Tag Archives: adrian nastase

Radu Dimofte si sinapsele coruptiei

Sursa: Mareaspovedanie.ro

Exista însă un pericol în anii 2000, presa. Năstase o adusese la tăcere, dar și multinaționalele și consorțiul au contribuit din belșug la acea stare de fapt. Dacă în 2004, la schimbarea Puterii, presa a avut un moment de respiro și se credea că va începe din nou să latre ca la începutul anilor ‘90, consorțiul a cheltuit imense bugete publicitare, cu precădere în presa prietenă. Întâi, au bătut palma cu mogulii, dar și așa tot mai rămâneau niște ziariști „duși cu capul”, care aveau chef de anchete și scoop-uri. Firmele din IT au început atunci să plătească salarii direct ziariștilor, de obicei celor influenți.

Eram într-un bar bucureștean cu șeful unei mulținaționale americane din IT și la televizor era o emisiune cu Dan Turturică, de la România Liberă. Pentru a-mi demonstra ce putere are asupra ziaristului, i-a dat un sms și l-a scos din emisiune, așa de amorul artei, pentru a-mi demonstra mie și celor din jur că l-a cumpărat deja. La fel a procedat și Vîntu când își freca, de față cu mine și Mircea Dinescu, mâinile, la crearea ziarului Gândul (pentru aceasta poveste puteți citi spovedania “SOV și junimiștii”, publicată în Hotnews, în 2010).

La sfârșitul lui 2004, afacerile mergeau unse, sinapsele erau la intensitate maximă, neuronii actorilor nu mai gândeau, erau deja pe regim de rutină. Exista însă o hibă imensă în acest sistem, hibă ce provenea din lăcomia lui Năstase, care nu împărțea și care nici nu-i lăsa pe cei mai mici să ciupească și ei ceva. Furnizorii nu vorbeau decât cu persoane de la minister, secretar de stat în sus, și toți inspectorii școlari, plus celelalte cadre din teritoriu, se uitau la ce marfă achiziționează, la ce prețuri, fără să poată beneficia de vreun sfanț, ba mai mult erau și obligați să semneze la ordin orice matrapazlâc. Revolta sfințișorilor PDSR din teritoriu s-a simțit greu la alegeri, unde favoritul Năstase a pierdut cu brio.

O să mă întrebați ce făceau Justiția și Serviciile. Evident, făceau afaceri. Dacă veți analiza acționariatul Siveco și Omnilogic, trecând prin câteva societăți austriece și baltice și prin câțiva acționari de la Viena, veți afla că sinapsa acționarului majoritar ajunge tot în România, la ofițerii din Serviciile lui Măgureanu, retrași în afaceri cu IT în 1996. De multe ori, când unii politicieni, chiar de la PDSR, erau înspăimântați de jaful ce se punea la cale și refuzau să semneze sau să publice caietele de sarcini facute de consorțiu, băieții retrași din Servicii interveneau direct șantajând politicienii recalcitranti, dându-i pe brazdă.

Pentru a nu mai avea astfel de sincope, s-a inventat șpaga anticipată, fără obiect. La un moment dat, în plină criză, când apăruseră nişte zvonuri că cineva se gândeşte să-mi ofere postul de la Finanţe, înainte cu mult de a primi vreo propunere sau măcar vreo sugestie, consorţiul a venit și mi-a propus să-mi dea 1 milion pe cont, anticipat pentru serviciile viitoare. Ideea era să ai deja șpagă pe cont când ajungi ministru, astfel încât să o treci de la început în declaraţia de avere şi să nu ai probleme s-o justifici apoi. Cum am refuzat șpaga anticipată, nici ministru nu am mai ajuns. Singura propunere a venit de la Radu Dimofte, în 2012, când se făcea Guvernul MRU. Am refuzat direct şi astfel mi-a spus fără jenă ca o să-l pună pe Drăgoi, ceea ce s-a şi întâmplat. Gândind retroactiv, este evident că Radu avea putere la acea vreme. Îl sprijinea pe Băsescu, era ofiţer acoperit SIE, ba chiar şi fost DIE, iar MRU venea din fruntea SIE şi avea nevoie de oameni din sistem.

Alegerea lui Băsescu nu a deranjat pe nimeni iniţial. Se credea că totul va merge la fel. Gabi Marin şi alţi lideri din consorţiu se duseseră să pupe papucul noului sultan crezând că totul va continua pe aceleaşi sinapse, doar neuronii vor fi alţii. În plus, în perioada 2000-2004, Opoziţia a primit şi ea câteva fărâme şi atenţii, pentru că nu se ştie ce îţi aduce viitorul. Îmi aduc perfect aminte că, după întâlnirea cu noii aleşi, visau deja la aceiaşi cai mari, fuseseră liniştiţi şi luaseră girul Noii Puteri. Cel puţin aşa credeau atunci. Afaceriştii români duseseră ipocrizia şi curvăsăria morală la paroxism, dar au avut surpriza ca Băsescu să-i depăşească cu mult, şi chiar din prima clipă. Una li s-a spus în fata şi alta au primit. Ba, chiar au început să fie hăituiţi. În 2007, la referendumul de demitere, erau deja toţi în tabăra adversă preşedintelui şi aveau o ură profundă pe el şi pe ţiitoarele sale. Când Udrea afirmă azi că nu l-a cunoscut pe Gabi Marin, este perfect adevărat, cel puţin până în 2012, când am plecat eu, tot sectorul din IT o înjura cu spume. Sunt convins că Udrea împroaşcă şi cu adevăruri şi cu invenţii, dar de această afirmaţie sunt absolut sigur.

În guvernarea Tăriceanu, afacerile au mers la fel de bine, ba chiar mult mai bine decât pe vremea lui Năstase, pentru că acum eram în plin boom economic şi erau bani prea mulţi la guvern, risipa era de-a dreptul fără limite. Ca să vă dau un exemplu, preşedintele Asociaţiei Orbilor s-a dus la Vosganian să-i ceară 100.000 şi Vosganian, generos, cu casa plină, i-a dat 1 milion. La doar câteva luni încheia anul 2008 cu un deficit bugetar imens. La fel, în campania pentru legislative, în 2008, când Predoiu candida la Buzău şi s-a dus la Tăriceanu să se plângă că nu ia bani, acesta i-a răspuns: “Păi nu ai penitenciarele, cum nu ai bani?”. Cum Predoiu nu a luat niciun ban șpagă, a pierdut alegerile contra contracandidatului PSD Ghiveciu, care le-a dat pături la oameni şi l-au votat. Predoiu are însă marea vină că a delegat sectorul Achiziţii şi, drept urmare, Alina Bica, în mandatul Boc a putut să facă ce dorea. De fapt, Predoiu era doar reprezentativ, îl reprezenta pe Băsescu şi în rest se făcea că plouă.

Lumea IT-ului a fost însă profund zdruncinată în timpul guvernării Boc. Ăştia erau total dezorganizaţi, erau flămânzi, mult mai lacomi decât cei de dinainte şi erau foarte mulţi decidenţi. Când Gabi Marin s-a dus la Gabi Sandu, primul şoc a fost că i s-a cerut să dea tribut şi pentru afacerile în derulare făcute cu fostul ministru Nica. Marin era profund revoltat şi i-a spus noului ministru PDL: “Înţeleg să împărţim ce muncim împreună, dar ce am muncit cu alţii rămâne aşa!”. „Munca” însemna aranjarea licitaţiilor, fixarea sinapselor şi împărţirea prăzii.

Evident că s-a iscat un scandal monstru între Gabi Marin și Gabi Sandu. Aici a apărut mediatorul-şef, Bogdan Chirieac. Când afacerile au luat o amploare şi mai mare, a apărut Niro, care de fapt i-a împăcat pe toţi, contra unui comision.

Pentru a înţelege cum a ajuns Dorin Cocoş în afacerile cu IT, deşi săracul nu cred că ştia nimic despre calculatoare, trebuie să ne întoarcem în anii 2000-2004, când la restaurantul Trei Cocoşi din Parcul Herăstrău se puneau la cale toate sinapsele corupţiei. Clienţi nelipsiţi erau Chirieac, Miki Șpagă zis Bebiţă şi elveţianul Marius Opran. Ultimul, mult mai discret şi circumspect, văzând ca Dorin Cocoș, botezat şi Gorgorin, începuse nu doar să servească la masă, dar şi să facă uneori cărţile.

Să analizăm sinapsele una câte una, cu argumente şi detalii.

Sinapsele care pleacă de la Bogdan Chirieac spre PSD. Chirieac e nașul de cununie al lui Roibu jr, fiul lui Roibu Aristide, trezorierul PDSR în 2000. Chirieac devine un pion important după campania din 2000, făcând legătura între multinaţionale şi partide. Chirieac achiziţionează de la Adrian Lustig, soţul Eugeniei Vodă, un apartament lângă Piaţa Charles de Gaulle. Toni Petrescu, manager la Ericsson, achiziţionează şi el un apartament în acelaşi bloc, tot de la Lustig. Chirieac nu are banii necesari şi Petrescu îi plăteşte lui Lustig şi apartamentul său. Chirieac primeşte de la mine gratis 5% din WBS Holding pentru a face lobby. Chirieac primeşte de la Ericsson aproximativ 1.5 mil dolari pentru a-i distribui în campanie. Chirieac da cea mai mare parte la PDSR, dar nu uită de Stolojan şi Mugur Isărescu, deşi ştie că nu au şanse în fata Bunicuţei în campanie. Doar Vadim nu primeşte nimic.

Adrian Vasilescu primeşte banii pentru campania lui Isărescu, deşi nici el nu crede în succesul acestuia. Chirieac îi dă 75k dolari lui Vasilescu de la Angelo Gruttaduaria, proprietarul Ductil, lui Vasilescu, la Angelo în casă, pe str. Episcopiei şi, în acelaşi timp, pregăteşte cu Miki Șpagă achiziţionarea de către sicilian a Siderca Călăraşi. Chirieac vrea să facă televiziune, emisiunea ProVest la ProTv. Adrian Sârbu îi cere să vândă emisiunea înainte de a fi produsă. Sârbu îmi vinde mie emisiunea ProVest, 10 ediţii, contra 30k dolari, urmând să împart cu el, după ce îmi voi recupera cei 30k, jumi- juma profitul realizat din publicitate, dar doar eu trebuie să caut publicitate. Reuşesc să vând publicitate la Ductil Steel, Sanofi şi Aventis de peste 60k dolari. Sârbu încasează cei 60k, dar uită să-mi mai dea vreun ban. Țeapă!

Mă duc la Londra şi, întâmplător la o cină în casă la Charles Franck, preşedintele de atunci la EBRD, o găsesc invitata pe Janine. Deschid discuţia despre Sârbu şi îl fac ţepar şi neserios. EBRD tocmai dorea să împrumute pe CME cu mulţi bani. Pentru a nu-şi pierde imaginea pe piaţa londoneză, Adrian Sârbu îmi plăteşte a doua zi toţi cei 60k din afacerea ProVest, invocând întârzierea prin aceea ca Bogdan Chirieac i-a cerut prea mulţi bani șpagă şi nu mai avea de unde. Evident că nu îi cred poveştile. Chirieac are ca invitaţi la ProVest redacţia Europei Libere, finanţez emisiunea, dar Chirieac se ia de ei şi începe să-i facă voalat securişti. Aici am primul dubiu. Chirieac îi pasează contactele de la firmele farmaceutice lui Val Vîlcu, care începe să le şantajeze, Dan Ivan – CEO Sanofi Aventis poate povesti cu lux de amănunte aceste şantaje.

La Restaurantul Trei Cocoşi, îl cunosc pe Dorin Cocoș- Gorgorin, şi pentru prima oară pe Elena Udrea. Gorgorin tocmai divorţase şi ne prezintă ultima achiziţie. Udrea, în tricou mulat şi blugi strâmţi părea scoasă din Discoteca Herăstrău, care era la doi paşi de restaurant. Toţi de la masă fac mişto, eu le spun că fata are tupeu şi o să facă un drum lung şi de succes, nici măcar Gorgorin nu îmi dă dreptate. O s-o reîntâlnesc pe Udrea după mulţi ani, într-un avion de Viena, unde am stat alături, culmea, la economic.

-va urma-

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

EADS reloaded

Sursa: Puterea

Episodul 3. Schema Manevrelor Fraudei EADS. România, devalizată de o grupare transfrontalieră

În 10 decembrie 2014 am publicat primul episod din Schema Fraudei EADS, iar în 10 februarie 2015 v-am oferit episodul doi. În primul episod am prezentat schema redusă a fraudei EADS, conexiunile dintre escroci şi factorii de decizie guvernamentali, iar în cel de-al doilea episod am arătat cum celebrii jurnalişti de la BBC au rămas perplecşi când au aflat că DNA condusă de Daniel Morar a dat un NUP cât Casa Poporului în primul dosar penal EADS – 2006. Surpriza celor de la BBC a fost imensă deoarece plângerea fusese făcută de ministrul de Interne în exerciţiu, Vasile Blaga, iar cei arătaţi cu degetul erau generalii de poliţie Toma Zaharia, Anton Gagiu, Gheorghe Carp şi Mihai Bădescu! Acum, la 8 ani de la NUP şi în plin scandal EADS, reapare în discuţie întrebarea “La ordinele cui a răspuns “Prezent!” Daniel Morar în 2006?”. (Vezi schema în format PDF la finalul textului)

Marea ţeapă transfrontalieră

Astăzi, schema detaliată pe care o supun atenţiei opiniei publice şi procurorilor DNA, Laura Codruţa Kovesi şi Mihaela Moraru Iorga, este alcătuită integral din informaţii obţinute din “surse deschise”, cu o excepţie: în ultimul chenar negru am plasat declaraţia unui martor DNA, o declaraţie de o magnitudine uşor de imaginat, graţie numelor enumerate drept corupte. “Schema Manevrelor Fraudei EADS” „se citeşte” uşor, deoarece am ales să o prezint ca pe o “sârmă de rufe murdare” a istoricului escrocheriei, pe care am atârnat în cârlige toate manevrele şi paşii importanţi care au dus la Frauda EADS, cu toate personajele principale participante la marea ţeapă transfrontalieră de câteva sute de milioane de euro. Pentru a se observa hidra politico-economică, am introdus în schemă şi “funiile” pe care s-au jucat de-a „hoţii şi vardiştii” preşedinţii, consilierii pe probleme de siguranţă naţională şi şefii serviciilor secrete din România şi… Germania.

Ei, care ei?!

Ei ne-au furat de ne-au rupt după ce Noi, democratic, i-am pus paznici la oi. Ne-am lăsat păcăliţi precum africanii cu oglinzi şi mărgele din sticlă colorată.

Ei nu au avut nici un respect pentru banul public, au băgat mâna până la cot în vistieria ţării pe care Noi o alimentăm zi de zi.

Ei îşi poleiau viaţa cu aur, în timp ce Noi eram sfătuiţi să strângem cureaua ca să meargă ţara pe drumul spre NATO și UE.

Ei nu ne-au dat nici o şansă la o viață prosperă. O bună parte dintre Noi a apucat drumul bejeniei, pentru o viaţă decentă printre străini.

Care Ei?!? Preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, consilieri de stat, generali cu patru stele, lobbyişti cu şi fără mustaţă, directori cu doctorate, judecători, procurori şi afacerişti cu rădăcini în Securitatea lui Iulian Vlad.

Zeii şi talpa ţării

Sună patetic supratitlul, nu-i așa? Aşa şi trebuie! Pentru că ne zugrăveşte societatea din cap până-n picioare, de la Năstase până la Truică, de la Bittner până la Ţiriac, de la Iliescu până la omul sărac, de la Băsescu până la Dorin Cocoş via Elena Udrea, de la MAI până la SRI, de la vlădică la opincă!

Noi ne merităm soarta, iar Ei, banii publici. Noi ne merităm soarta nu pentru trecut, ci pentru prezentul în continuare total inactiv. Simultan, Ei îşi merită perpetuu banii Noştri. Pentru că Noi aşteptăm ca “americanii” să ne rezolve problemele interne, iar Ei nu aşteaptă pe nimeni. În timp ce Noi stăm cu mâinile în sân, Ei ridică stăvilare peste stăvilare în faţa justiţiei – vezi cazurile Laszlo Borbely, Varujan Vosganian, Dan Şova şi Victor Ponta.

Mafia politică transpartinică şi transfrontalieră

Toţi cei care vor fi enumeraţi în continuare au avut informaţii în timp util despre Frauda EADS. Unii dintre ei au dat legi, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern, ordine militare, au semnat contracte şi facturi cu acoperire în banul public, pentru ca Ei să se îndestuleze din averea statului.

Vă întrebaţi după ce reguli a fost pusă în practică Frauda EADS? Răspunsul l-a oferit demult, în 1996, fostul general de Poliţie Ion Pitulescu. În cartea sa “Al treilea război mondial. Crima organizată”, Pitulescu prezintă regulile de organizare a mafiei politico-economice. Iată cele ŞAPTE condiţii pentru a întemeia o “Hidră politico-economică”:

Un grup infracţional stabil; Un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă: Un sistem de neutralizare a controlului social; Preocuparea permanentă de a corupe persoane influente din legislativ, executiv, aparatul judiciar, servicii secrete; Un sistem eficient de manipulare a opinei publice; Planificarea şi secretizarea acţiunilor de crimă organizată; Un mecanism eficient de spălare a banilor.

După ce veţi lectura acest articol şi veţi studia cu atenţie “Schema Manevrelor Fraudei EADS” veţi vedea că cele ŞAPTE condiţii enumerate de generalul Ion Pitulescu au fost respectate şi puse exemplar în practică de mafia politică transpartinică şi transfrontalieră. Dar în cazul Fraudei EADS se dovedesc a fi, de fapt, OPT reguli! Cea de-a opta este esenţială: “Un contract transfrontalier cu implicarea guvernului unui alt stat membru UE”.

Creatorii Fraudei EADS

Nimic nu poate apărea din senin. Pentru fiecare acţiune există un creator. Iar creatorul are un mobil. În cazul Fraudei EADS, întrebarea fundamentală este următoarea: Cine a creat Frauda EADS, în ce context şi care a fost mobilul?

Ei bine, din datele culese pot spune că această afacere a fost pusă pe picioare de personaje importante din Germania, Franţa şi România. Şi iată argumentele:

În contextul aderării României la UE şi la Spaţiul Schengen, era OBLIGATORIU pentru noi şi vecinii bulgari să securizăm frontierele. Aşadar, se impunea un contract cu o firmă europeană specializată în securizarea frontierelor. Germania şi Franţa condiţionau susţinerea României la aderare la Spaţiul Schengen prin atribuirea contractului de securizare societăţii franco-germane EADS. EADS, prin cei doi titani economici care o deţineau la acea vreme – 2004 -, Grupul francez Lagardere şi Grupul german Daimler, promite să încheie în timp util securizarea frontierelor la un cost privilegiat. În timpul şi după încheierea securizării frontierelor, Germania şi Franţa erau obligate politic să obţină aderarea Românei la Spaţiul Schengen.

Până în acest punct, atribuirea securizării frontierelor firmei EADS pare o negociere politică clasică: cel puternic impune regulile, iar cel mic plăteşte. Din nefericire pentru banul public, trocul româno-franco-german nu s-a oprit la politică. Graţie introducerii mitei în ecuaţie, trocul politic s-a transformat într-o manevră pusă la cale de un grup de crimă organizată transfrontalier.

Evident că a exista un creier malefic care a gândit, a planificat şi a pus escrocheria pe hârtie. Personal nu ştiu cine joacă rolul lui Mefisto. Dar dovezile ne arată că printre creatorii Schemei Fraudei EADS se regăsesc premierul român Adrian Năstase şi cancelarul Germaniei, Gerhard Schröder – fără ei sau urmaşii lor în înaltele funcţii Frauda EADS nu ar fi avut loc NICIODATĂ!

Aşadar, acum putem vorbi de faptul că România a fost devalizată de o grupare infracţională organizată transfrontalieră, care întruneşte toate condiţiile enumerate de generalul Ion Pitulescu.

Iniţiaţii – cei care au avut informaţii

Din “Schema Manevrele Fraudei EADS” se desprind câteva concluzii bazate pe documente. Pentru a înțelege mai bine schema şi rolul personajelor, vă propun să vorbim pe capitole. Încep cu cei care au avut informaţii şi nu au pus frână Fraudei EADS, deşi funcţiile deţinute îi obligau să păzească vistieria României. I-am aşezat în ordinea importanţei în stat, începând cu anul 2000.

Preşedinţii României:

Ion Iliescu,

Traian Băsescu

şi consilierii pe probleme de securitate:

Ioan Talpeş

Cico Dumitrescu,

Iulian Fota,

Sergiu Medar,

Daniel Moldoveanu.

Premierii:

Adrian Năstase,

Călin Popescu Tăriceanu,

Emil Boc.

Miniştrii de Interne:

Ioan Rus,

Marian Săniuţă,

Vasile Blaga,

Cristian David,

Gabriel Oprea,

Liviu Dragnea,

Dan Nica,

Traian Igaş,

Gabriel Berca,

Mircea Duşa,

Radu Stroe.

Directorii SRI:

Radu Timofte – decedat

George Maior

şi adjuncţii lor:

Ionel Marin şi Dumitru Zamfir, condamnaţi definitiv cu suspendare pentru fapte de corupţie;

Ion Gioni Popescu,

Florian Coldea,

George Voinescu,

Ion Grosu,

Dumitru Cocoru.

Directorii SIE:

Cătălin Harnagea,

Gheorghe Fulga,

Elvis Claudiu Săftoiu,

Mihai Răzvan Ungureanu,

Teodor Meleşcanu

şi adjuncţii lor:

Marcel Alexandru,

Niculaie Goia,

Dan Chiriac,

Constantin Rotaru,

Silviu Predoiu,

Vasile Şarcă

Directorii DGIPI:

Virgil “Vulpea” Ardelean,

Petru Albu,

Ion Şerban,

Gelu Drăjneanu,

Ştefan Pop,

Gheorghe Laţcău,

Gelu Oltean

Procurorii şefi DNA:

Daniel Morar

Laura Codruţa Kovesi

Iată instituţiile şi personajele care s-au aflat la conducerea Germaniei în perioada 2000-2015 şi au avut informaţii despre contractul economic dintre EADS şi COMICEX-MAI.

Cancelarii Germaniei:

Gerhard Schröder,

Angela Merkel.

Miniştrii de Interne:

Otto Schily,

Wolfgang Schanble,

Thomas de Maizière,

Hans-Peter Friedrich

Directorii BND

Serviciului secret german:

August Hanning,

Ernst Uhrlau,

Gerhard Schindler.

Atârnătorii – cei implicaţi direct

Continuăm expozeul cu cei care au pus bazele mafiei politico-economice transpartinice şi transfrontaliere. Premierul Adrian Năstase, cel care a iniţiat – alături de miniştrii Ioan Rus, Dan Nica, Mihai Tănăsescu, de secretarii de stat Eugen Bejinariu, George Maior, Şerban Nicolae – legi, ordonanțe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine GIRMIFS ce au dus la spolierea banului public.

Miniştrii de Interne care au plătit facturile la EADS: Marian Săniuţă, Vasile Blaga, Cristian David, Traian Igaş, Mircea Duşa, Radu Stroe şi Gabriel Oprea.

Generalii din MAI care au executat ordinele politicienilor şi, la rândul lor, au dat ordine ilegale: Toma Zaharia, Gheorghe Carp, Anton Gagiu, Mihai Bădescu, Nicolae Berechet, Corneliu Alexandru.

“Oamenii de afaceri” care au participat cu frenezie la spolierea banului public au fost Claudiu Florică, Cătălin Harnagea, Dorin Marian, Tiberiu Urdăreanu, Traian Mihu, Alexandru Bittner, Dorin Cocoş, Dumitru “NIRO” Nicolae, Alexandru Georgescu şi Cătălin Ghigea – cel considerat de generalii MAI “omul orchestă” al Fraudei EADS.

Rămâne să ne spună procurorul DNA, doamna Mihaela Moraru Iorga, cine au fost compozitorii simfoniei “Frauda EADS”.

N.B.: Premierul Adrian Năstase a fost preşedintele GIRMIFS, iar Ioan Rus a fost vicepreşedintele acestui grup interministerial care a DISPUS ca MAI să semneze contractul cu EADS pentru securizarea frontierelor României. Aceasta rezultă dintr-o declaraţie oficială a generalului Toma Zaharia – care a prezentat contractul ca pe o mare realizare sub patronajul direct al premierului Adrian Năstase -, dar şi din documente guvernamentale!

Trupa de şoc MAI

Iată-i pe cei care “au muncit” la redactarea contractului EADS-COMICEX şi au semnat Nota de Negociere a Contractului Nr. S-980352:

Comisia de negociere şi evaluare:

Preşedintele comisiei:

Cms. şef Emilia Costin

Membrii din structurile MAI

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Scms. Adrian Pătraşcu

Insp. pr. Florin Bejan

Direcţia Financiară:

Insp. Adrian Savu

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

Insp. Valentin Panduru

Insp. pr. Horaţiu Crăciun

Unitatea de Management a Proiectului

Cms. şef  Elena Emacu

Scms. Lucian Alexandru

Sbinsp. Dragoş Nicolae

SC COMICEX

Cms. şef  Simona Panait

Cms. Camelia Cristache

Rapoartele de aprobare a procedurii stabilite pentru achiziţie poartă următoarele semnături:

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Gen. Mihai Bădescu

Direcţia Financiară:

Nicolae Chesnoiu

Unitatea de Management a Proiectului:

Gen. Anton Gagiu

Direcţia Generală Organizare, Mobilizare, Misiuni şi Resurse:

Gen. Gheorghe Carp

Secretar de Stat:

Gen. Toma Zaharia

Contractul EADSCOMICEX a fost semnat de:

Gen. Toma Zaharia

Cms. şef  Simona Panait

Iată-i pe semnatarii Notei de Negociere a Primei Anexe Detaliate – PAD. Dacă nu s-ar fi semnat această anexă, contractul EADS nu ar fi produs efect. Odată cu semnarea PAD, şmecherii de la EADS au devenit stăpâni pe banul public românesc!

 

Preşedintele comisiei:

Scms. Corneliu Bîrîuţă

Membrii din structurile MAI:

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Scms. Adrian Pătraşcu

Insp. pr. Denisa Ifrim

Direcţia Financiară:

Insp. Adrian Savu

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

Daniel Boba

Florin Isai

Ermionia Apostolescu

Daniel Mincă

Iulian Niţă

Valentin Stavri

Unitatea de Management a Proiectului

Cms. şef Elena Emacu

Scms. Lucian Alexandru

Scms. Radu Oprea

Scms. Dragoş Voicu

Direcţia Comunicaţii şi Informatică

Florin Boacă

Luigi Mardale

Marian Răducu

Carmen Mitu

Mihai Manolescu

Direcţia Generală Informaţii şi Protecţie Internă

Cristinel Ungureanu

SC COMICEX – MAI

Cms. şef  Simona Panait

Cms. Camelia Cristache

Nemţii deştepţi

În fine, iată-i şi pe germanii implicaţi direct în Frauda EADS:

Otto Schily – ministrul de Interne, Stefan Zoller – CEO EADS, Markus Hellental – vicepreşedintele EADS, Thomas Hein – director EADS, Walter Sperner – fost şef al Poliţiei de Frontieră Germană, consilier al ministrului MAI şi angajaţii EADS Otto Single, Siebert Burkhard, Helmut Hugle, Helmut Bar, Gerald de Woot şi Volker Hagerkoeter.

Martor DNA, nominalizează corupţii

Am fost acuzat că nu am adus dovezi atunci când am publicat pe 10 decembrie 2014 Schema Fraudei EADS. După cum se ştie, jurnaliştii nu îşi divulgă sursele şi nici nu fac mare tapaj de ele. Deşi deţin multe informaţii, am preferat să documentez “Schema Manevrelor Fraudei EADS” numai din surse oficiale, aşa numite “surse deschise”. Acesta este motivul real care m-a adus în situaţia de a vă prezenta acest nou episod la peste cinci luni de la publicarea primului – timpul necesar documentării.

Totuşi, fac o excepţie de la regula “surse deschise”, dat fiind faptul că informaţiile sunt de o magnitudine incredibilă. Vă ofer spre lectură spovedania unui martor DNA care i-a nominalizat pe mituitori şi corupţi, aşa după cum rezultă dintr-un document oficial purtând ştampila DNA şi primit de către un realizator tv, care mi-a permis să-l fotocopiez! Martorul DNA vorbeşte despre înalţi funcţionari de stat şi personaje din anturajul “intim” al acestora, conform paginilor 44-45:

“Persoanele folosite de Claudiu Florică în perioada 2004-2005 pentru trafic de influenţă şi dare de mită, prin firmele Profinet şi Gessa, au fost:

Adrian Năstase,

Alexandru Bittner,

Remus Truică,

Ioan Rus,

Marian Săniuţă,

Toma Zaharia,

Gheorghe Carp,

Petru Brânzaş – consilier MAI,

Vasile Blaga,

Alexandru Georgescu,

Cătălin Ghigea,

Dragoş Stan,

Thomas Heinstchel,

Nicolae Chirvase – avocat Net consulting şi fost director SIE,

Dinu Pescariu,

Tiberiu Urdăreanu – patron UTI,

Traian Mihu – patron Felix Telecom,

Florin Talpeş – patron Softwin,

Frank Nagorschel – reprezentant Bearing Point.

Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită pentru încheierea acestui contract, dar care nu aveau legătură directă cu Claudiu Florică, sunt:

Markus Hellental – vicepreşedintele EADS,

Thomas Hein – director EADS,

Otto Single – angajat EADS,

Siebert Burkhard – angajat EADS,

Helmut Hugle – angajat EADS,

HelmutBar – angajat EADS,

Gerald de Woot – angajat EADS,

Volker Hagerkoeter – angajat EADS,

Ştefăniţă Stănescu – angajat Midocar Consluting şi ulterior EADS România,

Aurelian Nistor – angajat Midocar,

Titi Praschiv – angajat Siemens România,

Walter Sperner – consilier al ministrului,

Nicolae Berechet – secretar se stat MAI,

Emilia Costin – director MAI,

Silviu Pistriţu – director COMICEX,

Gheorghe Drulă – director Felix Telecom,

Gabriel Kaufmes – director UTI,

Mihai Ianciu – director UTI,

Ioan Cordoş – director UTI,

Gabi Marin – patron Omnilogic,

Dorin Marian – fost consilier prezidenţial,

Bogdan Chirieac – patron CSR, ziarist,

Dan Lăzăreanu – angajat STS”.

Hidra EADS

Numele prezentate de martorul DNA pot deveni personaje-cheie pentru Justiţie. Alături de aceste personaje penale, pot ajunge martori credibili pentru DNA toţi cei care “au muncit” la redactarea contractului EADS-COMICEX şi a Primei Anexe Detaliate – PAD, sfârşind prin a semna aceste documente care au dus la o fraudă fiscală de câteva sute de milioane de euro din banul public. Fără ei nu s-ar fi născut Hidra EADS.

Cu siguranţă, unii dintre cei enumeraţi în ancheta noastră s-au înscris cu mândrie în REŢEAUA TRANSFRONTALIERĂ. Pentru ei a fost o mare onoare să spolieze banul public sub pulpana premierilor Adrian Năstase, C.P. Tăriceanu şi Emil Boc.

Creatorii Fraudei EADS trag de toate sforile pentru ca procesul juridic să se poticnească, să se încheie cu un NUP umilitor pentru români.

Şi există un precedent periculos. Dosarul penal deschis în Marea Britanie în urma vânzării fregatelor către Armata Română a fost închis de procurorii englezi, atunci când iţele escrocheriei au ajuns pe uliţa Lordului William Bach de Lutterworth, ministru pentru înzestrare în domeniul apărării, cel care era obligat să vegheze la respectarea legilor. Atunci, în 2006, au fost arestate două persoane: cetăţeanul britanic Barry George – consultantul unei firmei engleze de armament – şi soţia sa, de origine română, Georgiana. Cele două persoane au fost eliberate fără a fi acuzate, deşi ancheta viza o mită de 7 milioane de lire sterline!

La acea dată – anul 2006 -, purtătorul de cuvânt al DNA, Livia Săplăcan, a confirmat la BBC începerea cercetărilor în această chestiune: “DNA a primit o solicitare, printr-o comisie rogatorie, din partea organelor judiciare britanice, în cursul lunii mai 2006, pentru efectuarea anumitor acte procesuale privindu-i pe soţii Berry şi Georgiana George. Comisia rogatorie este în derulare, dar în paralel, DNA s-a autosesizat astăzi (n.r., 8 iunie 2006) cu privire la comiterea unor eventuale acte de corupţie legate de achiziţia, de către statul român, a două fregate britanice”.

Cu alte cuvinte, uşor neaoşe, Lordul William Bach de Lutterworth “a pus botul” la banul public românesc. Lordul a trebuit salvat de la stâlpul infamiei. Cum? Foarte simplu. Procurorii Majestăţi Sale au dat NUP cât Palatul Buckingham. Dar care a fost efectul în România al acestei soluţii imorale şi ilegale emise în Marele Albion? Dosarul deschis la DNA în 2006 pe acest subiect, în care George Maior era vizat, s-a încheiat cu NUP, pentru că s-a închis cel din Anglia! Ce treabă are sula cu prefectura? Nici una, dar ce contează!

Iar dacă la această afacere tenebroasă cu sfârşit fericit pentru escrocii britanici şi români mai adăugăm faptul că în luna decembrie a aceluiaşi an, 2006, procurorii conduşi de Daniel Morar au pus NUP pe un dosar care viza ilegalităţile comise de generalii MAI Zaharia, Carp, Gagiu şi Bădescu, în Frauda EADS, putem concluziona: va mai curge multă apă pe Dâmboviţa până ce vom vedea vinovaţii în puşcărie şi banii furaţi în puşculiţa statului.

Procurorul Moraru îl anchetează şi pe Vlădescu

Magnitudinea scandalului i-a speriat pe procurorii germani şi români care au deschis dosare penale în cazul fraudei EADS. Pare că se trage de timp pentru ca actorii principali să plece paşnici dintre noi. Şi mă refer aici la cele mai sonore personaje implicate în frauda de sute de milioane de eruo, din ambele părţi ale Hidrei EADS – România şi Germania. Desigur, doamna procuror de caz Mihaela Moraru Iorga are o scuză aparent infailibilă pentru justificarea nefinalizării dosarului penal Frauda EADS: are sau a avut în „portofoliu penal” escrocheria Microsoft, Dosarul Elena Udrea vs Florian Coldea, o speţă de o savoare IT-istă foarte rară etc.

În cazul IT, vorbim despre dosarele penale având drept cauză un furt de soft şi cod sursă comis de către firmele deţinute de fostul ministru de Finanţe Sebastian Vlădescu – România Soft Company şi Medist. Victimele lui Vlădescu sunt Omnis Group, Şerban Ghenea şi Dragoş Rişcanu. Culmea, investigaţiile sunt efectuate de OLAF, în cazurile OF/2005/0417, OF/2010/0068, OF/2012/0648, OF/2015/0115, în colaborare cu DNA, procuror-şef Serviciu Mihaela Moraru Iorga în cazul 85/P2011, conexat cu cazurile 6949/P/2004, 216/P/2005, 66/P/2007, 275/P/2007!!!

P.S.: 1. Pe cei care consideră că trebuie să uzeze de Dreptul la Replică îi anunț că le vom acorda spațiu editorial dacă vor folosi un limbaj decent. Pe toţi cei care se simt lezaţi de afirmaţiile cuprinse în acest STUDIU DE CAZ şi ajung la concluzia că trebuie să-şi caute onoarea prin tribunale îi invit să mă dea în judecată în nume personal. Producătorii ziarului PUTEREA nu au nici o legătură cu această anchetă. Eu, Mihai Pâlşu, sunt SINGURUL responsabil legal de publicarea serialului „Schema Fraudei EADS”. Adresa mea de corespondenţă este Casa Presiei Libere nr. 1, Corp B2, Camera 222, Bucureşti, sau e-mail: mihaip@puterea.ro.

P.S.: 2. Când vom înceta să ne mai punem întrebări vom dispărea ca oameni. Vom fi cyborgi!

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Nu mai mintiti ca “nu se poate”….

Sursa: Turcescu.ro

In 2003, cind ii titiia curu’ lui Nastase ca nu se aduna suficiente voturi la referendumul pentru revizuirea Constitutiei, s-a dat o ordonanta de urgenta prin care romanii au putut vota si ELECTRONIC. Repet: se intimpla in 2003, adica acum 12 ani! Azi, in anul de gratie 2015 se discuta si iar discuta despre cit de greu e, vai, sa introduca acest sistem de vot sau pe cel prin corespondenta! Sa ne explice Nastase cum a facut atunci, in 2003, poate avea el o reteta secreta.

Pina atunci, ia cititi AICI

Tagged , , ,

Sistemul…

Sursa: Comisarul.ro

Acest material este un prim pas către o lume puțin cunoscută. Despre care se vorbește în șoaptă, în cuvinte gâtuite de emoția farmecului special pe care îl generează misterul. Din păcate pentru această țară, acest mister a produs mari pagube și a înrobit un popor care nu merita așa ceva.

Prin jocurile acestor fețe nevăzute care și-au arogat, după 1990, dreptul de a decide drumul României, țara a rămas ca o lebădă violată de un mistreț iar românii mereu divizați. Multe minți strălucite, foarte, foarte mulți oameni cu determinare și pregătire au fugit și produc plus valoare pentru alte țări. Din păcate. Iar România, unde acești oameni ar fi devenit în mod natural lideri, a rămas pe mâna unor șantajați și slabi. Să nu mai vorbim că până în 2004-2005 au controlat aproape total SRI și total SIE. Cu un cinism atroce au stors de la români bani prin jocuri piramidale și invenții gen FNI. Au inventat, în același mod, creditele preferențiale pentru generali. Celebrele credite de la Bancorex. Un miliard de dolari. Statul nu a mai recuperat niciun sfanț.

Doar inserarea americanilor în România, țară care, iată, se vede peste ani, ocupă un punct strategic între plăcile tectonice ale jocurilor de interese, a condus la limitarea influenței lor totale. Puțină lume realizează ce înseamnă pentru acești nenorociți amplasarea scutului strategic la Deveselu. Prima suspendare a lui Băsescu acestor discuții se datorează. Scutul a însemnat că SUA va rămâne și va construi ceva pe termen foarte lung în România. Și își va infiltra oameni peste tot. Îngrădindu-le, zi de zi, teritoriile, influența asupra factorilor decidenți. Tocmai când blocaseră tot ce însemna comunicare în această țară.

Pentru că SISTEMUL controlează TOATE televiziunile de știri. Și, prin RDS/RCS aproape că deține controlul distribuției pe cablu. Cine-și închipuia că fața nevăzută de la Oradea putea construi un imperiu pentru că a fost, pur și simplu, un geniu. O fi întâmplător că RDS este firma care a cumpărat cu 3 milioane de dolari firma celui care la vremea respectivă, în 2003, era încă șeful de cabinet al lui Adrian Năstase, adică Remus Truică?

Și dacă vă spunem, de pildă, că alegerile din 2016 nu vor mai găsi Antena3 pe piață o să vă mirați? Credeți că întâmplător s-a mutat, ușor, ușor, Victor Ponta la B1 TV? Televiziunea patronată de fiul singurului om de afaceri român care a finanțat campania electorală a lui Bill Clinton, George Constantin Păunescu. Și care a și luat masa cu președintele american. Același om de afaceri a cărui șefă de cabinet a fost una dintre cele mai distinse și discrete femei din acastă țară, Poliana Cristescu. Dar ne oprim aici. Vom reveni într-un episod viitor.

Și acum să trecem la câteva nume. Pornind de la un fapt asupra căruia nu s-a scos niciun cuvințel de întrebare către vreun oficial al statului român. Se face un tam-tam de paradă pe săracul româno-francez răpit în Africa. Dar nimeni nu întreabă cum a fost posibil să dispară din țară, a doua zi după ce fusese călcat, din greșeală, de poteră, Florian Walter/Bușcă. Ministrul de interne a fost deranjat de cineva? De vreun parlamentar care să ceară audierea Serviciilor pe această temă? A fost tăcere de mormânt. Deși vorbim despre unul prin conturile căruia au trecut peste 600 de milioane de euro în ultimii 10 ani! A fost, în sfârșit, dat în urmărire internațională. De ce s-a tergiversat atât? Simplu, pentru că fostul interlop pus în fruntea unor afaceri extrem de bănoase și strategice este asociatul fiului unuia dintre capii SISTEMULUI, Virgil Măgureanu. Personajul discret care are grijă să mai fie pozat, din când în când, cumpărându-și o gogoașă la colț de stradă. Probabil că acum banii din conturile la care avea acces Walter/Bușcă au fost mutați deja prin cel puțin 3 bănci din țări diferite!

Iată câteva nume din SISTEM:

*Alexandru Gălușcă (fost atașat militar în China, fost director adjunct la DGIA, fost locţiitor comandant la Statul Major al Forţelor Aeriene, fost atașat  militar la Bruxelles – NATO și EU, general al Armatei)

*Alexandru Omeag (fost șef de departament în SIE, general SIE)

*Ion Isar (fost șef de department în SIE, general SIE)

*Cristian Badea (fost șef de unitate SIE, general SIE)

*Adrian Isac (fost șef de departament în SIE, general SIE)

Va urma.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,

De ce tac ?!

Sursa: Nasul Tv

Cazul incredibil al numarului 3 din DNA Central, procurorul Danut Volintiru, a carui nevasta este notar in Gorj si incaseaza bani de la Ciurel – seful CEO, miliarde de lei, in timp ce Ciurel este anchetat de catre DNA iar Sova este la un pas de arestare a fost evitat de catre aproape toata presa si, ciudat, de catre intreaga clasa politica.

Alaltaieri, in afara de NASUL TV, Cartianu FB si Turcescu FB, doar EVZ, Curierul National si Ziare.com au publicat factura de peste 5,5 miliarde lei incasata de nevasta ditamai procurorului Volintiru taman de la cel cercetat de DNA-ul unde procurorul este ditamai seful, al treilea dupa Kovesi.

Am facut o lista cu toti cei care tac, in mod extrem de suspect, la unul dintre cele mai zguduitoare subiecte de presa din 2015. Bravo colegului Narcis Daju de la Gorjnews, “nasul” bombei de presa!

DE CE TAC ?

1. Kovesi – sefa DNA si a lui Volintiru, femeia care aresteaza tot in Romania si nu se teme de nimic.

2. De ce tac Hotnews si Dan Tapalaga, expertii nr.1 din presa pe institutia DNA?

3. De ce tace Traian Basescu, el avind doua motive grele sa nu taca?! Pai Volintiru a fost propus la DNA de catre Ponta, in urma celebrului blat politic, Basescu fiind cel care a semnat decretul. Si doi, Procurorul General Nitu il ancheteaza pe Basescu pentru un fis-fis, vrajeala cu Firea “santajata”.

4. De ce tace Udrea, avind in vedere ca tocmai ea a sustinut prima ca DNA este sub pulanul lui Coldea-SRI ?!

5. De ce tace Catalin Tolontan? El este un ziarist care nu doar ca a monitorizat activitatea unor procurori dar i-a luat celebrul interviu lui Geoana in Gazeta Sporturilor, in 3 decembrie 2009, in care acesta spunea ca o va schimba pe Kovesi din functia de Procuror general (cu 3 zile inainte de noaptea cu “Mihaela, Dragostea mea”).

6. In sfirsit, de ce tac ANI si CSM, care alteori se autosesizeaza pe cite-o pirlita de nevasta de parlamentar sau CSM-ul care a reactionat fulminant cind Basescu l-a piscat de nas pe Nitu, Procurorul general?

7. De ce tace Klaus Iohannis?! Pentru mine nu e o enigma, e clar o strategie. Desi, in asemenea caz flagrant, Presedintia ar trebui sa dea macar un comunicat!

Mai exista o categorie de “TACUTI” dar aici avem unele explicatii:

1. Adevarul, Prima Tv si mogulul Cristian Burci tac rau de tot fiindca Adevarul Holding are datorii de 100 de milioane de euro, Prima Tv tocmai a luat o amenda uriasa si inexplicabila marimea amenzii, de 2 Miliarde, din partea CNA, iar mogulul Burci tocmai a fost dus cu “insotitori” la Curtea de Apel in dosarul “Mita pentru PSD”, in calitate de martor.

2. De ce tace marele Cristian Tudor Popescu?! La pachet cu Mediafax, Gandul, Ziarul Financiar?! Pai nu e mogulul Adrian Sarbu retinut pentru 30 de zile in beciurile Politiei Capitalei pentru acuzatii grave?!

3. Nu urmaresc Antenele si nici nu citesc Jurnalul National, deci nu stiu daca tac desi banuiesc ca da, ca doar tatucul lor e legat pentru 10 ani !

4. De ce tac liderii Opozitiei, Domnisoara Gorghiu sau Marele Buldog Blaga?! Pai ori de frica, ori de blat, alta scuza nu au la un asemenea subiect bomba!

5. De ce tace Adrian Nastase, tocmai la procurorul prins cu cel mai mare conflict de interese din istorie, dar taman procurorul care l-a bagat la zdup?! Pai Bombo e terminat de frica (stie ce scheleti are in dulap) si cred ca si-a facut rost de oarece protectie in schimbul tacerii si al miilor de simpozioane pe care le va organiza in urmatorii ani.

Concluzie.

Oameni buni si normali, oare nu vedeti ca, desi sint in tabere opuse personajele si organele de mai sus, unele chiar in tabara neutrilor, cam prea TAC TOTI ?!

Tacerea asta e suspecta si ma pune pe ginduri. Ceva se intimpla si nu e de bine. Ne cam indreptam spre o Romanie “militarizata” si “disciplinata” in care in fiecare dimineata niste “insi” stabilesc ce are voie sa se vorbeasca sau sa se scrie in Romania!

Cit timp vom rezista si exista, va asigur ca NASUL TV nu pune botul la asa ceva si ma bucur ca Savin, Alexa, Cartianu, Turcescu au apreluat si comentat acest subiect greu!

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

P.S.
Evident ca RTV-Ghita sau Lavinia Sandru-Realitatea, nu se pot ocupa de un asemenea subiect bomba, au alte treburi, grele de tot!
Putini am mai ramas fratilor, mult prea putini pentru o tara atit de mare! Dar cine stie, poate ca noi astia putini, dar buni si neincovoiati, vom schimba Romania! Curaj Romania! Arata ca poti!

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Turnatorul din Banat

Sursa: Cotidianul

Alina Bica: ”Adjunctul șefului SRI, Florian Coldea, mi-a cerut în 2013 ca, ”din rațiuni de securitate națională”, Tender să nu facă închisoare”. Declarația bombă a fostei șefă a DIICOT, prezentată ieri, în premieră, de GSP, a fost preluată apoi de alte instituții media, dar receptată cu normala doză de neîncredere, generată de situația în care se află Bica.

Atenție însă: Tender este membru într-un grup de afaceri/interese constituit la jumătatea anilor 90, din care mai fac parte numeroase persoane care au avut cele mai diverse legături cu fosta Securitate. Mai mult, fostul director SRI Radu Timofte apela la Tender pentru a obține favoruri de la fostul șef al SIE Ioan Talpeș, fapte recunoscute într-o anchetă DNA, care arată cât de apropiat era afaceristul de ambii foști șefi de servicii secrete.

Coldea a fost numit de Traian Băsescu adjunct al SRI în timpul șefiei lui Radu Timofte și și-a păstrat funcția sub George Maior, cel din urmă apropiat și el al afacerilor inițiate de Ovidiu Tender. Situația este cu atât mai interesantă cu cât Coldea era considerat om de încredere al lui Băsescu, iar acum este atacat de Alina Bica, după ce l-a atacat și Elena Udrea, ambele, la rândul lor extrem de apropiate de fostul președinte.

***

Declarațiile făcute în timpul anchetelor DNA de către principalii suspecți în cazurile majore de corupție sunt privite, pe bună dreptate, cu o anumită doză de suspiciune, scrie jurnalistul Mihai Goţiu pe site-ul romaniacurata.ro. Fie pentru că inculpații vor să scape, fie că vor să arunce vina pe umerii altora. Astfel, e de la sine înțeles gradul de neîncredere cu care a fost primită dezvăluirea fostului șef DIICOT, Alina Bica, legată de presiunile pe care le-ar fi făcut prim-adjunctul directorului SRI, Florin Coldea, pentru a-l scăpa de pușcărie pe Ovidiu Tender din motive de ”securitate națională”. Doar că mărturia Alinei Bica nu e o noutate, ci o confirmare a faptului că Tender și grupul din care face parte a beneficiat de protecția serviciilor în ultimele decenii. Iar povestea acestui grup a început încă în prima parte a anilor 80, cu fapte aparent fără nicio legătură: 1) că din motive umanitare, Australia și-a relaxat politicile de emigrație față de români, 2) invitarea de către Ceaușescu a unui afacerist canadian în România.

O poveste care a început în Australia, în anii 80

Controversat șef în Securitatea comunistă (în cadrul DIE), azilant în SUA după 1978, Ioan Mihai Pacepa relatează în numeroasele lui dezvăluiri și de o operațiune externă a fostei poliții politice. Este vorba de înființarea unor filiere de traficanți de droguri în diferite țări ale lumii, nu atât pentru profitul financiar direct al unor astfel de activități (deși nici acesta nu poate fi neglijat), cât, mai ales, ca parte a unei strategii de luptă cu ”dușmanul” (țările și societățile de tip capitalist) chiar pe teritoriul acestora (prin ”subminarea lor din interior”).

Filiera traficanților români de droguri din Australia este cunoscută încă din anii 80. În ciuda a numeroase scandaluri, arestări și căderi, rețeaua nu este anihilată nici astăzi. Periodic, agențiile de știri difuzează informații despre arestări și condamnări ale unor traficanți și capturi de droguri în Australia în care sunt implicate și persoane cu origine română. De altfel, persoanele de origine română implicate în traficul de droguri din Australia dețin și un trist record: cele mai mari pedeapse aplicate după abolirea condamnării la închisoarea pe viață în această țară, de 18, respectiv 20 de ani (Constantin Francisc Onea, respectiv Nana Pușcaș, în 1994). Într-o interpelare din același an, senatorul liberal Ken Alfred confirma scenariul descris de Ioan Mihai Pacepa: ”În afară de îngrozitoarea povară și cruzime pe care Ceaușescu a impus-o propriului său popor timp de un sfert de secol, guvernul său a exportat, continuu, în democrațiile vestice, terorismul, asasinatul și drogurile (…) Cea mai mare a acestei activități criminale a fost organizată eficient și brutal de serviciul român de spionaj, Departamentul de Informații Externe (DIE)”.

Acesta e mediul (al traficanților români de droguri) din care provine Frank Timiș, emigrant și el în Australia în 1981. Frank Timiș, ”părintele” Afacerii Roșia Montana, a fost cercetat și amendat de trei ori pentru posesie de droguri (1982, 1989, 1991). De două ori a reușit să convingă poliția și pe judecători că ar fi consumator, nu și traficant, iar o dată (în 1989) că, de fapt, n-ar fi intenționat să-i vândă droguri unui ofițer de poliție aflat sub acoperire, ci să-l înșele. Viorel Borșa, complicele lui din 1989 și viitorul tată vitreg al lui Frank Timiș, are un lung istoric de arestări și condamnări pentru trafic de droguri. La începutul anilor 90 și-a încercat ”norocul” în mai multe afaceri din Australia (transporturi și minerit), pe care fie le-a falimentat, fie au fost lichidate pentru nerespectarea standardelor legale. Astfel arată CV-ul și portofoliul care l-au ”recomandat” pe Frank Timiș să preia cele mai importante zăcăminte de aur ale României, din Munții Apuseni. Dar nu singur.

”Întâlnirea” de la Toronto

Frank Timiș a devenit președinte al Gabriel Resources. Prim vice-președinte al companiei a fost canadianul Stephen G. Roman, fiul unui magnat al cuprului și titanului, Stephen B. Roman, venit pentru prima dată în România în 1983, la invitația lui… Nicolae Ceaușescu. Conform declarațiilor lui Roman jr., făcute pentru The Globe and Mail, în octombrie 2010, Ceaușescu le-a solicitat sprijin canadienilor pentru dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu și cărbune ale țării. De asemenea, Ceaușescu le-a cerut să facă lobby pe lângă Guvernul Canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de canadienii de la CANDU. În cadrul aceluiași interviu, Roman jr. spune că l-a întâlnit pe Timiș la Toronto printr-o cunoștință comună.

Să fi fost doar o întâlnire întâmplătoare între aventurierul provenit din rețelele de traficanți de droguri din Australia ”lansate” de fosta Securitate și fiul unui afacerist din Canada care știa despre resursele minerale ale României de la Ceaușescu și apropiații lui? Și la fel de ”întâmplătoare” întâlnirea lui Frank Timiș cu Ovidiu Tender, cel care deținea hărțile resurselor naturale ale României, și care se vor lega ulterior nu doar în afaceri, ci și familial (Timiș devenind nașul de cununie al lui Tender)?

Turnătorul din Banat

Ovidiu Tender a fost cooptat și el în conducerea companiei care viza aurul de la Roșia Montană. Principalul lui atu consta în faptul că devenise ”norocosul” câștigător al privatizării fostei Întreprinderi de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, rebotezată după 1990 Întreprinderea de Prospecțiuni și Laboratoare, apoi Prospecțiuni SA. Astfel, Tender intra în posesia cercetărilor legate de resursele naturale subterane ale României desfășurate pe parcursul mai multor decenii! Ce îl recomanda pe Tender în domeniu? Teoretic, pregătirea lui de inginer miner. Cu toate acestea el n-a profesat în domeniu; Revoluția din 1989 l-a prins ca șef al unei unități hoteliere din Jimbolia, iar apoi șef de unitate al fostului hotel al Partidului Comunist Român din Timișoara. Primele lui afaceri după 90 au fost în industria hotelieră, apoi în agricultură, embargoul impus Iugoslaviei și afacerile cu petrol fiind însă cele care i-au grăbit ascensiunea spre topul miliardarilor români.

Mult timp, Ovidiu Tender a negat vreo legătură cu fost Securitate. În 2010, în cadrul unei anchete realizate de EVZ, Tender a fost identificat însă de către scriitorul William Totok ca fiind unul dintre informatorii care l-au turnat la Securitate. Pus în fața acestei dezvăluiri, Tender a declarat că, după 36 de ani de la acele evenimente, nu-și mai amintește…

Caracatița Tender & Co: Roșia Montană, gazele de șist, Oltchim, Petrom, Africa…

Să recapitulăm: la începutul anilor 90, situația se prezenta astfel: în Australia, cu puternice conexiuni cu rețelele de traficanți de droguri înființate de fosta Securitate, își începea primele afaceri (falimentare) Frank Timiș. La Toronto trăia Stephen G. Roman, fiul lui Stephen B. Roman, care ajunsese în România la invitația lui Ceaușescu și care avea informații despre resursele minerale ale țării chiar de la regimul comunist. La Timișoara, debuta în afaceri, ca șef al fostului hotel PCR, Ovidiu Tender, despre care există suspiciuni mai mult decât rezonabile că a fost turnător al Securității. Să fi fost, absolut întâmplătoare întâlnirea celor trei și implicarea lor în câteva dintre cele mai controversate afaceri din România ultimelor decenii?

Câteva exemple:

  1. Aurul Apusenilor, de la Roșia Montană dar și, în prima fază, cel de Certej și din alte zone din Hunedoara, despre asta am tot scris, nu mai insist (nu insist nici asupra implicării lui Tender în afacerile RAFO, Carom etc., mult mai mediatizate).
  2. Exall Resources, controlată de Stephen G. Roman, a câștigat în 2001, prima licitație legată de privatizarea Oltchim. Doar că Exall nu avea banii cu care licitase, ci spera să-i obțină din listarea la Bursă a combinatului de la Vâlcea (era aceeași schemă ca și în cazul Roșia Montană: Timiș a intrat cu buzunarele goale în afacere, banii obținându-i DUPĂ listarea proiectului la Bursă). Stephen G. Roman nu a fost la fel de norocos, piața fiind în scădere, n-a obținut banii de pe Bursă și licitația s-a anulat.
  3. Prin Regal Petroleum, Tender și Timiș au concesionat aproximativ 4-5% din teritoriul României, în special perimetre cu posibile resurse de gaze de șist. Concesiunea perimetrelor din Moldova (zona Bârladului) au vândut-o în 2011 către Chevron (ca fapt divers: la Regal Petroleum îl vom regăsi ca director pe Mihail Ianaș, fostul director al ANRM în perioada în care ANRM a făcut numeroase concesiuni către firmele lui Tender și Timiș – dar ăsta e alt subiect).
  4. Tentativa de preluare a Petrom. Cea mai spectaculoasă operațiune a fost însă încercarea de a pune mâna pe Petrom. În acest scop, Tender și Timiș au creat un concern cu gigantul petrolier american Halliburton (și alte firme mai mici din Arabia Saudită, Cipru și România), cu care, la începutul anului 2003, s-au înscris la licitația pentru privatizarea Petrom. Un punct forte al combinației era prezența în concern și a ofițerului de rang înalt al NATO, Willem Matser. În cele din urmă, acesta s-a dovedit și punctul slab: pe 7 februarie 2003, Willem Matser a fost arestat în Olanda și acuzat de spălare de bani proveniți din traficul cu droguri columbiene. În caz a fost cercetat și Ovidiu Tender, sub acuzația că firmele lui ar fi fost folosite ca paravan pentru operațiune. În ciuda căderii lui Matser, la începutul anului 2003, concernul lui Tender și Timiș cu Halliburton era văzut de către mass-media ca mare favorit la câștigarea perlei Petrom, dar, surprinzător, nu a intrat nici măcar pe lista scurtă a licitației câștigate în cele din urmă de OMV. Explicația vine din scăderea influenței pe care o avea Ioan Talpeș (apropiat al lui Ion Iliescu), pe fondul conflictului din 2003 dintre Iliescu și Năstase (dar să nu anticipăm – vom reveni la Talpeș).
  5. În ultimii ani, Tender și Timiș au debarcat în Africa, unde dețin concesiuni impresionante de zăcăminte minerale din țări ca Senegal sau Sierra Leone. Coincidență (sau nu?) sunt țări în care fostul DIE din fosta Securitate a desfășurat ample acțiuni de spionaj înainte de 1990.

”Frumoasele prietenii”. Timofte și Talpeș

La fel cum nu este întâmplătoare (să nu fim naivi), întâlnirea dintre Tender, Timiș, Stephen G. Roman și ”frumoasa prietenie” care a urmat (mai ales între primii doi), nu e întâmplătoare nici vasta operațiune de preluare a resurselor României (minerale și/sau industriale). Operațiuni de o asemenea anvergură nu se puteau desfășura însă fără alte ”frumoase (și periculoase) prietenii”. Iar pe lista de prieteni îi vom regăsi (ah, coincidențele!), la loc de frunte, pe șefii serviciilor de informații din România. Exact cei care ar fi trebuit să vegheze la modul în care sunt privatizate și înstrăinate asemenea resurse!

Căutând absolut aleatoriu pe internet, vom găsi conexiunile lui Ovidiu Tender (în mod special), cu fostul șef al SRI Radu Timofte și cu fostul șef al SIE Ioan Talpeș. E interesant că într-un dosar instrumentat de DNA, există declarații conform cărora Radu Timofte ar fi apelat la Tender pentru a-i cere lui Ioan Talpeș avansarea la gradul de general (în rezervă) al tatălui generalului SRI Ovidiu Soare. Atât Tender, cât și Talpeș au confirmat în fața procurorilor DNA episodul petrecut înainte de 2004. Talpeș a declarat însă că a refuzat avansarea. Procurorii nu au reușit să probeze că generalul SRI Ovidiu Soare i-ar fi oferit informații secrete lui Tender pentru serviciul făcut (chiar dacă nu și-a atins scopul, Tender a intervenit la Talpeș – detalii aici). Ancheta DNA îi viza pe pe ofițerii SRI Soare și Dumitrache, dar procurorii par să fi ignorat marea miză. Până la urmă, declarațiile arată că Tender nu-i făcuse un serviciu lui Soare, ci lui… Radu Timofte. Mai exact, Radu Timofte își permitea să-i ceară lui Tender astfel de servicii. O făcea doar în temeiul ”frumoasei prietenii” (despre care puteți găsi alte numeroase relatări în presa vremii) sau și a altor servicii ce țineau de funcția lui Radu Timofte?

Despre ”frumoasa prietenie” a lui Tender cu Ioan Talpeș vorbesc chiar cei doi. Un scurt fragment dintr-un interviu realizat de Robert Turcescu la Europa FM în 2004, și publicat și în revista 22.

”Robert Turcescu: Dar cu dl Talpeș de când vă cunoașteți?

Ovidiu Tender: Cu dl Talpeș mai recent, din anii 90, însă în primul rând este bănățean, este un om de mare valoare, după părerea mea, și profesională, și umană. Și dacă dumnealui a declarat că îmi este prieten, îmi permit și eu să fac publică această chestiune”.

Prieteniile au fost cimentate însă și prin sponsorizări generoase suportate de firmele lui Timiș și Tender în timpul evenimentelor NATO organizate de către… Ioan Talpeș la București, în 2002. Acest ”amănunt” îl regăsim atât într-un CV trimis unui jurnalist de la Rise Project de către Frank Timiș, dar și într-un comunicat trimis presei de către… Willem Matser, de care și-a amintit istoricul Marius Oprea în toamna lui 2013, într-un interviu acordat lui Orlando Balas.

”În luna iunie 2002 a avut loc la Snagov reuniunea șefilor de servicii secrete din țările membre NATO. Toate cheltuielile au fost suportate de patru sponsori, printre care figurează Frank Timiș și Ovidiu Tender. Cel care a comunicat presei lista de sponsorilor a fost Willem Matser, directorul pentru studii avansate din cadrul Biroului Consilierului Special pentru Europa Centrală și de Est al Secretarului General al NATO, spunând că respectă inițiativa și curajul de aducere a acestor sponsori a domnului Talpeș. (…) Apariția lui Frank Timiș ca sponsor, la o reuniune NATO de rang înalt poate să indice faptul că Ioan Talpeș, responsabilul cu organizarea acestui eveniment, este unul dintre protectorii din umbră ai lui Frank Timiș. Sau ar fi trebuit să facă asta, ceea ce și mai grav. Ca sponsor al reuniunii NATO de la Snagov apare și ”Tender Holding, grup de firme deținut de Ovidiu Tender împreună cu familia sa”. (Marius Oprea)

Tot în toamna lui 2013, fostul procuror militar în rezervă Gheorghe Oancea afirma că a existat un dosar la DNA al Afacerii Roșia Montană, dosar blocat la nivel politic de Adrian Năstase. Spusele fostului procuror militar seamănă destul de mult cu ceea ce afirmă acum Alina Bica (cu mențiunea că Oancea le-a făcut unui jurnalist de la Cotidianul.ro, nu în fața procurorilor, și neavând nimic ”de salvat”). Și atunci, ca și acum, e vorba de o protecție a afacerilor lui Tender la nivel înalt, și atunci, ca și acum, ar fi fost vorba de un ”interes strategic al României” (acum afacerile lui Tender în Africa, atunci aderarea României la NATO).

”Mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă o memorie bună: ”Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-à-vis de modul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, unde primul ministru printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO. Mi-a spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi declarat acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva am rămas perplex!”. (Gheorghe Oancea)

Că ”impedimentul major” nu îl reprezenta o politică oficială a NATO în acest sens, ci, după cum s-a văzut mai sus, influența unui personaj important în ierarhia NATO, Willem Matser, care avea propriile interese oneroase cu grupul lui Tender și Timiș, are relevanță doar pentru a nu cădea într-o teorie a conspirației și pentru a înțelege cum funcționează sistemul (Willem Matser nu a fost singura influență de acest fel: compania americană de lobby Dutko a prestat atât pentru România, ca țară, în campania de aderare la NATO și pentru Adrian Năstase personal – chiar dacă pe bani publici -, cât și pentru Gabriel Resources).

George Maior, alt lobby-st pentru Gabriel Resources

După cum am amintit, în 2003-2004, influența lui Ioan Talpeș a scăzut, fiind prins la mijloc în războiul dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, fiind un apropiat (și consilier) al primului. După 2004 Talpeș va schimba luntrea și îl vom regăsi în preajma lui Traian Băsescu. Tender și Timiș au ieșit din Afacerea Roșia Montană, mai mult de nevoie, decât de voie (e un lucru pe care Tender l-a recunoscut în mod indirect de mai multe ori), fără a încasa marele pot din afacere. Cu toate acestea, n-au ieșit fluierând a pagubă. Fostul aventurier Timiș a intrat cu buzunarele goale și a ieșit cu 70 de milioane de dolari (din vânzarea acțiunilor pe care le deținea). Dincolo de bani, atât Tender, cât și Timiș, și-au făcut numeroase relații și au avut acces la informații care le-au permis să-și dezvolte afacerile fie în România, fie în Africa sau Asia.

Afacerea Roșia Montană a rămas însă apropiată de serviciile de informații. Din 2006, în fruntea SRI și șef al lui Florian Coldea, a fost, până mai ieri, George Maior, cel care, în 2005, pe când era senator de Alba și șef al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, apărea în listele acțiunilor de lobby organizate de Ambasada Canadei în România pentru Gabriel Resources. Maior a recunoscut că a participat la asemenea acțiuni. Să ne mire că, în toamna lui 2013, în timpul protestelor pentru Roșia Montană, George Maior vorbea doar despre ”anarhiștii” și ”eco-teroriștii” care ar fi vrut să monopolizeze protestele, dar nu avea absolut nicio informație despre culisele reale ale afacerii?

Despre implicarea directă a lui Florian Coldea în protejarea lui Tender (în încercarea de a-l scăpa de o pedeapsă cu executarea) există doar declarația fostei șefe DIICOT Alina Bica, aflată, la rândul ei, sub urmărire penală. Despre relațiile privilegiate pe care Tender și cei din grupul lui cu șefii serviciilor secrete există însă numeroase alte mărturii și dovezi. Fie că a fost vorba de sponsorizarea unei reuniuni NATO organizată de un fost șef al SIE, fie de favorurile (ce aduc a trafic de influență) pe care un fost șef al SRI i le solicita lui Tender.

Război între favoriții lui Băsescu

Florian Coldea a fost avansat la gradul locotonent-colonel și avansat adjunct al șefului SRI în 2005, pe când Radu Timofte conudcea încă instituția. Cel care l-a numit în funcție a fost, însă, președintele Traian Băsescu. Coldea a fost cel care s-a ocupat din partea SRI de criza ostaticilor din Irak (în 2005), iar în 2007 a fost acuzat de către Mircea Geoană că ar fi urmărit să-i șantajeze pe judecătorii CCR care au dat verdict favorabil suspendării lui Traian Băsescu. Faptul că, acum, două foste protejate ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea și Alina Bica, arată cu degetul către Florian Coldea face ca povestea să devină și mai interesantă.

La final, doar o remarcă: să nu ne jucăm cu cuvintele. În diferite forme, se invocă de prea multe ori, în mod abuziv, sintagme precum ”rațiuni de securitate națională”, ”interes național”, ”interes strategic” pentru a justifica fapte care, de fapt, țin de Codul Penal. La un moment dat, când ar avea o justificarea deplină utilizarea lor, s-ar putea să nu mai însemne nimic.

***

*Notă: o parte importantă a informațiilor folosite în redactarea acestui articol le-am prezentat pe larg în cartea Afacerea Roșia Montană (ed. Tact, 2013); sursele informațiilor sunt trecute în carte, aici utilizând doar o sinteză a acestora

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mitrea si Cupola generalului SIE Talpes

Sursa: B1TV

Jurnalistul Silviu Mănăstire a vorbit vineri în emisiunea ”Dosar de politician” despre cum Miron Mitrea execută doi ani de închisoare în regim de lux la penitenciarul Poarta Albă și cum fostul ministru a scăpat de marile dosare de corupţie din timpul mandatului său de la Transporturi cu ajutorul unor generali SIE.

Mitrea a fost condamnat definitiv la doi ani de pușcărie și se află în penitenciarul de la Poarta Albă. În acest penitenciar stau doar gulerele albe din România, pentru că au un regim privilegiat. Mitrea face doar doi ani de pușcărie într-un dosar relativ subțire, în timp ce el a fost ministrul Transporturilor în perioada in care s-au furat tone de bani din minister.

Mitrea nu a intrat la închisoare pentru jaful de la CFR sau tunurile date de regii asfaltului din Moldova, ci pentru niște reparații făcute la casa mamei sale de o firmă apropiată.

Mitrea, în apogeul puterii sale, era temut inclusiv de însuși Adrian Năstase.

Atuurile lui Mitrea erau relația specială cu președintele Ion Iliescu, faptul că provenea din mișcarea Sindicală și că toți liderii de sindicat din România îl recunoșteau ca jupân absolut.

Mitrea însă a dezvoltat și o rețea de putere extinsă pe trei paliere: politic, economic și al serviciilor de informații.

Aflați mai multe despre acest dosar din materialul video de mai jos.

http://youtu.be/hnVj3gLlln0

Tagged , , , , , ,

Guvernul din …Umbra

Sursa: Adevarul

Premierul Adrian Năstase, vicepremierul George Copos, ministrul Relu Fenechiu şi ultimul membru al guvernului corupţiei, Miron Mitrea COLAJ FOTO Adevărul Citeste mai mult: adev.ro/njtu4s

 

Un fost premier, secondat de un viceprim-ministru şi o suită de miniştri pot oricând alcătui un guvern al corupţiei „validat“ de judecători. Guvernul „propus“ de DNA a fost „votat“ de Curtea Supremă. Şi mai mulţi sunt cei care sunt acum anchetaţi sau judecaţi. Doi au statut special în acest guvern: nu pot fi anchetaţi pentru că lipsesc avizele pentru începerea urmării penale împotriva lor.

După Revoluţie, dar mai ales în ultimii cinci ani, judecătorii au trimis la închisoare nu mai puţin de 13 politicieni care au făcut parte din diferite guverne. Practic, Justiţia a creat în spatele gratiilor un guvern de uniune naţională, miniştrii având culori politice diverse. Funcţia de premier al guvernului corupt creionat de Justiţie este ocupată, desigur, de Adrian Năstase. Fost prim-ministru al guvernului României în perioada 2000 – 2004, Adrian Năstase pare liderul perfect şi pentru guvernul din spatele gratiilor. Condamnat în două dosare penale, Trofeul Calităţii şi Zambaccian, acesta a fost liberat condiţionat în 2014. Năstase a fost şi ministru de Externe la începutul anilor ’90, astfel că în guvernul corupt poate ocupa şi această funcţie.

Vicepremierul Copos: două condamnări Un politician cu o istorie scurtă ca vicepremier (2004-2006) poate face carieră dacă ar ocupa aceeaşi funcţie în guvernul din închisoare. George Copos are la activ două condamnări: una de 4 ani şi opt luni în Dosarul Transferurilor de jucători şi 4 ani în Dosarul Loteria 1. Postul de la Agricultură este asigurat. Fostul ministru Ioan Avram Mureşan are cea mai mare condamnare dată unui fost ministru pentru corupţie: şapte ani de închisoare pentru deturnare de fonduri. Are şi trei ani de închisoare în dosarul „Caltaboşul“.

Recordul pedepsei pentru corupţie este însă disputat cu Sorin Pantiş, fost ministru al Comunicaţiilor, un membru de nelipsit în guvernul corupţilor. Pantiş a primit tot şapte ani de închisoare în dosarul privatizării ICA, acelaşi în care a primit 10 ani şi fostul lider PC, Dan Voiculescu. La Ministerul Comunicaţiilor se poate face oricând o remaniere. Zsolt Nagy  (ministru în perioada decembrie 2004 – iulie 2007) este pregătit să preia comanda ministerului din guvernul penal. Nagy este condamnat la patru ani de închisoare în dosarul privatizărilor strategice. Tot în acest dosar a fost condamnat Codruţ Şereş.

Acesta poate ocupa cu succes Ministerul Economiei şi Comerţului. Ministru nou: Miron Mitrea Ministerul de Finanţe din guvernul corupt este ocupat de Decebal Traian Remeş. Condamnat la trei ani de închisoare în dosarul „Caltaboşul“, el şi-a executat deja pedeapsa. Guvernul penal şi-a mărit numărul miniştrilor şi săptămâna trecută. Fost ministru al Transporturilor, Miron Mitrea tocmai a fost încarcerat după ce a primit o pedeapsă de doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită. Concurenţa este însă mare la acest minister,  Relu Fenechiu fiind şi el pe lista miniştrilor în acest guvern trimis după gratii de judecători.

Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor în guvernarea USL, execută cinci ani de închisoare în dosarul Transformatorul. Victor Babiuc, fost ministru al Apărării, face şi el parte din acest guvern penal. Condamnat la doi ani de închisoare în dosarul schimbului de terenuri Becali – MApN, el a executat deja pedeapsa. Pe acelaşi minister poate fi inclus şi Victor-Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării Naţionale în perioada 1990 – 1991. Deşi nu a fost închis pentru corupţie, el a executat aproape 6 ani de închisoare în dosarul Revoluţiei de la Timişoara, dosar în care fusese condamnat la 15 ani. Se pregăteşte Ridzi? Monica Iacob-Ridzi, ministrul Tineretului şi Sportului între decembrie 2008 şi iulie 2009, a fost condamnată în primă instanţă de ÎCCJ la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul „2 Mai“.

Judecătorii au anunţat pentru azi sentinţa finală, astfel că Ridzi poate intra în acest guvern de uniune naţională, fiind singurul fost ministru PDL cu o condamnare, fie ea şi nedefinitivă. Nu a scăpat nici Ministerul Justiţiei. Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei în 2007, are o pedeapsă definitivă de trei ani si jumătate de închisoare cu suspendare în dosarul Poşta Română.  Foşti miniştri, aflaţi sub lupa procurorilor sau în aşteptarea primei sentinţe În afara miniştrilor deja condamnaţi definitiv sau în primă instanţă, o serie înteagă de alţi foşti demnitari se află în diverse stadii de anchetă sau de judecată. Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării în Guvernul Boc, aflată în arest preventiv, este acuzată de multiple fapte de corupţie în dosarele „Gala Bute“ şi „Microsoft“.

Ion Ariton, fost ministru al Economiei în Guvernul Boc II, acuzat de participaţie improprie la abuz în serviciu şi folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite în dosarul „Gala Bute“.   Liviu Dragnea, vicepremier şi ministru Dezvoltării Regionale în trei dintre cele patru Guverne Ponta, a fost trimis în judecată, în dosarul „Referendumul“, pentru că a pus la punct un sistem la nivel naţional prin care ar fi fraudat referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2012. Adriean Videanu, ministru al Economiei  în ambele Guverne Boc, cercetat pentru constituirea unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu şi complicitate la delapidare în dosarul „Romgaz – Interagro“.

În cel de-al doilea dosar al Alinei Bica, Adriean Videanu, acuzat de complicitate la abuz în serviciu, a fost eliberat din arest, fiind cercetat sub control judiciar. Dan Şova, ministru în trei dintre cele patru Guverne Ponta, este urmărit penal pentru trei fapte de complicitate la abuz în serviciu, în legătură cu contractele încheiate de firma sa de avocatură cu complexurile Turceni şi Rovinari. Cristian David, fost ministru al Afacerilor Interne în Guvernul Tăriceanu, aflat în arest preventiv din 22 ianuarie pentru luare de mită. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei, acuzată pentru abuz în serviciu,  luare de mită,  trafic de influenţă şi spălare de bani, în dosarul „Microsoft“. Valerian Vreme, fost ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,  cercetat pentru abuz în serviciu în dosarul „Microsoft“.

Şerban Mihăilescu, fost ministru coordonator al SGG, cercetat pentru instigare la abuz în serviciu, trafic de influenţă şi spălare de bani, în dosarul „Microsoft“. Adriana Ţicău, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, cercetată pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, în dosarul „Microsoft“. Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor, acuzat de luare de mită în formă continuată şi spălare de bani, a fost plasat în arest la domiciliu după ce a dat declaraţii care să-i ajute pe procurori în ancheta din dosarul „Microsoft“.

Daniel Funeriu, fost ministru al Educaţiei şi Cercetării, cercetat pentru abuz în serviciu, în dosarul „Microsoft“. Alexandru Athanasiu, fost ministru al Educaţiei, acuzat de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, în dosarul „Microsoft“. Mihai Tănăsescu, fost ministru al  Finanţelor, acuzat pentru abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani, în dosarul „Microsoft“.

Dan Nica, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, suspectat de abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani, în dosarul „Microsoft“, încă aşteaptă avizul colegilor din Parlamentul European pentru începerea urmăririi penale pe numele său. Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei, suspectat de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu şi complicitate la delapidare în dosarul „Romgaz-Interagro”, a fost protejat de votul colegilor senatori de două ori în faţa cererii de începere a urmăririi penale.

Tagged , , , , , , , , , , , ,

CRISTIAN SIMA II SIFONEAZA PE TOTI! ZIARISTI, POLITICIENI SI AFACERISTI IN MALAXORUL BROKERULUI

Sursa: Masapresei.ro

Fostul broker CRISTIAN SIMA face o serie de DEZVALUIRI INCENDIARE despre toate scandalurile recente care au socat Romania in ultima perioada culminand cu DOSARELE MICROSOFT si GALA BUTE. SIMA nu se limiteaza in a povesti faptele, acesta descriind cu lux de amanunte o serie de episoade la care a asistat.

BOGDAN CHIREAC, SORIN OVIDIU VANTU, DAN TURTURICA, CALIN POPESCU TARICEANU, ALINA BICA, TRAIAN BASESCU, CATALIN PREDOIU, GABRIEL SANDU, IOAN TALPES, DORIN COCOS, ADRIAN NASTASE, ELENA UDREA, fratii MICULA, dosarele DNA, combinatii, spagi – totul este descris amanuntit de CRISTIAN SIMA pe blogul sau personal mareaspovedanie.ro in cadrul unui serial episodic intitulat sugestiv MAREA SPOVEDANIE. SIMA promite ca, in cazul in care va supravietui acestor MARTURII INCREDIBILE, va continua sa dezvaluie lucruri HALUCINANTE.

In continuare va prezentam primele trei episoare din MAREA SPOVEDANIA a brokerul CRISTIAN SIMA, cel despre care se crede ca este stabilit undeva in Elvetia dupa ce ar fi parasit Romania cu o mare parte dintre banii investiti de clientii sai cu greutate.

“Nu stiu daca de aici, din munti, as putea privi mai distant si mai realist brambureala damboviteana, dar stiu cu siguranta ca pot discerne cateva adevaruri si cateva intoxicari livrate populatiei in ultima saptamana. Am cunoscut personal toate personajele pe care le voi analiza si cunosc cateva detalii din afacerile care inflameaza presa si mai ales publicul de acasa.

Ce au in comun actorii ultimei saptamani? In primul rand, un bagaj cultural precar. Vorbesc mult, actioneaza haotic, fara fineturile unui plan bine gandit. Lucrurile au luat-o razna si fiecare arunca si improasca cu ce are la indemana fara a aprecia unde loveste, cum loveste si mai ales daca o lovitura reusita ii poate fi si benefica.

Nu cred ca mai exista vreun cetatean cu scaun la cap care sa creada ca exista vreo institutie a statului neatinsa de coruptie. De la Parlament, Presedintie, Justitie, Servicii, Presa, Biserica sau Armata si pana la cel mai mai mic organism statal de reglementare sau verificare, peste tot exista metastaze, mai mici sau mai mari ale cancerului coruptiei care se tot dezvolta de 25 de ani, sub privirile noastre, cu ingaduinta noastra si mai ales in fata resemnarii noastre. Amatorii teoriei conspiratiei, nu putini la numar, vor spune ca exact asta se doreste, haos. Din haos nu se poate iesi decat cu o dictatura sau cu o noua Putere, marioneta a unei Puteri straine. Eu cred insa contrariul, acest haos ne caracterizeaza, il gustam cu placere si l-am creat cu placere. Fiecare dintre noi isi poate azi revarsa ura pe oricine. Putem uri cu placere si in voie orice politician, orice om de afaceri, orice Putere straina, aliata sau nu, toti suntem fericiti ca am avut dreptate si toti spunem cu mandrie amicilor: “Ti-am spus eu, si asta era corupt!”. Scandalul e prea mare si nimeni nu vrea sa analizeze situatia creata fara ranchiuna si fara parti-pris-uri. Avem sute, mii de corupti si corupatori, evident ca toti au o vina profunda in scufundarea Romaniei in mocirla din ultimii 25 de ani, dar nimeni, absolut nimeni pana acum, nu vrea sa analizeze sinapsele acestei coruptii generalizate.

Umil, foarte umil, fara a crede ca detin suficiente informatii pentru a contura perfect adevarata stare de lucruri din societatea romaneasca, voi incerca sa fac o analiza a sinapselor si a neuronilor cei mai importanti din fenomenul comisioanelor si al para-ndaraturilor in afacerile cu statul.
Dupa 1990, am asistat la un boom al economiei de piata prin nasterea a zeci de mii de afaceri private. Din pacate, selectia naturala nu a functionat corect, pentru ca singurele societati care au reusit sa prospere si sa creasca, uneori disproportionat intr-o asa scurta perioada, au fost doar acelea care au beneficiat de contracte cu statul. Pana si cei care au avut succes in afaceri private cu privati jinduiau la o mica afacere cu statul. Cu statul, nu puteai sa pierzi, riscul era zero, statul pierdea mereu si asta facea diferenta. Intr-o discutie cu Florin Talpes, CEO-ul de la Softwin, care reusise sa-si vanda cu succes produsul BitDifender, atat la noi, cat si in strainatate, am fost surprins de regretul si disperarea sa ca nu reuseste sa castige nicio licitatie cu statul in IT, pentru ca Siveco, Omnilogic si HP iau tot si nu lasa nici macar cateva firimituri. Cum decidentii de la aceste trei mari entitati din IT imi erau clienti, ba chiar unul mi-a fost actionar la WBS, am intrebat cu curiozitate de ce nu ii lasa si pe ceilalti sa culeaga firimiturile de la masa bogatilor, erau multe contracte de cateva milioane, ei erau atrasi mai ales de cele ce depaseau 100 de milioane. Raspunsul a fost pe cat de simplu, pe atat de logic. Puterea politica, odata ce isi perfectiona un canal de fraudat statul si de incasat usor comisioane si para-ndaraturi, nu mai voia si alti jucatori in ecuatie, asa ca, inevitabil, chiar si la contracte de sute de mii, se ducea la acelasi consortiu, unde sinapsele functionau perfect, si il ruga, il implora sa accepte si un contract mic.

Sinapsele au fost create profesionist si unse cu atentie in perioada 2000-2004. Acesta este si logica pentru care Nastase a fost atat de apreciat de mediul de afaceri. Totul era de dinainte stabilit si sistemul functiona perfect. O sa va explic cum functiona in IT si metalurgie, pentru ca de acolo am cele mai multe informatii. Sa presupunem ca Ministerul Educatiei vrea sa-si doteze scolile cu hard si soft intr-un program agreat unanim, si de beneficiar, si de furnizori. Ministerul Educatiei stabileste bugetul, atat, doar cifra ce va fi cheltuita. Cu aceasta cifra in mana, liderul consortiului, de obicei un executiv de la o multinationala americana, in cazul nostru ruda prin alianta cu Presedintele Bush Jr., face caietele de sarcini. Este esential ca cei ce vor castiga licitatia sa faca si caietele de sarcini. Ei vor hotari de ce are nevoie scoala romaneasca, evident in functie de ce au ei de vanzare, adica materialele nevandabile, uzate moral, resturile din productiile mai vechi. In plus, caietele de sarcini trebuie sa aiba niste cerinte imposibil de indeplinit de concurenta, adica de alte multinationale care ar dori sa le strice afacerile. Numai ca statul roman e un prost platnic, el plateste tarziu si exista riscuri de devalorizare, multinationalele nu accepta asa ceva, ele vand cu banii inainte, ca la curve. Va rog sa-mi scuzati comparatia, dar sunt convins ca politicienii care aprobau aceste achizitii se incadreaza perfect in aceasta descriere. Deci, odata hotarat cine va castiga licitatia, ramane de aranjat consortiul castigator si circulatia banilor. Multinationala americana ii vinde lui Omnilogic partea de hard cu credit furnizor si cash.

Omnilogic, cum nu are cash, se duce la Marinel Burduja, la Raiffeisen, si ia un credit in baza contractului castigat cu statul sau, daca suma este prea mare, se poate apela la factoringul de 20% oferit cu generozitate de Standard Chartered (Ericsson prefera factoringul). Softul e preluat de Siveco, veriga slaba, Siveco nefiind capabila sa plateasca cu usurinta para-ndaratul. In acelasi consortiu castigator, mai intra o firma europeana, de obicei din tarile baltice, care acorda consultanta si alte prostii, dar care are rolul cel mai important, acela de a plati para-ndaraturile si comisioanele aferente. Firma baltica transfera tot ceea ce primeste, minus un comision infim, pe conturile private si cifrate ale managerilor de la firmele din consortiu, de obicei in Austria si Elvetia (moda Dubaiului a aparut mult mai tarziu, iar moda cipriota s-a dovedit falimentara dupa “nationalizarea” conturilor din insula.) Politicienii, in perioada 2000-2004, aveau taxa de 10%, dar doreau doar bani la punga. Dupa castigarea licitatiei si livrarea marfurilor, statul platind greu, anumiti decidenti trebuiau unsi pentru “a da drumul la bani“, cum se spunea in jargon. Deci, dintr-o licitatie de 100 de milioane, 10 ramaneau la factorul politic, iar marfa achizitionata nu costa mai mult de 50 si era si depasita moral. In schimb, contractele din IT aveau avantajul ca mai creau ceva plusvaloare pentru actorii principali, ca doar existau consumabile la hard si licentele de la soft… Un exemplu elocvent este ca, desi Softwin era distribuitorul de licente Microsoft, el nu apuca niciodata sa dea licente si la stat. Logic, erau prea ieftine si aveau discount prea mare.

Exista insa un pericol in anii 2000, presa. Nastase o adusese la tacere, dar si multinationalele si consortiul au contribuit din belsug la acea stare de fapt. Daca in 2004, la schimbarea Puterii, presa a avut un moment de respiro si se credea ca va incepe din nou sa latre ca la inceputul anilor ‘90, consortiul a cheltuit imense bugete publicitare, cu precadere in presa prietena. Intai, au batut palma cu mogulii, dar si asa tot mai ramaneau niste ziaristi “dusi cu capul”, care aveau chef de anchete si scoop-uri. Firmele din IT au inceput atunci sa plateasca salarii direct ziaristilor, de obicei celor influenti.

Eram intr-un bar bucurestean cu seful unei multinationale americane din IT sila televizor era o emisiune cu Dan Turturica, de la Romania Libera. Pentru a-mi demonstra ce putere are asupra ziaristului, i-a dat un sms si l-a scos din emisiune, asa de amorul artei, pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca l-a cumparat deja. La fel a procedat si Vintu cand isi freca, de fata cu mine si Mircea Dinescu, mainile, la crearea ziarului Gandul (pentru aceasta poveste puteti citi spovedania „SOV si jurnalistii”, publicata in Hotnews, in 2010).

La sfarsitul lui 2004, afacerile mergeau unse, sinapsele erau la intensitate maxima, neuronii actorilor nu mai gandeau, erau deja pe regim de rutina. Exista insa o hiba imensa in acest sistem, hiba ce provenea din lacomia lui Nastase, care nu impartea si care nici nu-i lasa pe cei mai mici sa ciupeasca si ei ceva. Furnizorii nu vorbeau decat cu persoane de la minister, secretar de stat in sus, si toti inspectorii scolari, plus celelalte cadre din teritoriu, se uitau la ce marfa achizitioneaza, la ce preturi, fara sa poata beneficia de vreun sfant, ba mai mult erau si obligati sa semneze la ordin orice matrapazlac. Revolta sfintisorilor PDSR din teritoriu s-a simtit greu la alegeri, unde favoritul Nastase a pierdut cu brio.

O sa ma intrebati ce faceau Justitia si Serviciile. Evident, faceau afaceri. Daca veti analiza actionariatul Siveco si Omnilogic, trecand prin cateva societati austriece si baltice si prin cativa actionari de la Viena, veti afla ca sinapsa actionarului majoritar ajunge tot in Romania, la ofiterii din Serviciile lui Magureanu, retrasi in afaceri cu IT in 1996. De multe ori, cand unii politicieni, chiar de la PDSR, erau inspaimantati de jaful ce se punea la cale si refuzau sa semneze sau sa publice caietele de sarcini facute de consortiu, baietii retrasi din Servicii interveneau direct santajand politicienii recalcitranti, dandu-i pe brazda.

Pentru a nu mai avea astfel de sincope, s-a inventat spaga anticipata, fara obiect. La un moment dat, in plina criza, cand aparusera niste zvonuri ca cineva se gandeste sa-mi ofere postul de la Finante, inainte cu mult de a primi vreo propunere sau macar vreo sugestie, consortiul a venit si mi-a propus sa-mi dea 1 milion pe cont, anticipat pentru serviciile viitoare. Ideea era sa ai deja spaga pe cont cand ajungi ministru, astfel incat sa o treci de la inceput in declaratia de avere si sa nu ai probleme s-o justifici apoi. Cum am refuzat spaga anticipata, nici ministru nu am mai ajuns. Singura propunere a venit de la Radu Dimofte, in 2012, cand se facea GUVERNUL MRU. Am refuzat direct si astfel mi-a spus fara jena ca o sa-l puna pe Dragoi, ceea ce s-a si intamplat. Gandind retroactiv, este evident ca Radu avea putere la acea vreme. Il sprijinea pe Basescu, era ofiter acoperit SIE, ba chiar si fost DIE, iar MRU venea din fruntea SIE si avea nevoie de oameni din sistem.

Alegerea lui Basescu nu a deranjat pe nimeni initial. Se credea ca totul va merge la fel. Gabi Marin si alti lideri din consortiu se dusesera sa pupe papucul noului sultan crezand ca totul va continua pe aceleasi sinapse, doar neuronii vor fi altii. In plus, in perioada 2000-2004, Opozitia a primit si ea cateva farame si atentii, pentru ca nu se stie ce iti aduce viitorul. Imi aduc perfect aminte ca, dupa intalnirea cu noii alesi, visau deja la aceiasi cai mari, fusesera linistiti si luasera girul Noii Puteri. Cel putin asa credeau atunci. Afaceristii romani dusesera ipocrizia si curvasaria morala la paroxism, dar au avut surpriza ca Basescu sa-i depaseasca cu mult, si chiar din prima clipa. Una li s-a spus in fata si alta au primit. Ba, chiar au inceput sa fie haituiti. In 2007, la referendumul de demitere, erau deja toti in tabara adversa presedintelui si aveau o ura profunda pe el si pe tiitoarele sale. Cand Udrea afirma azi ca nu l-a cunoscut pe Gabi Marin, este perfect adevarat, cel putin pana in 2012, cand am plecat eu, tot sectorul din IT o injura cu spume. Sunt convins ca Udrea improasca si cu adevaruri si cu inventii, dar de aceasta afirmatie sunt absolut sigur.

In guvernarea Tariceanu, afacerile au mers la fel de bine, ba chiar mult mai bine decat pe vremea lui Nastase, pentru ca acum eram in plin boom economic si erau bani prea multi la guvern, risipa era de-a dreptul fara limite. Ca sa va dau un exemplu, presedintele Asociatiei Orbilor s-a dus la Vosganian sa-i ceara 100.000 si Vosganian, generos, cu casa plina, i-a dat 1 milion. La doar cateva luni incheia anul 2008 cu un deficit bugetar imens. La fel, in campania pentru legislative, in 2008, cand Predoiu candida la Buzau si s-a dus la Tariceanu sa se planga ca nu ia bani, acesta i-a raspuns: “Pai nu ai penitenciarele, cum nu ai bani?”. Cum Predoiu nu a luat niciun ban spaga, a pierdut alegerile contra contracandidatului PSD Ghiveciu, care le-a dat paturi la oameni si l-au votat. Predoiu are insa marea vina ca a delegat sectorul Achizitii si, drept urmare, Alina Bica, in mandatul Boc a putut sa faca ce dorea. De fapt, Predoiu era doar reprezentativ, il reprezenta pe Basescu si in rest se facea ca ploua.

Lumea IT-ului a fost insa profund zdruncinata in timpul guvernarii Boc. Astia erau total dezorganizati, erau flamanzi, mult mai lacomi decat cei de dinainte si erau foarte multi decidenti. Cand Gabi Marin s-a dus la Gabi Sandu, primul soc a fost ca i s-a cerut sa dea tribut si pentru afacerile in derulare facute cu fostul ministru Nica. Marin era profund revoltat si i-a spus noului ministru PDL: “Inteleg sa impartim ce muncim impreuna, dar ce am muncit cu altii ramane asa!”. “Munca” insemna aranjarea licitatiilor, fixarea sinapselor si impartirea prazii.

Evident ca s-a iscat un scandal monstru intre Gabi Marin si Gabi Sandu. Aici a aparut mediatorul-sef, Bogdan Chirieac. Cand afacerile au luat o amploare si mai mare, a aparut Niro, care de fapt i-a impacat pe toti, contra unui comision.

Pentru a intelege cum a ajuns Dorin Cocos in afacerile cu IT, desi saracul nu cred ca stia nimic despre calculatoare, trebuie sa ne intoarcem in anii 2000-2004, cand la restaurantul Trei Cocosi din Parcul Herastrau se puneau la cale toate sinapsele coruptiei. Clienti nelipsiti erau Chirieac, Miki Spaga zis Bebita si elvetianul Marius Opran. Ultimul, mult mai discret si circumspect, vazand ca Dorin Cocos, botezat si Gorgorin, incepuse nu doar sa serveasca la masa, dar si sa faca uneori cartile.

Sa analizam sinapsele una cate una, cu argumente si detalii.

Sinapsele care pleaca de la Bogdan Chirieac spre PSD. Chirieac e nasul de cununie al lui Roibu jr, fiul lui Roibu Aristide, trezorierul PDSR in 2000. Chirieac devine un pion important dupa campania din 2000, facand legatura intre multinationale si partide. Chirieac achizitioneaza de la Adrian Lustig, sotul Eugeniei Voda, un apartament langa Piata Charles de Gaulle. Toni Petrescu, manager la Ericsson, achizitioneaza si el un apartament in acelasi bloc, tot de la Lustig. Chirieac nu are banii necesari si Petrescu ii plateste lui Lustig si apartamentul sau. Chirieac primeste de la mine gratis 5% din WBS Holding pentru a face lobby. Chirieac primeste de la Ericsson aproximativ 1.5 mil dolari pentru a-i distribui in campanie. Chirieac da cea mai mare parte la PDSR, dar nu uita de Stolojan si Mugur Isarescu, desi stie ca nu au sanse in fata Bunicutei in campanie. Doar Vadim nu primeste nimic. Adrian Vasilescu primeste banii pentru campania lui Isarescu, desi nici el nu crede in succesul acestuia. Chirieac ii da 75k dolari lui Vasilescu de la Angelo Gruttaduaria, proprietarul Ductil, lui Vasilescu, la Angelo in casa, pe str. Episcopiei si, in acelasi timp, pregateste cu Miki Spaga achizitionarea de catre sicilian a Siderca Calarasi. Chirieac vrea sa faca televiziune, emisiunea ProVest la ProTv. Adrian Sarbu ii cere sa vanda emisiunea inainte de a fi produsa. Sarbu imi vinde mie emisiunea ProVest, 10 editii, contra 30k dolari, urmand sa impart cu el, dupa ce imi voi recupera cei 30k, jumi- juma profitul realizat din publicitate, dar doar eu trebuie sa caut publicitate. Reusesc sa vand publicitate la Ductil Steel, Sanofi si Aventis de peste 60k dolari. Sarbuincaseaza cei 60k, dar uita sa-mi mai dea vreun ban. Teapa! Ma duc la Londra si, intamplator la o cina in casa la Charles Franck, presedintele de atunci la EBRD, o gasesc invitata pe Janine. Deschid discutia despre Sarbu si il fac tepar si neserios. EBRD tocmai dorea sa imprumute pe CME cu multi bani. Pentru a nu-si pierde imaginea pe piata londoneza, Adrian Sarbu imi plateste a doua zi toti cei 60k din afacerea ProVest, invocand intarzierea prin aceea ca Bogdan Chirieac i-a cerut prea multi bani spaga si nu mai avea de unde. Evident ca nu ii cred povestile. Chirieac are ca invitati la ProVest redactia Europei Libere, finantez emisiunea, dar Chirieac se ia de ei si incepe sa-i faca voalat securisti. Aici am primul dubiu. Chirieac ii paseaza contactele de la firmele farmaceutice lui Val Vilcu, care incepe sa le santajeze, Dan Ivan – CEO Sanofi Aventis poate povesti cu lux de amanunte aceste santaje.

La Restaurantul Trei Cocosi, il cunosc pe Dorin Cocos– Gorgorin, si pentru prima oara pe Elena Udrea. Gorgorin tocmai divortase si ne prezinta ultima achizitie. Udrea, in tricou mulat si blugi stramti parea scoasa din Discoteca Herastrau, care era la doi pasi de restaurant. Toti de la masa fac misto, eu le spun ca fata are tupeu si o sa faca un drum lung si de succes, nici macar Gorgorin nu imi da dreptate. O s-o reintalnesc pe Udrea dupa multi ani, intr-un avion de Viena, unde am stat alaturi, culmea, la economic.

Chirieac scrie contra fratilor Micula, unul dintre ei vine la masa, ii ofera un plic cu 10k dolari si apoi Chiriac suna la redactie, la Lelia Munteanu: “Opreste atacurile contra fratilor “Suc”, dar da-le drumul peste o luna si o sa dau vina pe CTP, ca el e de vina, si mai luam ceva de la ei.”

2000, marire de capital la WBS, Clubul Diplomatilor, printre actionari Terruzzi – CEO la Exxon Europa, Gruttadauria, patron la Ductil, fratii Fila, J. C. – CFO la Microsoft. Chirieac il aduce pe Isarescu, prim ministru la acea vreme, intalnirea e fructuoasa, strainii sunt toti dornici de investitii in Romania, multi le-au si facut, pacat ca Isarescu va fi inlocuit cu Nastase. Chirieac imi spune ca Isarescu si Vasilescu vor 5% din firma, ii dau cadou si apoi aflu ca era o minciuna, saracii nu cerusera nimic, era inventia lui Chirieac.

Gabi Marin de la Omnilogic isi da copilul la liceul de aici, din Elvetia, doar pentru ultimii doi ani. Gabi Marin ii sugereaza lui Nastase acelasi liceu si asa Mihnea ajunge elev aici in 2007. Nastase il aduce impreuna cu Mihnea si pe Edy Popa, fiul patronului Eddy Spedition. Multe dintre camioanele Eddy Spedition vor contine si saci cu bani. Chirieac ajunge salariat la Omnilogic, pe contract de colaborare, asa isi incasa partea lui din spaga. Gabi Marin isi deschide cont la WBS, 500k dolari, banii sunt pe contul lui de la BSI si vin din Austria, de pe un cont cifrat. Cartea de credit e pe numele fiului sau, dar cu o singura notare WBS Holding. Gabi Marin isi schimba sediul, noul sediu il face Luca G., arhitect elvetian, prietenul meu, in casa caruia stau actualmente cu chirie. Gabi Marin face plati pe conturile cifrate ale familiei Nastase sau ale principelui Dimitrie Sturdza.

Vazand ce face Chirieac, il fortez sa vanda actiunile la WBS lui Georges Madevat, care-l plateste cash. Scap si de actionarii de la Ericsson si devin actionar majoritar la WBS abia in 2006. Lundin fura de la WBS, in calitate de CEO, in sase luni, aproximativ 1 milion de dolari, il dam afara. Toti strainii raman cu mine si continuam sa facem bursa. Intra actionar cu 10% Orest Robciuc, cumnat cu varul lui Bush Jr. iar Irina Socol de la Siveco imi este impusa actionar la Sibex. Ericsson se retrage cu castiguri foarte bune in bursa, mai ales pe caderea din 2001 si pe cresterea actiunilor Ericsson din 2001-2006.

Apare in ecuatie cabinetul de avocatura ZRP si implicit Catalin Predoiu. Prin el ajung sa-l cunosc pe Daianu si apoi pe Coldea. Asta insa…. in episodul urmator. Tineti aproape, daca supravietuiesc o sa va termin povestea”, a scris brokerul CRISTIAN SIMA pe blogul sau mareaspovedanie.ro.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Cristian Sima, noi dezvăluiri: Cum a ajuns prinţul Dimitrie Sturdza să sponsorizeze studiile lui Năstase jr.

Sursa: Adevarul

Foto: Mediafax

Brokerul Cristian Sima a susţinut, într-o postare publicată pe Facebook, că fiul cel mic al fostului premier Adrian Năstase, Mihnea, a fost singurul beneficiar al unei „burse“ plătite de prinţul Dimitrie Sturdza.

„În 2007 prinţul Dimitrie Sturdza (strănepotul lui Dimitrie Sturdza , liberalul, de 4 ori prim-ministru al României înainte de Primul Război Mondial) inventa o bursă de studii pentru un copil român care să studieze la liceul Alpinum de aici. Taxa la liceu pe un an – 80.000 chf. Bursa o cîştiga Mihnea Năstase care studiază aici în 2007-2011. Bursa a fost apoi desfiinţată, a avut un singur beneficiar.

Încă îmi povestesc colegi si fostul director, cum venea tata Adrian să bată cu pumnul în masă la ei, obişnuit ca la Bucuresti, ori de cite ori Mihnea nu avea notele dorite. La sfirsit, Mihnea nu a putut sa meargă la Cambridge, unde dorea tata, si tata Adrian a făcut un scandal monstru in liceu.Familia Sturdza, cetăţeni elvetieni, este profund implicată în toate retrocedarile din România, sub directa coordonare a guzganului rozaliu (n.r. : Viorel Hrebenciuc)“, povesteşte Sima.

Tot pe Facebook, el dezvăluie şi notele obţinute de Mihnea Năstase . „Anul 1 a fost uşor,  jalea a inceput in anul 3-4 si mai ales la bacalaureat“, scrie Sima care arată că povestea a fost recunoscută de Năstase. „Mihnea a incheiat primul an de liceu cu media generala 5,46 din 6 posibile. I-am trimis, mindru, notele obtinute lui Dimitrie Sturdza, pentru a-i arata ca nu-si iroseste banii cu bursa lui“, ar fi scris Năstase, potrivit lui Sima. Brokerul a vorbit şi despre o altă afacere dubioasă în care ar fi fost implicat Adrian Năstase. Sima îl acuză pe fostul premier că ar fi primit un tablou în afacerea recondiţionării avioanelor MIG.

„Şpaga a fost şi un tablou de Modigliani, cumpărat de la Sotheby’s şi care deşi atârnă la Cornu, are toate actele la un stomatolog israelian care a intermediat afacerea, omul cu primul Rolls din Bucureşti. Acele acte reprezintă un şantaj perpetuu, asta dacă nu cumva a ars tabloul”, mai scrie Sima.

Cine este Sima 

Cristian Sima, fostul director al Bursei din Sibiu şi fost broker, a fugit în toamna anului 2012 din România după ce a pierdut, pe bursă, banii clienţilor săi, pe care îi administra prin firma WBS pe care o patrona. Printre clienţii săi se numărau Daniel Dăianu, Irina Schrotter şi Marie Rose Mociorniţă. Prejudiciul creat de Sima a fost estimat la vremea respectivă la 3,5 milioane de euro. Iniţial, brokerul Sima a fugit în Islanda, apoi s-a mutat în Elveţia, la St. Moritz.

La puţin timp după ce a părăsit România, brokerul a început să trimită presei de la Bucureşti scrisori, sub forma unor spovedanii, în care povestea despre el, despre cum a pierdut banii clienţilor săi, dar şi despre personaje controversate de pe scena publică locală. Ulterior, Sima şi-a deschis un blog, unde publică periodic, blog intitulat “Marea Spovedanie de Cristian Sima”.

Tagged , , , , , , , , , , ,