Tag Archives: adrian nastase

Cronica unei morti anuntate…

Sursa: Comisarul.ro

CUTREMUR/Principesa Margareta a înregistrat mesajul video prin care anunţă MOARTEA tatălui său. Amănunte INCENDIARE

Dezvăluiri din culisele scandalului de la Casa Regală: Bani, SRI, generali SIE, actualul Patriarh, intrigi, scandaluri şi negocieri secrete,/ Principesa Margareta a înregistrat mesajul video prin care anunţă moartea tatălui său. Dezvăluirile sunt făcute de Andrei Bădin, editorul Flux24.ro

Jurnaliștii monarhiști Roxana Iordache și Marius Ghilezan au scris pe facebook că, în acest moment, Regele Mihai ar fi prizonierul unor structuri sugerând că acestea ar aparține serviciilor de informații, iar de acest lucru nu ar fi străin Principele Radu, soţul Principesei Margareta.

Roxana Iordache, care a fost membru al Consiliului Regal alături de Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Doina Cornea, Eleodor Focsăneanu și alții, a scris că Regele nu mai ia nici o hotărâre, iar toate actele și mesajele sale sunt, de fapt, realizate de alții. Chiar actul de excludere din Familia Regală a Principelui Nicolae nu ar fi semnat de Rege, a susținut Roxana Iordache.

Scandalul a fost amplificat de avocatul Casei Regale, Ioan Luca Vlad, care i-a amenințat pe cei doi jurnaliști cu procese.

Andrei Bădin, editorul Flux24.ro, care timp de peste un deceniu a fost singurul jurnalist acreditat la Casa Regală, a precizat că scandalul la care s-a ajuns acum public își are originea în anii 1992-1994 și a culminat cu intrarea în Familia Regală a lui Radu Duda.

Ce se vede acum public este rezultatul disensiunilor din Casa Regală începute cândva prin 1992 atunci când Principesa Margareta a intrat în dispută cu Corneliu Coposu, liderul PNȚCD, unul din marii susținători ai monarhiei. Principesa dorea o colaborare, coabitare, cu regimul Iliescu, Corneliu Coposu se opunea. De atunci au avut loc contacte discrete între Principesă și trimiși de la București, iar intrarea în Familia Regală a lui Radu Duda și mai apoi negocierile din Elveția cu regimul Iliescu au alungat mulți din monarhiștii vechi.Între timp Radu Duda și-a consolidat Puterea în Casa Regală și practic acum el e cel care o conduce, Regele nu mai are absolut nici o putere, a susținut Bădin pentru Flux24.ro.

Ştirea bombă, dincolo de culisele pe care le prezentăm, este că deja Principesa Margareta a înregistrat în TVR mesajul video care urmează să fie prezentat la moartea Regelui Mihai, precizează Andrei Bădin, care adaugă că această informaţie nu are relevanţă dacă nu privim întreg contextul capturării Casei Regale de către forţe străine ei.

Andrei Bădin a realizat o cronologie a evenimentelor și culiselor scandalului din Casa Regală:

O DISCUȚIE LA CEAS DE SEARĂ PE MALUL LACULUI LEMAN

Septembrie 1996:  Etajul 8 al unui bloc de pe malul lacului Leman de unde se putea vedea o panoramă superbă. În apartamentul Nicoletei Franck se aflau mai mulți români veniți în Elveția pentru a asista la nunta Principesei Margareta cu Radu Duda, care urma să aibă loc două zile mai târziu.

Istorici, avocatul Casei Regale, Eleodor Focșăneanu, oameni apropiați Familiei Regale, jurnaliști, printre care Marius Ghilezan și subsemnatul. Nu era o atmosferă de veselie. Lunile dinaintea căsătoriei princiare agitaseră mult culisele Casei Regale.

Petre Mihai Băcanu, directorul cotidianului România Liberă, pro monarhist, avusese o convorbire telefonică dură cu secretara Casei Regale de la Versoix, 20 de kilometri de Geneva. Băcanu dorea să îl convingă pe Rege să nu aprobe căsătoria Margaretei cu Radu Duda. Vă trimit dosarul lui, a țipat Băcanu la secretara Regelui, care nu dorea ca șeful României Libere să vorbească  la telefon cu Majestarea Sa.

Un plic ar fi ajuns la Versoix, dar nimeni nu știe nici până azi ce documente compromițătoare despre Duda avea Băcanu. Nu a publicat niciodată acel dosar.

Toate discuția din apartamentul Nicoletei Franck, una din puținele persoane care au stat alături de Rege peste 50 de ani, se ducea evident în jurul acestui subiect. Toți eram revoltați, unii îi spuseseră și Regelui, alţii doreau să îi spună.

Dar discuția mergea spre Principesa Margareta, cea văzută ca principalul vinovat. Regina Ana era văzută și ea o ca o parte a unui scenariu pe care mulți îl vedeau scris la București de către niște băieți cu ochii albaștri.

Nicoleta Franck era una din persoanele apropiate de Regele Mihai. În 1945, Nicoleta și soțul său, Yves Franck, participaseră la manifestația din 8 noiembrie de la Palatul Regal din București pentru susținerea Regelui Mihai. Yves, corespondent pentru New York Times și Journal de Geneve a fost arestat și mai apoi expulzat din România, iar Nicoleta a fost reținută în țară până în noiembrie 1947. Yves și Nicoleta au scris mai apoi articole în presa occidentală în care dezvăluiau atrocitățile regimului comunist. Nicoleta Franck este cunoscută mai ales prin cartea ei din 1977, La Roumanie dans l’engrenage, Elsevier Sequoia, Paris/ Bruxelles, publicată în traducere la noi sub titlul O înfrîngere în victorie, Humanitas, 1992.

1997: Imediat după nuntă, Radu a încercat și în timp a și reușit să controleze tot ce mișca în Casa Regală, inclusiv pe Rege. Mai întâi a copiat gesturile Regelui, mai apoi încerca discret să controleze acțiunile acestuia. Când nu reușea apela la Margareta și la soacra sa. Ajung apoi în fiecare an, la Geneva, interviul anual pe care îl făceam timp de mai mulți ani succesiv cu Regele. Ca de obicei mă văd în fiecare an cu oamenii din jurul Regelui. Nemulțumirea creștea: Radu vrea să controleze tot! La vremea aceea doar dorea…

SRI ÎI CUMPĂRĂ APARTAMENTUL LUI DUDA

2000: SRI cumpără apartamentul din București al lui Radu Duda. Apartamentul deja era închiriat de un ofițer SRI. Nu a existat o licitație, ci o tranzacție directă realizată prin Ion Tucă, azi directorul Casei Regale, omul cheie al tuturor businnesurilor realizate de Radu Duda. Tucă a fost șoferul Fundației Principesa Margareta. Azi e milionar.

Apartamentul ar fi fost cumpărat de SRI după ce Ion Iliescu a fost reales președinte. Suma tranzacţiei e şi azi secretă.

NEGOCIERILE DIN ELVEȚIA ÎNTRE DUDA ȘI OAMENII LUI ILIESCU

2001: Are loc celebra reconciliere între Regele Mihai și Ion Iliescu. Negocieri discrete au avut loc în mai multe rânduri la Versoix, canalul de comunicare fiind Radu Duda. Mai mulți reprezentanți ai lui Iliescu au fost trimiți la negocieri în Elveția: Ioan Talpeș, la aceea vreme șeful Departamentului de Securitate al Administrației Prezidențiale, fost șef al SIE.  Mitropolitul Moldovei de la aceea dată, actualul Patriarh Daniel, dar și Victor Opaschi, consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. I se promite Regelui o resedință la București, Palatul Elisabeta, Castelul Săvărșin din județul Arad și restituirea altor proprietăți.

Regele şi Guvernul Năstase ajung la un acord pentru Castelul Peleş şi împrejurimi. Familia Regală urma să primească 30 de milioane de euro în schimbul renunţării la orice pretenţie pentru domeniul de la Sinaia, dar proiectul de lege a căzut în Parlament, dar restituirile s-au făcut în cele din urmă.

Conform înțelegerii, Regele a trebuit să-și schimbe tonul față de regimul Iliescu-Năstase. „S-au schimbat multe lucruri în România, dar încă sunt o grămadă de oameni care au rămas cu aceleaşi mentalităţi, deşi partea superioară a administraţiei, chiar domnul Iliescu şi primul ministru Adrian Năstase, observ că au schimbat lucrurile mai mult decât alţii“, declara Regele în 2001, într-un interviu acordat Silviei Constantinescu pentru revista Curierul Românesc din Suedia.

19 mai 2001: Regele Mihai și Regina Ana sunt primiți la Palatul Cotroceni de Ion Iliescu și Adrian Năstase.

7 iunie 2001 – Regele Mihai îl invită pe Ion Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta.

8 noiembrie 2001 – Iliescu şi Regele Mihai petrec împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică. Au dezbătut despre 23 august. Iliescu i-a vorbit cu „Sire“. Regele i-a răspuns cu „Excelenţa voastră“.

2002: Regele Mihai începe un nou turneu pentru susţinerea intrării României în NATO. Îl însoţesc în calitate de jurnalist. Din partea MAE este trimis Mihnea Constantinescu ajuns între timp om cheie în Casa Regală.

COLONELUL DUDA

2002: Incepe ascensiunea militara a printului Radu, actor de profesie. În 2002, premierul de atunci, Adrian Nastase, l-a numit reprezentant special al Guvernului Romaniei pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila. In acelasi an, printul a absolvit Colegiul National de Aparare si a fost avansat de la gradul de locotenent-major in rezerva la cel de capitan in rezerva. Printul Radu Duda de Hohenzollern-Veringen a fost avansat in patru ani de patru ori, de la gradul de locotenent-major in rezerva la cel de colonel activ. Potrivit Legii privind statutul militarilor, ofiterii activi pot fi avansati la termen, adica dupa expirarea stagiului de cinci ani, inainte de termen, pentru merite deosebite, dar numai dupa ce a expirat macar jumatate din perioada de stagiu, si la exceptional. In schimb, ofiterii in rezerva pot fi inaintati in grad doar la termen si la exceptional.

DISPAR TOŢI OAMENII REGELUI

2003: Începe epurarea masivă a apropiaţilor Regelui. Direct, discret, dispar rând pe rând toţi oamenii Regelui Mihai din ultimul deceniu.

REGELE, AGENT ELECTORAL PENTRU ADRIAN NĂSTASE

15 Decembrie 2003: Regele Mihai a urcat pe scena unei gale mondene pentru a-i înmâna lui Adrian Năstase premiul „Omul anului“, acordat de revista VIP. „Am fost extrem de surprins că a acceptat acest lucru şi mi-a făcut o imensă plăcere. Cred că era un mod de a spune public că relaţiile între monarhie şi republică se normalizaseră“, spunea Adrian Năstase.

DJUVARA: ILIESCU L-A CUMPĂRAT PE REGE PRIN DUDA

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ în 2012, Neagu Djuvara povestea: „Pe la începutul anilor 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: «Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…». Regele mi-a tăiat cuvântul: «Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie». Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om“.

DUDA, ATACUL FINAL

2005: Tensiunile din interiorul Casei se acutizează. Radu Duda vrea să controleze Secretariatul Regelui, care în continuare funcționa la Versoix. În scurt timp, acesta se va muta la Aubonne. Constanţa Iorga era şi atunci şi acum secretara Regelui.

Răceala dintre Constanța Iorga, secretara regală și Principele Radu devenea evidentă.

UN SECURIST ÎN CASA REGALĂ

2006: Nicoleta Franck a scris în revista Căminul Românesc, care apărea la Geneva, articolul “Un securist in Casa Regala”. Este foarte clar ca a fost trimis de Securitatea comunista sa compromita Casa Regala. Un securist a intrat in Casa Regala. De ce? Pentru ca acesti comunisti au stiut intotdeauna sa se infiltreze, ca sa descopere si sa speculeze slabiciunile oamenilor, ca sa ii poata controla, scria Franck despre Radu Duda, pe care il califica ca “Tovarasul Principe”.

“Este foarte bine cunoscut faptul ca Iliescu a fost un bun prieten al raposatului doctor Duda () Prietenia cu Ion Iliescu a fost atat de consolidata in anii in care acesta din urma a fost secretarul comitetului de partid si presedintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judetului Iasi, in anii 1979-1980, incat medicul devenise adjunctul sau si il inlocuia”. (…) In ultima vreme, principesa Margareta apare la televiziune din ce in ce mai rar, in schimb, sotul sau, din ce in ce mai des”, spunea omul care a stat lângă Rege timp de peste 50 de ani.

Despre misiunea principelui ca reprezentant special al guvernului, Franck afirma:”S-a putut afla ca, avand mari responsabilitati, si-a organizat un birou cu patru secretari si nu mai vorbeste adesea numai in numele sau si al sotiei sale, ci chiar al Familiei Regale!”.

DUDA PUNE MÂNA PE SECRETARIATUL REGELUI

2007:  Radu reusește să o convingă pe secretara Regelui, Constanța Iorga, să cedeze și să îi predea controlul  în schimbul rămânerii la Secretariat. Din acel moment nici o audiență la Rege nu a mai putut fi solicitată prin Secretariatul său, ci doar prin cabinetul Principelui Radu. Constanța Iorga a lucrat înainte de 1989 în intreprinderile de comerț exterior despre care presa a scris că erau controlate de CIE, spionajul extern, denumit după 1990 SIE.

SIMINA MEZINCESCU, DUDA ȘI SECURITATEA

2008: Ultimul om din Garda veche a Regelui Mihai I este scos din scenă fără nici o explicație publică. Este vorba de Simina Mezincescu, șefa protocolului regal. Scena șoptită pe culoarele Palatului a sunat cam așa: Principele Radu a chemat-o și i-ar fi comunicat că Regele ar fi primit dosarul său de informator la Securitate și că ar fi șantajat cu publicarea acestuia dacă Simina Mezincescu nu dispare din scenă. Lucru care s-a întâmplat. Directorul Casei, Ion Tucă, şcolit la SRI,omul lui Radu, preia controlul total şi administrativ.

2008: Nicolae vine la Bucureşti. Este retrimis în Anglia după câteva zile.

2009: Principele Radu candidează la Președinție în ciuda opoziției Regelui.

Din 2010, Regele are din ce în ce mai puține prezențe publice. Foarte puțini au mai putut să îl vadă de atunci și doar în prezența Principesei Margareta care sabota orice discuție. De 2 ani de zile, nici vechi săi consilieri nu au mai fost primiți la Aubonne deoarece totul este controlat de Radu Duda.

august 2015:  Principele Nicolae este exclus din Familia Regală. Cu an fusese eliminat şi vărul său primar, Mihai. Ambii nepoţi ai Regelui sunt în afara succesiunii. Radu Duda rămâne singur la butoane. Jocul s-a sfârşit!

septembrie 2015: Principesa Margareta a înregistrat în TVR mesajul video care va fi difuzat la moartea Regelui. Tatăl său e în viaţă…

Galerie foto







Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

People s Bank of Georgia…

Sursa: Comisarul.ro

Adrian Năstase i-a dat de pomană Petromidia, și i-a mătrășit datorii de peste 300 de milioane de dolari, lui Dinu Patriciu. Tăriceanu a fezandat treaba băgând-o în legalitate. Pupilul lui Năstase, micuța jartea penală Victor Ponta, a închis cercul complicităților și a șters și el o datorie de 600 de milioane de dolari. Statul român a încasat din această ”afacere” 55 milioane de dolari! Dinu Patriciu, sau cine o fi fost în spatele lui, un miliard și jumătate doar din vânzarea Petromidia! Nu mai amintim de tunul cu acțiunile și de banii încasați din exploatare, sunt bașca!

Dinu Patriciu a murit subit, anul trecut, pe 19 august, de un cancer la ficat. Bine păzit de o asiatică năzărită brusc lângă miliardar. Asiatică despre care nu știe nimeni nimic! Apoi s-a așternut liniștea! O liniște dubioasă.

Deranjată, brusc, ieri, de vestea că Rompetrol a fost vândut de kazahi unor chinezi despre care nu știe nimeni nimic, la o treime din preț! Mai mult, astăzi aflăm de la Penal că a fost și el prin China zilele acestea! Ce spui Franț! Așa cum, în ultimul timp, tot face vizite dese prin Georgia. Neoficiale. Pe care nu le-a trâmbițat pe Facebook. Despre care noi am aflat, de fiecare dată, de la premierul georgian. Care, probabil, vrea să se pună la adăpost de suspiciunile interne legate de aceste vizite. După cum se știe, gruzinii, urmașii lui Stalin, sunt foarte violenți, la o adică…

De ce povestim noi despre Georgia? Pentru că în Georgia decedatul Dinu Patriciu deținea la data morții a treia bancă a acestei țări, Liberty Bank. Despre care, în România nu s-a mai auzit nimic!

Ultima veste de business primită de DINU PATRICIU: Banca lui raportase creştere de 450%! 

Cu 10 zile înainte de neaşteptatul deces al omului de afaceri Dinu Patriciu, Liberty Bank, banca din Georgia cumpărată de acesta în 2009 a raportat rezultate excepţionale pentru al doilea trimestru al acestui an şi pentru prima jumătate a lui 2014. Aveau să fie ultimele sub conducerea omului de afaceri Dinu Patriciu, scria, anul trecut în septembrie, revista Capital

În raportul prezentat investitorilor pe data de 8 august, Liberty Bank raportează un profit net de 4,8 milioane de dolari, în creştere cu peste 450% faţă de perioada similară a anului trecut.

De asemenea, profitul din trimestrul al doilea este în creştere cu 264% faţă de perioada similară a anului trecut.

Pe 19 septembrie 2009, Patriciu a preluat controlul (91,218% din acțiuni) Băncii Poporului din Georgia (People’s Bank of Georgia) prin intermediul vehiculului de investiții Liberty Capital LLC, deținut în totalitate Liberty Investments Holding BV înregistrat în Olanda, tranzacția fiind anunțată cu trei zile mai târziu.

Astăzi, este a treia cea mai mare bancă din Georgia în funcţie de totalul de active şi a treia în ceea ce priveşte numărul de depozite ale clienţilor. Când a cumpărat-o, în luna septembrie, era pe locul al șaptelea după active și pe șase ca număr de depozite.

Cumpărată pe un preț foarte mic

Inițial nu a fost anunțat prețul/acțiune la care s-a încheiat tranzacția, dar Bloomberg scria că, potrivit unor surse din piață, banca georgiană fusese preluată la o cotație cu mai mult de 80% sub prețul mediu de tranzacționare din acea perioadă, iar președintele vehiculului de investiții al lui Patriciu, Lado Gurgenidze, indica o sumă de circa 15 milioane dolari.

Practic, la acea vreme capitalizarea băncii georgiene era de circa 95 milioane de dolari, iar Patriciu ar fi preluat-o pentru numai 15 milioane de dolari, deși capitalizarea pachetului cumpărat era de 87,5 milioane dolari. De menționat că de când a venit ca proprietar al băncii, Patriciu a reușit să crească performanța băncii (pe anumiți indicatori, cum ar fi depozitele clienților) , chiar cu peste 300%.

Merită adăugat și faptul că Patriciu l-a pus președinte al Liberty Bank pe Lado Gurgenidze,  fost prim ministru georgian și unul dintre cei mai experimentați bancheri din Georgia.

Ponta ține conferințe în China!!!

Penalul participă în aceste zile în calitate de “keynote speaker” la o conferinţă din China, sarcină pentru care se plătesc sume importante. După ce a vorbit la conferinţa “China – Central and Eastern European Countries Think Tank Network”, organizată în capitala Chinei, Ponta a lăudat din nou investiţiile chineze în România şi a susţinut necesitatea continuării acestora.

“Am participat in calitate de keynote speaker la Conferinta organizata la Beijing cu ocazia lansarii ‘China – Central and Eastern European Countries Think Tank Network’. Invitatia care mi-a fost adresata este inca un semn al modului pozitiv si special in care China priveste Romania (si aprecierea pt succesul Summitului organizat la Bucuresti in 2013)! Cred in continuare ca proiectele dezvoltate de China in Regiunea noastra sunt formidabile oportunitati de dezvoltare si ca trebuie continuate si finalizate (Grupurile 3 si 4 de la Cernavoda, Tarnita, Rovinari, linia rapida de cale ferata Bucuresti – Chisinau, deschiderea pietei chinezesti pt produsele noastre agroalimentare si multe altele)! Trebuie doar inteligenta si seriozitate din partea noastra si beneficiile vor fi uriase! Iar implicarea noastra activa in megaproiectul ‘New Silk Road’ este o alta ‘comoara’ din punct de vedere economic careia nu trebuie sa-i dam cu piciorul! ‘It’s the Economy’

Galerie foto







Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Bocceluta lui Firea si incompetenta lui Mihalache.Cum care Mihalache?

Sursa: Comisarul.ro

Mihalache, fostul ȚUCĂLAR al lui Văcăroiu, Năstase și Meleșcanu e SFETNICUL președintelui SCHIMBĂRII?

Nu suntem noi ăia care să toarne și mai mult gaz pe focul care arde în Piață, dar parcă ar trebui să facă și domnul președinte un gest de bun-simț. 

Dan Mihalache, ”curatul” de la dreapta președintelui?

Dan Mihalache a fost ani buni unul dintre membrii marcanti ai FSN/FDSN/PDSR/PSD, pentru ca din 2009 sa treaca la liberali. Mihalache era pe vremuri un apropiat al lui Victor Ponta si Adrian Nastase. Iar mai aproape de zilele noastre a ajuns pe prima pagina a ziarelor in urma unui conflict cu Agentia Nationala de Integritate.

Nascut in 1971, Mihalache a fost in primii ani dupa Revolutie jurnalist la ziarul Azi,oficiosul de atunci al FSN. Printre colegii sai de redactie se numara, de altfel, si Gabriela Firea, dupa cum el a recunoscut in timpul campaniei electorale, dupa atacul lui Firea la adresa lui Iohannis: “Ne cunoastem de mai bine de 20 de ani, de cand ai venit cu bocceluta in mana de la Bacau, chemata de Octavian Stireanu la ziarul Azi. Am fost colegi de birou si, cred eu, intr-o vreme chiar prieteni”.

In politica, Mihalache a intrat la doar 23 de ani, cand a devenit expert guvernamental pentru cabinetul condus de Nicolae Vacaroiu.

In perioada guvernarii CDR a condus departamentul de analiza politica al Aliantei pentru Romania – o grupare reformatoare rupta din PDSR si condusa de Teodor Melescanu.

In paralel, a terminat Facultatea de Drept si a obtinut un doctorat la SNSPA, la sustinerea caruia marturiseste ca i s-au alaturat “prieteni buni”: Adrian Nastase, Titus Corlatean, Iosif Boda.

De altfel, acelasi Adrian Nastase l-a numit pe Dan Mihalache consilier al sau in 2001. Iar intre 2004 si 2008 a fost deputat PSD de Maramures, observator din partea Romaniei in Parlamentul European si pentru scurt timp si europarlamentar.

In 2009, Dan Mihalache a trecut insa la liberali. Pe pagina sa de Facebook apare doar in compania liderilor PNL, insa trecutul sau in PSD a ramas vizibil pe Internet, unde inca mai pot fi gasite postarile de pe blogul lui Mihalache din 2007 si 2008, in care, de exemplu, scria cum “domnul Presedinte Ion Iliescu a tinut un discurs excelent, cu un mare continut de orientare politica”.

Si tot pe Internet se gasesc si fotografii – postate chiar de Mihalache – care il prezinta in compania unor lideri social-democrati, printre care Adrian Nastase, Victor Ponta sau Corina Cretu, pe care in 2008 o declara “cea mai veche prietena a mea din politica”.

Dupa ce a trecut la liberali acum 6 ani, Dan Mihalache a condus campania electorala a lui Crin Antonescu pentru alegerile prezidentiale din 2009. A devenit apoi consilier politic al presedintelui PNL, Sef al Departamentului de Analiza Politica si Comunicare al partidului si a ajuns chiar Secretar General Adjunct al Guvernului in 2012.

Dan Mihalache a fost demis din functia de Secretar General Adjunct al Guvernului de premierul Victor Ponta. Motivul oficial, potrivit lui Crin Antonescu, au fost declaratiile „nepotrivite, nu antimericane”.

Pana in martie 2014, Dan Mihalache a fost secretar general al Senatului, dandu-si demisia dupa ruperea USL. Implicat in campania electorala a lui Klaus Iohannis, a avut schimburi dure de replici cu acest prilej cu Gabriela Firea si Dan Sova, pe care ii considera, potrivit spuselor sale, prieteni, dar si cu jurnalistii de la Antena 3, despre care spune ca “imi sunt in majoritate amici”.

Cum a înjurat-o pe Sorina Matei. Am întrebat dacă Antonescu își dă demisia sau nu. Am primit următorul răspuns. Îl redau exact: “Ia mai du-te și tu în mă-ta dacă ai curiozități din astea…Uită numărul meu de telefon”, a povestit Sorina Matei după incident.

NR. Domnule președinte, cu tot respectul, chiar credeți că oamenii nu văd fățărnicia asta? Cum credeți dumneavoastră că s-a uitat Sorin Ioniță la Dan Mihalache, la Cotroceni?

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Wolkswagen si EADS – cine zicea ca nemtii nu-s corupti ?

Sursa: B1.ro

Silviu Mănăstire a vorbit în cadrul emisiunii ”Dosar de politician” despre dedesubturile dosarului EADS de la DNA, caz de mare corupție care are o miză financiară de circa 700-800 de milioane de euro.

“Dosarul EADS” este primul mare dosar de corupție în care apar numele unor liderii politici importanți din Germania, printre care și numele fostului cancelar Gerhard Schroder. EADS este o companie deținută de statul german și francez, iar din acest motiv curajoșii procurori DNA de la București nu vor îndrăzni sa-i ancheteze pe șefii EADS sau pe politicienii germani implicați în afacere. Așadar, va fi primul mare dosar de corupție în care adevărații păpușari nu vor păți nimic, însă câțiva rechini de dimensiuni mai mici de la București vor intra la pușcărie.

Povestea este simplă: EADS a încasat de la statul român aproape un miliard de euro pentru realizarea sistemului de protecție al frontierei. Consorțiul EADS este suspectat de procurorii DNA că a dat spagă, prin interpuși, unor miniștrii și oficiali de la București pentru ca aceștia să facă plațile aferente contractului EADS. Afacerea EADS a fost gândită, însă, de urmatorul baiat șmecher numit Bodo Hombach, un politician german, deosebit de influent în anii 2000, care a ocupat funcția de consilier al cancelarului german Gerhard Schroeder. Hombach a fost și președintele Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Acest pact pentru stabilitate era o instituție europeanp care viza consolidarea păcii, democrației, drepturilor omului în Europa de Est. Același Pact condus de Hombach stabilea dacă o țară din estul Europei putea sau nu să se integreze în Comunitatea Europeană. Acest Bodo Hombach avea un bun prieten pe nume Ion Țiriac, fostul jucător de tenis și reprezentantul unor companii auto germane în România. Ion Țiriac și Bodo Hombach erau parteneri de vânătoare alături de președintele consorțiului Damiler Crysler. Ion Țiric era apropiat al premierului Adrian Nastase și partener de afaceri cu ministrul de Interne de atunci, Ioan Rus. Astfel, neamțul Bodo Hombach ajunge să facă parte din Consiliul de Strategie al Agenției Române pentru Investiții Străine – ARIS, o instituție a guvernului României.

Tot atunci, Guvernul Năstase parafează mai multe documente secrete pentru afacerea EADS. Totul a culminat cu vizita cancelarului german Ghehard Schorder în România, care, chipurile, a venit să-și găsească mormântul tatălui său mort în județul Cluj în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul vizitei lui Schroder, Guvernul Năstase, prin semnătura lui Ioan Rus- ministru de Interne, a parafat afacerea EADS. Acesta este începutul poveștii de corupție EADS, dar toți acești băieti deștepți din Germania, în frunte cu Adrian Năstase, nu vor ajunge să dea declarații în fața procurorilor DNA. Asta pentru că, oricât de puternic este DNA-ul românesc și Serviciul Român de Informații, ei sunt de fapt niște băieți care se joacă cu lopățica în nisip, când vine vorba de marile interese de afaceri din Romania.

Odată cu venirea la guvernare a alianței DA și a premierului Tăriceanu (actual șef al Senatului), mai mulți peștișori au început să ciugulescă mita de la EADS, ca să închidă ochii la ilegalitațile făcute în guvernarea Năstase în beneficiul corporației germane. Pe lista procurorilor DNA se află următorii:

Cristian David, fost ministru de Interne și apropiat al lui Tăriceanu. David a făcut denunțuri pe larg în fața procurorilor pe tema șpăgilor luate în vremea când era ministru. Alți doi pești sunt Cătălin Harnagea și Dorin Marian, apropiații lui Tăriceanu și ai omului de afaceri Dinu Patriciu. Dorin Marian a fost chiar șeful cancelariei lui Tăriceanu, în timp ce firma lui și a lui Harnagea încasa bani pentru consultanță de la EADS. Tot pe lista se află și discretul afacerist Alexandru Georgescu, patronul MIDOCAR, importatorul mașinilor Volkswagen în România; Georgescu a ajutat la înființarea sucursalei EADS în România prin intermediul unei societăți germane numite Cassidian.

Pe numele lui Harnagea, Dorin Marian, Georgescu și Cristi David, procurorii au făcut deja acte de urmărire penală. Doar în acea perioadă, între anii 2007-2008, Ministerul de Interne condus de Cristi David a plătit circa 240 de milioane de euro către EADS pentru studii de fezabilitate, adică pentru hârtogărie, nu pentru echipamente sau sistemele informatice ale frontierei”.

Dosar de Politician: Procurorii DNA s-au blocat geopolitic în ițele EADS
Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mita pentru directorii Unicredit

Sursa: Comisarul.ro

Ion Țiriac, pe LISTA DNA. Ițele duc spre o mită de 60 de milioane de EURO. Cocoș a RECUNOSCUT în instanță că a MITUIT doi directori Unicredit Ion Țiriac

Încet-încet, ițele afacerii Microsoft-EADS duc către Ion Țiriac. Și explică rapiditatea cu care în vară prietenul de vânătoare al mahărilor finanțelor germane a vândut, sub preț, procentul de 45 la sută pe care-l mai deținea la banca Unicredit Ion Țiriac devenită între timp Unicredit. Este din ce în ce mai evident, așa cum scriam cu ceva timp în urmă, că negocierile dintre Țiriac și procurorii DNA au eșuat. Este incredibil de suspectă tăcerea presei mainstream românești în legătură cu acest subiect!

Chiar au uitat toți, subit, de partidele de vânătoare organizate la Balc? Au uitat toți de frăția dintre Țiriac și Adrian Năstase, prim-ministrul care a fost la baza încheierii celor două contracte?

Omul de afaceri Dorin Cocoș a declarat luni, în fața judecătorilor de la ICCJ, că a fost întrebat de către Claudiu Florică, denunțător în dosarul Microsoft, dacă este de acord să transfere câte 1 milion de euro din comisioanele încasate către Șerban Tănăsescu și Răsvan Radu, de la Unicredit, la acea dată Unicredit Ion Țiriac, menționând că a acceptat propunerea.

Fostul soț al Elenei Udrea a lăsat de înțeles în fața instanței că pentru încheierea afacerii Microsoft ar fi fost mituite și persoane din conducerea băncii Unicredit Ion Țiriac, care a finanțat Ministerul Comunicațiilor. Dorin Cocoș i-a nominalizat pe Răsvan Radu, președinte al Unicredit Bank și Șerban Tănăsescu, director din cadrul aceleiași bănci și fiul lui Mihai Tănăsescu, fost ministru al Finanțelor și vicepreședinte al Băncii Europene de Investiții.

“La final, Claudiu Florică și Dinu Pescariu m-au întrebat dacă sunt de acord ca din comisioanele noastre să plătim câte un milion de euro pentru Șerban Tănăsescu și Răsvan Radu, care lucrau la Unicredit Ion Țiriac, bancă ce a finanțat proiectul, că Guvernul nu avea bani. Am fost de acord, ce să fac?!”, le-a spus Cocoș judecătorilor ICCJ.

Claudiu Florică deținea companiile care au încheiat contractul de livrare a licențelor Microsoft cu Ministerul Comunicațiilor condus de Gabriel Sandu. Contractul a fost cesionat către Unicredit Ion Țiriac în 2009, pe motiv că Ministerul Comunicațiilor nu deținea banii necesari pentru plata integrală și într-o singură tranșă a contractului. Valoarea contractului încheiat cu asocierea condusă de D-CON.net și controlată de Claudiu Florică a fost de 96 de milioane de euro, el fiind ulterior majorat cu alte 33 de milioane de euro.

Mita pentru angajații Unicredit Ion Țiriac a fost doar un mizilic

Omul de afaceri Ion Ţiriac şi ministrul PSD Ioan Rus, precum şi oameni importanţi din Germania ar fi implicaţi în dosarele Microsoft şi EADS, notau publicaţiile în limba germană Der Freitag și Huffington Post în urmă cu fix un an de zile.

“În afara firmelor EADS Deutschland GmbH, Fujitsu Siemens Computers și Microsoft, în legătură cu această tranzacţie apar şi numele lui Gerhard Schroder, fost cancelar german, Bodo Hombach, fost coordonator al Pactului de Stabilitate în sud-estul Europei, ale oamenilor de afaceri Ion Ţiriac și Klaus Mangold, se arată în articolul publicat în 2014.
Sub umbrela EADS, compania europeană în domeniul aerospaţial, mai mulţi demnitari europeni, dar şi oamenii de afaceri Ion Ţiriac şi Klaus Mangold ar fi primit mită în valoare de peste 60 de milioane de euro.

Între timp, Ion Țiriac a vândut rapid acțiunile la banca implicată în dosarul de corupție

“Ţiriac Holdings Ltd. îşi vinde cele 45 de procente din UniCredit Ţiriac Bank S.A. către UniCredit Bank Austria AG. Ca rezultat, capitalul deţinut de UniCredit Bank Austria AG in UniCredit Ţiriac Bank S.A. creşte de la 50,6% la 95,6%. Finalizarea tranzacţiei este preconizată înainte de sfârşitul lunii iunie 2015. Părţile acordului au agreat să nu dezvăluie preţul de vânzare sau oricare alte detalii ale tranzacţiei. UniCredit Bank Austria AG ia in considerare formularea unei oferte acţionarilor minoritari ai UniCredit Ţiriac Bank S.A. pentru a le achiziţiona acţiunile deţinute”, a anuntat pe 3 iunie ac. Unicredit Austria.

UniCredit Ţiriac Bank are o reţea formată din 180 de sucursale şi aproximativ 3.350 de angajaţi.

După valoarea activelor, instituţia de credit ocupă poziţia a şasea în sistemul bancar românesc, cu o cotă de piaţă de 7,17%. Anul trecut, banca a avut un profit net în urcare cu 7%, la 80,3 milioane lei, şi venituri operaţionale cu 2,1% mai mici, de 1,3 miliarde lei (293,4 milioane euro).

Instituţia a funcţionat sub de­numirea Banca Comercială Ion Ţiriac din 1991 până la 31 august 2006, când a fuzionat prin absorbţie cu HVB Bank România SA – banca absorbită, iar timp de un an a activat sub denumirea Banca Comercială HVB Ţiriac SA, până la 1 iunie 2007 când a fuzionat prin absorbţie cu UniCredit România SA – banca absorbită, din care a rezultat UniCredit Ţiriac.

După ieşirea omului de afaceri din acţionariatul băncii, grupul italian va analiza dacă va mai păstra, cel puţin pentru o perioadă, denumirea UniCredit Ţiriac Bank.

Ion Ţiriac este unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere estimată la peste 800 de milioane de euro. Omul de afaceri controlează un grup de firme specializat în mai multe domenii, precum auto, imobiliare, servicii financiare, leasing sau transport aerian.

Divizia Auto Ţiriac Holdings include Ţiriac Auto, importatorii (Hyundai Auto România, Premium Auto, M Car Trading, Romcar), Ţiriac Auto Rulate şi Auto Stop. Pe partea de real estate, Ţiriac deţine Clubul Rezidenţial Stejarii şi Residenz, trei centre de afaceri (centrul Ţiriac, Nouveau şi Vama Poştei), 18 showroomuri în Bucureşti şi în ţară, spaţii comerciale (Metro Punct Piatra Neamţ) şi Praktiker din Târgu-Mureş, clădirea flotei de aeronave din Otopeni şi 1.100 de hectare în spaţii intravilane în întreaga ţară.

Pe lângă participaţia de 45% din UniCredit Ţiriac Bank, grupul Ţiriac mai controlează prin altele 44% din compania de asigurări Allianz Ţiriac, 25% din servicii de handling pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă şi 15% din grupul de retail Metro România.

La 31 decembrie 2014, valoarea totală a creditelor acordate de UniCredit Ţiriac Bank era de 16,97 miliarde de lei (3,78 miliarde de euro).

Unicredit a renunțat la jumătatea lunii august 2015, după două luni de la anunțul privind preluarea acțiunilor de la deținătorul domeniului de vânătoare de la Balc, la paricula Ion Țiriac din denumire.

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Intangibilii – generalii serviciilor si coruptia

Sursa: Comisarul.ro

Mulți au fost atât de uimiți de prostia lui Sorin Oprescu, care a continuat să ia mită după ce câțiva dintre complicii săi au căzut în mâna DNA, încât au trecut cu vederea adevărata semnificație a arestării sale: s-a mai prăbușit o mega instituție a corupției. Primarul Capitalei nu a fost niciodată o marionetă, un frontispiciu încropit la nimereală pentru ca un grup de rechini să fure la adăpostul lui, precum mulți dintre cei ajunși după gratii în ultimii ani. Oprescu este liderul unei case mafiote de sine stătoare și puternice, nucleul unei rețele vaste de corupție, aliat, furnizor și client cu drepturi egale pentru alte case mafiote la fel de redutabile.

Unii dintre jurnaliștii care se hrănesc de ani buni cu resturile de la ospățul său încearcă deliberat să-i bagatelizeze anvergura, pentru a răscoli simpatia credulilor care l-au votat și invocă ”amărâții de 25.000 de euro” pe care i-a luat mită în seara flagrantului. Au fost 25.000 de euro doar în seara aceea și aproape un milion de euro, vreme de doi ani, doar de la șeful cimitirelor.

Este suficient să numărăm câte instituții similare avea Oprescu în subordine ca să înțelegem câte milioane de euro este posibil să fi luat șpagă doar pentru a ține niște golani în funcții. Iar ăsta era doar mărunțișul. Pentru că marile tunuri nu s-au dat la cimitire sau la Palatul Mogoșoaia, ci în marile proiecte de infrastructură, precum Arena Națională, a cărui deviz final a crescut cu aproape 100 de milioane de euro față de cel inițial, în pasajele, tunelurile și parcările rutiere. Și nu în ultimul rând la PUZ-uri. Pentru aprobările de a ridica clădiri supradimensionate în zonele cu restricții de înălțime.

Nu doar actualul dosar DNA dar și multe altele care au vizat primari și președinți de consilii locale sau județene confirmă un adevăr intuit de fiecare dintre noi: este aproape imposibil pentru o firmă să prindă un contract de anvergură cu vreo primărie sau un județ fără să dea mită. Iar dacă luăm de bun procentul de 10% de mită anunțat de DNA în dosarul Oprescu (estimare, probabil, foarte prudentă) vorbim, la un buget anual de un miliard de euro pentru Primăria Capitalei, de o mită cumulată de 100 de milioane de euro. Pe an. Această cifră dă anvergura mafiotă actuală a Casei Oprescu.

Dar este o fotografie incompletă. Lipsesc banii obținuți prin alte metode decât jefuirea bugetului orașului – pentru diverse autorizații și aprobări, PUZ-urile, după cum spuneam, sau taxele ”de șmecheri” impuse diverselor tipuri de afaceri care depind de binecuvântarea primăriei, restaurante, terase, etc. Lipsesc și restul afacerilor sale, în special în domeniul medical, dar mai ales dinamica în timp.

Până să fie ales primar al Bucureștiului, Oprescu a fost stăpânul absolut nu doar al Spitalului Universitar de Urgență ci și al întregii caracatițe din sistemul medical aflat în subordinea PSD. Dacă despre banii pe care i-a făcut la Universitar ne putem face o idee dacă ne amintim că renovarea sa a costat de 100 de ori mai mult decât era planificat inițial – a plecat de la 3,5 miliarde lei (vechi) și a ajuns la 335 de miliarde, despre cât a câștigat păstorind, alături de fratele și fiul său, o vastă rețea de clinici private dar si de furnizori de echipamente și consumabile medicale nu putem decât să ne imaginăm că sumele sunt de ordinul zecilor de milioane de euro.

Unicitatea Casei Oprescu nu constă doar în faptul că, în ciuda averii sale imense, capul încă ținea să primească personal plicul cu 25.000 de euro de la șeful cimiterelor – ca un Don de modă veche, cât mai ales în cota sa politică ridicată. Mafioți cu atâția bani și chiar mai mulți au mai existat și mai există în România, dar nici unul nu a reușit să clădească un imperiu infracțional de asemenea dimensiuni păstrându-și neatinsă imaginea de doctoraș cam golan, dar simpatic și omenos. E ceva să furi cu atâta energie și pricepere milioane de oameni și să-i vrăjești pe cei mai mulți dintre ei să nu vadă în tine un alt Năstase, sau un alt Vântu sau Voiculescu.

Cota sa politică i-a permis să dețină o poziție privilegiată și în PSD, partidul care l-a propulsat și susținut în ultimii 25 de ani. De la început, sprijinul patern pe care i l-a dat Ion Iliescu și faptul că a copilărit printre aristocrații burgheziei roșii din Bd Primăverii i-au croit un drum aparte. Marea majoritate a pesediștilor, copii de tractoriști, sau ei înșiși fierar-betoniști, strungari sau bișnițari, l-au privit cu o combinație de invidie și admirație pe băiatul de general de securitate care nu doar că a supraviețuit neatins Revoluției dar a mai avut și de câștigat de pe urma ei.

Dar câtă vreme a fost doar doctorașul lui Iliescu, bine înșurubat în afacerile din sănătate, nimeni nu l-a luat foarte în serios. Și nici el nu s-a omorât după vreo funcție înaltă care să-i ceară prea multă disciplină remunerată modest. Însă, după ieșirea în decor a lui Adrian Năstase, din ce în ce mai mulți pesediști au început să privească spre el ca spre marea speranță de salvare a partidului.

De câte ori se vorbea de variante la șefia partidului, sau chiar pentru alegerile prezidențiale, numele lui Oprescu figura în capul listei. Doar alegerea sa constantă pentru bani ușori și scăderea influenței lui Iliescu în partid au făcut ca ”Aristocratul” să ajungă după gratii tot ca o mare speranță.

Nu în ultimul rând, prin el Casa Oprescu a devenit un partener esențial pentru alte Case fondate de foști generali de securitate. De la afacerile cu sisteme de securitate, la cele cu citostatice, sângele economiei private trebuia să treacă și prin venele vechi ale nomenclaturii de partid și de stat. Sorin Oprescu a fost unul dintre organele esențiale care fac posibilă supraviețuirea, prosperitatea și continuitatea dominației vechilor structuri de putere. Până sâmbătă.

Arestarea lui Sorin Oprescu nu înseamnă automat distrugerea acestor Case și a rețelei de influență pe care o exercită. Să nu uităm că fratele său este încă în libertate și nu este un oarecare – a fost șeful Casei de Sănătate OPSNAJ, iar afacerilor lor mai mult sau mai puțin vizibile sunt încă active. Dar înseamnă că operațiunea de distrugere a SISTEMULUI continuă.

Chiar dacă scoaterea Casei Oprescu din joc nu înseamnă și eliminarea altor noduri mafiote, este evident că refacerea legăturilor de afaceri rupte prin arestarea liderului ei nu va fi nici ușoară, nici rapidă și nici fără riscuri. Vulnerabilitatea rețelei va avea ca efect atât o încetinire a operațiunii de jefuire a banului public dar și o reducere a dimensiunii sale. Cât de puternic va fi acest efect depinde foarte mult de răspunsul la întrebarea: va continua ofensiva anticorupție? Și dacă da, cât de intens?

Din fericire, în ciuda atacurilor extrem de abile și de diverse îndreptate împotriva celor care dau tonul luptei anticorupție, nu sunt semne că se simt intimidați și că o vor lăsa mai moale, de teamă că și-ar putea pierde funcțiile. Din contră. Se pare că această rezistență venită și din zone neașteptate i-a îndârjit și mai tare.

Și în special teza că miza luptei anticorupție este ca de fapt serviciile să controleze întreaga societate. Această teorie are ca sâmbure o mare minciună. Și anume ideea implicită că până la valul de condamnări pentru corupție din ultimii ani serviciile nu controlau întreaga societate și că de abia acum se pregătesc să facă asta. Fals! Vreme de aproape 70 de ani, până de curând, au avut cu adevărat totul în mână, în frăție cu oligarhia de partid.

Când era forța serviciilor un pericol real? Nu cumva atunci când Radu Timofte, fostul șef al SRI, era plătit de Vântu? Nu cumva atunci când Rotaru, fost director în trustul lui Voiculescu, a revenit în SIE, ca numărul doi? Cine îndrăznea atunci să vorbească de poliție politică, de ascultări de telefoane, de abuzuri, de șantaj, de afaceri ilegale, de procese măsluite în justiție? Aud? Eram trei – cinci jurnaliști. Atât! Restul se făceau că nu văd mâna de fier a fostei Securități în beregata societății, a economiei și a presei.

Adevăratele întrebări sunt altele: dacă aveau totul în mână, după cum știm foarte bine, de ce au trebuit să se supună singuri la toate șocurile provocate de lupta anticorupție, la furia politicienilor, a oamenilor de afaceri ”acoperiți”, a unor jurnaliști, a unor colegi trimiși după gratii? De ce s-au expus să fie terfeliți în media controlată de cei băgați la închisoare dacă ei oricum controlau totul? De ce nu au păstrat status-quo-ul ante 2005, în care toți le mâncau din palmă?!

Cu excepția scandalului imens generat de România liberă prin descoperirea gropii de la Berevoiești unde securiștii au ars documentele compromițătoare și de dezvăluirile lui Bucur am mai avut o problemă cu serviciile? Nu! În vremea lui Timofte și al lui Fulga, ca să nu mai vorbim de Măgureanu și Caraman, era vreo televiziune care să vadă vreo scamă pe epoleții serviciilor?

A fost vreun politician care să spună ceva de relația Timofte-Vântu? A îndrăznit Tăriceanu să spună vreun cuvânt despre cum ajungea Vântu să aibă stenogramele discuțiilor adversarilor (și prietenilor) săi? Vorbea cineva de nevoia de mandat de la judecător? Evident, Tăriceanu habar nu avea de astea, el trăia într-un turn de fildeș, acum de vreun an s-a dat jos și a aflat cum merg lucurile. Coincidență, cam din același moment în care a constatat că nu prea mai are cine să-i plătească mesele, deoarece mai toți sponsorii săi au intrat la pușcărie.

Așadar, din moment ce serviciile oricum controlau tot, de ce au trebuit să-și bată singure cuie în talpă arestându-i pe cei cu care se înțeleseseră atât de bine până de curând?! În afara explicației cu masochismul, nu există decât încă una. Nu au mai avut încotro.

Păi dacă ei controlau totul cum de nu au mai avut încotro? Dacă toate lumea e de acord că ei erau Dumnezeii acestei țări, cine putea să le sucească brațul la spate? Nimeni! Au început să și-l sucească singuri, unii altora mai precis, imediat după ce au decis cu toții să facă acel salt gigantic spre necunoscut care a fost aderarea la NATO și la UE. Pentru că altfel nu ar fi putut genera schimbarea la care se angajaseră. La început si-au sucit-o mai blând, câtă vreme s-au bălăcit în speranța că noi frați de club sunt fraieri și o să accepte reforme cosmetice. După care din ce în ce mai tare pe măsură ce au realizat că nimeni nu le înghite minciunile.

Dar asta nu s-ar fi realizat dacă Timofte și Fulga și mulți alții nu ar fi fost schimbați din funcții și chiar condamnați. Iar dacă noua garnitură de ofițeri și specialiști din servicii s-ar fi complăcut în mizeria pe care au găsit-o la instalarea lor în funcții lucrurile ar fi rămas ca acum zece ani. Năstase ar fi fost, cel mai probabil, președinte, Vântu și Voiculescu ar fi fost în continuare cei mai bogați oameni din țară, iar Oprescu cel mai sărac și cinstit dintre primari. A, era să uit, și numărul celor ce ar fi avut curajul să vorbească de abuzurile serviciilor ar fi fost la fel de mare ca în 2005.

Din fericire, tot ce se întâmplă bine în lupta anticorupție și implicit în zona serviciilor și a justiției este rezultatul unui parteneriat istoric între români și europeni și americani, în care fiecare parte și-a adus o contribuție majoră de profesionalism și onestitate. Această realitate este cea esențială și este validată de oameni care nu și-ar permite să decoreze precum ambasada Franței pe Oprescu. Ea conține și promisiunea că toate erorile de parcurs vor fi depășite cu bună credință, iar toate cârdășiile vremelnice vor fi vremelnice și nu vor deraia traiectoria stabilită de comun acord. Câtă vreme căderea ”intangibililor”, tineri și bătrâni, nu se oprește înseamnă că promisiunea nu a fost încălcată.

Dan Turturică

Tagged , , , , , , , , , , , ,

Serghei Mizil, primarul Oprescu…Nicu Ceausescu…beizadelele fostei nomenclaturi comuniste

Sursa: Comisarul

Avem prima mită reală, palpabilă, luată de unul dintre cei mai influenţi politicieni din România.

Potrivit tuturor sondajelor, primarul general al Bucureştiului avea o cotă de încredere apropiată de cea a preşedintelui Iohannis, undeva peste 45 la sută. Oprescu era văzut că un posibil lider al PSD în anii următori sau candidat al partidului pentru alegerile prezidenţiale din 2019. Oprescu s-a identificat cu imaginea PSD şi, repet, era de departe cel mai credibil lider al stângii româneşti.

Ce nu se ştie, însă, la nivelul publicului larg este că Oprescu era reprezentantul cel mai de vârf al fostei nomenclaturi comuniste, rămas încă la butoanele puterii în România. Năstase, Iliescu alţi mulţi dinozauri au ieşit din prim plan. Oprescu făcea parte în anii ’80 din gaşca de beizadele ale liderilor PCR condusă de fiul dictatorului Nicu Ceauşescu, Serghei Mizil şi alţii. În acest anturaj se învârtea şi Adrian Năstase, iubitul de atunci al Danei Miculescu, fiica lui Angelo Miculescu, ministrul Agriculturii ceauşiste.

Sorin Oprescu este fiu de general de Securitate iar familia sa de origine evreiască a fost beneficiara prosperă a venirii la putere a partidului Comunist după 1948. După Revoluţie Sorin Oprescu a devenit, la propriu, un fel de fiu (politic şi sentimental) al preşedintelui Iliescu. Acesta a vegheat asupra carierei sale zbuciumate, pentru că puţină lume ştie că Sorin Oprescu a avut o a două tinereţe după ’90 plină de femei frumoase, o viaţă mondenă pigmentată cu tot felul de bârfe.

Oprescu este un noctambul notoriu, nu doarme noaptea, mergea la birou după amiază târziu. De aceea a fost reţinut în toiul nopţii când se îndrepta spre o întâlnire. Crescut aşadar în mijlocul nomenclaturii PCR, adoptat de puterea neocomunistă a lui Iliescu, nu întâmplător singurul fiu al lui Oprescu, Mircea, a ajuns prietenul fiilor lui Adrian Năstase, în special al lui Andrei Năstase. Cum ar veni, fiii de nomenclaturişti, între ei. Andrei Năstase a devenit cu largul concurs al primăriei Capitalei deţinătorul unor restaurante de lux în Nordul Capitalei, pe terenurile primăriei evident.

V-am spus toate astea ca să trag următoarea concluzie: noul sistem de putere a decis ca vechile umbre al PCR şi ale Securităţii să fie eliminate de la conducerea României. Pentru că, trebuie să fim serioşi, Doctorul Oprescu trebuia să fie operat demult de corupţie, încă din vremea în care împărţea contracte uriaşe la spitalele Universitar şi Elias din Bucureşti. Sau pentru afacerile grele cu medicamente şi dispozitive medicale făcute prin intermediul prietenului şi asociatului său Aurel Galea.

Acum când vechii securişti, păzitorii Sistemului, au trecut la pensie sau la cele veşnice a venit vremea decontului. Cu Oprescu se termină în sfârşit un mare mit, al comunistului cu faţă umană, creat de securitate şi reasamblat de Perestroika anilor 90. Fireşte, Oprescu a sfârşit că un găinar, o mită de 25 de mii de euro pentru anturajul din care face parte primarul general este o glumă. Oamenii ăştia au învârtit miliarde de euro în ultimii 20 de ani, doar la primăria Capitalei Oprescu a rulat 8-9 miliarde de euro în cei 8 ani de mandat. Sic transit gloria mundi! ar zice Adrian Năstase.

Nu fiţi însă trişti, familia lui Oprescu deţine cea mai importantă reţea de clinici private Academică (cu capital românesc) din Capitală, zvonurile vorbesc despre proprietăţi impresionante în Grecia şi Austria. Viitorul sună bine pentru beizadelele lor. Despre asta, însă, vom vorbi în alte dosare de politician.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

De la analfabetul Gioni Popescu la …ce?

Sursa: Comisarul.ro

Toţi oficialii români se bat să laude, ca dobitocii, modernul, reformatul, performantul, bla, bla, bla, SRI. Da, SRI 2014 nu mai este SRI 2004. Nu mai este sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie.

Iar Coldea de atunci era Gioni Popescu, un semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989. Şi devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele. O ruşine de ţară am fost. Din care s-a furat sume fabuloase de bani. De ordinul ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI. Care acum sunt ascunse, sub diverse identităţi, în paradisuri fiscale. Sau stau la baza unor aşa-zise poveşti de succes în afaceri gen Tender sau Dan Ioan Popescu.

Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.

Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Unde cei mai mulţi aşa-zişi aleşi au fost doar nişte butonaţi. Nişte fantoşe care au mimat democraţia.

Ce-o mai râde acum Gioni Popescu! Văzându-şi creaţia la butoane. Manevrându-l pe chiar prim-ministrul ţării! Însă Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă. L-a creat şi pe Gruia Stoica. Personajul dubios căruia păpuşa Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române! Unui rrom din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi! Şi cât a mai insistat! Vă daţi seama că pe această temă se pot scrie tomuri întregi. Şi societatea civilă independentă şi onestă din România ar trebui să aibă acces cât mai urgent la aceste date. Pentru ca SRI să devină, cu adevărat, un scut pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări. Nu o minciună vopsită frumos, ca acum.

Trebuie umblat la arhivele ultimilor 25 de ani. Pentru a şti exact cine a vândut această ţară! Documentele există. Pentru că rapoarte s-au făcut. Şi nu s-au distrus.

SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român. Care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi. Pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori. Câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională. Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!

Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul, cere, aşa cum am spus, tomuri întregi, vă facem o trecere selectivă. Cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.

Ştiaţi că, în performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, occidentalul SRI?

Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).

Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost con­siderat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).

În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filia­lei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.

Până la condamnarea defi­nitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus  (inaugurat de Ion  Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română,  se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.

În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.

Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în ­memoria publică.

Reformarea SRI a continuat, de rezo­nanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor gene­rali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI. 

După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Ins­pectoratului de Contraspionaj, ­Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brateanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Cons­tantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.

SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, doar câteva exemple. Reţeaua a fost mult mai mare…

În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI…

Vîntu șef și la doi şi-un sfert

SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.

Conotaţiile Cazului Prahova în realităţile din 2015

Corupţia din SRI Prahova a avut însă şi mize mai serioase, ofiţerii de aici fiind implicaţi în mafia petrolului, chiar prin foştii şefi ai secţiei Corneliu Păltânea, şi adjunctul său, Daniel Bucur. Ovidiu Soare şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţională şi Securitatea Economică coordona două dintre cele mai importante unităţi din SRI, direcţiile A şi C care se ocupau cu monitorizarea societăţii civile, a partidelor, a mass-media, şi a mediului politic. Vânzarea de informaţii din interiorul sistemului, acuzaţia cea mai gravă la adresa sa făcea parte din “fişa postului” său.
Soare îl servea direct pe Adrian Năstase şi PSD-ul, SRI-ul devenind un fel de bastion al Regimului pesedist.
Soare si-a impus şi plasat trepăduşii in numeroase puncte ale serviciului, controlând, chiar şi după arestarea sa, o bună parte din activitatea instituției, doar nu degeaba și-a plasat conserve peste tot…

Îl cunoaşteţi pe senatorul Ioan Chelaru?

În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte.

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

SRI intre Ghita si Teszari

Sursa: Comisarul.ro

Generalii SRI își mută BAGAJELE de la Ghiță la Teszari. Prin CESIUNE

Generalii SRI își mută bagajele de la Ghiță la Teszari. RCS&RDS este începând de joi, 20 august, posesorul unei licențe 4G in banda de 2600 MHz (TDD) si va furniza tuturor clienților săi, fără costuri suplimentare și la orice tip de abonament, servicii de date 4G, la viteze de transfer de până la 150 Mbps, în 25 de orașe din tara, pana la finalul anului 2015, a anuntat joi operatorul de cablu. Compania detinuta de oradeanul Zoltan Teszari precizeaza ca a dobandit licenta 4G/LTE in urma unui proces de cesiune cu 2K Telecom, firma controlata de Alexandru Ghita, fratele lui Sebastian Ghita, cu acordul Autoritatii Nationale pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM). 

Prin această tranzacție toate părțile sunt mulțumite. De aceea era și disperarea foarte mare în urma operațiunilor DNA de blocare a firmelor deținute de Ghiță prin interpuși. Așa că, pentru a nu se mai înregistra astfel de surprize provocatoare de stres și eventuale pierderi, generalii care se află în spatele acestor personaje, Ghiță și Teszari, au căzut la pace pentru un schimb de gajuri. Că așa pare această tranzacție.

***Ce licente au castigat 2k Telecom si RCS&RDS in anul 2012 – la cea mai mare licitatie de telefonie mobila care a avut loc vreodata in Romania

Compania 2K Telecom, controlata de familia deputatului Sebastian Ghita, a castigat in anul 2012, in cadrul celei mai mari licitatii de telefonie mobila organizate vreodata in Romania, 2 blocuri de 15 MHz in banda de 2600 MHz (TDD), valabile pentru perioada 2014 – 2029 si pentru care a achitat suma de 6.601.000 euro, reprezentand taxa de licenta.

Actionariatul 2K Telecom
2K Telecom este controlata de Alexandru Ghita – 67,12% (fratele deputatului Sebastian Ghita), Vasile Domente – 8,05% (unchiul lui Sebastian Ghita) si Vasile Radu – 24,83%.

La aceeasi licitatie din 2012 a participat si RCS&RDS, care si-a adjudecat 1 bloc in banda de 900 MHz, valabil pentru perioada 2014-2029 si pentru care a achitat suma de 40.000.000 euro, reprezentand taxa de licenta. Odata cu intrarea in banda de 900 MHz, RCS & RDS si-a majorat portofoliul de spectru cu 29%.

***Teszari nu este la prima operațiune de acest fel cu un apropiat al unui prim-ministru în funcție. A cumpărat și de la Remus Truică, TotalNet

Remus Truică a deschis în 1999 firma TotalNet (care furniza servicii de internet), alături de mai experimentaţii Alexandru Bittner, Adrian Petrache, Viorel Jianu şi Emil Nell Cobar. După un început timid, firma a cunoscut o creştere a cifrei de afaceri spectaculoasă: în doar doi ani, profitul firmei s-a majorat de 25 de ori. Bunăstarea firmei a coincis cu venirea la guvernare a PDSR. Aşa se face că TotalNet a primit foarte multe contracte, pe bani grei, de la instituţii publice. La începutul anilor 2000, printre clienţii firmei se numărau: Ministerul Finanţelor Publice, Televiziunea Română, PETROM şi Guvernul României. În 2001 şi 2002, firma TotalNet a încheiat cu Secretariatul General al Guvernului contracte în valoare de peste 20.000 de euro, pentru furnizarea de servicii de internet. Aceeaşi firmă a montat în sala de şedinţe a Guvernului sistemul de videoconferinţă cu prefecţii.

După obţinerea numeroaselor contracte cu instituţii publice, TotalNet a obţinut din partea guvernului condus de Adrian Năstase menţionarea numele său în Strategia Naţională pentru Implementarea Societăţii informaţionale, document aprobat prin hotărâre de guvern în decembrie 2002. TotalNet a fost nominalizată ca firmă care a primit licenţă pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date.
Aflată în topul firmelor de profil, acţionarii au decis să vândă o parte din societate, în aprilie 2002, la câteva luni după numirea lui Remus Truică în funcţia de şef de cabinet al premierului Năstase. Astfel, 70% din acţiunile firmei au fost achiziţionate de către Romanian Data System SA (RDS), pentru o sumă imensă pentru acea perioadă: în jur de 1,5 milioane dolari. În urma acestei tranzacţii de amploare, se spune că Truică ar fi făcut primul milion de dolari.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Marirea si decaderea

Sursa: Comisarul.ro

Așa-zisul vot de miercuri din CExN-ul PSD a fost doar o mascaradă jalnică. Lucrurile erau deja tranșate. Iar Ponta n-a mai rezistat și a fugit de la propria crucificare/umilire. I se transmisese, de pildă, că aplauzele de la final pentru Dragnea vor fi de fapt palme pe obrazul lui, trădătorul care i-a vândut Binomului. Comisarul.ro a scris încă de acum o săptămână că Ilie Sârbu s-a dus de urgență la Istanbul pentru a-l avertiza pe Penal că Dragnea și Zgonea pun la cale debarcarea lui. 

La întoarcere, Ponta n-a mai putut face nimic. După o discuție de 6 ore cu Dragnea a avut o cădere nervoasă. Dragnea i-a arătat inclusiv scrisoarea deschisă care urma să fie publicată, cu numele tuturor celor care l-au votat miercuri. În frunte cu Ion Iliescu. Știa Dragnea ce spune când a făcut afirmația că Ponta nu mai este în apele lui, vorbea în cunoștință de cauză, văzuse cu ochii lui!

Mai mult, se pare că Dragnea i-a spus lui Ponta că are informații din surse sigure- n-are rost să facem speculații care erau acele surse, se subînțelege- că va fi inculpat într-un nou dosar. Și aici ajungem la rolul jucat de celălalt personaj, pe care Dragnea l-a prezentat miercuri, cu subînțeles, ca fiind cel care va ține legătura cu ambasadele, Valeriu Zgonea. La nunta căruia s-a bătut în cuie înlăturarea Clanului de la șefia PSD.

Zgonea este cel care a fost folosit de Dragnea pe post de momeală pentru promisiunea făcută tuturor: că se va negocia cu Binomul. Mai mult, așa cum reiese din relatările baronilor care au participat la întâlniri, de fiecare dată Dragnea avea grijă să invoce legăturile de ,,frăție” dintre Coldea și Zgonea.

Ponta, deși a a aflat foarte repede toate aceste amănunte și a încercat să câștige timp pentru a demonta aberațiile cu care i-au aburit Dragnea și Zgonea pe baroni, n-a mai putut face nimic. Nimeni nu l-a crezut! Inclusiv miercuri dimineață a avut întâlniri cu aproape toată baronimea din teritoriu.

Clanul, care a venit la putere și și-a menținut-o alimentând relația obscură și plină de mister cu fostul șef al SRI George Maior, care s-a dovedit a fi o mare cacealma, a pierdut Partidul, așa cum îi spun ei, tot pe o cacealma. Pusă acum la cale de cei care au mușcat prima oară!

Trebuie să precizăm că Ponta, însoțit de Adrian Năstase și Rovana Plumb, a fost acasă la Ion Iliescu.

Despre ce se va întâmpla în continuare cu Ponta, care a fost asigurat miercuri de Dragnea ,,de tot sprijinul”, vom afla din comunicatele DNA. Foarte curând.

Pentru PSD a început SFÂRȘITUL. Ce s-a întâmplat miercuri a fost doar o injecție cu apă într-un bolnav de cancer în fază terminală…

Tagged , , , , , , , , , , ,