în loc de 75 de milioane.„Corpul de Control este acolo, la Loterie, exact pe această temă. Când se finalizează controlul, vi-l pun la dispoziţie”, a declarat Darius Vâlcov, ministrul Finanţelor Publice. 

Loteria Română nu are şanse să încaseze de la Novomatic diferenţa de 61 de milioane de euro, din cauza unor clauze contractuale. Potrivit surselor Digi24, austriecii de la Novomatic au condiţionat în contract acordarea sumei de 75 de milioane de euro de renovarea tuturor sediilor Loteriei Române şi de prelungirea orarului de funcţionare de la 8 la 12 ore. Loteria nu a reuşit să îşi onoreze obligaţiile. Conducerea Novomatic România a fost extrem de discretă.

Nu vă pot răspunde. Cel mai bine ar fi să vă adresaţi Loteriei. Dacă ei nu vor să vă răspundă înseamnă că eu cu atât mai mult nu ar trebui să vă răspund”, a declarat Adrian Georgescu, director Novomatic România. Anul trecut, preşedintele aflat în funcţie dădea de înţeles că lucrurile ar putea să nu meargă tocmai bine. 

Aştept şi eu să se termine luna octombrie, să văd dacă Novomatic plăteşte 75 de milioane. În octombrie ar trebui să vină primii 75 de milioane de euro. Angajamentul există. Dacă e în contract, ar cam trebui să fie garantat”, declara atunci Traian Băsescu.

Contractul dintre Loteria Română şi Novomatic a fost încheiat fără licitaţie, pe o perioadă de 15 ani. Înaintea acestui contract, compania de stat a avut o înţelegere cu firma grecească Intralot, de pe urma căreia a primit între 20 şi 30% din încasări şi suporta şi toate cheltuielile.

Grecii de la Intralot au încasat mai bine de 10 ani aproape toţi banii din video-loterie. Corpul de Control al Ministerului de Finanţe şi al prim-ministrului au catalogat înţelegerea drept unul dintre cele mai păguboase contracte făcute de stat. Noul contract al Loteriei a fost semnat cu o firmă care deţine 5% din acţiunile Intralot.

 

Tagged , , , , , ,

Oameni de afaceri? Nu.Cascadorii penali ai rasului….

Sursa: Zf.ro

Ampla ofensiva anti-coruptie derulata in ultima perioada le-a facut printre altele viata usoara producatorilor de televiziune de la posturile de stiri si redactorilor din presa scrisa si virtuala: nu au decit sa urmareasca site-urile DNA, DIICOT si ale Parchetului General, sa preia comunicatele oficiale si sa le adauge un sos senzationalist, iar stirea e gata.

In goana dupa exclusivitati si premiere, din comoditate editoriala sau din obisnuinta, mass media romaneasca si-a facut insa un obicei pacatos din a asocia obsesiv si necritic statutul de om de afaceri cu tot felul de indivizi care nu au nicio legatura cu respectiva categorie sociala. Ori de cite ori nu stie ce sa spuna despre ocupatia vreunui cetatean anchetat sau condamnat, presa noastra se grabeste sa-i puna eticheta simplista de “om de afaceri” sau uneori cea peiorativa de “afacerist”. Cazuistica penala recenta abunda in samsari ai retrocedarilor, odrasle de politicieni corupti, consilieri personali de ministri sau cetateni actionari ai unor firme a caror unica activitate consta in a emite facturi fictive, toti prezentati de presa drept “oameni de afaceri”. Prea putin importa ca respectivii indivizi nu au nici in clin nici in mineca cu afacerea in sensul de antreprenoriat, ca nu au facut vreodata un plan de afaceri, ca nu s-au zbatut in viata lor sa plateasca un salariu: presa da opiniei publice insetate de circ satisfactia facila dar suprema: aveti dreptate, toti oamenii de afaceri sint hoti!

Evident ca intr-o societate saracita de un sfert de secol de guvernari cleptocratice, unde tesutul social insusi e putrezit de coruptie iar recursul la populism tine loc de convingeri politice un asemenea mesaj prinde la mase. E remarcabil pe acest fundal ca in comunicatele oficiale ale organelor de cercetare nu se fac referiri gratuite la ocupatia celor anchetati, atita timp cita aceasta este irelevanta pentru mersul anchetei, asa cum e normal. De unde atunci acest nesat al presei de a eticheta intr-un anume fel cetatenii cu ocupatii incerte? Daca referirea gratuita la etnie, la religie, la virsta sau la orientarea sexuala a unui cetatean devenit subiect de presa este sanctionata de societate, de ce abuzul de atribuire a calitatii – altfel nobile – de om de afaceri ramine nesanctionat?

In conditiile in care este tot mai clar ca mass media noastra nu se poate auto-reglementa, devine cu adevarat de neinteles lipsa de reactie a unei intregi pleiade de institutii a caror menire este si aceea de a proteja prestigiul oamenilor de afaceri: avem asociatii ale oamenilor de afaceri si consilii ale investitorilor, avem structuri patronale generale si sectoriale, avem o retea imensa a Camerelor de Comert, avem scoli de business si masterate de antreprenoriat, avem chiar o Coalitie a liderilor de business locali si un Minister al IMM, deci al antreprenorilor. Toti tac milc, indiferenti la incorectitudinea acestor etichetari generale si la efectele devastatoare pe termen lung ale erodarii sistematice a conceptului de intreprinzator in Romania.

Democratiile liberale cu economii de piata functionale prospera cita vreme statutul de antreprenor este legitimat de societate, cit timp adolescentii, tinerii absolventi de scoala generala aspira sa devina oameni de afaceri. America vibreaza economic pentru ca orice tinar viseaza sa devina Steve Jobs sau Warren Buffet si pentru ca societatea il respecta, il admira si ii acorda recunoastere intreprinzatorului onest. Daca, asa cum se intimpla acum la noi, societatea, prin mijloacele sale publice de comunicare, discrediteaza necontenit aceasta patura sociala fecunda, sa nu ne miram ca tinara generatie se indeparteaza de antreprenoriat: o demonstreaza scaderea numarului de firme nou infiintate, lipsa de vigoare a sectorului privat in general, inclinatiile de cariera ale adolescentilor. De aici pina la situatia in care cei mai multi tineri isi vor dori sa lucreze la stat mai e un singur pas.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Alta fata a SRI

Sursa: Comisarul

Discuţia despre SRI, în contextul nominalizării controversatului Eduard Hellvig la şefia institiţiei, ar trebui să depăşească limita persoanei.
Toţi oficialii români se bat să laude, ca dobitocii, modernul, reformatul, performantul, bla, bla, bla, SRI. Da, SRI 2014 nu mai este SRI 2004. Nu mai este sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie.
Iar Coldea de atunci era Gioni Popescu, un semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989. Şi devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele. O ruşine de ţară am fost. Din care s-a furat sume fabuloase de bani. De ordinul ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI. Care acum sunt ascunse, sub diverse identităţi, în paradisuri fiscale. Sau stau la baza unor aşa-zise poveşti de succes în afaceri gen Tender sau Frank Timiş.
Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.
Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Unde cei mai mulţi aşa-zişi aleşi au fost doar nişte butonaţi. Nişte fantoşe care au mimat democraţia.
Ce-o mai râde acum Gioni Popescu! Văzându-şi creaţia la butoane. Manevrându-l pe chiar prim-ministrul ţării! Însă Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă. L-a creat şi pe Gruia Stoica. Personajul dubios căruia păpuşa Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române! Unui rrom din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi! Şi cât a mai insistat! Vă daţi seama că pe această temă se pot scrie tomuri întregi. Şi societatea civilă independentă şi onestă din România ar trebui să aibă acces cât mai urgent la aceste date. Pentru ca SRI să devină, cu adevărat, un scut pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări. Nu o minciună vopsită frumos, ca acum.
Trebuie umblat la arhivele ultimilor 25 de ani. Pentru a şti exact cine a vândut această ţară! Documentele există. Pentru că rapoarte s-au făcut. Şi nu s-au distrus.
SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român. Care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi. Pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori. Câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională. Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!
Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul, cere, aşa cum am spus, tomuri întregi, vă facem o trecere selectivă. Cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.
Ştiaţi că, în performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, occidentalul SRI?
Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).
Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost con­siderat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).
În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filia­lei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.
Până la condamnarea defi­nitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus (inaugurat de Ion Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română, se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.
În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.
Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în ­memoria publică.
Reformarea SRI a continuat, de rezo­nanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor gene­rali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI.
După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Ins­pectoratului de Contraspionaj, ­Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brateanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Cons­tantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.
SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, doar câteva exemple. Reţeaua a fost mult mai mare…
În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI…

Vîntu șef și la doi şi-un sfert
SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.
Conotaţiile Cazului Prahova în realităţile din 2014
Corupţia din SRI Prahova a avut însă şi mize mai serioase, ofiţerii de aici fiind implicaţi în mafia petrolului, chiar prin foştii şefi ai secţiei Corneliu Păltânea, şi adjunctul său, Daniel Bucur. Ovidiu Soare şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţională şi Securitatea Economică coordona două dintre cele mai importante unităţi din SRI, direcţiile A şi C care se ocupau cu monitorizarea societăţii civile, a partidelor, a mass-media, şi a mediului politic. Vânzarea de informaţii din interiorul sistemului, acuzaţia cea mai gravă la adresa sa făcea parte din “fişa postului” său.
Soare îl servea direct pe Adrian Năstase şi PSD-ul, SRI-ul devenind un fel de bastion al Regimului pesedist.
Soare si-a impus şi plasat trepăduşii in numeroase puncte ale serviciului, controlând, chiar şi după arestarea sa, o bună parte din activitatea instituției, doar nu degeaba și-a plasat conserve peste tot…
Îl cunoaşteţi pe senatorul Ioan Chelaru, cel care a refuzat să se ducă acum judecător la CCR?
În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte.

Tagged , , , , , , , , , ,

Ambasadorul UK Brummel- superBHS

Sursa: Pagina de politica

paul brummel

 

În contextul scandalului declanșat de difuzarea documentarului „Vin românii” pe Channel 4, Ambasadorul Marii Britanii la București, Paul Brummel, a sugerat că românii care vin în această țară trebuie să fie „pregătiți pentru această experiență”.

„Conform Tratatului de la Lisabona, cetățenii români, ca cetățeni ai Uniunii Europene, au dreptul de a munci, a locui, a studia în Marea Britanie și ei fac acest lucru și sunt bine-veniți. Sunt multe exemple de cetățeni români care au dezvoltat cariere de mare succes în Marea Britanie, cum ar fi balerina Alina Cojocaru, actrița Anamaria Marinca, violonistul Remus Azoiței. Desigur, vrem ca românii care vin în Marea Britanie să fie suficient de pregătiți pentru această experiență. Nu vrem oameni fără adăpost pe străzile Londrei. În ceea ce privește mica minoritate de cetățeni români care vin pentru infracțiuni, sunt fericit că este o colaborare foarte bună între polițiștii români și cei britanici.”, a spus ambasadorul într-un interviu pentru Agerpres.

Criticii documentarului postului britanic Channel 4 spun că românii au fost jigniți și insultați. Serialul urmărește câțiva cetățeni români, unii de etnie rromă, care încearcă să își găsească un loc de muncă în Marea Britanie. Naratorul documentarului este un român de etnie rromă.

Poveștile românilor care apar în documentar sunt destul de diverse. De exemplu, unul dintre ei vrea să strângă bani pentru a-i rezolva o problemă de sănătate a fiicei sale rămasă în țară. Un alt român, care trăise anterior în Canada, doarme prin parcări și parcuri, lucrând ca agent de curățenie ziua.

Ambasadorul britanic a spus săptămâna trecută că nu a văzut documentarul jurnaliștilor britanici despre români

Acesta a mai declarat, în limba română, că rolul său nu este să critice presa din Marea Britanie: „Avem o presă absolut independentă şi cred că este un lucru bun“.

Tagged , , , , , , ,

Un fleac…Ciurel a Ciuruit Oltenia CE

Sursa: EVZ

Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declanșat controale la Complexul Energetic Oltenia, a spus astăzi oficialul în cadrul unei conferințe de presă. “Am declanșat controale (…). OUG 109 (privind managementul corporativ) nu oferă protecție pentru cazuri care ar urma să se confirme”, a spus Gerea, citat de Hotnews.ro.

Societatea a ajuns pe pierderi uriașe în ultimul an și în condițiile în care directoratul, condus de Laurențiu Ciurel, a decis încheierea unui contract controversat cu un SRL abia înființat.

CE Oltenia a renunțat la finalul anului trecut să participe la o licitație organizată de autoritățile din Serbia pentru achiziția a două milioane de tone de lignit, la un preț competitiv.

Afacerea cu Serbia fusese discutată și la nivel de miniștri. În schimb, contractul bănos din Serbia a fost încheiat cu un consorțiu format din două firme sârbești și un SRL constănțean înființat cu trei săptămâni înainte de licitație, ceea ce înseamnă că CE Oltenia a vândut prin intermediar autorităților sârbe cărbunele, însă la un preț dezavantajos.
CULISELE UNEI AFACERI PĂGUBOASE

CE Oltenia a renunțat anul trecut la un contract bănos cu autoritățile din Sebia, pentru a vinde cărbune SUB costul de producție unui SRL de abia înființat. Iată calendarul tranzacției.

Pe 19 octombrie 2014, directorul Diviziei Miniere din cadrul CE Oltenia, declara pentru Economica.net că societatea avea să participe la o licitație organizată de Ministerul Energiei și Mineritului din Serbia pentru livrarea a 2 milioane de tone de lignit.

Pe 23 octombrie se infiinteaza BVA Coal SRL. CE Oltenia nu s-a prezentat la licitație în schimb conducerea companiei s-a întâlnit cu cei de la BVA Coal SRL, firmă înființată recente  și aflată într-un consorțiu cu două firme, Virom Group din Beograd si DMB Transport Ltd. Ruma. Potrivit jurnalistilor de la Pandurul, Firma Virom Group este controlata de sarbul Dejan Oketic, condamnat în 2008 într-un dosar numit în țara lui “Mafia petrolului”.

Pe 19 noiembrie a fost semnat contractul din Serbia, cu consorțiul format din cele trei firme.

Pe 12 decembrie, Laurentiu Ciurel semneaza contract cu BVA Coal SRL pentru livrarea a 1,2 milioane de tone carbune, la pretul de 13 euro/tona. In total inseamna 15,6 milioane euro. Departe de cele 100 de milioane de euro –  sumă ce urma să fie obținută din contractul din Serbia.

Tagged , , , , , , , ,

Istoria se repeta…

There are no words to add to this. But Churchill saw it coming.  Read his ending comment.

IRAN 1970

IRAN 2012

AFGHANISTAN

EGYPT (Cairo University) 1959

EGYPT (Cairo University) 2012

NETHERLANDS (Amsterdam) 1980

NETHERLANDS (Amsterdam) 2012

…And some people still do not see a reason to worry!
Winston Churchill 1899. “Individual Muslims may show splendid qualities, but the influence of the religion paralyses the social development of those who follow it. No stronger retrograde force exists in the world.”

This is amazing. Even more amazing is that this hasn’t been published long before now.
CHURCHILL ON ISLAM Unbelievable, but the speech below was written in 1899.
(Check Wikipedia – The River War). The attached short speech from Winston Churchill, was delivered by him in 1899 when he was a young soldier and journalist. It probably sets out the current views of many, but expresses in the wonderful Churchillian turn of phrase and use of the English language, of which he was a past master. Sir Winston Churchill was, without doubt, one of the greatest men of the late 19th and 20th centuries. He was a brave young soldier, a brilliant journalist, an extraordinary politician and statesman, a great war leader and British Prime Minister, to whom the Western world must be forever in his debt.

He was a prophet in his own time. He died on 24th January 1965, at the grand old age of 90 and, after a lifetime of service to his country, was accorded a State funeral.

HERE IS THE SPEECH:

“How dreadful are the curses which Mohammedanism lays on its votaries! Besides the fanatical frenzy, which is as dangerous in a man as hydrophobia in a dog, there is this fearful fatalistic apathy. The effects are apparent in many countries, improvident habits, slovenly systems of agriculture, sluggish methods of commerce, and insecurity of property exist wherever the followers of the Prophet rule or live.

A degraded sensualism deprives this life of its grace and refinement, the next of its dignity and sanctity. The fact that in Mohammedan law every woman must belong to some man as his absolute property, either as a child, a wife, or a concubine, must delay the final extinction of slavery until the faith of Islam has ceased to be a great power among men. Individual Muslims may show splendid qualities, but the influence of the religion paralyses the social development of those who follow it.

No stronger retrograde force exists in the world. Far from being moribund, Mohammedanism is a militant and proselytizing faith. It has already spread throughout Central Africa, raising fearless warriors at every step; and were it not that Christianity is sheltered in the strong arms of science, the science against which it had vainly struggled, the civilization of modern Europe might fall, as fell the civilization of ancient Rome.”
Sir Winston Churchill; (Source: The River War, first edition, Vol II, pages 248-250 London).
Churchill saw it coming.

Tagged , , , , , , ,

Manual de spalare a banilor

Sursa: Digi24

Banii pe care Dorin Cocoş i-ar fi primit în cazul Microsoft, spun anchetatorii, ar fi fost, ulterior, folosiţi pentru cumpărarea de terenuri şi construcţia unor clădiri, dar şi pentru creditarea unor societăţi comerciale ce îi aparţineau. De toate tranzacţiile, susţin anchetatorii, ar fi avut cunoştinţă şi Elena Udrea.

Astfel, cei doi foşti soţi ar fi încercat să mascheze sumele de bani primite drept mită: Dorin Cocoş şi Dinu Pescariu au semnat un document din care reieşea că fostul sportiv l-a împrumutat pe omul de afaceri cu 500.000 de euro. Suma apare în declaraţia de avere a Elenei Udrea din anul 2009.

„Mă întreba cineva de ce nu m-am mirat când am auzit că s-a împrumutat cu 500.000 de euro. Păi, cum să mă mir că s-a împrumutat? M-aş fi mirat dacă era angajat pe 1.000 de lei, 2.000 de lei”, spunea Elena Udrea.

O altă operaţiune economică fictivă făcută de Dorin Cocoş şi de care Elena Udrea ar fi ştiut este legată de contractarea unui împrumut de 3,26 milioane de euro de la BRD Dorobanţi. Suma a fost folosită pentru cumpărarea unui teren de aproximativ 12.000 de metri pătrați pe malul lacului Griviţa, pe strada Neajlovului.

Terenul şi creditul au fost preluate, în 2010, de Alexandru Faur şi au dispărut din declaraţia de avere a Elenei Udrea. Cunoscut ca un apropiat al lui Gheorghe Stelian, Alexandru Faur a cerut Primăriei sectorului 1 eliberarea unui plan urbanistic zonal pentru ridicarea, pe terenul din strada Neajlovului, a unui imobil cu subsol, parter şi două etaje.

Cu toate acestea, spun anchetatorii, beneficiarii reali ai investiţiei ar fi fost Dorin Cocoş şi Elena Udrea, iar preluarea creditului reprezenta, de fapt, o mită mascată.

Astfel, între aprilie şi iunie 2013, direct, prin intermediul unor apropiaţi şi al societăţii Centrul de Diagnostic Internaţional SRL, Dorin Cocoş a început să cumpere suprafețe importante din imobilul care urma să fie construit pe terenul pe care îl cedase. Asta însemna, spun anchetatorii, că, de fapt, el era adevăratul investitor. Prin încheierea de acte juridice succesive, Dorin Cocoş, susţine DNA, ascundea banii pe care îi câştigase din mită. Din cele 3,26 de milioane de euro credit, Dorin Cocoş urma să achite 2,1 milioane. Sora lui, Anca Dinu, ar fi achitat deja 200.000 de euro din creditul care, oficial, era pe numele lui Alexandru Faur.

„Acesta este terenul unde urma să fie construit imobilul de patru etaje. În 2013, au fost înregistrate singurele tranzacţii pentru vânzarea spaţiilor care urmau să se construiască aici. La puţină vreme după încheierea tranzacţiilor, procurorii au deschis ancheta în dosarul Microsoft. Ratele la bancă nu au mai fost plătite. Construcţia clădirii nu a mai început. În prezent, BRD a solicitat unui executor scoaterea terenului la licitaţie, sperând că-şi va recupera restul creditului – aproximativ 1,6 milioane de euro”, relatează Sergiu Voicu, reporter Digi24.

O altă metodă de ascundere a banilor, se arată în documentele DNA, ar fi fost creditarea propriilor societăţi comerciale cu bani. O astfel de tranzacţie, în valoare de 540.000 de lei plus TVA, a fost către societatea Clamari Trading Impex. Creditarea firmei de către Dorin Cocoş apare în declaraţia de avere a Elenei Udrea din anul 2009.

O altă tranzacţie care nu apare în actele oficiale a fost creditarea de către Dorin Cocoş a societăţii Eurohotels Internaţional Company, în anul 2010. Banii, spun procurorii anti-corupţie, ar fi ajuns în conturile societăţii, dar nu ar fi fost trecuţi în declaraţia de avere a Elenei Udrea, aşa cum ar cere legea.

Anchetatorii spun că declaraţiile de avere ale deputatului şi actul de partaj făcut cu Dorin Cocoş la divorţ demonstrează că Elena Udrea era, de fapt, adevăratul destinatar al banilor primiţi de soţ din încheierea contractului care priveşte licenţele Microsoft.

Atât investiţia făcută într-o societate care îi aparţinea exclusiv lui Dorin Cocoş, cât şi datoria de 500.000 de euro către Dinu Pescariu sunt asumate în actul de partaj de către ambii soţi.

După divorţul de Dorin Cocoş, Elena Udrea a rămas, prin partaj, cu majoritatea bunurilor. Procurorii afirmă că acest fapt ar fi o dovadă în plus a faptului că fostul ministru ar fi fost beneficiarul mitei de la Claudiu Florică.

În 2012, Elena Udrea trecea în declaraţia de avere 7 terenuri, 4 case şi apartamente, un Fiat şi un Mercedes. Alături de soţul său avea în conturi 511.000 de euro şi 1,4 milioane de lei. La divorţ, din cele 7 terenuri comune, Elena Udrea primeşte cinci în proprietate exclusivă, după cum apare în declaraţia sa de avere din anul următor.

Un alt teren îl împarte cu Dorin Cocoş. Din cel de al şaptelea, deputatul capătă un sfert. Primeşte toate bijuteriile familiei şi cele două maşini. Din cele cinci locuinţe, Elenei Udrea îi rămân în proprietate exclusivă două case şi un apartament, plus un sfert dintr-un imobil de 635 de metri pătraţi. Tot la ea rămân şi banii din conturi. Mai mult, primeşte, spun anchetatorii, încă două milioane de euro, care reprezintă o diferenţă de bani pentru bunurile rămase la Dorin Cocoş.

Tagged , , , , , , , , ,

CUM ȘI-A APROBAT FLORIN TALPEȘ – SOFTWIN PROPRIILE PROIECTE DE MILIOANE DE EURO DIN BANII DE CERCETARE AI STATULUI

Sursa: Curentul

Florin Talpeș a fost uns de ministrul Daniel Funeriu președinte al Consiliului Național pentru Dezvoltare și Inovare. Ce a fost CNDI? Consiliul Național pentru Dezvoltare și Inovare ce a fost înființat în baza Ordinelor Ministrului Educației 4087, 4088 publicate în Monitorul Oficial în 5 mai 2011.

CNDI a asigurat coordonarea științifică a conducerii de către UEFISCDI a programelor parteneriate în domeniile prioritare și inovare din cadrul Planului național de Cercetare-Dezvoltare și Inovare II. Planul Național de Cercetare-Dezvoltare și Inovare II a primit de la statul român pentru proiecte de cercetare de zeci de milioane de euro, mult mai mult decât multe alte proiecte strategice naționale.

Nimeni din domeniul cercetării din România nu a înțeles cum a fost selectat acest consiliu. Nimeni nu a înțeles de ce i s-au alocat aceste împuterniciri. Dar, nimeni, nici un organ de stat nu a studiat și nu a analizat cum au fost alocate aceste zeci de milioane de euro pe programele naționale de cercetare-dezvoltare, cum au fost aprobate, de cine au fost evaluate , cine a câștigat aceste proiecte, la cine s-au dus zeci de milioane de euro. Zeci de milioane de euro cheltuite degeaba. Pentru Talpeș și prietenii lui. Ei au evaluat, ei și-au alocat proiectele. Iar rezultatul acestor proiecte a fost zero. Nu am aflat de nicio inovare remarcabila, nu știm de niciun rezultat care să merite să fie măcar menționat. Tot acest program de zeci de milioane de euro din bugetul de stat a fost trecut sub tăcere. Banii s-au dus la cine a trebuit. Si la cine aevaluat.

Împreună cu UEFISCDI, Talpeș a făcut propuneri de pachete de informații pentru programele de finanțare coordonare și subprogramele acestora.

Sub coordonarea  CNDI s-au derulat competiții: proiecte colaborative de cercetare aplicativă lansat pe 6 septembrie. Numai în cadrul acestei competiții au aplicat 1718  proiecte, dar s-au finanțat 228 de proiecte în sumă de 552,6 mil.ron , deci 100 milioane de euro numai pentru acest program , pentru Talpeș și prietenii lui. Nicio altă firmă nu a mai primit finanțări. Sutele de contestații au fost inutile.  Nu erai prieten cu Talpeș nu  primeai acces la aceste proiecte. Până și evaluatorii au fost selectați pe baza acestui criteriu și au făcut ce li s-a zis.

Același lucru s-a întâmplat cu competițiile din cercurile de inovare, cu stimularea exportului high-tech, cu competiția de dezvoltare de produse , sisteme, tehnologii. Alte zeci de milioane de euro distribuite sub coordonarea lui Talpeș.

Iar în cadrul stimulării exportului high-tech , Talpeș și-a auto-aprobat, împreună cu partenerul UEFISCDI o finanțare de 3,2 milioane de ron, deci aproape un milion de euro ( și nu numai ). Evident, aparent, în urma unei competiții. Acest buget a fost pur și simplu alocat pentru dezvoltarea proprie a produsului bitdefender,  pentru dezvoltarea tehnologiei B-have, aceasta urmând să fie introdusă în soluțiile pentru dispozitive mobile pentru a permite detectarea și analizarea mai rapidă a software-ului periculos integrat în aplicații, precum și a virușilor care în stadiu inițial utilizează componente legitime. Și mai spectaculos: drepturile acestui produs aparțin unei societăți din Cipru – Bitdefender IPR management Ltd. Deci proprietarii sunt din Cipru! Acolo s-au dus banii noștri. Cadouri pentru Talpeș de milioane de euro: de la el, de la Funeriu, sau de la Adrian Curaj, presedinte UEFISCDI?

Multe alte firme mari românești și-ar fi dorit asemenea finanțări de la stat.
Rezultatul tuturor acestor proiecte naționale de cercetare, după 4 ani, este zero. Nu cunoaștem niciun rezultat de cercetare aplicativă utilizat de statul român. Și nicio inovare remarcabilă pentru statul român.

Cu siguranță ar fi fost mult mai bine ca acest buget uriaș de zeci de milioane de euro să fi fost alocat pentru creșterea salariilor profesorilor. Suntem convinși că astfel șansele de cercetare și inovare ar fi crescut spectaculos. Și după atâția ani am fi avut și rezultate.
Știm că DNA are foarte mult de lucru zilele acestea. Dar suntem siguri că va cerceta și zecile de milioane de euro pierdute pe programele de cercetare – inovare PNII. Valoarea acestora va depăși cu mult valoarea licențelor Microsoft. Iar rezultatul este și mai inutil.

Tagged , , , , , , , , , , ,

1 milion de euro care este

Sursa: B1TV

Marian Vanghelie

Agenţia Naţională de Integritate a motivat recursul făcut împotriva lui Marian Vanghelie, în dosarul în care se vrea confiscarea unei părţi din averea primarului. Inspectorii ANI consideră că edilul nu poate justifica suma de 180.000 de euro, dar nici un împrumut de un milion de dolari.

În prima instanţă, Vanghelie i-a convins pe judecători că toate sumele vizate de ANI reprezintă rambursări ale unor împrumuturi pe care le-a acordat unor apropiaţi, înainte de a deveni primar. Iar la bunuri nejustificate, Vanghelie mai are și un apartament de 225 de mii de euro.

În motivarea recursului făcut de ANI în procesul cu Marian Vanghelie se arată că primarul a avut în perioada 2008- 2011, venituri de circa 167 de mii pe lei, pe când cheltuielile ajungeau şi la un milion de lei. Mai mult, agenţia consideră că Vanghelie nu poate justifica nici suma de un milion de dolari, despre care Marian Vanghelie a spus că reprezinta rambursarea unui împrumut.

„Precizăm faptul că fiind vorba de sume de bani de valori considerabile – aprox 37.000.000 lei și 1.000.000 dolari, împrumutate către terțe persoane, chiar dacă ar fi fost deținute cash la domiciliul dlui Vanghelie Marian, acestea trebuiau să rezulte în urma perfectării unor tranzacții comerciale, afaceri etc., fiind urmate de încheierea unor acte juridice întocmite bileterale”, se arată în plângerea ANI.

Edilul Sectorului 5 a adus același argumente şi pentru cumpărarea unui apartament în valoare de 225.000 de euro, în anul 2008. Inspectorii ANI îl contrazic.

„Sumele de bani reținute de către Comisie ca fiind primite de persoana cercetată cu titlul de “înapoiere împrumut” nu se regăsesc în conturile bancare, existând prezumția ca declarațile martorilor au fost făcute pro causa”, se mai arată în raportul ANI.

Judecătorii sunt cei care vor avea ultimul cuvânt. Acţiunea este una administrativă iar în acest caz, Marian Vanghelie, riscă să piardă suma considerată de ANI nejustificată.

Tagged , , , , , , ,