Monthly Archives: May 2016

De ce trebuie să aibă medicii salarii egale oriunde în țară?

Măsura guvernului de a spori salariile din Sănătate are la bază considerente etice. Guvernul a spus că urmărește “corectarea pe orizontală și verticală a structurii salariale în Sănătate… creşterea echităţii salariale în administraţia publică centrală” și că măsura “presupune o abordare bazată pe etică, prin aplicarea principiului <<la muncă egală, plată egală>>”

Poza de mai jos ilustrează unul din scopurile urmărite de guvern, acela de a alinia salariile personalului medical pe orizontală, între spitale.

Salarii medici

Am observat că dacă le vorbești oamenilor de egalitate, i-ai vrăjit. Într-o lume semi-feudală, plină de clientelism, baroni, monopoluri, bariere la intrarea pe piață, privilegii și derogări, este normal ca “egalitate” să sune bine. Fiindcă oamenii sunt sătui până în gât de inegalitățile impuse cu forța. Doar că aderând la idealul egalității, oamenii uită că nu inegalitatea în sine este problema – la fel cum nu egalizarea salariilor este soluția – ci modul artificial în care iau naștere inegalitățile.

Într-un fel măsura luată de guvern este anacronică. Reforma în domeniul bugetar ar trebui să meargă în direcția racordării recompensei salariale la efortul depus și la talentul exprimat, adică ar trebui să avem o diferențiere mai clară între profesorii și doctorii care chiar sunt pricepuți și își fac treaba și restul, care au trecut prin școală ca gâsca prin apă sau care se uită la ceas ca să plece mai devreme acasă. (Impresia mea este că avem prea mult egalitarism în sistem, nu prea puțin.) Ei bine, în loc să meargă în această direcție, măsura cabinetului Cioloș o ia în direcția opusă.

Așa că vă propun să vă gândiți: este firesc ca salariile medicilor să fie egale? Rezolvă această măsură problema perceputei inechități a sistemului?

Oare medicul care câștigă 3556 lei la Fălticeni este dezavantajat față de medicul care câștigă 4608 lei la București, respectiv față de cel care primește 4994 lei la Craiova? Salariile sunt diferite, evident, dar și costul vieții este diferit. O garsonieră de închiriat în Fălticeni costă 100 de euro, în București chiria medie este de 250 de euro. Iată câteva statistici macroeconomice,din prognoza CNP pe 2016:

Suceava: PIB/loc. – 5142 euro; salariu mediu net – 1583 lei;
Craiova: PIB/loc. – 6559; salariu mediu net – 1787 lei;
Bucuresti: PIB/loc. – 22215 euro; salariu mediu net – 2882 lei.
Și prețurile din piețe sunt diferite, există ușoare diferențe și la prețul carburanților. Așadar, prin prisma costului vieții, cu aceeași sumă de bani îți poți permite să trăiești mai bine la Fălticeni decât în București. Chiar și dacă ne raportăm la ierarhia socială, un medic care câștigă în prezent 3556 lei la Fălticeni obține practic de 2,25 ori mai mult decât salariul mediu net pe județ; în același timp, un doctor remunerat cu 4608 lei la București câștigă doar de 1,6 ori mai mult decât salariul mediu în capitala României.

Mi se pare clar că egalizarea salariilor nu rezolvă problema inegalității, nici măcar din perspectiva socialistă a guvernului. Deoarece puterea de cumpărare, costul vieții și ierarhia veniturilor sunt diferite în funcție de orașe și regiuni, egalizarea salariilor nominale nu face decât să creeze discrepanțe reale.

Din păcate, se pare că guvernul Cioloș face exact ce spunea președintele Iohannis să nu se mai întâmple: reformită. În loc să pună sistemul medical pe principii concurențiale, statul schimbă doar maniera în care dictează, centralizat, salariile. Această atitudine sabotează stabilitatea bugetară, deoarece este o invitație deschisă adresată altor grupuri de bugetari, să ia cu asalt Palatul Victoria. Dar cel mai important, peste puțin timp vom vedea cum medicii înșiși sunt din nou nemulțumiți. Și e firesc să se întâmple asta, deoarece egalizarea salariilor este de fapt o nouă injustiție.

Tagged , , , , , , , ,

Cum acopera supravegherea BNR asa numitele „tranzactii anterioare” ale bancilor

Sursa: Sfin.ro

Tranzactiile “anterioare” au cunoscut notorietate cand au vizat politicul.

Cele mai flagrante pierderi acumulate de banci se datoreaza tranzactiilor “anterioare”. Din exemplul real de mai jos se va vedea ca sensul nu e cel incetatenit de politicieni.

Aceste tranzactii sunt cuprinse in rapoarte de audit intern, dar ca un facut, fiind implicate rude si rubedenii, au fost ignorate de supraveghere.

Pierderile bancilor se datoreaza in mare parte complicitatilor. Cand pierderile au fost prea mari deznodamantul a fost ca la Bancorex, Volksbank etc.

Toata informatia din exemplul real de mai jos se afla pe prima pagina, rezumat, a unui dosar de credit.

Ziua X, Ora 11. Un imobil se achizitioneaza cu 3,5 milioane de euro. Notarul bancii.

Ziua X, Ora 14. Acelasi imobil se revinde cu 7,5 milioane de euro. Acelasi notar al bancii.

Cu o luna inainte de ziua X respectivul imobil fusese tranzactionat cu 120 mii euro.

Evaluarea bancii indica 9,5 milioane de euro.

Creditul acordat de 8,4 milioane de euro are o perioada de gratie de 6 luni.

Dupa cele 6 luni creditul devine delincvent.

Asemenea tranzactii “anterioare” abunda in rapoartele de audit.

In mod straniu nimeni nu le remarca.

Clauzele abuzive si efortul BNR de a ajuta anumite banci acopera exact aceste tunuri.

Tagged , , , , , , ,

Un joc murdar dar… reciclabil…

Sursa: Sfin.ro

AU DAT-O LA PACE!

Oare 13 milioane de euro ne curăţă de deşeurile provenite din ambalajele nereciclate?

Urmare unui dosar penal deschis de procurorii Parchetului General, un număr de 21 de companii mari, majoritatea multinaţionale, au “dat-o la pace” cu statul plătind suma de 13 milioane de Euro, reprezentând taxe pentru deşeurile pe care au pretins că le-au reciclat prin intermediul a 6 dintre cei 10 operatori licenţiaţi să efectueze această operaţiune. Totul pare frumos la prima vedere şi ne-am putea declara mulţumiţi că cei care au încălcat legea au fost astfel obligaţi să bage adânc mâna în buzunar dar lucrurile nu stau chiar aşa, atâta vreme cât noi am rămas să ne lovim la tot pasul de resturile de ambalaj, de pet-uri, pungi, punguţe şi hârtii, care ne înconjoară, aruncate, la tot pasul.

Potrivit ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr.196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu, companiile generatoare de deşeuri, româneşti şi străine, au obligaţia să plătească o taxă stabilită la 2 lei/kg de ambalaj sau să recicleze aceste ambalaje, în proporţie de minim 60%.

Poate greşesc dar mie mi se pare că această lege care a permis companiilor, româneşti şi străine, să opteze pentru soluţia reciclării prin intermediul “operatorilor licenţiaţi” în locul plăţii taxei de 2 lei/kg de ambalaj, a stat la baza acestei anomalii şi a creat premizele evaziunii fiscale, falsului, uzului de fals şi spălării de bani de care se fac răspunzători reprezentanţii legali ai acestor firme de reciclare.

Prejudiciul este unul uriaş, de aprox. 54 milioane de Euro, conform opiniei procurorilor bazată pe probele pe care le administrează. Uluitoarea suma a fost acumulat în timp, pe parcursul a 4 ani, 2011-2015.

Este limpede că Ministerul Mediului prin Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului şi Administraţia pentru Fondul de Mediu nu a avut capacitatea de a exercita o monitorizare precisă a activităţii respectivelor firme. Totul s-a bazat pe documente, frumos întocmite pentru a da cât mai bine în cifre şi cam atât.

UN JOC MURDAR DAR PROFITABIL

În fapt lucrurile au stat cam aşa… Kaufland, Haineken, Coca-Cola, Bergenbier, Nestle, Ouadrant Amroq Beverages şi alţii (i-am enumerat aici pe cei mai importanţi participanţi la acest joc “murdar”, la propriu) ar fi trebuit să plătească pentru fiecare kg de ambalaj, al propriilor produse vândute, 2 lei. Această taxă, bineînţeles, este inclusă în calculul preţului unitar al produsului. Imaginaţi-vă cantitatea de ambalaje, de sticle Pet, pe care o vinde Coca-Cola în fiecare zi. Însumaţi greutatea acestor sticle, după golire, şi veţi obţine o cantitate uriaşă pe care apoi va trebui să o înmulţiţi cu 2 lei pentru fiecare kilogram. Obţineţi astfel suma pe care această companie ar fi trebuit să o plătească statului român, pentru produsele vândute în fiecare zi.

Marile companii, în loc să plătească respectiva taxă către stat, au apelat la varianta legală care le permitea să încheie, la o valoare mult mai mică, în medie 65 lei/tonă, contracte cu aceste “minunate” firme de reciclare. Nimic ilegal până aici dacă toată lumea şi-ar fi făcut treaba aşa cum se cuvine. Marile companii, peste tot în lume, externalizează acest serviciu şi la urma urmei, suntem pe o piaţă concurenţială deschisă unde avem la dispoziţie o mulţime de servicii şi de prestatori de care ne putem folosi în activitatea noastră.

Numai că 6 operatori licenţiaţi, dintre cei 9 activi, nu au înţeles să-şi facă treaba pentru care au fost plătiţi. De fapt aceştia sunt nişte băieţei deştepţi, nişte şmecheraşi mai degrabă, care au mirosit că din ambalaje se pot face mulţi bani şi mai ales că Ministerul Mediului nu este pregătit să-i monitorizeze cum se cuvine.

Astfel a început jocul reciclării ambalajelor… Marile companii nu plăteau taxa de reciclare ci doar nişte contracte cu firmele acestor băieţi, care preluau ambalajele fictiv, doar pe hârtie şi raportau reciclarea la minister, aproape fără niciun cost, pentru a-şi justifica activitatea şi pentru a închide cercul.

În fapt nu se recicla nimic. Ambalajele ajungeau tot la firmele de salubritate care le duceau la gropile de gunoi suprasaturate sau şi mai rău, erau pur şi simplu aruncate, pe unde se nimerea. Cantităţile uriaşe de gunoaie adunate spontan în diverse locuri, la margine de păduri, pe povârnişuri, la limita drumurilor naţionale care străbat dealurile, văile şi munţii noştri sau pe terenuri virane, de cele mai multe ori aflate în proprietatea statului, reprezintă rezultatul acestor acţiuni.

În cele din urmă, Administraţia pentru Fondul de Mediu, presată de iminenta declanşare a procedurii de infringement din partea Uniunii Europene datorită neatingerii ţintelor în domeniul reciclării ambalajelor, a declanşat o serie de controale la respectivii “operatori licenţiaţi”, pompos numiţi organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR). Odată cu aplicarea unor penalităţi fiscale în valoare de 19 milioane de Euro, inspectorii AFM au înaintat cazul Parchetului General, care a “intrat peste ei”, aşa cum se spune şi a făcut, nu mai puţin de 63 de percheziţii în urma cărora peste 50 de persoane au fost declarate suspecte.

GROZAVUL RECICLATOR

În acest moment sunt zece operatori licenţiaţi: S.C. INTERSEMAT S.A., S.C. ECO-ROM AMBALAJE S.A., S.C. ECOLOGIC 3R S.A., S.C SOTA GRUP 21 S.A., S.C. ECO – X S.A., S.C. ECO PACK MANAGEMENT S.A., S.C. RESPO WASTE S.A., S.C. ECOPIM RECYCLING S.A., S.C. ROM PACK MANAGEMENT S.A., S.C. NEXT ECO RECYCLING S.A. Aş fi foarte curios să aflu cum au fost licenţiaţi aceşti operatori şi mai ales cine şi cum le-a testat capacitatea de reciclare a munţilor de ambalaje rezultate în urma activităţilor comerciale şi nu numai.

Nouă dintre aceşti „operatori licenţiaţi” (mai puţin S.C. NEXT ECO RECYCLING S.A.) au încheiat la rândul lor contracte de prestări servicii cu societăţi care posedă capacităţi de reciclare. Posedă dar au preferat să nu le pună la treabă sau să încheie contracte pentru cantităţi cu mult peste propria capacitate de procesare, pentru că banii făcuţi „din vârful pixului” sau din tastatură sunt mulţi şi pot fi obţinuţi fără un efort prea mare..

Potrivit procurorilor Parchetului General “Operaţiuni şi tranzacţii fictive au fost evidenţiate şi de o parte dintre societăţile cu care cei nouă operatori licențiaţi au încheiat contracte de prestări servicii, care au facturat acestor operatori licenţiaţi servicii de reciclare ce nu s-au realizat în fapt, ceea ce a condus la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. Numai în anul 2014, una dintre societăţile prestatoare de servicii de reciclare a deşeurilor de ambalaje ce face obiectul cercetărilor a înregistrat operaţiuni fictive de achiziţie şi reciclare a unei cantităţi de 113.131.060 kg deşeuri de ambalaje, care au fost raportate unui număr de 6 operatori economici licenţiaţi în vederea preluării obligaţiilor privind realizarea obiectivelor anuale minime de îndeplinit de operatorii economici care au introdus pe piaţa naţională bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere.”

De remarcat este şi faptul că cel mai “GROZAV” recilator s-a dovedit a fi tânărul de 27 de ani, Cătălin Grozavu (nume predestinat) care a fost administrator atât la compania Session Recycle cât şi la compania Green Session (în perioada aprilie 2013 – iunie 2014). La această din urmă companie, i-a succedat în funcţie, după data de 30 iunie, Doru George Rosca. Urmare cercetărilor întreprinse de procurori, s-a stabilit, aşa cum se arată în documentele Parchetului General, că “în fapt, activitatea infracţională a fost derulată prin intermediul celor două societăţi, respectiv Session Recycle SRL şi Green Session SRL, de numiţii Grozavu Cătălin, Roşca Doru George şi Moloiu Iuliu Claudiu, care au fost sprijiniţi de numiţii Şolea Florin Mihai, Necula Mihai Alexandru şi Gheorghe Meri, toţi aceştia fiind beneficiari direcţi ai sumelor de bani rezultate din săvârşirea infracţiunilor.”

În prezent Cătălin Grozavu este inculpat pentru evaziune fiscală, spălare de bani, fals şi uz de fals.

LINIȘTE CUMPĂRATĂ CU 13 MILIOANE DE EURO

Este foarte puţin probabil ca această activitate de reciclare fictivă să nu fi fost cunoscută şi de marile companii beneficiare. Este evident că acestea îşi plăteau facturile către “grozavii” reciclatori şi se spălau pe mâini de ambalaje. Unde ajungeau acestea, dacă erau sau nu reciclate nu mai era treaba lor, numai că, potrivit legii, ar fi trebuit să sesizeze, în mod responsabil, organele abilitate, dacă ştiau că lucrurile nu sunt în regulă sau nu sunt respectate directivele europene privind reciclarea ambalajelor.

Au preferat să tacă, pentru că le-a convenit şi de aici a apărut calitatea de suspect în dosar. Tot de aici a apărut şi grabă cu care au decis să încheie înţelegeri cu procurorii şi să achite taxa pe ambalaj, recalculată.

Pentru a scăpa de acuzaţii, la sfârşitul lunii ianuarie 2016 au fost achitate următoarele sume (potrivit unor documente ale Parchetului General puse la dispoziţia colegilor de la romaniacurata.ro, de surse apropiate anchetei): Kaufland România – 12.453.043 lei,Coca-Cola HBC România – 12.382.554 lei, Heineken România – 10.329.198 lei,Quadrant – Amroq Beverages – 8.144.081 lei, Nestle România – 2.424.050 lei,Bergenbier SA – 2.180.924 lei, Autoliv România – 1.800.263 lei, Holcim România – 1.518.909 lei, Reckitt Benckiser România – 1.070.485 lei Marş România – 950.476 lei, Carmeuse Holding – 807.135 lei, Wienerberger – 774.889 lei, Saint-Gobain Glass România – 652.093 lei, Jacobs Douwe Egberts Ro – 505.778 lei, Farmec SA – 420.443 lei, Rockwool România – 399.566 lei, Romstal Impex – 383.349 lei,Parmalat România – 319.370 lei, Greiner Packaging – 314.870 lei, Negro 2000 – 309.253 lei şi. Agrana România – 307.181 lei. În total au rezultat 58.448.010 lei, aprox. 13 milioane de Euro.

PAGUBIȚII SUNTEM NOI

Din toată această poveste cei mai afectaţi ies producătorii români pentru că cei 4 operatori rămaşi pe piaţa deja şi-au mărit preţurile prestaţiilor, de aproape 10 ori, iar dacă vor fi puşi în situaţia să achite sumele recalculate pentru ambalajele nereciclate, spun că vor fi nevoiţi să crească propriile preţuri chiar şi cu 30%. Până la urmă, aşa cum ne-am obişnuit, aceste fraude vor fi acoperite tot din buzunarul cetăţeanului român.

Aşa cum spuneam la început, este bine că acest cerc fraudulos al reciclării a fost descoperit şi stopat, că marile companii au fost nevoite să achite cele 13 milioane de Euro, că cei vinovaţi vor trebui să plătească pentru fraudele şi prejudiciile produse dar pe noi ne scapă cineva de gunoaie? Vom ajunge vreodată să ne bucurăm de natura noastră minunată neîmpodobită cu pet-uri, pungi, hârtii, cartoane şi câte şi mai câte?

Sper să primim într-o bună zi răspunsul şi la aceste întrebări.

Tagged , , , , , , , , ,

Războiul împotriva banilor

Sursa: Sfin.ro

Războiul împotriva banilor este acum un fenomen global: sub pretextul urmăririi activității criminale, guvernele de pretutindeni se abat asupra tranzacțiilor care nu sunt monitorizate sau controlate.

Cu toate acestea, rezultatele acestui război îi dezvăluie adevăratul scop țintit de guverne: urmărirea cetățenilor și a veniturile impozabile ale acestora.

Războiul împotriva numerarului este de fapt un război împotriva comerțului, sau, mai degrabă, împotriva oricăror activități ce nu pot fi monitorizate și controlate de către guvern. Guvernele supraviețuiesc și se dezvoltă pe baza producției realizate de restul societății, și, ca urmare ele încearcă să restricționeze crearea de bogăție numai la acele zone în care aceasta poate fi înregistrată și redistribuită.

Războiul împotriva numerarului atrage atenția tuturor. Ceea ce oamenii s-ar putea să nu știe, totuși, este că războiul actual este doar cea mai recentă versiune a unor politici guvernamentale care sunt aplicate de foarte multă vreme. Politici similare au apărut de-a lungul istoriei, unele chiar datand din antichitate.

Un exemplu notabil a avut loc în China, în timpul perioadei “statelor beligerante”, aproximativ 475-221 î.Hr.. În această eră s-au produs unele dintre cele mai mari contribuții ale Chinei la dezvoltarea filozofiei și a tehnologiei, dar, din păcate, epoca a reprezentat, de asemenea, o perioadă de războaie și de centralizare politică, care au dus în cele din urmă la unificarea Chinei sub dinastia Qin în anul 221 î.Hr..

De-a lungul acestei ere, ideile “legaliste” au fost din ce în ce mai proeminente, și au inspirat o serie de “inovații” în ordinea publică, inclusiv referitoare la legi și la reglementări similare cu războiul modern împotriva bani.

Legaliști cum ar fi Shang Yang (în statul Qin) au fost în principal preocupați de sporirea puterii statului, în special prin organizarea și controlul rigid al cetățenilor. Ei au fost deosebit de ostili clasei comercianților, pe care i-au oprimat. După cum explica profesorul Mark Lewis de la Stanford,

Shang Yang … a inițiat o serie de reforme pentru a încuraja agricultura, care asigura aprovizionarea armatei și a susținea din punct de vedere economic statul, precum și pentru a descuraja comerțul, care se dovedea mai greu de impozitat. … [Cartea Domnului Shang] vorbește, de asemenea, despre măsuri împotriva negustorilor, inclusiv înregistrarea robilor deținuți de comercianți și folosirea muncii lor ca formă de plată a dărilor, creșterea taxelor aplicate vânzătorilor și a taxelor pe bunuri în tranzit, precum și înregistrarea gospodăriilor comercianților ca “oameni inferiori.” Ca atare, acestor familii nu le-a fost permis să poarte haine de mătase sau să călărească, și li s-a prelungit perioada pentru care trebuiau să presteze serviciul militar în garnizoanele de la frontiera. (Lewis, 1999, p. 613)

În fața dezvoltării comerțului – care nu au contribuia în mod direct la creșterea statului – Shang Yang și alții au încercat să pedepsească și să stigmatizeze clasa comercianților, asigurându-se în același timp cât un număr cât mai mare de sunt înregistrate și impozitate.

Interesant, legaliștii au fost, de asemenea, în mare parte responsabili de instituirea proprietății private asupra terenurilor în unele părți din China. Dar această reformă aparent laissez-faire a reprezentat de fapt un truc: ca sa deții terenuri trebuia să le înregistrezi, ceea ce a permis guvernelor să monitorizeze și să înregistreze populația pentru luarea în serviciul militar. Proprietatea privată a fost, prin urmare, un preț pe care statele au fost dispuse să îl plătească. De asemenea, un capitol pierdut din Arta Războiului a lui Sun Tzi indică faptul că, în această perioadă terenurile erau folosite ca mijloc de plată a birurilor, aducându-i astfel pe țărani sub controlul statului (Sawyer, 1994, pp. 248-256).

S-ar putea spune mult mai multe despre această epocă sau despre politica războiului împotriva banilor de-a lungul istoriei. Dar problema de bază tinde să fie aceeași: statele nu pot supraviețui sau nu se pot dezvolta fără capacitatea de a-și impozita în mod sistematic cetățenii. Din acest motiv, ele își fixează privirea asupra istoriei financiare a cât mai multor persoane. Foarte important, acest lucru înseamnă, de asemenea, că protejarea acestor informații de ochii indiscreti poate reprezenta un mijloc de a ține în frâu puterea statului.

Razboiul impotriva banilor

***

Acest articol este o traducere după The War on Cash is Ancient.

Tagged , , , , , , ,

Banca Transilvania devine partenerul principal al Federației Române de Baschet

Banca Transilvania devine partenerul principal al Federației Române de Baschet şi va susține activitatea şi planurile competiționale ale acesteia. Parteneriatul a fost făcut public astăzi, în Bucureşti, în cadrul unei conferințe de presă, de către Ömer Tetik – Directorul General al Băncii Transilvania şi de Horia Păun – Preşedintele Federației Române de Baschet.

Prin acest parteneriat, BT va fi sponsor al EuroBasket 2017; sponsor principal a Echipei Naționale de Baschet Masculin în sezonul competițional 2016-2017; va susține principalele turnee şi activități ale echipelor naționale de baschet masculin şi feminin U20, U18, U16, respectiv va fi sponsor principal al Echipei Naționale de Baschet Feminin Senioare în sezonul competițional 2016-2017.

Federația Română de Baschet are 275 de cluburi afiliate şi peste 21.000 de sportivi legitimați în competițiile interne.

„Ne bucurăm că Banca Transilvania devine, prin acest parteneriat, principalul susținător al baschetului românesc. Investind în valorile autohtone, investim în mândria națională, baschetul fiind un sport foarte iubit şi practicat în țara noastră de jucători de toate vârstele. Sperăm în rezultate cât mai bune ale echipei naționale şi ale echipelor de club. Banca Transilvania este prieten al baschetului românesc”, declară Ömer Tetik, Directorul General al Băncii Transilvania.

“Federația Română de Baschet este onorată să anunțe oficial extinderea parteneriatului cu Banca Transilvania. După ce anul trecut BT a devenit Sponsorul Oficial al echipei naționale feminine de baschet a României, fiind un partener esențial pentru calificarea la Eurobasket Women 2017, sunt bucuros să anunț că ne-am decis să extindem colaborarea, dorind să o transformăm într-un parteneriat solid, de lungă durată, care vizează atât performanțele sportive, cât şi dezvoltarea şi promovarea baschetului în rândul copiilor şi tinerilor.  Parteneriatul cu Banca Transilvania ne va ajuta, cu siguranță, să obținem performanțe pe măsura încrederii în acest sport”. – afirmă Horia Păun, Preşedintele Federației Române de Baschet.

Banca Transilvania, prieten al baschetului românesc

Banca este, de asemenea, finanțator principal al Clubului Sportiv U-BT Cluj-Napoca, iar din decembrie 2015 a devenit sponsorul oficial al Echipei Naționale de Baschet Feminin în Campania de Calificare la Eurobasket 2017. De asemenea, BT contribuie la creşterea viitoarelor generații de baschetbalişti, aşa încât este de câțiva ani partenerul programului „Ghiță Mureşan Summer Camp”, iar în acest an va susține Campionatul Național de Baby şi Mini Baschet, destinat copiilor între 7 şi 12 ani. Banca Transilvania şi Federația Română de Baschet au realizat împreună un record european de audiența în preliminariile Eurobasket Women din 2017: aproape 7.000 de spectatori la jocul România-Turcia, care a avut loc în Cluj-Napoca.

Baschetul în România

  • România se numără printre cele 8 țări care în 1932 au fondat Federația Internațională de Baschet Amator (FIBA), alături de Argentina, Cehoslovacia, Elveția, Grecia, Italia, Letonia și Portugalia. Practic, inclusiv România a pus bazele baschetului modern;
  • Ghiță Mureșan a fost primul român care a jucat în NBA. Acesta şi-a început cariera de jucător de baschet în Cluj-Napoca, la CS Universitatea Mobitelco, actuala echipă U-Banca Transilvania, sponsorizată de Banca Transilvania;
  • Campionatul European de Baschet (Eurobasket 2017) va fi găzduit în premieră în România; țara noastră a participat de 17 ori la aceasta competiție.

Banca Transilvania & Federația Română de Baschet | Comunicare şi Relații Publice

Despre Banca Transilvania:

Banca Transilvania este una dintre cele mai mari trei bănci din România, în funcţie de active. Activitatea sa este organizată pe trei linii principale de business: Corporate, IMM şi Retail. BT are peste 7.300 de angajaţi, 550 de sedii şi 2,2 milioane de clienţi. Strategia băncii este susţinută de acţionari internaţionali, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi IFC – Banca Mondială.

Despre Federația Română de Baschet

Federația Română de Baschet (FRB) a fost fondată în 1931 și este membru fondator al Federației Internaționale de Baschet (FIBA) începând cu anul 1932. FRB organizează, conduce și dezvoltă activitatea baschetbalistică din România, promovând intern și internațional acest sport. Este formată din structuri sportive cu secții de baschet și asociații în județele țării și în București.

Detalii presă: Banca Transilvania: Laura Petrehuş, Director Adj. Comunicare & PR,laura.petrehus@btrl.ro, comunicare@btrl.ro, 0724.567.364; Federația Română de Baschet: Tiberiu Rist, Comunicare & Media; tiberiu.rist@frbaschet.ro, 0737.524.050

Tagged , , ,

SUPER YACHT BENITA BLUE – O superba „casa plutitoare” de 34m

Construit anul 2005, de compania Evolution Yachts, această superbă „casă plutitoare, are o lungime de 34 de metri şi dotări care îţi taie respiraţia.

 Benita Blue dispune de 5 spaţii de odihnă generoase: un dormitor master şi patru camere duble.

La bordul său pot călători 8 persoane care se vor bucura din plin de experienţă de lux oferită de uluitoarea ambarcaţiune deservită de un echipaj format din 5 membri.

Rafinamentul, bunul gust, stilul atemporal şi accesoriile de mobilier, alcătuiesc împreună un decor somptuos şi oferă celor aflaţi la bord o atmosferă elegantă și confortabilă.

Facilităţile de divertisment şi de agrement de care dispune îl recomandă ca pe un loc ideal de socializare şi distracţie în compania familiei şi a prietenilor apropiaţi.

Motorizarea de excepţie a superbului yacht, asigură acestuia o viteză de croazieră de 22 de noduri, putând atinge, pe distanţe scurte, un maxim de 25 noduri. Tancurile de combustibil pot primi o cantitate de 16.500 litri care asigură o rază efectivă de acţiune de 1,200nm (mile marine, aprox. 2.200km).

Benita Blue, este combinația perfectă dintre performanță și de lux.

Pentru deţinătorii de offshore companies, preţul este de 3.250.000 EURO.

PRIETENII ŞTIU DE CE!

benita-blue-2benita-blue-3benita-blue-4benita-blue-5benita-blue-6yacht 1yacht-2yacht-3

Tagged , , , ,

Paradisurile fiscale încalcă suveranitatea altor țări? Nici vorbă!

Sursa: Sfin.ro


A globe and cash close up

Iată unul din cele mai nostime (dacă nu ar avea implicații dramatice) argumente împotriva paradisurilor fiscale. Pe scurt, ar fi vorba de faptul că paradisul fiscal încalcă suveranitatea altor state deoarece legislația sa este creată cu scopul de a servi cu precădere non-rezidenții.

„O jurisdicție care păstrează secrete activitățile desfășurate sub egida sa este de fapt un spațiu care emite reglementări cu scopul primordial de a oferi beneficii celor care nu sunt rezidenți în respectiva zonă geografică; aceste prevederi subminează legislația și reglementările impuse de alte jurisdicții și, pe deasupra, creează în mod deliberat o umbrelă a secretului care face ca persoanele din afara jurisdicției care se folosesc de reglementările acesteia să nu poată fi identificate.

Este clar atunci că acțiunile jurisdicțiilor secrete ne oferă justificarea morală de care avem nevoie pentru a întreprinde măsuri împotriva lor. Ele au ales să atace suveranitatea altor locuri pentru a-și promova propria bunăstare. Țările care răspund acestui atac prin impunerea de sancțiuni economice fac asta ca să se apere și să își păstreze suvernitatea. Ele nu atacă pe nimeni. Ca atare, sancțiunile sunt justificate din punct de vedere etic.”

paradis fiscal

Argumentul este absolut pueril, deși vine din partea uneia din cele mai puternice organizații care militează împotriva paradisurilor fiscale. Există multe asemenea situații în care un stat poate pretinde că suveranitatea i-a fost încălcată deoarece cutare sau cutare alt stat a decis să ducă o politică ce îi produce deservicii majore. De exemplu:

  • Când o țară decide să nu imite politica monetară inflaționistă a altui stat, atunci acest lucru poate fi interpretat ca o agresiune. Dacă restul lumii nu-și ancorează monedele de dolarul american inflaționist, ci le lasă să se aprecieze, atunci dolarul se va deprecia rapid și vom asista la o fugă a capitalului din activele denominate în dolari către cele exprimate în alte monede. Așa s-a întâmplat de pildă înainte de abandonarea etalonului-aur, când Franța și Germania au refuzat să tipărească bani în aceeași măsură cu SUA, au cerut convertirea propriilor rezerve valutare în aur și, în cele din urmă, au impus ruperea sistemului de la Bretton Woods.
  • Când un stat sau o uniune de state oferă subvenții grase fermierilor (să o numim Uniunea Europeană!), atunci aceștia sunt în măsură să ducă în faliment agricultura țărilor vecine. Acestea din urmă ar avea astfel un motiv moral pentru a porni o agresiune împotriva furnizorilor de subvenții. Un caz asemănător foarte recent este cel al dumping-ului practicat de China la exporturile de oțel către SUA. Alt caz: creșterea producției americane de petrol din șisturi prezintă o provocare strategică pentru ceilalți exportatori de petrol, ducându-i chiar în cvasi-faliment (Venezuela).

Problema este cumva insurmontabilă și rezultă din ceea ce se cheamă „globalizare”. Acțiunile unui stat se repercutează inevitabil asupra altor state. Dacă argumentul supăraților pe paradisurile fiscale ar fi acceptat, atunci el ar justifica ducerea a sute de războaie între toate statele lumii.

Și uite așa ne-am împotmolit în această chestiune, ceea ce ne arată că am omis ceva. Supărăcioșii au omis să judece din punct de vedere moral tocmai legislația statului din care se refugiază investitorii. Care este statutul moral al unei legislații care instituie o impozitare aspră? Un caz recent: cât de corect este ca ANAF să dea pe goarnă (fără alte precizări) informații despre datornicii la stat? De ce statele care impun taxe mari și publică la gazeta de perete informații despre cei care nu plătesc au tot dreptul să facă acest lucru, iar statele care decid să impună taxe mici și să nu colecteze/divulge informații despre contribuabili nu au acest drept?

Tagged , , , ,

Îngenuncherea Rusiei – wishful thinking

Sursa: Sfin.ro
Mai aveau un pic și spuneau că toate beneficiile proiectului sunt ale Greciei.  Sau așa rezultă din declarația – politică, a lui Tsipras.  Dar este altceva care mi-a atras atenția – politica confruntațională cu Rusia continuă și nu poate aduce pacea pe care-o propovăduim noi.  Când ești confruntațional, singurul lucru pe care-l ai, este neliniștea și instabilitatea – sigur nu pacea.
Mai mult, izolarea economică a Rusiei este echivalentă cu trimiterea ei în brațele Chinei, care – fie spus, poate absorbi tot potențialul energetic al Rusiei în secolul 21 și mai bine…  Și mai poate absorbi ceva China în acest secol, potențialul tehnologic  al Rusiei.  Să nu uităm că Rusia – totuși, a fost precursorul tehnologiei spațiale.  Că asigură și astăzi – singură, transportul la stația orbitală internațională, sau că are cel mai mare avion de transport din lume – faimosul Antonov AN-225 Mriya.  Acest lucru – o apropiere masivă de China, poate schimba definitiv balanța militară a lumii.
Și nu prea mai contează câte portavioane ai dacă ești încolțit.  Va trebui să faci concesii pe care altfel nu le-ai face.   Cum le-a făcut marele imperiu al lumii – coroana britanică, ca să scape din Război.  Și uite-așa astăzi este America care controlează mările lumii.   Firește, comparația nu este dreaptă, dar când ești încolțit faci concesii…  Aș zice – în context, că Rusia nu este astăzi Încolțită, este doar marginalizată – și asta nu o face vulnerabilă la concesii xtraordinare.  Așa cum deja s-a dovedit cu jocul prețului petrolului – care acum se pare a fi un backfire pentru inițiatori.  Oricum, să rămânem totuși vigilenți – mai sunt doar câteva luni până la alegerile rusești și atacurile – sub orice pălărie, continuă și se-amplifică.  Enjoy :))

Cinci state din Europa de Sud-Est au demarat, in mod oficial, lucrarile de constructie la o conducta destinata sa aduca gaze naturale din bazinul Caspic pe pietele europene, in ideea de a reduce dependenta Europei de Rusia, informeaza Reuters.

Cu o lungime de 870 de kilometri, gazoductul Trans Adriatic Gas Pipeline (TAP) face parte dintr-un proiect mai amplu, denumit Coridorului Sudic de Gaze, de peste 3.500 kilometri, care va permite transportul a peste 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an de la zacamantul Shah Deniz II din Marea Caspica pana in Italia.
„Harta energetica a Europei de Sud-Est este redesenata, iar acest lucru face din Grecia un centru energetic in regiune”, a declarat marti premierul Alexis Tsipras la ceremonia de inaugurare a lucrarilor organizata la Salonic, nordul Greciei.
Acest proiect de cinci miliarde de euro va trece prin Georgia, Turcia, Grecia si Albania pentru a ajunge pana in sudul Italiei via Marea Adriatica. Trans Adriatic Gas Pipeline ar urma sa faca legatura cu conducta Trans Anatolian Pipeline (TANAP) la punctul de frontiera Kipoi dintre Grecia si Turcia, precum si cu conducta Caucazul de Sud prin Georgia.
„Inauguram o parte importanta a unuia din cele mai mari si mai complexe proiecte din istoria industriei energetice, a declarat premierul georgian Georgy Kvirikashvili, potrivit incont.ro.

Proiectul Trans Adriatic Gas Pipeline (TAP) este derulat de un consortiu la care actionari sunt companiile BP, SOCAR, Snam, Fluxys, Engas si Axpo. Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) analizeaza acordarea unei finantari de pana la 1,5 miliarde de euro pentru TAP, ceea ce ar urma sa fie cel mai mare credit acordat vreodata de BERD.

Oficialii guvernamentali au estimat ca TAP va insemna 8.000 de noi locuri de munca in Grecia, tara unde rata somajului a ajuns la 24%, si contracte de sute de milioane de euro pentru firmele grecesti care vor lua parte la lucrarile de constructie.
Tagged , , , , , , , , ,

EximBank si-l pune-n board pe Secares. Si ne mai mira „independenta” BNR?

Sursa: Sfin.ro

Cine nu a auzit de Vasile Secares poate consulta Wikipedia sau materialul de aici
Avem elite: „Ştefan Gheorghiu” patronul democraţiei românesti

Domnul Secares este in prezent Presedinte al Boardului Eximbank Romania.

Cine nu crede ca este posibil asa ceva in 2016 poate consulta link-ul urmator

Eximbank trece la conducere dualistă înaintea CEC Bank. Secăreș, noul președinte CA

In momentul schimbarii legislatiei (2015) cele doua banci de stat, Eximbank si respectiv CEC Bank, au avut abordari diferite desi au acelasi actionar.

O singura lege dar doua maniere ca BNR sa isi mentina/impuna cunostintele in functie.

In cazul Eximbank s-a negociat prelungirea mandatului conducerii executive cu inca 4 ani desi mandatul initial nu expirase. Teodorovici a semnat chiar inaintea demisiei guvernului desi exista o opinie negativa din partea departamentului juridic al Ministerului Finantelor. Contractul privind schimbarea sediului, expunerile pe Ion Morar, garantiile statului nu pot fi “aparate” decat de oameni competenti si dedicati cauzei.

Ca sa accepte aceasta miscare contra cronometru BNR a introdus in conducerea Eximbank, independent, 2 oameni: o vice si pe domnul Secares. Ulterior vicele a fost schimbat cu un alt vice propus si sustinut de aceeasi persoana din BNR, de la supraveghere. Legal este ca actionarul, Ministerul de Finante, sa propuna iar validarea sa se realizeze conform unui proces formal, ulterior. Cum Teodorovici se grabea a trebuit sa accepte si conditiile BNR.

In cazul CEC, mizele nu mai sunt doar ale PSD-ului ci mult mai apropiate de camasa supravegherii BNR. Metoda aleasa a fost aceea a prelungirii tehnice, a 3-a. Desigur aceasta prelungire presupune o dispensa de la BNR privind aplicarea legii in cazul CEC Bank si in particular a domnului Ghetea.

Suna straniu. Daca cititi articolul articolul 25 din Legea privind statutul Băncii Naţionale a României probabil ca manevra BNR de a facilita o exceptie de la lege pentru a mentine pe cineva in functie nu mai inseamna mare lucru.

In cazul CEC Bank este foarte curios cate prelungiri tehnice va mai aproba Ministrul de Finante pana cand se va face un audit serios. Si la Bancorex tot rostogolirea pierderilor a fost practicata ani de zile. Greu sa renunti la un asemenea sport fara garantii credibile ca nimeni nu se va uita in urma.

Pariul meu este ca rezultatul CEC Bank pe 2015 este masiv negativ, indiferent de cata presiune se face pe auditori or pe Ministrul de Finante.

Tagged , , , ,

Cum poate sa dispara un avion?

Sursa: Sfin.ro

Se pare că poate să dispară.  Cine s-ar fi gândit că un avion de pasageri poate dispare și are nevoie de o zi pentru a fi găsit locul prăbușirii în – presupusa, cea mai controlată zonă a lumii?  Asta explică de ce amândouă cele două mari puteri-militare ale lumii în care trăim – cei drept, una dintre ele formată sau aprobată din alte 28 de state – se feresc atâta una de alta.  Probabil ei știu că oricând „celălat” poate scăpa prin ochiurile deschise ale tehnologiilor lor militare – radarele în mod special.

 

 

Tagged , , , ,