Sursa-Octav Pelin Blog
În 2011, Ghimpele publica o serie de fotografii în exlusivitate cu domnul Videanu & co. (cuscrul prezidenţial Bebe Ionescu şi „bancherul” Sorin Popa de la BRD, prietenul ministerului condus de Elena Udrea) anticipând evenimentele la care, după fix un an, asistăm:
Domnul Bebe Ionescu era uns, prin 2009, membru in Consiliul de Supraveghere al Petrom, din partea Ministerului Economiei, condus (si) la acea data de Adriean Videanu. Cateva luni mai tarziu, acelasi domn Ionescu ocupa si functia de membru al Consiliului de Administratie al Eximbank. Exista, deci, morala-n PD-L, si chiar usor de sintetizat: o privatizare buna nu ramane, nicicand, nerasplatita.
Dar, cum indemnizatia anuala venita pe filiera Petrom nu ar depasi – zice-se, pe surse – 20.000 de euro, iar apucaturile de pionieri ai privatizarilor de tranzitie raman – ca mersul pe bicicleta – mereu in subconstient, am incercat sa gasim un dialog cat mai potrivit imaginilor surprinse de fotografii ziarului Ghimpele. O serie de coincidente de natura bursiera, oportunitatea unei privatizari la limita recesiunii si evolutia interesanta a declaratiilor fostului ministru, inca decident, al Economiei, converg spre un singur subiect plauzibil: Oltchim Ramnicu Valcea. Nu, nu clubul sportiv.
Ne-amintim, asadar, cum in februarie 2009 domnul Videanu – pe atunci ministru in exercitiu – considera ca „nu se poate vorbi despre privatizare Oltchim”, iar in august 2010 aprecia ca privatizarea Oltchim se va produce dupa ce „va trece pe profit”. O glisare logica impecabila, in conditiile in care, intre cele doua declaratii, ministrul Videanu isi exprima public nadejdea ca Eximbank sa garanteze un imprumut necesar finalizarii unei tranzatii cu Petrom. Lobby in cele doua consilii de administratie – va imaginati, probabil – avea cine face: Bebe Ionescu, membru comun. Stiu, foarte convenabil.
Asa cum foarte convenabila este retragerea anuntata de eternul director Constantin Roibu, a carui misiune ar putea fi – daca am trai intr-o lume absurda si cinica – coborarea accelerata a eventualului pret de vanzare Oltchim.
Cu un efort de imaginatie, mai putem sugera un nume aflat in spatele acestui scenariu absurd si cinic: e nevoie doar sa ne privim cu atentie la numele ministerului de unde iese omniprezentul Popa-BRD. De altfel, personajul cu ministerul despre care vorbim sta de ceva vreme cu ochii pe marele consumator Oltchim. Anchetata in dosarul ALRO, Elena Udrea, gazda lui Popa-BRD spunea: ”Baietii destepti sunt acesti intermediari care de multe ori cu un birou, cu un fax si o secretara, plimba energia doar pe hartie, o iau de la stat si o vand contra unui comision catre marii consumatori cum este Alro, cum este Oltchim, cum este Sidex”. Dupa Alro, va sa zica, se pregateste Oltchim…
Tot atunci, reaminteam încă două aspecte esenţiale pentru reuşita strategiei:
1. Numirea în funcţia de administrator a domnului Dan Paul (cumnatul doamnei Andreea Maria Paul, mult mai cunoscută ca Andreea Paul-Vass, vicepreşedinte PDL)
2. Împrumutul acordat de BRD, singura instituţie financiară privată implicată, unde întâmplător Sorin Popa ocupa funcţia de director general, combinatului Oltchim: 700.000 euro.
Să unim, deci, punctele…
Pentru a spulbera orice fel de dubiu referitor la natura prieteniei dintre membrii găştii Videanu readucem în atenţia opiniei publice vacanţa de pomină din primăvara anului 2012. Atunci, Adriean Videanu, Gheorghe Ionescu (Syda sr.), Radu Berceanu şi Tiberiu Urdăreanu au fost fotografiaţi în timpul unei vacanţe la Saint-Tropez, unde s-au plimbat cu yachtul (care putea fi închiriat pentru numai 36000 euro pe săptămână sau 6000 euro/zi), au băut şampanie şi au cheltuit sume comparabile cu PIB-ul unei ţări din lumea a treia. (pe larg, despre vacanţa de pe Riviera Franceză: Vacantele “Berceanu-Beyonce”. Cu cine bea Videanu sampanie in asteptarea yachtului?)
Dan Diaconescu trebuie să producă până luni, 1 octombrie a.c., 45 milioane de euro doar pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la Oltchim, iar pentru a scoate compania din starea de insolvenţă faptică – datoriile combinatului fiind estimate la aproximativ 700 milioane de euro – va fi necesară o sumă mult mai mare. Liniile de finanţare transparente nu reprezintă, în momentul de faţă, o soluţie credibilă pentru patronul OTV, aflat în plină campanie electorală pentru alegerile din iarna acestui an. Cu toate acestea, resursele necesare preluării combinatului ar putea fi puse la dispoziţie de un „consorţiu” politico-financiar, care, complet întâmplător, chiar a orchestrat întreaga privatizare.