Tag Archives: antreprenori

Un fondator al unui startup tehnologic în valoare de 15 milioane de dolari explică de ce antreprenorii ar trebui să gândească ca nişte agricultori

Sursa: Sfin.ro

Modul în care am devenit fondator al unui startup tehnologic, cu o valoare de peste 15 milioane de dolari nu a fost unul convențional. În copilarie mi-am petrecut viaţa la ţară şi am muncit la ferma familiei mele din Gladbrook, Iowa, un orăşel cu o populaţie de aproximativ 1.000 de locuitori. N-am studiat la niciunul dintre colegiile celebre de pe coastă, nu mi-am dezvoltat vreun talent deosebit şi nici nu mi-am perfecţionat planul de afaceri în confortul vreunui accelerator de afaceri din Silicon Valley. În timp ce alţii visau să devină, peste noapte antreprenori sau investitori, eu mă ocupam cu păscutul bovinelor şi cu recoltarea soiei.

Deşi acum doar tranzacţionez produse agricole pentru sectorul privat, nu am uitat filosofia vieții de la fermă şi tot ce am învăţat acolo, de la etică muncii care respectă lucrul în echipă, până la calităţile care îi ajută pe fermieri să prospere şi să devină la fel de puternici ca directorii executivi.

Acestea sunt câteva dintre valorile pe care le-am primit, în copilărie, în Gladbrook. Ele reprezintă o parte integrantă a succesului meu ca fondator de startup tehnologic.

DEMARAJ, OPRIRE, RECUPERARE

În timpul recoltării și pregatirii sezoanelor la fermă, norma de lucru este de 16 ore pe zi. Copil fiind şi eu am vrut să alerg întâi, nu să merg, din punctul A în punctul B. Toţi fondatorii de startup tehnologic sunt familiarizați cu agitația, cu regimul de lucru, cu multele nopți nedormite și zilele petrecute în tot felul de întâlniri. Toate acestea definesc succesul companiilor lor. Dar există şi o altă faţă a acestei monede, pe care am învățat-o la fermă şi pe care majoritatea fondatorilor o ignoră: Ai nevoie de timp pentru recuperare. Nu contează câta treaba am avut, tatăl meu a ţinut, întotdeauna, că duminica să ne odihnim. Rezervarea unui răgaz precis pentru odihnă reprezintă singura modalitate prin care poți sa respecți un program stabilit.

EFICIENŢA

De fiecare dată când bunicul meu era întrebat de vorba, de alți fermieri, el găsea mereu o scuză, cum că trebuie să ajungă, urgent, undeva. În timp ce mergea către maşină, cauta să îşi găsească cheile, înainte de a ajunge la portieră. La fermă ca și în startup, timpul este bunul cel mai de preţ, iar bunicul a avut grijă, intotdeauna, sa aibe  o echipă care să lucreze în mod eficient, mai ales atunci când ferma lui era în creștere. Oamenii reprezintă cea mai mare cheltuială, iar dacă ai angajaţi care pierd timpul, costurile vor creşte pe măsură.

AI ÎNCREDERE ÎN PROPRIA VIZIUNE

Una dintre cele mai dificile munci pe care le-am prestat a fost să ajut la deplasarea vitelor, zeci de mile, de la o păşune la alta. Controlul cirezii necesită ca grup mic de oameni să stea în calea bovinelor, lucru extrem de stresant pentru un copil de 14 ani, nevoit să se confrunte cu animale care cantăresc aproape o tonă. Bovina îţi poate simți frică și îmi amintesc că o simplă ezitare, pe care am avut-o, la un moment dat, a produs o pierdere pe care nu o voi uita niciodată. Pentru că nu am stat pe locul meu, în fața turmei, în juri de 20 de bovine au fugit care, încotro, fără a mai putea fi găsite. Fie că dirijaţi o cireadă de bovine, fie că începeţi o afacere nouă, trebuie să aveți încredere în viziunea voastră, chiar și atunci când scopul final nu se arată. Dacă un CEO nu rămâne ferm în fața incertitudinilor, oamenii de care are nevoie pentru a construi o afacere pe termen lung, nu vor rămâne alături de el.

REALIZEAZĂ MAI MULT CU MAI PUŢIN

În general, de agricultură nu te apuci pentru bani. O faci doar dacă-ţi place. În consecință, fermierii sunt unii dintre cei mai inventivi şi modeşti oameni pe care îi vei întâlni vreodată. Bunica mea a pastrat tot ceea ce se putea, de la staniol la pungile de plastic în care era ambalată pâinea tip sandwich, pentru ca apoi să le refoloseasca la livrarea prânzului  fermierilor. Şi tatăl meu a fost la fel de atent la costuri iar fiecare bănuț pe care l-a economisit, l-a reinvestit în fermă. Am adoptat şi eu această mentalitate, de-a lungul ultimilor cinci ani, fiind conştient că, cu cât voi avea mai multe resurse cu atât voi putea dezvolta şi susţine mai mult afacerea.

ANGAJEAZĂ OAMENI DE ECHIPĂ

La angajare, bunicul meu le cerea candidaţilor să exemplifice ce abilităţi au de a lucra în echipa și cum anticipează ei nevoile celuilalt. Munca în agricultură reprezintă un efort de grup. Când tu conduci un tractor și altul o combină de recoltat, acestea trebuie să fie sincronizate. La fel, antreprenorii trebuie să identifice calităţile candidaţilor, în timpul procesului de angajare. Atunci când o companie se bazează pe cinci sau zece oameni, toţi trebuie să fie de acord să poarte pălării diferite, dincolo de funcția pe care o dețin,  și să preia sarcinile celorlalţi atunci când colegii sunt stresați, bolnavi sau când acoperirea responsabilităţilor este deficitară.

ACCEPTĂ RISCUL

Din punct de vedere al siguranței în afaceri, agricultura este una dintre cele mai riscante activităţi.

Fermierii trebuie să cunoască foarte bine plantele, sămânţa pe care o folosesc şi să anticipeze tot ceea ce se poate întâmpla: condiţii climatice, boli şi de ce nu, să ia în calcul şi norocul care, de cele mai multe ori, iese de sub control. Ei continuă să facă agricultură, cu orice risc. Ca antreprenor, trebuie să te simţi confortabil să faci pariuri similare. Dacă nu esti dispus să investești timp și bani în ideile de care eşti pasionat, nu vei realiza niciodată, pe deplin, potențialul acestora.

MUNCA ÎN ASOCIERE ESTE DE PREFERAT MUNCII INDIVIDUALE

Ferma noastră a fost o afacere de familie. În fiecare sezon ne-am planta grădinile, am recoltat porumbul și am crescut pui, împreună cu unchii, mătuşile şi verii mei care locuiau în apropiere. Am ajuns să apreciez culesul căpșunilor sau al porumbului în compania rudelor chiar dacă acesta nu era tocmai idealul de petrecere al weekend-ului, pentru un adolescent. Chiar și treburile mai murdare cum ar fi curățarea unei pipote de pui sunt mai plăcute când le faci împreună cu persoanele dragi şi capătă altă valoare. Lansarea unei companii necesită multă muncă și în general mentalitatea antreprenorilor este aceea de a face singuri toată treaba, mai ales în primii ani de activitate. Prin construirea unei reţele de colaboratori pasionaţi, vei evita în primul rând epuizarea și vei avea o comunitate impreună cu care vei sărbători toate realizările tale ulterioare.

De multe ori presupunem că secretul succesului este ascuns în cărțile de management sau în discursurile giganţilor din tehnologie. Eu cred că există mul înțelepciune provenită de la unul dintre cele mai originale modele ale antreprenoriatului: agricultorul. Merită exploatată!

Tagged , , , , , , ,

„Vreau o tara ca afara”… sau o construiesc?

Sursa: Sfin.ro

Interesanta dilema, nu? Sigur v-ati pus intrebarea aceasta, cand v-ati confruntat cu bariere de neconceput intr-o economie, in care fiecare antreprenor local trebuie considerat aur curat.
Pana la urma, 99% dintre antreprenorii romani traiesc cu gandul ca ei sunt mai valorosi decat multinationalele care “musca si fug” exploatand doar resursele romanesti, si cu frustrarea ca parca decidentii nu vad si nu aud nevoile de dezvoltare ale mediului de afaceri autohton.
La toate dezbaterile de afaceri apar voci care spun: “afara” mediul de afaceri e sustinut, si de multe ori au dreptate. Dar asta e…”afara”, iar noi, se pare ca primim ca model numai ce ne convine, ce ne serveste interesului imediat.
Urmeaza o perioada a promisiunilor… in care aportul antreprenorilor la campaniile electorale e dorit si cerut. Sigur ca politicienii au nevoie de sponsori si de idei, iar acesta e jocul stiut al oricarei societati in pragul unui nou scrutin electoral. Acum se vor cladi si noi sperante, in a face “o tara ca afara”. Din pacate, experienta ne arata ca putin din ceea ce se intampla in perioadele electorale se contureaza dupa alegeri.
O parte din nereusita apartine si celor care “cotizeaza” la partid pentru a fi sustinute ideile lor, dupa care isi vad de business-urile pe care le au si politicienii se simt liberi sa se tina sau nu de promisiuni.
Unii astepta profitul din investitia facuta – am dat, trebuie sa primesc – si de cele mai multe ori tinta sunt lucrari publice “din care castigam toti”. De fapt, e un castig financiar pentru unii si o pierdere imensa pentru toti, deoarece alegerile devin “un joc al influentelor” si ideile politice o moneda de schimb.
Tipul acesta de antreprenor nu vrea „o tara ca afara” in mod real, vrea sa fie „pe val” cat se poate, apoi mai vede el.
A inceput sa capete contur profilul „antreprenorului independent” – in care se incadreaza oamenii de afaceri care au incetat sa mai spere ca politici publice miraculoase ii vor face sa sesizeze ca, in sfarsit, autoritatile si politicienii lucreaza din greu pentru sprijinirea mediului de afaceri autohton. Acestia isi fac strategii proprii, care nu se mai bazeaza pe astfel de miracole si urmaresc o crestere treptata, sanatoasa a business-ului lor. Cand investesc fac scenarii pentru toate situatiile previzibile. Sunt multi si numarul lor creste, dovada a unei maturitati a societetatii romanesti. Pana la asocierea acestor „independenti” e un pas mic, ce se face odata cu descoperirea ca mai sunt si altii care nu mizeaza pe „gandul bun” al politicianului sau miracolul unei politici de suport pentru mediul de afaceri autohton.
Va invit sa cautati in jur, oameni care gandesc asa si sa va coalizati, sa deveniti o voce neinregimentata politic, dar puternica prin continutul exprimat si care poate sustine aceeasi nevoie, indiferent de „valuri”. Ar fi pasul sanatos, spre a construi „o tara ca afara” si un beneficiu pe termen lung pentru dezvoltarea societatii.
Mihaela Munteanu
Tagged , , , , ,

Cele doua Romanii ale Bancii Nationale

Sursa: Zf

Ştiam că există două Românii – una urbană şi alta rurală.

Ştiam că mai există două Românii – una a celor rămaşi acasă şi alta a celor plecaţi.

Şi mai ştiam că există două Românii chiar în rândurile celor plecaţi.

În vremea comunismului – spun unii din cei care au trăit acele vremuri şi au bătut străinătăţurile – românii din afara graniţelor, vârfurile cel puţin, cei care contau cu adevărat în structurarea unei opoziţii solide la regim, nu au putut fi o adevărată diaspora pentru că au fost divizaţi.

Nu am ştiut însă că există o Românie a “economiştilor” şi o alta a “oamenilor de afaceri”. Până miercuri, când dl Valentin Lazea economistul-şef al Băncii Naţionale a explicat ce este cu cele două Românii noi.

Cele două Românii cu multiplele lor paradigme au un numitor comun. Se dispreţuiesc una pe cealaltă.

România urbană dispreţuieşte România rurală. România celor plecaţi o dispreţuieşte pe cealaltă rămasă acasă şi nici cea rămasă acasă nu-i rămâne datoare celei plecate.

Într-o întâlnire de miercuri, la BNR, unul dintre reputaţii economişti ai României Valentin Lazea a mai definit o schizmă: România economiştilor şi cea a oamenilor de afaceri.

Dl Lazea nu este deloc echivoc în ce spune, ci explicit dualist: Există, spune domnia sa, în România două viziuni complet diferite în ceea ce priveşte percepţia realităţii economice – una a mediului de afaceri şi cealaltă a economiştilor.

Evident că dl Lazea face parte din a doua categorie, a economiştilor.

Iată diferenţa, în opinia domniei sale: “Prima (viziunea antreprenorilor – n.n.) este pe termen scurt şi parohială cu accentul săgăsim o soluţie naţională la problema pe care o avem. A doua (a economiştilor – n.n.) este, de regulă, pe termen mediu şi lung, macroeconomică şi europeană sau globală. Mediul de afaceri trebuie să înţeleagă că stabilitatea macroeconomică reprezintă fundamentul oricărei dezvoltări durabile, şi nu doar un «nice to have»”.

Nu sunt vorbe spuse la nervi. Dl Lazea are mereu discursurile atent construite. Iar prezentarea sa de miercuri este, în privinţa cifrelor, foarte exactă.

Întreaga discuţie trebuie aşezată în contextul reducerilor de taxe într-un procent pe care Banca Naţională, Consiliul Fiscal, FMI Comisia Europeană îl consideră exagerat şi în măsură să pună în pericol stabilitatea macroeconomică. În mare, şi economiştii care nu lucrează pentru bănci şi mediul de afaceri au acceptat o astfel de poziţie şi, la vremea respectivă, chiar Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România a avut obiecţii faţă de o reducere atât de abruptă a taxelor. Dar sentimentul general în rândul mediului de afaceri este că reducerile de taxe sunt bune: consumul creşte, prin urmare afacerile cresc. Nu este bine?

De ani de zile taxele au tot crescut. Taxa pe stâlp, taxe noi în agricultură, acciză nouă la carburanţi, reevaluare a facilităţilor fiscale. Toate lumea aplaudă faptul că cresc încasările la buget, dar nimeni nu face socoteala să vadă cum ar fi stat bugetul fără aceste noi taxe. Şi acum când se reduc taxele nu este bine că se reduc?

Aplauzele pentru reducerea puternică taxelor înseamnă “viziune pe termen scurt”, în opinia economistului-şef al BNR: “Mediul de afaceri trebuie să înţeleagă că stabilitatea macroeconomică reprezintă fundamentul oricărei dezvoltări durabile”.

Chiar trebuie muştruluit mediul de afaceri? Ce să fac el, prin urmare? Să spună că reducerile de taxe nu sunt bune pentru că încurajează consumul şi supraîncălzesc economia? Să ceară guvernului să renunţe la reducerile de taxe pentru păstrarea echilibrului macroeconomic?

În lunga criză a lumii, băncile, cu tot cu economiştii lor de renume, au fost salvate de state – erau “prea mari” ca să poată cădea. Nu şi companiile, ele erau “prea mici”.

În România, dacă te uiţi pe datele Registrului Comerţului, ai crede că nimic nu s-a schimbat din 2008 încoace – companiile intră, ies de pe piaţă, soldul rămâne cam acelaşi: în jur de 500.000 de companii. Diavolul se ascunde în detalii, însă: din 2008 până în 2014 din economie au dispărut peste 40.000 de companii antreprenoriale. Mai grav: aceleaşi companii antreprenoriale, au avut în 2014 cu 721.000 de angajaţi mai puţin decât în 2008. Iar datele nu arată că cei plecaţi s-ar fi angajaţi în multinaţionale care au şi ele cu 20.000 de angajaţi mai puţin în 2014 faţă de 2008.

Este o viziune “pe termen scurt şi parohială, cu accentul să găsim o soluţie naţională”, dacă te uiţi la companii, în special la cele naţionale? – 422.000 de companii naţionale şi 38.000 de mutinaţionale erau înregistrate în România în 2014. Să le despovărezi de taxe?

Cine să facă atunci businessul dacă nu companiile româneşti – de vreme ce au cei mai mulţi angajaţi (2,4 milioane faţă de 1,2 milioane, multinaţionalele) şi, pe sold, raportează câştiguri şi plătesc, prin urmare, impozite pe profit de câteva ori mai mult decât mutinaţionale deşi au cifre de afaceri juma – juma? (Companiile cu capital străin au avut, potrivit calculelor ZF în baza datelor Recom, între 2008-2014, un sold al profitului net, calculat ca diferenţă între profitul şi pierderile nete raportate de numai 2,5 mld. lei. Acelaşi indicator în cazul antreprenorilor a fost de 22 de ori mai mare – 55 mld. lei).

Desigur că economiştii nu fac diferenţă între companiile locale şi multinaţionale. Nu a făcut-o nici dl Lazea. Obiecţiile domniei sala se referă la modul în care este stimulată economia; prin consum, în cazul în care scad taxele, lucru aplaudat de companii; prin investiţii, în cazul în care cineva s-ar îndura să le facă.

Cum împingi însă lucrurile în direcţia dorită de economişti precum dl Lazea  – creştere prin investiţii şi excedent de cont curent (sic!)?

Investiţiile au început să crească începând cu trimestrul patru al anului trecut. Dar sunt investiţii private, pentru că cele ale statului nu sunt. Investiţiile de capital sunt, la nouă luni, cu 6% mai mici decât cele de anul trecut, an/an. Investiţiile totale (de capital şi din fonduri UE) sunt cu 15% mai mari, an/an, dar la ani lumină distanţă de programul stabilit la începutul anului. Bugetul ar trebui să cheltuiască pe investiţii 44,8 mld. lei în 2015 (cheltuieli de capital şi din fonduri UE), dar nu a cheltuit la nouă luni decât 19 miliarde de lei – este clar, prin urmare, că programul de investiţii nu va fi atins. Dar dl Lazea nu critică guvernul, nu se face ca instituţiile să se critice între ele!

Aşadar, investiţiile sunt aşteptate din mediul privat. Dar cum să crească investiţiile în mediul privat, dacă ele nu sunt stimulate? Nu ne învârtim în cerc?

La asta trebuie căutat răspuns. În rest, poveşti că trebuie să crească absorbţia fondurilor europene, că trebuie stimulate investiţiile, exporturile, astea le auzim de ani de zile. Ce nu auzisem până acum e că “economiştii” sunt europeni şi mondialişti, cu viziuni largi, în vreme ceilalţi din business sunt “parohialişti” şi limitaţi în timp şi spaţiu.

Nota 1

Dacă economiştii vor să limiteze consumul atunci ar fi bine să se mai uite şi la televizor să vadă ce reclame îşi mai fac băncile pentru încurajarea creditelor. Este unul bandajat ca vai de capul lui, chior şi şchiop, de nu dai doi lei pe el, dar o bancă tot îi dă credit şi nu-i cere niciun document.

Nota 2

Iată ce primesc pe e-mail de la o bancă: “(…) ne-a cuprins febra cumpărăturilor împreună cu (…) punem mână de la mână şi-ţi oferim reduceri speciale în perioada (…).

Deci cine încurajează consumul?

Tagged , , , , , , , ,