CUM A DEVENIT RUSIA NOUL DISTRIBUITOR DE PUTERE ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Sursa: Sfin.ro

Ambiţiile lui Putin în Orientul Mijlociu

În dimineața zilei de 11 ianuarie, feldmareșalul Khalifa Haftar aflat la bordul unei aeronave plutitoare, a sosit în portul mediteranean Tobruk. Fostul un comandant al forțelor rebele, sprijinite de SUA, care l-au alungat pe dictatorul libian Muammar Gadhafi, în anul 2011, a fost întâmpinat de o gardă de onoare şi de un amiral, îmbrăcat în uniformă albă. După ceremonia de primire, feldmareşalul Haftar, în vârstă de 73 de ani, acum cetățean american după ce a trăit mai mulți ani în Statele Unite, a fost escortat sub punte pentru a susţine o conferință video, securizată, cu cel mai energic distribuitor de putere din Orientul Mijlociu. Tema oficială a fost lupta împotriva terorismului însă, ambele părți știau că agendă neoficială era cu totul alta şi anume, mărirea puterii lui Haftar pentru a învinge guvernul slab de la Tripoli, sprijinit de O.N.U.

Haftar are legături strânse la Washington, dar gazdele sale din luna ianuarie nu erau americanii. El a urcat la bordul singurului portavion rusesc, Amiral Kuznetsov, iar interlocutorul său a fost un vechi prieten de la Moscova, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu.

După trei decenii în care a stat mai mult pe margine, Rusia a devenit, din nou, un jucător important în regiune. În ultimele şase luni, aceasta a schimbat cursul războiului civil din Siria și a preluat controlul asupra procesului de pace, construind o relație strânsă cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan și curtând aliații tradiționali ai SUA, cum ar fi Egiptul, Arabia Saudită și chiar Israelul. În ultimii doi ani, preşedintele rus, Vladimir Putin, a avut 25 de întâlniri cu lideri din Orientul Mijlociu, de cinci ori mai multe decât a avut fostul președinte al SUA, Barack Obama, potrivit unei analize a întâlnirilor prezidențiale realizată de Newsweek.

Preşedintele Iranului, Hassan Rouhani, stânga, Preşedintele Azerbaijanului Ilham Aliyev, centru, și preşedintele rus Vladimir Putin, dreapta, în timpul unui prânz de lucru la Heydar Aliyev Center. FOTO: ALEXEI NIKOLSKY/TASS/GETTY

Timp de decenii, Washingtonul a încercat să planteze germenii democrației, în multe părţi ale lumii, inclusiv în Orientul Mijlociu însă acest plan pare să fi fost abandonat în timpul administraţiei Obama şi a actualului preşedinte al SUA, Donald Trump. Cu excepția Tunisiei, „Primăvara Arabă” nu a adus democrația în Orientul Mijlociu, în schimb, a permis instaurarea instabilităţii și dezvoltării extremismului în țări, cum ar fi Egipt, Libia și Siria. Intervenția occidentală, în Libia și Yemen, împreună cu implicarea Iranului alături de Arabia Saudită în coaliţia din Yemen, au făcut ca aceste state să rămână împotmolite în războaie civile. Sprijinirea rebelilor sirieni și insistenţa de a susţine că președintele autocrat Bashar al-Assad ar trebui să plece de la conducerea ţării a dus la declanşarea războiului civil în Siria şi la alimentarea creșterii grupului militant Statul Islamic (ISIS). Nici găsirea unei soluţii între Israel și Palestina, obiectiv pe termen lung al politicii externe a SUA, nu a dat roade. Cele două state fiind acum mai departe decât oricând. Singurul succes regional înregistrat de administraţia Obama rămâne semnarea acordului istoric cu Teheranul privind reducerea programului nuclear al Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor economice. Chiar şi acesta pare extrem de șubred sub noua administrație.

„Întreaga politică, a lui Obama, în Orientul Mijlociu, nu a reușit”, a declarat Leonid Sluțki, preşedintele comisiei afacerilor externe din Duma Rusă. „Neputința sa și lipsa rezultatelor concrete, sunt evidente.”

Kremlinul a sesizat o oportunitate în regresul S.U.A. Recâştigarea vechii influenţe pe care a avut-o Uniunea Sovietică în Orientul Mijlociu, aduce pentru Moscova o serie de avantaje. Rusia poate continua clădirea unui nou imperiu și poate proiecta un spectru de influenţă tot mai mare, la nivel mondial. Pe de altă parte, poate aduna mai multe atu-uri pe care le va putea folosi în negocierea diplomatică a sancțiunilor occidentale impuse, după anexarea Crimeei, în anul 2014 sau în alte situaţii.

„În primul rând, aceasta este o chestiune de recâştigare a influenței noastre strategice”, a declarat senatorul Oleg Morozov, membru al comisiei de afacei internaţionale a Consiliului Federației Ruse, pentru Newsweek. Pe de altă parte Dmitri Trenin, director al Carnegie Center Moscova, spune: „Scopul politicii externe a lui Putin este de a restabili Rusia ca o mare putere la nivel mondial. Pentru el, a fi capabil să opereze, în Orientul Mijlociu, la concurență cu SUA, reprezintă dovada că este o mare putere. Aceasta este ceea ce a făcut Rusia în Siria „.

Dar, poate mai important decât oricare dintre aceste obiective și o motivație puțin înțeleasa în Occident, este reprezentată de dorința Moscovei de a proteja Rusia de terorismul islamist radical. De această teamă a profitat Putin, pentru a urca la putere, în timpul brutalelor războaie din Caucazul de Nord al Rusiei din anii 90. Politica sa bazată pe spiritul rebel, cultivat în Rusia, a permis Kremlinului să ia decizii dincolo de drepturile și libertățile personale ale rușilor. După ce a urmărit timp de un deceniu cum SUA au încercat să exporte democrația în Irak și Libia, ţări care apoi s-au năruit în conflicte civile, Putin a tras concluzia că o putere externă poate colabora numai cu regimuri puternice, oricât de nemiloase ar fi acestea, altfel lumea va asista la „distrugerea sistemelor de stat și la creșterea terorismului.”

Pe măsură ce influenţa ISIS a crescut în Siria, Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile occidentale de a combate gruparea teroristă. La mijlocul lunii septembrie 2015, serviciile de securitate ale Rusiei au anunțat că au existat cel puțin 2.500 de cetățeni ruși care ar fi luptat pentru ISIS. În ochii lui Putin acest lucru a fost suficient pentru a-l determina să susţină regimul Assad considerând acest lucru drept o chestiune de securitate națională pentru Rusia.

„Scopul nostru principal în Siria este de a ne asigura că cetățenii noștri, care au mers acolo pentru a luptă alături de ISIS nu se vor mai întoarce”, spune Vyacheslav Nikonov, un membru al Dumei. „Pentru Rusia, intervenția în Orientul Mijlociu este o chestiune de a ne apăra propria securitate. Toate celelalte sunt detalii. „

Pe măsură ce SUA şi-a redus intervenţiile costisitoare din Orientul Mijlociu, Putin a profitat pentru a-şi face noi aliaţi în lupta împotriva terorismului şi pentru a recâştiga rolul de mare putere globală. GRAFICA: COREY JACKSON FOR NEWSWEEK

Defensivă sau nu, întoarcerea Rusiei în Orientul Mijlociu, s-a dovedit a fi un succes uimitor pentru aceasta și un pas înapoi pentru SUA. Până de curând SUA nu a avut niciun rival militar sau diplomatic, real, în Orientul Mijlociu. Acum, Trump îşi începe preşedinţia cu promisiuni de ștergere totală a ISIS, dar uită că deja există avioane în aer, trupe pe teren în Siria, nave de luptă în largul coastelor Libiei, toate ruseşti, iar prietenii Moscovei ocupă sau se pregătesc să ocupe palatele prezidenţiale de la Tripoli şi Damasc. De fiecare dată când Trump va dori să facă o mișcare în Orientul Mijlociu, va trebui să se întrebe: „Ce părere va avea Putin despre asta?” Nici un alt preşedinte american, recent, nu a avut această problemă.

Puterea și paranoia

În perioada Războiului Rece, Orientul Mijlociu a reprezentat, în egală măsură, terenul Moscovei şi al Washingtonului. Uniunea Sovietică a fost campioana autodeclarată a revoluției proletare din întreaga lume. Anti-occidental, naționalismul arab puternic socialist al președintelui egiptean Gamal Nasser a dat Moscovei deschidere pentru a-şi răspândi influența asupra lumii arabe. După înfrângerea puterilor coloniale, Marea Britanie şi Franța, de către Nasser, în anul 1956, în timpul Crizei Suezului, au început să pătrundă în regiune arme şi bani din Rusia. Inginerii sovietici au îndiguit Nilul la Aswan și au ajutat la construirea orașelor moderne, în timpul regimurilor arabe socialiste din Siria și Irak. În același timp, o întreagă generație de ofițeri, medici și profesioniști arabi au studiat la Moscova, inclusiv viitorul președinte egiptean Hosni Mubarak, ca și Haftar, care au beneficiat de pregătire în Uniunea Sovietică în anii 1970, după absolvirea Academiei Militare Benghazi. Generalii KGB au contribuit la organizarea serviciilor de securitate din Libia, Algeria, Egipt, Irak și Siria, după modelul poliției secrete sovietice.

Dornic de a opri efectul de domino, comunist, în Orientul Mijlociu, Washingtonul a început să cheltuie sume importante de bani în această direcţie. Israelul, Arabia Saudită și Egiptul, după căderea lui Nasser, au primit ajutor militar din partea SUA. Turcia, membră NATO din 1952, a găzduit avioane americane, nave de război și cel mai controversat sistem de rachete Jupiter, cu rază medie de acțiune, fapt care i-a determinat pe sovietici să plaseze rachete în Cuba, aproape declanșând un război nuclear în octombrie 1962.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, prietenii Moscovei din regiune s-au agățat de putere, menținând o semilună dârz anti-occidentală în Libia şi Siria, în ciuda lipsei rublelor rusești. Apoi, unul câte unul, aliaţii Moscovei a început să scadă. Irakul lui Saddam Hussein, care între timp a primit ajutor din partea SUA, a fost primul care a cazut în 2003. Rusia a descris acest fapt drept agresiune americană, pură. Un deceniu mai târziu, Primavara Arabă, din anul 2011, a revendicat Libia lui Muammar Gaddafi, Egiptul lui Hosni Mubarak și Tunisia lui Zane El Abidine Ben Ali. De-a lungul acestei perioade, valurile paralele de revoltă din fostele republici ale Uniunii Sovietice cunoscute sub numele de Revoluţiile Colorate au înlăturat guvernele pro-ruse din Serbia, Ucraina, Kârgâzstan și Georgia. În anul 2011, dorința pentru democrație a ajuns și la Moscova, unde 100.000 de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva întoarcerii lui Putin, pentru un al treilea mandat prezidențial.

Pentru americani, seria de proteste păreau să marcheze triumful democrației și al puterii populare. Pentru ruși, Primăvara Arabă părea să facă parte dintr-o campanie a Washingtonului, orchestrată pentru a distruge orice lider care ar fi îndrăznit să se opună S.U.A., inclusiv Putin. Ratingul sau de apreciere a coborât la un minim istoric de 63%, în timp ce liderii protestelor, care vorbeau despre liberalism și apropierea de valorile europene şi de SUA, păreau a fi concurenți autentici pentru putere.

Preşedintele rus Vladimir Putin ascultându-l pe preşedintele Turciei, Recep Tayip Erdogan, alături de preşedintele azer Ilkham Aliyev în timpul Congresului Mondial al Energiei, Ediţia 23, care s-a desfăşurat pe data de 10 Octombrie 2016, în Istanbul, Turkey. FOTO: MIKHAIL SVETLOV/GETTY

În ochii lui Putin, „Piața Tahrir (Cairo) și Maidan (Kiev), fac parte din aceeași conspirație împotriva Rusiei”, a declarat un diplomat occidental de rang înalt de la Moscova, care nu a fost autorizat să vorbească. „Am respins această abordare pentru că este una paranoică, dar el este convins de ceea ce crede. „

De-a lungul acestei perioade, Rusia a protestat și în mod regulat, a fost ignorată în cadrul ONU, în încercarea zadarnică de a preveni bombardarea Belgradului în anul 1999 și invazia Irakului în anul 2003. SUA a trecut peste Moscova de multe ori. La sfârșitul anilor 1990, Moscova a ajutat Teheranul să dezvolte rachetele cu rază medie de acţiune Shahab-3 iar mai târziu a început să construiască Bushehr, prima centrală nucleară a Iranului. Începând din 2008, Rusia a început să joace un rol onest încercând să convingă Teheranul să renunțe la programul său nuclear.

„Americanii și-au dat seama că au nevoie de ajutorul nostru în problema Iranului”, a declarat fostul prim-ministru rus, Serghei Kirienko, care a fost șeful Corporației Energiei Nucleare de stat, Rosatom în timpul negocierilor cheie cu Iranul. „Iranienii au încredere în noi. Noi am fost garanția lor de securitate. „

În același timp, Rusia s-a implicat, în mod constant și în liniște, în procesul de pace israeliano-palestinian. Aliatul cheie al Moscovei a fost liderul palestinian Mahmoud Abbas, care a obţinut un doctorat la Universitatea Prieteniei între Popoare din Moscova, în anii 1970. Cercetătorii israelieni, care citează documente pe care arhivistul KGB, Vasâli Mitrohin le-a scoas ilegal din Rusia, în anul 1991, au afirmat că Abbas a fost recrutat de serviciul de securitate sovietic sub numele de cod „Krotov”. Oficialii palestinieni au respins acuzațiile considerând că acestea sunt menite a-l compromite pe Abbas.

Agent sau nu, lui Abbas ” îi plac rușii şi vrea să le facă pe plac”, spune Ziad Abu Zayyad, un fost ministru şi negociator palestinian. Când Putin a vizitat Betleemul, în timpul unei călătorii din anul 2012 către West Bank, Abbas i-a oferit un teren, pe care acum se află un centru cultural rus. Tot în 2012, doua străzi din Betleem și Ierihon au primit numele lui Putin și al predecesorului său, Dmitri Medvedev.

Duse în paralel, aceste gesturi publice, de prietenie reprezintă o campanie diplomatică liniștită și constantă, în regiune. Reprezentantul Moscovei este un vorbitori de limbă arabă, în vârstă de 64 de ani, diplomat de carieră pe nume său Mikhail Bogdanov, care a fost trimisul special al lui Putin în Orientul Mijlociu, din anul 2012. Fost ambasador în Siria, Egipt și Israel, Bogdanov a jucat un rol cheie în câștigarea prietenilor și influențarea oamenilor, pentru ca aceştia să treacă de partea libianului Haftar, de la președintele şi conducătorul militar egiptean, Abdel Fattah el-Sisi.

Dezangajarea constantă a Americii în Orientul Mijlociu, în conformitate cu politica dusă de Obama, l-a ajutat pe Bogdanov. Casa Albă a avut un motiv bun pentru a face un pas înapoi din regiune: Președintele a vrut să își încheie intervențiile militare americane nepopulare. În același timp, America a fost din ce în ce mai puțin dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu, datorită unei revoluții interne a gazelor de șist, care a transformat SUA într-o țară exportatoare de energie. Consecinţa nedorită a acestei politici a fost că i-a permis lui Bogdanov să lanseze, de la Ramallah, oferte către Cairo și Benghazi, Libia.

„Natura politicii externe a regimului rus este de un pragmatism extrem în încercarea de a face față tuturor actorilor principali din regiune”, spune Nikolay Kozhanov, fost atașat la ambasada Rusiei din Teheran, acum în Marea Britanie. „Acest lucru ar trebui să fie considerat ca fiind principiul de bază al strategiei Rusiei și avantajul său principal în Orientul Mijlociu.”

Spre deosebire de omologii săi americani, Putin nu ţine prelegeri Egiptului și Siriei privind democrația și drepturile omului. „Rusia a văzut o oportunitate în Egipt, deoarece SUA a forţat mai multe reforme care au esuat, de la Primăvară Arabă”, spune Steve Seche, un fost oficial al Departamentului de Stat și ambasadorul SUA în Yemen. Președintele rus a fost dispus să vândă arme ieftine către puterile regionale. Moscova a vândut arme în valoare de 4 miliarde de dolari în Egipt, din anul 2012 și a început discuțiile cu Iranul pentru o afacere de peste 10 miliarde de dolari, în noiembrie 2016.

Cele două crize apărute între timp au făcut ca Orientul Mijlociu, să nu mai reprezinte singura direcţie prioritară a politicii externe a Rusiei: Anexarea Crimeei de către Rusia, în februarie 2014, care a pus Moscova în conflict direct cu Occidentul și un an mai târziu, războiul din Siria, care a oferit lui Putin oportunitatea de a transforma  Rusia intr-unul dintre importanţii distribuitori de putere în Orientul Mijlociu.

Tagged , , , , , , ,

5 ANTREPRENORI INTROVERTIŢI CARE AU AVUT UN SUCCES URIAŞ

Sursa: Sfin.ro

Dacă nu ești atras de ieșirile în public şi nu îţi place compania altora, găseşte-ţi colegi care pot face aceste lucruri în locul tău.

Introvertit sau extrovertit, sunt trăsături de caracter care definesc în mod obișnuit modul în care o persoană preferă să-şi petreacă timpul. Introvertiţii preferă experiențe liniștite, solitare și introspective, în timp ce extrovertiţii preferă mediile energetice, colaborative și sociale. În mod evident, nici unul nu este mai bun decât celălalt, dar pentru introvertiţi, antreprenoriatul poate fi o experienţă deosebit de dificilă. Să înţelegem de aici că introvertiţii nu pot fi antreprenori? Absolut nu! De fapt, există câteva exemple de introvertiți, care au devenit proprietarii unora dintre cele mai de succes afaceri, din istorie.

Calvarul introvertiţilor

Ce au de înfruntat introvertiţii care-şi doresc o carieră antreprenorială? Înainte de toate, este bine cunoscut că antreprenorii carismatici au mai mult succes. Carisma este o trăsătură asociată de obicei cu extrovertirea. Carisma vă ajută să faceți mai multe conexiuni, să vă inspiraţi angajaţii, să câştigaţi mai repede încrederea celorlalţi şi să vă creşteţi popularitatea. Dacă sunteţi o fire socială acest lucru vă va ajuta să întâlniţi oameni noi, la evenimentele de networking, spre exemplu, dar pentru asta trebuie, în primul rând, să fiţi dispuşi să participaţi. Stilul de viață antreprenorial este, în general, unul haotic şi zgomotos, prin urmare incompatibil cu cel al introvertiților.

Aşadar, cum ar putea să prospere introvertiţii, care, aparent, abia sunt capabili să supraviețuiască?

Vă aducem în atenţie poveştile a 5 antreprenori de mare succes și modul în care aceştia au reuşit să-şi folosească introvertirea pentru a reuși.

  1. LARRY PAGE

Larry Page cofondatorul Google, alături de Sergey Brin. Ştim cu toții cum s-a sfârşit această poveste. Page a fost CEO-ul Google, până în anul 2001 după care şi-a reasumat poziția, până în anul 2015. La acea vreme, mulți au văzut numirea lui Page ca fiind o alegere ciudată, pentru că el este un tip foarte rezervat și după cum vă puteți imagina, greu de nteles. Dar natura sa liniștită și intelectuală, i-au permis să creeze un produs inovator și un brand unic, care reprezintă unul dintre cele mai bune exemple ale culturii corporatiste.

  1. BILL GATES

Cu siguranţă știți cine este Bill Gates. Cofondatorul Microsoft are o avere personală cifrată la câteva zeci de miliarde de dolari. Gates a fost un introvertit solitar, dar s-a folosit de oamenii din jurul său pentru a-şi completa propriile slăbiciuni.

Iată ce spune Bil Gates: „Dacă ești deștept, poți învăța cum să obții beneficii din a fi introvertit. Aceasta ar putea să însemne, să fii dispus să te schimbi, pentru câteva zile, pentru a găsi soluţii de rezolvare intr-o problemă dificilă, pentru a citi tot ce poți, pentru a te documenta, pentru a-ţi forţa, în cele din urmă, limitele gândirii. Astfel vei înţelege mai bine ce beneficii poţi avea din parte extrovertiţilor, pe care dacă îi vei angaja, îţi vei asigura tot setul de competențe de care dispun.”

  1. WARREN BUFFET

Warren Buffet, fondatorul şi CEO-ul Berkshire Hathaway, este unul dintre cei mai bogați oameni din lume și o figură proeminentă printre investitori. El este cunoscut pentru stilul sau confuz, persistența intelectuală și gândirea critică. Prin natura sa este un introvertit dar reușește, cu succes, să conducă una dintre afacerile cele mai importante.

El foloseşte propria capacitate intelectuală şi stilul confuz de comunicare, lăsând tendințele introvertite pe care le are să servească drept tărie antreprenorială.

  1. MARK ZUCKERBERG

Fondatorul Facebook, miliardarul Mark Zuckerberg a fost descris de COO Sheril Sandberg ca fiind „timid şi introvertit, de multe ori nu foarte cald pentru oamenii care nu-l cunosc. Eu pot să vă spun că este un om foarte cald.” Zuckerberg a fost capabil să-şi construiască propria carismă din introversiunea care îl caracterizează, lucru, pentru mulţi, contradictoriu.

Mark Zuckerberg este înconjurat de liderii de echipă, care îi completează calităţile. Acest lucru i-a permis să facă din Facebook, compania care este astăzi.

  1. ELON MUSK

Ar putea să vi se pară greu de crezut că un om care a fost descris drept „următorul Steve Jobs” a fost odată un inginer rezervat şi introvertit. Musk însuși s-a deschis astfel.

Undeva de-a lungul devenirii sale, Musk a găsit puterea de a se deschide catre comunicare și socializare, recalibrandu-şi rezervarea personală pentru a-şi promova ideile într-un mediu care îi favorizează, în mod tradițional, pe extrovertiți.

Ce lecții pot învăța introvertiţii de la acești uimitori lideri?

Introversiunea nu îţi dictează comportamentul. Doar pentru că ești introvertit nu înseamnă că nu poţi socializa. Ia notițe de la Elon Musk sau Warren Buffet și modelează-ţi introversiunea pentru a te dezvolta personal şi pentru a deveni mult mai comunicativ şi mai carismatic.

Există unele avantaje pentru introvertiţi. Aceştia se mândresc cu introversiunea lor. Introvertiţii tind să fie mai gânditori, mai contemplativi și mai preocupaţi de detalii. Utilizează aceste avantaje pentru a găsi cele mai bune soluții pentru afacerea pe care o conduci.

Natura nu prezice succesul sau eșecul. Nici extrovertiții, nici introvertiţii nu au nicio garanţie că vor reuși în lumea afacerilor. Succesul este determinat doar de acţiunile pe care le întreprinzi, nu de cine sau cum ești, ca persoană.

Poţi oricând să-ţi acoperi punctele slabe. Este posibil, dar nu foarte înțelept să încerci să faci totul singur, mai ales dacă eşti introvertit. Dacă știi că nu îţi plac ieșirile și socializările, găseşte-ţi colegi care pot face aceste lucruri în locul tău.

Dacă eşti introvertit, aceasta nu înseamnă că antreprenoriatul este imposibil pentru tine și nici măcar nu înseamnă că trebuie să fie dificil. Pur și simplu înseamnă că ai un set diferit de competențe și o altă dispoziție care trebuie să fie luate în considerare atunci când îţi construieşti echipa şi propria afacere.

Cunoaşteţi propriile puncte forte şi puncte slabe. Adaptează-te în consecință cu această abordare și vei avea succes, indiferent de modul în care ai început afacerea.

Tagged , , , , , , ,

Șapte pași pentru a-ţi îmbunătăți situaţia financiară

Sursa: Sfin.ro

Anul 2017 reprezintă un moment potrivit pentru a arunca o privire asupra propriei situaţii financiare. Vă oferim șapte pași de urmat, pentru a avea succes.

  1. Trebuie să vă cunoaşte-ţi scorul (rating-ul) de credit

Scorul (rating-ul) de credit, nu vă afectează numai în situaţia în care doriţi să obţineţi un viitor credit. Acesta poate fi un factor important în calculul taxelor datorate pentru creditele în derulare, pentru cardurile de credit și pentru calcularea valorii polițelor de asigurare. Ţineţi strict evidența scorului de credit care vă poate ajuta în pregătirea planului general de îmbunătățire a situaţiei financiare. Scorurile de credit variază, de obicei, între 300 şi 850. Cu cât mai mare, cu atât mai bine.

  1. Scăpaţi de comisioanele mari

Dacă aveți împrumuturi angajate cu comisioane ridicate, luaţi în considerare consolidarea datoriei într-un singur împrumut, cu comision mai mic. În acest fel plăţile lunare pot merge direct spre scăderea şoldului. Efectuaţi un transfer de echilibru al soldurilor de pe cardurile purtătoare de mari comisioane, către un card care oferă 0% taxa anuală de promovare. Căutaţi un card pentru care nu se percepe taxă de transfer de echilibru și încercaţi să achitaţi datoria până la momentul în care perioada promoțională se încheie.

  1. Deschide un nou cont de verificare

Băncile importante din SUA percepe taxe lunare de aproximativ 10-12 dolari chiar și pentru cele mai simple conturi de verificare. Dacă plătiți o sumă similară către banca dvs., încercați să treceți pe un nou cont de verificare, care nu are taxă lunară, sau care este ușor de suportat. Ar fi ca şi cum v-aţi oferi un bonus anual între 120 şi 144 dolari.

  1. Măriţi-vă rata de economisire

Aveţi banii într-un cont de economii care vă oferă o dobândă care abia trece peste o jumătate de procent? Există conturi de economii cu randament mai mare unde se poate câștiga de două ori mai mult, în jur de 1% procent anual sau mai mult, dar în alte condiţii şi pe termene mai  îndelungate. În cazul în care ratele dobânzilor vor creşte în acest an, datorită majorării ratei Fed, aceste conturi vor fi cu atat mai atractive.

  1. Automatizaţi-vă fluxul de plăţi

Cel mai bine este ca în 2017 să vă creaţi un sistem automat al transferurilor regulate din conturile de economii către cele de investiții, precum și automatizarea plăților pentru cheltuielile fixe. Odată ce elementele mari vor fi acoperite, va fi mult mai ușor să vă ocupaţi și sa țineți sub control cheltuielile mai mici.

  1. Căutaţi opţiuni alternative

În cazul în care aveți nevoie să vă creşteţi veniturile, luați în considerare găsirea unui loc de muncă part-time, sau deveniţi unul dintre cei 55 de milioane de americani care muncesc pe cont propriu. Începeţi prin a identifica un hobby sau calificarea pe care o aveți şi dacă alții sunt dispuși să plătească pentru aceasta, după care începeţi să vă promovați.

  1. Planuri pe termen lung

Gândiți pe termen lung, până la vârsta de pensionare. Cu cât economisiţi mai mulți bani, mai devreme, cu atât mai bine. Acest lucru este valabil chiar dacă economisiţi câte puţin în fiecare lună. Luați din timp măsuri pentru a vă construi liniştea de mai târziu.

Tagged , , , , , , ,

De ce oameni inteligenți și puternici preferă să bea whisky sau… whiskey

Sursa: Sfin.ro

Aţi observat, probabil, că această băutură apare scrisă sub aceste două denumiri. Nu, nu este o greşeală… Fiecare dintre cele două denumiri reprezintă caracteristici bine definite ale licorii aflate în interiorul sticlei.

Whiskey este denumirea sub care se găsesc produsele irlandeze şi americane iar whisky este specifică celor provenite din Scoţia, Canada sau Japonia.

Faimosul personaj James Bond este cunoscut şi pentru faptul că apreciază băuturile rafinate. În „Skyfall”, spre exemplu, el bea Macallan, un whisky foarte fin. Acest lucru reprezintă o adevărată convertire a celebrului personaj de la tradiţionalul Martini, pentru că în următoarea producţie, „Spectre”, el poate fi văzut, din nou, în compania rafinatului Macallan.

Mulţi consideră aceste apariţii în filme de mare succes ca fiind doar un truc menit să ajute intrarea pe piaţă a unui produs însă adevărul este că un whisky bun (Macallan este un whisky, single malţ, Scoţian din 1824) nu are nevoie de astfel de artificii pentru a fi repede cunoscut. Se recomandă prin el însuşi. Această băutură specială reprezintă tot ceea ce face Bond: masculinitate, putere, inteligență și îndrăzneală.

Dar cum se întâmplă ca toată lumea, de la gangsteri faimoşi la bancheri de pe Wall Street, să prefere această licoare?

Whisky – o băutură a cărei faimă vine de departe, din trecut

Ştefan Gabanyi, un bun cunoscător care a lucrat ca barman şi whisky expert, timp de 23 de ani, într-unul dintre cele mai faimoase baruri din Munchen, Germania, știe ce spune atunci când vine vorba despre băuturi. El crede că reputaţia whisky-ului vine de la minunata campanie de marketing făcută de scoţieni, încă din anii 1800. „Scoţienii au realizat repede că produsul lor s-ar vinde mult mai bine dacă ar avea atașata o anumită imagine. Astfel, au comercializat whisky, în Anglia, spunând că acesta reprezintă frumusețea aspră a ţinuturilor muntoase ale Scoţiei, promovându-l ca fiind un produs sălbatic şi nobil, deopotrivă.” Până atunci, Cognac-ul franţuzesc era băutura preferată, din punct de vedere social, dar whisky-ul a fost ceva special.

Restul este istorie… Imensul imperiu colonial al Marii Britanii a venit cu influența sa culturală, expansivă. Aşa a ajuns whisky-ul în India și în Statele Unite, însoțit de o imagine excelentă, de putere dar și de pericol. Lucru absolut remarcabil, whisky-ul şi-a păstrat această reputație până astăzi. Nu trebuie decât să observi amestecurile de whisky şi cola, servite pe toate plajele din lume, pentru a te convinge. Iată şase motive pentru care whisky-ul este considerat băutura oamenilor inteligenţi și puternici.

Whisky-ul este masculin

„În secolul al 19-lea toate băuturile tari erau doar pentru bărbați, cu foarte puține excepții”, spune Gabanyi. Scriitorii americani au folosit de multe ori această băutura masculină, sălbatica și nobilă pentru a caracteriza un „lup singuratic”. La Hollywood, arhetipul masculinității, reprezentat de cowboy-ul și gangster-ul din vest a devenit popular în întreaga lume şi datorită faptului că, ambii, erau băutori de whisky. Astfel whisky-ul a devenit băutura bărbaților, chiar dacă, ulterior, a fost preferat de multe femei celebre, cum ar fi Ava Gardner sau Hillary Clinton.

Whisky-ul este prețios și unic

Toată lumea știe că whisky-ul este distilat din boabe de cereale. A produce whisky nu este scump deloc. Cu adevarat special, este modul în care, această băutură, este învechită. Un whisky bun este lăsat să se maturizeze, în butoaie de lemn, timp de mai mulți ani. Cu cât se învecheşte mai mult, cu atât mai mult se și evaporă. Acesta este motivul pentru care, cele mai vechi whisky-uri sunt cele mai rare.

Whisky-ul foarte bun este unic… „Single Malţ” este distincția acordată whisky-urilor care provin dintr-o singură distilerie. Fiecare whisky are gust foarte diferit, în funcție de timpul cât a fost lăsat să se învechească și de lemnul din care a fost făcut butoiul în care a stat.

Macallan este cel mai scump whisky din lume. În anul 2014, un cumpărător a plătit, la o licitație în Hong Kong, suma record de 630.000 de dolari pentru 1,5 litri.

Orice persoană care își poate permite o astfel de sticlă sau variante mai ieftine nu cumpără doar pentru a-şi arăta bogăția ci pentru că are o anumită viziune şi un mod inteligent de gândire.

Whisky-ul este cumpărat de cei care savurează băuturile şi de cei care se gândesc la viitor

Odată ce depăşim momentul grijilor curente legate de viața, după ce ne relaxăm în privinţa plăţii facturilor şi avem un anumit grad de bunăstare, trebuie să începem să ne gândim la modul în care putem economisi pentru viitor. Unii oameni cumpără aur, alţii investesc în imobiliare și câţiva cumpără whisky.

Colecționarii de whisky cumpăra noile ediții la preţuri, în jur de 150 de dolari pentru ca, mai târziu, să le vândă cu profituri de câteva mii la sută. Unele distilerii sunt mai bune decât altele, pentru acest tip de investiție. Cunoscătorii, cumpăra cele mai cunoscute branduri, imediat după îmbuteliere, cu speranţa că într-o bună zi, acea sticlă, va valora mult mai mult.

Whisky-ul este un simbol al statutului

Faima crescută a whisky-ului scoțian, de-a lungul a sute de ani, explica de ce acesta este perceput ca un simbol al statutului. Regele scoţian James IV, se spune că a fost primul nobil care a gustat băutura, în anul 1506. În Anglia whisky-ul a pătruns ca o băutură exclusivă, destinată claselor superioare. „Marinarii beau rom, iar ofiţerii, whisky”, spune Gabanyi.

Poate că acesta este motivul pentru care whisky-ul reprezintă şi astăzi un simbol al bogăției. Whisky-ul a devenit din ce în ce mai popular în țări precum China, Brazilia și India. Aceasta nu este o coincidență pentru că toate au o clasă de mijloc în devenire iar dacă o gazdă servește whisky, oaspeților săi, acesta este considerat un semn de bogăţie.

Marii oameni ai istoriei au fost băutori de whisky

„Apa nu este bună de băut. Pentru a avea un gust plăcut, ar trebui să i se adauge whisky. Printr-un efort sârguincios, zilnic, am învățat să-mi placă”, spunea fostul premier britanic Winston Churchill, un băutor, pasionat, de whisky. Autorul George Bernhard Shaw a numit whisky-ul, „soare lichid”. Celebrul Frank Sinatra și scriitorul Mark Twain au iubit whisky-ul și nu s-au ferit să spună asta. Sinatra a fost îngropat cu o sticlă de Jack Daniel Old No. 7.

Pentru toţi acești oameni whisky-ul nu a reprezentat o plăcere vinovată, a fost o expresie a stilului lor de viață.

Cunoştinţele despre whisky te fac să arăţi educat

Nu este o coincidență faptul că whisky-ul este numit uneori “vinul de pe Wall Street”. Este o băutură, în jurul căreia oamenilor le place să discute, mult mai profund, cu scopul de a impresiona. Orice persoană care poate să spună povești elaborate despre istoria și gustul whisky-ului va părea foarte educat, în ochii celorlalți. Pe buna dreptate… Cine a studiat istoria de secole a whisky-ului și s-a străduit să o înţeleagă devine parte a unei venerabile tradiții si culturi.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Coreea de Sud va creşte speranța de viață până în anul 2030 – Studiu

Sursa: Sfin.ro

Speranța de viață în creștere

Durata medie de viață va crește la nivel global, până în anul 2030, atât la naștere cât şi peste vârsta de 65 de ani, potrivit unui nou studiu.

Cele două puncte temporare definesc speranţa de viaţă a unei populaţii care se află în creştere atât datorită îmbunătățirii stării de sănătate a mamei și a copilului, cât şi datorită îmbunătăţirii stării de sănătate a adulților.

Media speranţei de viaţă la naştere, pentru femei, va depăși 85 de ani în multe țări, însă în Coreea de Sud aceasta este aşteaptată să ajungă la 90,8 ani.

În 2015, speranța de viață medie, globală, la naştere, a fost de 71,4 ani, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Care este cea mai frecventă cauză de deces?

Stilul de viață nesănătos, inclusiv ratele mari ale consumului de alcool și tutun, au oferit mult timp o speranță de viață mai mare femeilor, spun cercetătorii.

Prin urmare, speranța de viață în rândul bărbaților născuți în Coreea de Sud se preconizează a fi, în 2030, de 84.1 ani, potrivit studiului publicat în The Lancet.

Autorii studiului consideră că acest decalaj între sexe este acum în scădere datorită stilurilor de viaţă care devin similare.

„Cel mai mare rezultat îl reprezintă faptul că cel puțin un grup va reuşi să spargă bariera celor 90 de ani”, a declarat Majid Ezzati, profesor de sănătate la nivel mondial la Imperial College din Londra, vorbind despre predicțiile referitoare la femeile din Coreea de Sud. Ezzati a condus studiul și a subliniat faptul că mulți experți au crezut că media nu va depăși bariera celor 90 de ani.

„Acest lucru arată că, in pofida faptului că există o limită pentru longevitate, suntem foarte aproape de ea”, a spus el. „Ar trebui să fim pregătiţi pentru o viață mult mai lungă.”

Analiza a inclus date privind modelele de mortalitate și de longevitate din 35 de țări industrializate, care includ țări cu economii avansate și țari cu economii emergente.

SUA continuă să fie în întârziere la acest capitol

În Europa, femeile din Franţa şi cele din Elveţia vor avea cea mai mare speranţă de viaţă, cu medii de 88,6 și respectiv, 84 de ani.

Printre previziunile pentru țările cu venituri mari, cea mai scăzută speranță de viață la naștere este, probabil, în SUA, cu o medie de 83,3 ani pentru femei și 79,5 ani pentru bărbați – similar cu Mexic și Croația.

Speranța de viață din SUA scade pentru prima dată în ultimele decenii

„Americanii încă au rate, relativ ridicate, ale mortalității tinerilor și cetăţenilor de vârstă mijlocie”, a declarat pentru CNN Ezzati, referindu-se la țările cu speranța de viață mai mici.”Oamenii prezintă un risc relativ ridicat de deces la 40 sau 50 de ani.”

Există mai multe motive de deces în acest interval de vârstă, a spus Ezzati, inclusiv rata mare a obezităţii și riscurile pentru sănătate, asociate, precum crimele și accidentele rutiere. Lipsa generală de îngrijire a sănătăţii în ţări precum SUA, joaca de asemenea  un rol important, spune studiul.

Cele mai mici proiecții privind speranța generală de viaţă au fost făcute pentru femeile din Macedonia și bărbații din Serbia, potrivit studiului.

„O mulțime de lucruri au condus de inegalitate şi au coborât media națională”, a spus Ezzati.

Echipa de cercetare a calculat speranța de viață pe baza datelor privind vârsta de deces a oamenilor din cadrul fiecărei populaţii. Ratele mari de mortalitate infantilă și ratele mari de deces în rândul tinerilor, cauzate de răniri și violențe, de exemplu, scad foarte mult media.

Prin contrast, o mai mare egalitate, un program de îngrijire a sănătăţii mult mai cuprinzător, dietele sănătoase şi un stil de viață încorporat într-o cultură sănătoasă, pot duce la creşterea mediei speranţei de viaţă, la fel ca în Coreea de Sud.

„Ţări precum Coreea de Sud și unele economii emergente, Elveția și Canada, adoptă măsuri foarte bune”, a spus Ezzati. „Coreea de Sud a avut un succes remarcabil.”

Ezzati crede că secretul succesului din Coreea de Sud constă în investițiile făcute în domeniul nutriției copiilor, în educație și tehnologie, precum și în direcţia scăderii tensiunii arteriale, a reducerii fumatului și a accesului la asistență medicală. „Acesta este un mod echitabil de a lăsa ştiinţa să conducă”, a spus el.

Coreea de Sud depăşeşte Japonia, la acest capitol


Între timp, în ţări precum Japonia, mult timp admirată pentru longevitatea cetăţenilor, sunt așteptate creșteri mici ale speranței de viață. „Povestea japoneză a ajuns aproape la sfârșit”, a declarat Ezzati, adăugând că, „în timp, cultura japoneză cunoscută pentru dietele sale sănătoase şi stilul de viaţă activ, a început să se schimbe. Ei au încă rate scăzute ale obezităţii şi ale tensiunii arteriale, dar unele lucruri încep să se schimbe”, a spus el, subliniind influenţele occidentale, mai ales în privinţa dietei.

„Coreea de Sud a prins din urmă Japonia ca standard de viață”, a declarat Sarah Harper, profesor de gerontologie la University of Oxford, „dar în multe părți ale Asiei, tinerii au început să mănânce diete occidentale… Odată ajunşi la vârste mai mari, tinerii nu mai pot să revină la dietele sănătoase”.

Se speră că şi alte ţări vor învăţa din exemplul Coreei de Sud şi vor face schimbări sănătoase. „Ceea ce a făcut Coreea de Sud este complet diferit de ceea ce fac țările occidentale… împotriva agendei de prosperitate”, a declarat Ezzati, adăugând că trebuie să ne gândim la „asistența socială şi planificarea pensiilor, pentru o populație în curs de îmbătrânire.” Harper, a spus că noile proiecții sunt, „foarte mult, în conformitate cu cele afișate.” Ea a fost de acord că țările din Asia conduc în această direcţie, dar vedem, deasemenea, schimbari  şi aici.

Se pare totuşi că inegalitatea este probabil factorul determinant care stă la baza faptului că unele țări cu venituri mari au un nivel scăzut al speranţei de viaţă.”SUA cheltuiesc pentru asistenţă medicală mai mult decât oricare altă ţară din lume. Unii spun că acest lucru se datorează inegalităţii”, a spus Harper. „Țările scandinave se descurcă mult mai bine… Aici inegalităţile sunt foarte mici și de aceea, tind să aibă rezultate mai mari în privinţa speranței de viață.”

Tagged , , , , ,

UPDATE:Înşelăciune cu epoleţi, de 900.000 euro. În rolul principal, o angajată a Corpului de Control al ministrului de interne… Cel înşelat: „Aproape 1 milion de euro… Un fleac… M-au ciuruit financiar folosind numele chestorului Ardelean”

Sursa: Sfin.ro

În data de 27.02.2017, Completul CC6 Penal de la Judecătoria Sectorului 3, a amânat, pentru a doua oară, pronunțarea în dosarul 32578/303/2016, pentru ziua de 13.03.2017.

Nu ne rămâne decât să sperăm ca în acest dosar, atât de plin de controverse, se va face dreptate iar cercetarea cauzei va fi reluată cu mult mai multă aplicare.

Reamintesc, este vorba despre modul în care doctorul Alexandru Epurescu a fost deposedat de 900.000 de euro de concubina sa, Alina Georgiana Stegaru şi prietenă apropiată a acesteia, Alina Costella David.

Oare cui va aduce ghinion ziua de 13?


După articolul publicat la linkul de mai jos în care vă aduceam în atenţie povestea halucinantă a doctorului Alexandru Epurescu, am dorit să îl cunosc îndeaproape şi să aflu mai multe detalii legate de tulburătoarea încercare prin care trece.

Citeşte şi: http://www.sfin.ro/actualitate/inselaciune-de-900-000-de-euro-executata-ca-la-carte-de-o-angajata-a-corpului-de-control-al-ministrului-de-interne/

Am întâlnit un om învins, doborât sub povara întâmplărilor care s-au abătut în viaţa sa, un om adus în pragul disperării, pentru care viaţa pare să nu mai aibe sens dar care are curajul şi demnitatea de a-şi recunoaşte propriile greşeli şi slăbiciuni pentru care acum, plăteşte mult prea scump şi nimeni nu face nimic pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra.

Este un om, ca noi toţi, cu calităţi şi defecte, ca noi toţi, care a făcut lucruri bune şi mai puţin bune, ca noi toţi dar care indiferent de cât de mult a greşit, ar trebuie să beneficieze de justiţie.

F.S. Când şi cum aţi aflat, domnule doctor că sunteţi victima unei înşelăciuni?

A.E. În ianuarie 2014, când am fost invitat la DNA pentru audiere, în legătură cu cele două doamne Alina Stegaru şi Alina Costella David. Eu eram ca “picat din cer”. Habar nu aveam de nimic. Ţin minte că m-au întrebat: “Cam cât credeţi că ar fi prejudiciul? Câţi bani le-aţi dat?” Zic: “Cred că vreo 700.000.” la care ei: “Nu mai degrabă spre 900.000 – 1.000.000?”… Oamenii ăia ştiau tot. Conturi, tranzacţii, tot… Mi-au spus: “Le-am ascultat telefonul, am înregistrat peste tot… şi ambiental.” De doi ani le urmăreau timp în care s-au folosit mijloace tehnice extrem de costisitoare… Nu făceau ei asta pentru David Alina Costella, un simplu agent.

F.S. În aceste condiţii cum vă explicaţi că totuşi soluţia dată a fost de casare?

A.E. Pentru că s-a constatat că nu sunt probe… Adică o urmăreşti timp de doi ani, timp în care ai cheltuit o groază de resurse pentru ca să constaţi că este simplă înşelăciune care nu intră în atribuţiile DNA. Deci, faptă este, grup organizat, este, pentru că în afara celor două eu m-am mai întâlnit cu alte două persoane din grup. De la unul am încasat nişte bani pe un teren pe care I l-am vândut şi care a ajuns tot la ea… Ei mi-au spus! Cei de la DNA… Eu nu ştiam toate lucrurile astea…

F.S. Deci terenul vândut a ajuns tot la David Alina Costella…

A.E. Da! Ei mi-au spus… Au audiat şi persoana care mi-a cumpărat terenul… A mai fost unul pe care nu cred că l-au chemat… Unul căruia i-am dat într-o parcare vreo 12.500 de euro… Mai erau şi alte persoane pe numele cărora eu am depus bani la bancă, la indicaţiile ei. Treaba este gravă. Cum se spune: formă continuată, grup organizat dar, la final, se constată că este “numai înşelăciune”. Eu nu pot să fiu de acord cu aşa ceva!

F.S. Din ce spuneţi, totul pare premeditat şi foarte bine pus la punct.

A.E. Aşa este! Pe o sumă confirmată de ei. Când am fost la DNA, am scris în plângere, din informaţiile lor. Ideea este că ei credeau că la mijloc este chestorul Virgil Ardelean. Eu credeam că omul este în funcţie şi tot ei mi-au spus: “Nu ştiaţi că a ieşit la pensie din 2007?” Habar n-am avut despre lucrul ăsta. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte înşelăciunea se vede şi din textele pe care mi le servea Alina Costella, cum că umbla cu Ardelean şi că făcea şi dregea, ca om de încredere al acestuia.

F.S. Practic cu ce v-a prins în joc, cu ce v-a amăgit?

A.E. Cu un câştig substanţial. Nu neg. Eu i-am dat aceşti bani (900.000 euro) cu gândul să-i înmulţesc nu să fac vreo donaţie. Clar, dar asta este altceva, este altă speţă… Noi vorbim despre fapta ei. Aş putea fi întrebat: “Bine, dar tu ce aşteptai să se întâmple?” Este corect, dar vorbim despre două lucruri diferite. Fapta ei este fapta ei şi a grupului ei iar dacă vreţi, chemaţi-mă şi pe mine să răspund în dreptul meu.

F.S. Înţeleg că David Alina Costella s-a angajat, v-a promis că va facilita câştigarea acestor licitaţii?

A.E. Da, câştigarea a diverse licitaţii… Maşini de la confiscări, pământuri, apartamente, case…

F.S. V-a spus cum erau organizate aceste licitaţii?

A.E. Spunea că sunt organizate intern,  în cadrul ministerului. Aveau un fond… pământuri, case… nici nu ştiu prea bine… Ideea era să înmulţim banii şi să împărţim profitul.

F.S. Cum a apărut această idee? De la Alina Costella David sau de la Alina Georgiana Stegaru, concubina dvs.?

A.E. Alina Costella a venit cu ideea. Nu ştiu ce au vorbit între ele pentru că fiecare susţinea separat că cealaltă nu cunoaşte nimic. În schimb, Alina Stegaru îmi spunea mereu că nu trebuie să-mi fac griji pentru că Alina Costella este fată serioasă şi o cunoaşte de mică. Ele au fost vecine şi se cunosc foarte bine, de ani de zile, cu mult înainte să apar eu. Locuiau la scări diferite, pentru că eu m-am mutat la Alina Stegaru în Militari iar la scara alăturată locuia Alina Costella, care era prietena ei cea mai bună, cu toate că era mult mai mică de vârstă. Eu am luat-o ca pe un copil de suflet. Costella este înfiată de la leagănul din Slobozia, de doi foşti ofiţerii MAI. Suferea de lipsă de atenţie, pentru că părinţii adoptivi erau foarte în vârstă. Noi am “adoptat-o”. Eu o consideram ca pe fiica mea adoptivă. Cele două reprezentau familia mea în care aveam deplină încredere. Nimeni nu înţelege… Toţi mă întreabă: “Cum au reuşit să te facă?” Alina Stegaru era în fapt soţia mea chiar dacă nu oficializasem legătura.

F.S. În situaţia asta, cum au ajuns ele la concluzia de a vă “curăţa”, pentru că până la urmă se vede că asta au făcut?

A.E. Probabil amândouă erau mult mai rele şi mai ascunse decât am putut citi eu.

F.S. Cat a durat relaţia dvs. cu Alina Stegaru?

A.E. Am stat împreună vreo 6 ani după care, în 2009, am plecat dar am continuat să am grijă de ea pentru că aşa îi promisesem. Alina Stegaru este orfană. Tatăl ei a fost împuşcat la revoluţie. Eu am ajutat-o să obţină pensia de urmaş. Nutream pentru ea şi nişte sentimente aproape paterne având în vedere că era mai tânără decât mine cu vreo 20 de ani. În plus, în toată această perioadă s-a purtat impecabil.

F.S. Din câte cunoaşteţi, aceşti bani s-au oprit la ele s-au o parte a mers mai departe?

A.E. Asta nu ştiu. Aici cred eu că este o problemă de cercetat, bineinteles, dacă se dorește acest lucru…

F.S. Din materialul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie reiese că cei de la DNA v-au spus că acestea au achiziţionat diverse bunuri şi proprietăţi pe numele părinţilor, rudelor, prietenilor…

A.E. Da, ei mi-au spus. Alina Stegaru este orfană de tată, aşa cum v-am spus iar Alina Costella, în momentul în care eu am cunoscut-o, avea, ambii părinţi, deja, pensionari. Nu cred că aveau asemenea pensii incât să poată justifica apartamente, vile, terenuri sau Audi A6, ultimul model…

F.S. Îmi spuneţi şi povestea BMW-ului roşu?

A.E. Nu este nicio poveste… Mie mi-au spus că l-au luat de la confiscări dar în realitate fusese cumpărat cu banii mei de pe piaţă. Praf în ochi… Nu mai ştiu dacă îl mai au sau l-au înstrăinat.

F.S. Credeţi că mai există şanse de recuperare a prejudiciului?

A.E. Aici este toată problema… Dacă detine bunuri imobiliare care nu pot fi justificate… şi cu siguranţă nu pot fi justificate dintr-un salariu de agent şi o pensie de urmaş care a încetat în urmă cu 4-5 ani, pentru că a avut dreptul la aceasta doar până la vârsta de 25 de ani, la care, hai să adăugăm şi pensiile părinţilor, este clar că nu aveau cum să achiziţioneze asemenea valori. Dacă cercetarea se va face mai aplicat, mai amănunţit, cu siguranţă se vor afla foarte multe lucruri.

F.S. Eu aş fi totuşi foarte curios să aflu când şi cum s-a produs declicul… Cum au hotărât să lucreze împreună la deposedarea dvs de toată averea.

A.E. Banii s-au dat în ani de zile… Mi-a spus că la un moment dat se va “coace” treaba…

F.S. Bine, bine, în ani de zile dar vedeaţi că nu se întâmplă nimic… Nu aţi avut semne de întrebare?

A.E. M-au dus cu vorba, ce să vă spun… Şi colegul meu dr. Rareş îmi spunea: “Eşti nebun, tu chiar nu vezi că nu se întâmplă nimic?” De fiecare dată îi răspundeam: “Nu e aşa uşor. Trebuie să se adune mai mult ca să se poată face ceva”. Din când în când mai apărea cu câte ceva… Îi dădea nişte aur concubinei mele spunând că este luat tot pe un aranjament, mai aducea nişte telefoane noi… Nimicuri… Mai spuneam şi eu, câteodată, mai în glumă mai în serios: “Bine măi, telefonul ăsta costă 100.000 de euro?” Îmi răspundea: “Fac şi eu ce pot, tati, dar când se vor rezolva treburile alea mari o să luăm milioane.” Cam aşa decurgeau dialogurile noastre. Suma promisă era mare iar totul se baza pe buna mea credinţă. V-am spus, o consideram ca pe copilul meu. Era zilnic la noi în casă. Alina Stegaru, concubina mea, îmi spunea: “Nu ştiu ce aranjamente ai cu ea, nu ştiu câţi bani îi dai şi nici nu mă interesează dar în orice caz, copilul este de cuvânt.” Adică deasupra oricărei bănuieli.

F.S. În momentul de faţă mai aveţi vreo legătură cu cele două Aline?

A.E. Nu am mai avut voie. Cei de la DNA mi-au spus să nu mai ţin legătura cu niciuna dintre ele pentru că toată povestea ar putea fi interpretată drept o neînţelegere trecătoare sau şi mai rău, ar putea să înregistreze tot ceea ce le spun şi apoi ar putea folosi totul împotriva mea. Când ești supărat, te mai ia gura pe dinainte… Eu am un material înregistrat, video şi audio, cu două camere, în care Alina Costella recunoaşte că mi-a pretins şi a primit bani de la mine.

F.S. Investigaţia DNA de la ce a pornit? De la faptul că se foloseau de numele chestorului Virgil Ardelean?

A.E. Au fost două investigaţii. Una în care ei s-au autosesizat pentru că se foloseau de numele chestorului Ardelean şi a doua, ulterior, ca urmare a plângerii mele penale făcută la indicaţia comisarului Frumuselu de la DNA. Prima a fost “îngropată” la ei,  pentru că din anul 2013 înşelăciunea nu mai poate fi investigată de DNA şi a trecut la Parchet. Eu am crezut că la Parchet va continua cercetarea însă nu s-a mişcat nimic până nu am făcut din nou plângere penală. Aici pot spune că am pierdut aproape un an şi jumătate din cauza unor “prieteni” avocaţi care nu mi-au spus că nu se mişcă nimic până nu fac plângere penală. Nimic nu se face din oficiu, fără o sesizare. Dosarul a mers la Parchet, care l-a repartizat Corpului de Control al M. A.I., pentru că Alina Costella este cadru M.A.I. şi de aici nu mai ştiu. Cred că dacă nu făceam plângerea penală, aici s-ar fi “îngropat” de tot.

F.S. În ce stadiu se află dosarul, acum?

A.E. Exact în stadiul comunicat de ei, clasarea cauzei. Eu am făcut plângere la procuror dar acesta nu a reacţionat şi şi-a păstrat decizia de propunere a casării dosarului. Drept urmare, m-am adresat instanţei care va decide dacă există temei legal pentru continuarea cercetării sau dacă aceasta va rămâne casată.

F.S. Există în acest moment sechestru pus pe nişte bunuri ale celor două pentru a avea convingerea ce veţi putea recupera ceva din prejudiciu?

A.E. Nu, nu s-a pus nimic… Dacă ei au considerat că fapta nu este de luat în seamă şi de cercetat, nu au mers mai departe nici cu sechestrul… Până la urmă pe mine asta mă interesează.

F.S. Aveţi cunoştinţă despre bunurile care figurează pe numele lor?

A.E. Alina Stegaru are nişte proprietăţi înregistrate, cealaltă, Alina Costella David, fiind cadru M.A.I. a evitat să ia ceva pe numele ei. Totul este pe numele părinţilor. Dincolo de toate aceste lucruri, Alina Costella lucrează în cadrul Corpului de Control al ministrului M.A.I. Aici, consider eu că ne aflăm în faţa unui grav conflict de interese, sau cum s-o numi el… Practic a fost cercetată de colegii ei. Vi se pare normal?

F.S. De-a lungul timpului, aţi avut certuri, dispute cu cele două?

A.E. Nu, deloc… V-am spus, a fost “raiul pe pământ”, atât de bine au lucrat toată povestea… Din cand in cand, eu mă mai luăm de poliţistă, în sensul că o întrebam mai concret:  Ce se întâmplă?”  De fiecare dată îmi spunea: “Tati, ce ai, nu mă crezi pe mine?” Separat o întrebam şi pe concubina mea: “Tu ce crezi,fata asta ne minte, ne duce cu vorba?” Aceasta îmi raspundea: “Nu, imposibil, e copilul nostru… Dacă ceva este în neregulă, este mai sus, după ea… Alina este de bună-credinţă, 100%!” Alteori Costella îmi spunea: “Cum poţi să crezi aşa ceva? Eu umblu cu Ardelean peste tot, îi fac toate mail-urile, sunt secretara lui, ce naiba!”

F.S. În ce perioadă s-a petrecut toată această poveste?

A.E. Din 2007 până în 2014, imediat după 1 ianuarie, când am fost chemat la DNA şi am aflat ce se întâmplă.

F.S. Practic timp de 6 ani au “ciugulit” încontinuu câte ceva. Vă daţi seama că Ardelean nici nu mai era în funcţie în timp ce dvs. vi se serveau toate poveştile acelea despre licitaţii?

A.E. Da, exact. Aveţi dreptate, m-au minţit, ce să mai zic…

F.S. Firma imobiliară sau de construcţii cu care urma să participaţi la promisele licitaţii mai există?

A.E. Da, există dar nu s-a întâmplat nimic. Era o firmă imobiliară care avea ca obiect de activitate achiziţia şi închirierea de imobile, apartamente, etc. Aveam eu, la acea vreme, nişte apartamente pe care le închiriam prin această firmă. În privinţa licitaţiilor, nu s-a întâmplat nimic, absolut nimic… Am fost credul până la Dumnezeu. Mi-au exploatat, la maxim, încrederea. Ce să vă spun… dintre toate relaţiile mele, aceasta a fost cea mai frumoasă. Pentru mine a fost cea mai frumoasă perioadă cu cea mai bună atmosferă în casă. Nu aveam discuţii, era totul “numai lapte şi miere”…Stai cu un om în casă şi nu ştii cu cine stai…

F.S. Şi cum s-au “răcit” relaţiile dacă spuneţi că vă era atât de bine?

A.E. S-au răcit brusc, în momentul în care am fost chemat la DNA şi am aflat totul. Deşi nu mai locuiam împreună, aveam grijă de ea (de Alina Stegaru). Am mers de paşte la ai ei,… ne mai ţineam de evenimente… Îi dădeam bani ca să o ajut pentru că nu lucra nicăieri. Îi dădeam cel puţin 1.000 de euro pe lună şi păstrăm o legătură aşa… că între rude… Eu nu am pe nimeni, doar o soră care este plecată de mult din ţară. Aici nu am pe nimeni. Familia ei era și familia mea… Cred că vi se pare ciudat dar în momentul în care nu ai pe nimeni este foarte greu…

F.S. Nu a existat niciun moment dorinţa exprimată de a vă legaliza relaţia?

A.E. Locuiam împreună în apartamentul ei din Militari, pe care îl pusesem la punct. Stăteam noi doi şi un căţel într-un apartament frumuşel, elegant de trei camere. Vă spun era totul ireproşabil. Nu ne-am pus această problemă aşa cum nu ne-am pus vreodată problema copiilor. În compensaţie, pentru ca să se simtă în siguranţă i-a promis o sumă de bani, lunar, indiferent de ce s-ar fi întâmplat între noi. I-am trecut pe numele ei, în 2008, un apartament pe Văcăreşti, i-am mai luat nişte pământ, vreo 1.000 de m2 în Baloteşti, unde voiam să ne facem o casă… Eu m-am ţinut de cuvânt cu tot ceea ce i-am promis. Am fost foarte impresionat de faptul că era un copil orfan şi repet, de comportamentul pe care l-a avut. Impecabil. A fost singura femeie din viaţa mea, agreată de mama şi de sora mea, două femei foarte dificile.

F.S. Acum, la rece gândind, credeţi că totul a fost premeditat?

A.E. Sigur a fost premeditat. Ea când m-a cunoscut pe mine ieşise dintr-un concubinaj, de vreo 5-6 ani, cu un constănţean care a întreţinut-o. Ea nu a muncit o zi… Pentru ea, a fi întreţinută era un mod de viaţă. Deşi era absolventă de drept, nu a practicat niciodată. La 28 de ani, cât avea când am cunoscut-o eu, arata foarte bine, era o femeie frumoasă dar iată, era mult mai rea decât am putut eu vreodată să îmi imaginez. Cu siguranţă au avut un plan. Cu cât aşteptarea era mai lungă şi banii daţi erau mai mulţi, cu atât creşteau şi ele miza promisiunilor. Asta a fost treaba… Suma nu era fixă… Cu cât înaintam în timp şi cu cât cotizam mai mult cu atât creşteau şi promisiunile. Alina Costella îmi spunea: “Tati, dacă stăm cuminţi vom lua mult mai mult, suficient cât să ieşim cu toţii la pensie”.

F.S. Ce ar mai fi de spus?

A.E. I-am făcut şi o casă la ţară pe pământul bunicilor, în satul Gheorghe Lazăr, la ieşirea din Slobozia, spre Vadul Oii, spre Ţandărei, de vreo 250-300m2, frumoasă…

F.S. Pe numele ei?

A.E. Da, pe numele ei… Nu îmi făceam niciun fel de probleme… Mă gândeam că va fi bine şi pentru mine pentru că având probleme cu spatele mergeam foarte des la Amara. Din Gheorghe Lazăr până la Amara făceam mai puțin de o jumătate de oră. Mergeam şi de două ori pe zi să înot, să fac tratament cu nămol. Mi-a plăcut foarte tare zona şi lacul, mai ales. Este de necrezut cât de mult s-a putut preface… Dacă cei de la DNA nu mă chemau şi nu aflăm, eu dormeam în continuare. În clipa în care am aflat “a căzut cerul pe mine”… Din acest motiv am avut şi tentativa de suicid… Mi s-a terminat lumea!

F.S. V-a curăţat de tot…

A.E. M-a curăţat de tot… Mai mult, mă şi împrumutasem de nişte bani de la nişte prieteni. Nu mi-a luat doar ce era al meu, m-a făcut să mă şi împrumut. A trebuit să vând tot ce am avut… Şi acum sunt dator, inclusiv la ANAF… Sunt într-o situaţie, vă spun sincer, aproape că nu-mi mai vine să trăiesc iar ăştia (autoritațile) se joacă… Nici cabinetul nu mai merge, cum mergea. Să nu uităm că probabil aproape jumătate din forţa de muncă activă, de calitate, din ţară, a plecat afară. Aceştia erau pacienţii mei.

F.S. Partenerul dvs. de afaceri nu a sesizat ce se petrece?

A.E. Ba da. Dr. Rareş mereu îmi spunea:” Ce faci mai? Tot îi dai? Nu vezi că nu se întâmplă nimic?” iar eu îi răspundeam: “Stai să vezi când se va întâmpla, o să fie bine pentru toţi, inclusiv pentru tine, pentru că te-am necăjit atâta.” Mă găsesc într-o mare tragedie. Fetele mele, m-au lăsat pe drumuri. Ticăloşii se întâmplă la fiecare pas. Recunosc, am greşit… Am fost lacom, credul… Am şi eu partea mea de vină dar să spui că ele nu au făcut nimic şi pot rămâne cu banii, mi se pare strigător la cer. Ele nu pot justifica în niciun fel bunurile dobândite. De aici ar fi trebuit să fie începută cercetarea. DNA-ul a verificat şi la bănci, aveau evidenţa tuturor plăţilor efectuate, stiau exact valoarea prejudiciului, mai bine decât mine… Ei m-au întrebat: “Ştiţi ce achiziţii au făcut Stegaru şi David?” Eu, habar n-aveam şi cu toate astea, au “îngropat” dosarul. Cum s-a ajuns aici, cum au reuşit să obţină acest lucru, mie îmi ridică foarte multe semne de întrebare. Mă gândesc că este posibil ca şi Costella David să fi fost la rândul ei înşelată de cei care i-au promis “marea cu sarea”… dar asta nu mă mai interesează pe mine. Ea ar trebui să facă ceva dacă s-a întâmplat aşa. Nu vreau să fac speculaţii dar lucrurile nu pot rămâne aşa şi sper până în ultima clipă în puterea justiţiei de a face lumină.

Dr. Alexandru Epurescu, un om care a cunoscut mărirea şi decăderea. Mărirea prin propriile forţe, prin muncă asiduă în cabinetul stomatologic, pentru că la un moment dat clinica domniei sale era una dintre cele mai cunoscute din Bucureşti şi decăderea, pe mâna a două femei în care a avut deplină încredere, pe care le-a iubit şi de care a avut grijă ca de propria soţie şi propria fiică.

Povestea domniei sale, dincolo de aspectele legale, penale poate, este una despre moralitate, despre încredere în oameni şi despre cum poate fi aceasta “răsplătită”, la un moment dat. Nu cred că un om de bun simţ care citeşte aceste rânduri poate fi de acord cu cele, câte s-au întâmplat. Sunt de acord, Alexandru Epurescu a cazut victimă propriei lacomii… Domnia sa îşi recunoaşte, deschis, păcatele, așa cum bine aţi văzut si acceptă să platească pentru ele, dar de aici până la a fi lăsat la pământ, ruinat, în pragul disperării şi al sinuciderii mie mi se pare o cale foarte lungă. Organele abilitate ale statului trebuie să apere fiecare cetăţean, chiar dacă acesta este lacom, credul sau fraier, atunci când cineva profită de pe urma acestor slăbiciuni, omeneşti până la urmă.

Domnilor procurori, chiar nu vi se pare nimic în neregulă? Chiar nu vreţi să vă aplecaţi mai cu atenţie asupra acestui dosar că să înţelegeţi mai bine ce s-a întâmplat? Oare DNA-ul a cheltuit în zadar atâtea resurse ca să le urmărească şi să le intercepteze pe cele două doamne, timp de doi ani? Numai din acest punct de vedere, dacă priviţi cazul, ar merita să ţineţi cont de valoarea uriașă a resurselor plătite din banii contribuabilului român şi de  munca, efectuată zi de zi de colegii dvs de la DNA, timp de doi ani.

Este limpede că fapta celor două doamne există, aşa cum reiese din documente. Nu o trataţi cu indiferenţă şi duceţi cercetările până la capăt, indiferent unde vor ajunge acestea. Avem, cu toţii, nevoie să credem în justiţie şi să ne simţim apăraţi!

***Le invit pe cele două doamne, Alina Georgiana Stegaru şi Alina Costella David, să îşi exprime punctele de vedere legate de toată această poveste. Le aşteptăm, cu aceiaşi deschidere şi interes pentru dreptate, dacă doresc să ne ofere un interviu.

Tagged , , , , , , , ,

AFLĂ DACĂ EŞTI UN ŞEF BUN FĂCÂND UN SCURT TEST FORMAT DIN 5 ÎNTREBĂRI

Sursa: Saptamana Financiara

Crezi că te pricepi îndeajuns să gestionezi relaţiile cu oamenii din subordine? Când li s-a pus această întrebare, cei mai mulți manageri au oferit comentarii strălucitoare despre abilitățile lor de management.

Cu toate acestea, cercetările au demonstrat contrariul. Un studiu Gallup realizat pe un grup de 7,272 adulţi din SUA a relevat faptul că 50% dintre aceştia şi-au părăsit, la un moment dat, locul de muncă din cauza managerilor. Slabele abilități ale managerilor în gestionarea relaţiei cu angajaţii au afectat în mod negativ starea de spirit şi și productivitatea angajaților. S-a dovedit că gradul de implicare al angajaţilor este determinat în proporţie de 70% de valoarea managerului.

Dacă vrei să afli cât de bun eşti ca manager, parcurge acest scurt test format din 5 întrebări şi vezi dacă poţi să răspunzi, cu „DA” la fiecare dintre ele.

Ţi-ai definit şi ai comunicat, în mod clar viziunea și strategia pentru grupul, departamentul său organizația ta?

Acest lucru nu se reduce doar la câteva email-uri şi slide-uri PowerPoint trimise către oamenii din subordine. Acest lucru înseamnă a le cere oamenilor să lucreze împreună cu tine la definirea strategiei, obiectivelor şi iniţiativelor cheie ale grupului. Cu cât nivelul de participare la sesiunile de strategie va fi mai mare, angajații mai dedicați vor reuşi să se implice şi să ajute grupul.

Ai lucrat cu fiecare angajat pentru a-l ajuta să înțeleagă rolul pe care îl joacă şi contribuția sa la succesul organizației?

Conform unui studiu de gestionare a resurselor, realizat Robert Half, 53% dintre muncitori sunt în imposibilitatea de a face legătura între sarcinile zilnice pe care le primesc și modul în care acestea au impact asupra situaţiei financiare a companiei. Pentru a răspunde afirmativ la această întrebare, trebuie să fi lucrat individual, cu fiecare angajat, pentru a-l ajuta să-şi creeze propriile obiective de performanță. Acestea ar trebui să fie legate la strategia și obiectivele generale ale departamentului sau ale organizației.

Te întâlneşti în mod regulat cu fiecare angajat pentru discuții legate de progres?

A fi un bun manager înseamnă a fi un bun profesor/antrenor/mentor. Acest lucru nu se rezumă doar la o întâlnire cu angajaţii, odată pe an, pentru a le oferi un feedback de performanță. Acest lucru înseamnă sesiuni de comunicare, în ambele sensuri, repetate, programate în mod regulat, pentru a oferişi a avea feedback, pe tot parcursul anului. Acordă credit celor care merită şi nu te feri de discuţiile dificile.

Crezi în forţa de devenire a angajaţilor tăi şi le oferi provocări profesionale din care să înveţe şi să progreseze?

Oamenii doresc să înveţe continuu şi să reușească. Dacă nu le oferi oportunități de creștere, bazându-se fiecare pe punctele sale forte, nu vei fi privit ca un bun lider.

Recunoşti meritele angajatului care a realizat un lucru deosebit?

Recunoaşterea nu se reduce doar la un scurt comentariu de genul” Ai făcut o treabă foarte bună, bravo!” Recunoaşterea înseamnă şi oferirea de recompense care au menirea de a creşte sentimentul de progres al angajaţilor şi mai ales de a-i menține motivați.

Este o zicală care spune că oamenii nu renunțe la companii ci renunţă la manageri. Nu promova în funcţii de conducere oameni cu slabe abilități pentru a nu determina angajații să plece.

Lisa Quast este autoarea lucrării „Secrets of a Hiring Manager Turned Career Coach: A Foolproof Guide to Getting the Job You Want. Every Time.”

Tagged , , , , , , ,

De ce este mai bine să angajezi un împrumut de la o societate bancară decat să atragi capitaluri proprii

Mai mulți experți îţi vor spune să atragi capital atunci când începi o afacere. Iată de ce acest sfat este unul greșit.

Pe măsură ce începi să-ţi dezvoltați afacerea, sa evoluezi de la propriul garaj la birou, problema finanțării devine foarte apăsătoare. Apar tot mai multe întrebări: Pe care drum ar trebui să merg? Atragerea de capitaluri proprii sau creditare? În timp ce mulți experți consideră că atragerea capitalurilor proprii este calea corectă, eu cred că proprietarii de afaceri inteligente ar trebui să opteze pentru creșterea datoriei prin angajarea unui împrumut, mai ales că, la început, eşti pe pierdere.

Chiar dacă ideea găsirii investitorilor este una interesantă, la început eşti departe de a fi în poziţia de a oferi bucăți de compania ta, mai ales înainte de a afla cât este aceasta de valoroasă. Este mult mai bine să cauţi un împrumut, bine dimensionat pentru a-l putea plăti, rămânând astfel responsabil 100% fața de viitorul tău.

Iată de ce un împrumut prudent este cu mult mai inteligent decât găsirea unor investitori, atunci când te afli la început.

STABILEŞTE EXACT CARE ÎŢI SUNT AȘTEPTĂRILE

Acest lucru, în opinia mea, este cel mai important lucru. Tu, ca antreprenor, vei avea un cuvânt greu de spus în modul în care compania ta va evolua, în cazul în care vei apela la un împrumut de finanțare în loc să atragi capitaluri proprii.

Tu eşti singurul care are viziunea companiei. Mai ales în stadiu incipient, ai nevoie să conduci totul cu mână fermă. Căutând investitori pentru compania ta, ai putea să o „omori” înainte ca aceasta să prindă viaţă.

Prea mulți tineri antreprenori aleg varianta finanţării din capitaluri proprii împrumutând bani de la prieteni sau familie, oameni cu afaceri solide. Aceştia vor fi mult mai preocupați de cât de mulți bani vor primi în cele din urmă, pentru ajutorul dat si nu de modul în care aceştia aduc plus valoare companiei tale. Este o presiune de care este clar că nu ai nevoie.  Așa cum spune un vechi proverb, vei avea prea mulți bucătari în bucătărie.

Atunci când aranjezi să iei un împrumut de la o bancă, aceasta nu va avea niciun control asupra modului în care tu îţi conduci afacerea. Tu singur îţi stabileşti și îţi gestionezi așteptările iar lucrul cel mai bun este faptul că atunci când îţi vei plăti împrumutul se va încheia şi parteneriatul cu instituţia bancară.

ESTE MULT MAI UȘOR SĂ-ŢI DIRECŢIONEZI CHELTUIELILE

În plus, atunci când mergi pe angajarea unei datorii în construirea capitalului propriu, este mult mai ușor să-ţi direcţionezi cheltuielile. Vei putea astfel să-ţi incluzi datoria în cheltuielile companiei iar calculele financiare vor fi mult mai uşor de făcut. Când apelezi la capitaluri proprii, este mult mai greu să ţii sub control toate aceste lucruri iar când te afli la început, ultimul lucru pe care-l doreşti este să ai probleme contabile. Optând pentru un credit va fi mult mai ușor să ai o imagine clară a ceea ce datorezi. Lucrând cu o bancă, vei fi capabil să obții o rată fixă, care va fi plătită în fiecare lună, vei şti exact câta dobândă vei plăti și pe ce perioadă de timp.

Vei putea alege între o finanțare pe termen scurt sau una pe termen lung, cu o foaie de parcurs exactă din care vei ştii cât timp vei fi dator băncii. Nu se întâmpla același lucru dacă mergi pe soluţia apelării la investitori privați şi aşa cum am spus anterior, după rambursarea creditului nu vei mai avea niciun fel de obligații față de sursa de finanțare.

Beneficiul pe câte ţi-l aduce un împrumut luat de la o instituţie bancară, va fi mult mai evident atunci când vei face calculul taxelor si impozitelor. În cele mai multe cazuri, plățile dobânzilor sunt scutite de impozit, deci deductibile, ceea ce reprezintă un ajutor major pentru antreprenorii aflaţi la început și pentru companiile mici.

BIROCRAŢIA ESTE MULT MAI SIMPLĂ

În cele din urmă, vă recomand să apelaţi la un împrumut, mai degrabă decât la capitaluri proprii, deoarece datoriile la ordin sunt mult mai rentabile.

Atragerea capitalului privat îl poate costa pe un antreprenor sume importante din profitul realizat. Nu ar fi mai bine ca aceşti bani să vă rămână in conturi, pentru propria ta?

Cu un contract de datorie la ordin, încheiat cu o instituţie bancară, puterea de decizie va rămâne în mâinile tale, ca antreprenor. Vor fi mult mai puține documente de intocmit şi nu vei mai fi obligat să trimiţi periodic corespondență investitorilor, să organizezi reuniuni ale acționarilor sau să soliciţi aprobări adunării generale. Încheierea unui acord cu banca presupune un proces mult simplu de derulare a afacerii.

Deși ar putea să-ţi pară mai uşor să te adresezi prietenilor în loc să mergi la o bancă, atunci când vine vorba de finanțarea companiei tale, o privire mai atentă îţi va arăta că un împrumut este o opțiune mult mai bună pentru tine ca tânăr întreprinzător. Prea multe start-up-uri eșuează, deoarece costurile reale de creștere ale propriului capital le pot îngropa și foarte curând prietenii sau rudele vor avea un cuvânt greu de spus în modul în care este condusă compania.

Luând un împrumut, vei avea un calendar clar pentru rambursare și capacitatea de a te concentra pe ceea ce contează cel mai mult pentru tine, COMPANIA TA!.

Tagged , , , , ,

Cum l-a acoperit Mugur Isarescu pe securistul Dan Voiculescu -sursa – raport DIICOT

Sursa: Sfin.ro

FLUX 24 continuă să publice fragmente din raportul SIE DIICOT despre firma Crescent și banii  roșii subtilizați în decembrie 1989 de către Dan Voiculescu. Acest raport a fost publicat de FLUX 24 acum un an, dar reproducem pasajele principale acum deoarece autoritățile nu vor de 15 ani să continue ancheta.

În primul episod, procurorii DIICOT și ofițerii SIE afirmă că Dan Voiculescu și-ar fi însușit din fondurile statului în decembrie 1989 și în primele luni după Revoluție o sumă cuprinsă între 150 și 300 milioane de dolari.

În al doilea se dezvăluie că omul care a acoperit furtul banilor roșii din decembrie 1989 este Mugur Isărescu.

Reproducem fără nici un comentariu NOTA SIE DIICOT despre Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale.

CITIȚI ȘI: EXPLOZIV/ DOCUMENT SIE DIICOT: Câte sute de milioane de dolari și-ar fi “însușit” Dan Voiculescu în 1989 din banii statului comunist/ Schema BANILOR ROŞII

NOTĂ privind relaţille dintre DAN VOICULESCU şi MUGUR ISĂRESCU

isarescu1
– CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU s-a născut în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la 01.08..1949.
-A absolvit în 1971 aceeaşi facultate de Comerţ Exterior din cadrul ASE ca şi DAN VOICULESCU dar nu există informaţii care să indice că s-au cunoscut timpul facultăţii.

isarescu2b
Între 1975-1989 au fost colegi de cadre didactice în ASE. Nu sunt date care să indice o colaborare înainte de 1989 între MUGUR ISĂRESCU şi DAN VOICULESCU în legăturâ cu activităţile acestuia din urmă în cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau având relaţii mai mult decât colegiale.

isarescu2În aceea perioadă au avut prieteni comuni: GABRIELA CRĂINICEANU, nora fostului Vicepreşedinte al Băncii Romăne de Comerţ Exterior, Gheorghe Crăiniceanu: DUMITRIU GOICIU, fost cadru DSS şi apoi SIE în prezent decedat, GEORGETA DONOSE LEFTERESCU, cadru în rezervă, pensionată pe caz de boală în 1990.

isarescu3Relaţiile dintre cei doi au fost cultivate şi de MIHAI CROiTORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISĂRESCU), care între 1978 şi 1990 a lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Intemaţionale, unde a fost inspector principal, director adjunct şi consilier aI ministrului. În această calitate MIHAI CROITORU avea legături profesionale cu DAN VOICULESCU.

DAN VOICULESCU a exploatat inclinaţia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale făcându-i acestuia numeroase cadouri şi stabilind în timp relaţii de prietenie. În perioada 1972-1978, MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada României de la Londra. În aceastâ perioada a intrat în contact cu JOHN EDGINGTON, cetătean bfitanic, care între 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.
Relaţia între MIHAI CROITORU şi JOHN EDGINGTON a continuat şi perioada în care MIHAI CROITORU a lucrat în minister existând informaţii cu privire la întâlniri ale celor doi împreună cu DAN VOICULESCU în Bucureşti, dar şi contacte la Londra în timpul unor deplasări în interes de serviciu ale funcţionarului român.

isarescu4– MUGUR ISĂRESCU a condus între 1990-1991 Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi infiinţată prin HG nr.951 din 1990.

•În această calitate MUGUR ISĂRESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU, interogându-l în două rînduri.

MUGUR ISĂRESCU nu a arătat niciodată că îl cunoaştea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicând grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şî la hotărârea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta până capăt.De altfel, Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului şi-a incheiat activitatea fară a obtine nici un rezultat concret.

Tagged , , , , , , , , , , ,

Warren Buffett, omul care a investit 10 miliarde de dolari în industria de transport aerian, a SUA, vă dezvăluie tot ceea ce ar trebui să ştiţi despre aceasta

Pentru a doua oară în ultimele şase luni, Warren Buffett Berkshire Hathaway va învesti miliarde de dolari în industria de transport aerian din SUA.

În total, investițiile lui Buffett în Delta Airlines, United Airlines și Southwest Airlines totalizează aproape 10 miliarde de dolari.

Aceste investiţii arată o schimbare uimitoare a convingerilor lui Buffett, care, recent, în anul 2013, făcea referire la industria de transport aerian din SUA, ca la o adevărată „capcană a morţii, pentru investitori.”

Investiţiile au fost făcute astfel: 2,1 miliarde dolari în American Airlines, 2,2 miliarde dolari în United Airlines, 2.4 miliarde dolari în Southwest Airlines și 3 miliarde de dolari în Delta Airlines.

Acesta este un indiciu al rezistenței de ansamblu a companiilor de transport aerian americane din perspectiva lipsei de oferte, care afectează consumatorul.

De-a lungul ultimului deceniu, peisajul industriei companiilor de transport aerian din SUA s-a schimbat foarte mult. Toate cele patru mari companii au raportat profituri record, de-a lungul a doi ani, datorate disciplinei financiare introduse după criza financiară, costurilor reduse cu forța de muncă și preţului scăzut al petrolului.

Pe de altă parte, numărul competitorilor din piaţă a scăzut considerabil.

În anul 2000, cerul era plin de nume de companii, cai America West, US Airways, TWA, AirTran, Continental, ATA și Northwest Airlines. Până în 2016, toate aceste branduri au dispărut, fiind absorbite, într-un fel sau altul, de grupul celor patru mari companii rămase.

Ca rezultat, în afară de liniile aeriene de tip boutique (Virgin America, JetBlue), brandurile regionale (Alaska, Hawai) sau cele ultra-low cost (Spirit, Frontier), nu mai există alţi competitori, cele patru mari companii rămânând să se confrunte între ele pentru supremație.

Acest lucru este valabil în special pentru American, Delta şi United, singurele trei companii, full-service, la nivel naţional. De exemplu, la începutul anului 2015, Delta a schimbat programul de zboruri, de la unul bazat pe numărul de kilometrii parcurşi, la unul bazat pe veniturile încasate. Acest lucru înseamnă că, în noul sistem, în loc de a recompensa pasagerii în funcţie de numărului de kilometrii zburaţi, se va ţine cont, în formula de calcul, de sumele de bani cheltuite de aceștia.

United și American au făcut acelaşi lucru, oferind programe identice, in esență,  cu cele ale companiei Delta.

Același lucru s-a întâmplat şi când a fost implementat noul mod de calcul al tarifelor pentru clasa economic și pentru transportul bagajelor.

Drept urmare, experiența clienților la bordul celor patru mari companii aeriene din SUA este aproximativ aceiași, pasagerilor fiindu-le oferite aceleaşi facilităţi şi același serviciu de calitate.

În general, această asemănare reprezintă o funcție a pieței. Industria transportului aerian este o afacere incredibil de sensibilă la fluctuațiile valutare, la climatul economic global şi la schimbările geopolitice. Nu în ultimul rând, este extrem de mare consumatoare de capital.

Spre deosebire de cele trei, Southwest operează un singur tip de aeronavă, Boeing 737, mergând pe un model de business low-cost. Mai mult decât atât, Southwest, se diferențiază prin renunțarea la rutele trans-oceanice, la taxele pentru bagaje și la clasa business.

Deși cei patru mega-operatori de transport din SUA reprezintă cele mai profitabile companii aeriene din lume, cu excepţia Southwest, care a experimentat mai mult de patru decenii de rentabilitate continuă, celelalte nu s-au îndepărtat foarte mult de perioada în care s-au aflat foarte aproape de ruina financiară.

Din fericire, valul recent de consolidare a companiilor aeriene i-a făcut pe transportatorii care au supraviețuit mult mai puternici. În anul 2008 fuziunea dintre Delta şi Northwest a fost considerată un succes absolut. Compania aeriană care a rezultat nu numai că a generat cea mai bună performanță financiară dar a devenit lider de excelentă în industrie. Delta este considerată a fi cea mai puternică dintre cei patru mari.

În anul 2010, fuziunea de la United s-a dovedit a fi o afacere extrem de dură, în care compania aeriană a avut mult de suferit din punct de vedere financiar, al forţei muncă și al instabilităţii managementului. Din fericire, noua conducere, sub comanda lui Oscar Munoz, CEO United Airlines, a făcut progrese semnificative pe parcursul anului trecut, pentru rezolvarea problemelor legate de muncă și de performanța companiei aeriene.

Tot În anul 2010, achiziția companiei AirTran Airways de către Southwest, s-a dovedit a fi un efort de mare succes, care i-a oferit, acesteia din urmă,posibilitatea de a-și susţine prezenţa  la Est de Mississippi.

Recenta fuziune dintre American și US Airlines, a creat cea mai mare companie aeriană din lume. Nouă companie, chiar dacă va trebui să se confrunte cu mari diferențe culturale și de operare, va deveni cu siguranţă un concurent formidabil pe piaţa americană.

Toate cele patru mari companii aeriene din Statele Unite, care se întâmplă să fie şi cele mai mari din lume, se află foarte solid poziționate, ceea ce ne explica motivul pentru care „Oracolul din Omaha”, aşa cum i se mai spune lui Warren Buffet, a făcut investiţii considerabile, în fiecare dintre ele.

Tagged , , , , ,