Tag Archives: atentat

Acest Oprea minte mica…un obraz gros ca un sorici de porc imbatranit prematur…

Sursa: Comisarul

Cine-l protejează pe acest jeg ordinar cu obrazul gros ca șoriciul de porc îmbătrânit în cocină numit Gabriel Oprea? De ce nu s-au autosesizat încă instituțiile statului după ce un fost ministru al Apărării a declarat în direct, cu amănunte, cum folosea elicopterele Armatei Române pe post de taxiuri pentru a se deplasa moca la ședințele partidului său de doi lei? În ce țară am ajuns să trăim? Dacă denunțul unui fost ministru al Apărării nu este de ajuns prezentăm încă două dovezi pentru autosesizare. Mai mult, ca și în cazul comunicatelor dubioase ale MAI de acum, și când era la Apărare avem de-a face cu aceleași diversiuni, pardon, cu aceleași falsuri. Ce dracu, oameni buni din servicii și parchete, oricare ar fi ele, până și Antenele l-au lăsat din mână!

Dovada numărul UNU-2010

Sâmbătă, 9 octombrie, la Satu Mare a avut loc conferinţa de alegeri a filialei judeţene a UNPR. Din partea conducerii centrale a partidului au participat ministrul Gabriel Oprea, deputatul Marian Sârbu şi senatorul Cristian Diaconescu. Evenimentul a fost intens mediatizat, pentru a se induce opiniei publice faptul că UNPR are în această parte a ţării o organizaţie puternică. În aceeaşi zi, liderii UNPR în frunte cu Gabriel Oprea au participat şi la conferinţa judeţeană de alegeri a filialei din Sălaj. Nu întrunirile judeţene ale UNPR reprezintă însă evenimentul zilei de sâmbătă, ci modalitatea prin care ministrul Gabriel Oprea s-a deplasat de la Bucureşti la Satu Mare. Cum în zilele de la sfârşitul unei săptămâni, compania TAROM nu operează zboruri spre Satu Mare şi Baia Mare, ministrul Gabriel Oprea nu s-a sfiit şi a apelat la un avion aparţinând Armatei.

Un comunicat dubios al MApN: “Vizită de lucru” pentru acoperirea acţiunilor UNPR

Într-un comunicat de presă emis sâmbătă 9 octombrie de către MApN se arată că “Ministrul Apărării Naţionale Gabriel Oprea a efectuat sâmbătă, 9 octombrie, o vizită de lucru planificată la Batalionul 52 Geniu «Tisa» din Satu Mare, unde s-a întâlnit cu comandanţii unităţilor militare din judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, cu personalul batalionului de geniu, precum şi cu reprezentanţi ai militarilor din categoriile de forţe care îşi desfăşoară activitatea în aceste garnizoane”.

Trecem peste “coincidenţa” privind faptul că “planificarea” acţiunii MApN a fost făcută exact în perioada în care se desfăşurau conferinţele de alegeri ale UNPR Satu Mare şi Sălaj. Comunicatul este însă dubios. Conform presei locale, vizita la Batalionul 52 a avut loc vineri, 8 octombrie, după-amiaza, în timp ce ziua de sâmbătă, 9 octombrie, a fost exclusiv rezervată acţiunilor UNPR. Cine a emis acest comunicat trebuie să lămurească “eroarea” privind ziua vizitei de lucru.

Sârbu şi Diaconescu sunt militari?

Reuşind să refacem filmul evenimentelor, rezultă că în ziua de sâmbătă avionul MApN a stat la dispoziţia ministrului doar pentru acţiunile politice ale acestuia pe linie de partid. Reuniunea UNPR Satu Mare s-a desfăşurat cu începere de la ora 10.30 la un restaurant din localitate (presa nu a avut acces!!!), iar cea a UNPR Sălaj a început la ora 15.00. La plecarea din Satu Mare, conform informaţiilor primite de la senatorul PSD, Valer Marian, în avionul militar au urcat şi ceilalţi doi lideri din troika de conducerea a UNPR, deputatul Marian Sârbu şi senatorul Cristian Diaconescu. Ce au căutat cei doi membri UNPR într-un avion care a făcut un zvor pe cheltuiala MAN trebuie să aflăm de la minister. De asemenea, de ce ministrul de resort s-a folosit de un aparat de zbor al armatei în ziua în care a avut doar acţiuni pe linie de partid iarăşi trebuie lămurit. În plus, conform unor informaţii din zonă, delegaţia UNPR a beneficiat pe perioada stagiului din nordul ţării şi de antemergător al poliţiei militare.

Poliţia Militară şi agenţi ai DIA l-au ferit pe ministru de ochii presei

Vă prezentăm o relatare din presa locală (Informaţia Zilei Satu Mare) privind sosirea ministrului Apărării la Satu Mare.

“Iniţial, aeronava Armatei, un AN 26, trebuia să aterizeze în jurul orei 14, după cum ne-a comunicat preşedinta Organizaţiei judeţene a UNPR, Anca Petran, apoi ni s-a spus că va ateriza la ora 13.20, iar la final, aceasta a pus roţile pe pista Aeroportului internaţional Satu Mare în jurul orei 16.25. (…) Înainte cu peste o oră de aterizarea aeronavei militare, membri ai Poliţiei Militare şi ai DIA au împânzit curtea şi Sala de aşteptare a aeroportului şi, în afara angajaţilor acestuia, nimănui nu i s-a permis accesul în zonele în care s-ar fi putut afla ministrul. Apoi, cu câteva minute înainte de aterizarea acesteia, trei maşini, din care două cu geamuri fumurii, au intrat în parcarea aeroportului şi, după aterizare, au tras lângă uşa avionului. La aeroport, general – cu patru stele în rezervă – Gabriel Oprea a fost întâmpinat numai de colonelul Alexandru Păun, comandantul Batalionului 52 Geniu şi al Garnizoanei Satu Mare, şi de Anca Petran. (…) La aproximativ 5 minute după aterizare, cele 4 maşini din convoiul său, printre care şi cea în care era ministrul, având în faţă o maşină a Poliţiei Militare, au ieşit pe poarta aeroportului. (…) Aeronava cu care a venit a rămas în parcarea aeroportului până sâmbătă, la prânz, când va decola avându-l la bord pe ministru, către Bucureşti”.

După cum se poate observa din această relatare, deşi din “programul” aterizării au fost excluşi toţi civili, preşedinta UNPR Satu Mare, Anca Petran, a avut acces peste tot, inclusiv “în zona zero”. 

Dovada numărul DOI/2011

În 2011, site-ul antena3.ro scria despre ministrul Gabriel Oprea, care a folosit un elicopter MApN pentru a ajunge la o şedinţă UNPR.

Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, a folosit un elicopter al armatei pentru a ajunge la o şedinţă de partid. Gabriel Oprea a folosit elicopterul pentru a ajunge la şedinţa UNPR de la Deva.

Informația a fost reluată acum de Observatorul Antena1, cu filmuleț cu tot…

https://www.youtube.com/watch?v=rF2j4OVpzUA&feature=youtu.be

Declarația-denunț a lui Corneliu Dobrițoiu de la Digi24

Dvs ați cerut demisia lui Gabriel Oprea în urmă cu câteva zile. Vă mențineți poziția?

Poziția mea a fost determinată de informațiile apărute în presă. Instituția nu a avut o poziție foarte clară.

În aceeași declarație ați făcut referiri la felul în care Gabriel Oprea se folosea de infrastructura Armatei.

Dumnealui, în calitate de ministru, a simțit nevoia unui dispozitiv de securitate mai degajat. În deplasările sale a folosit din plin resursele Armatei. În perioada respectivă bugetul apărării era insuficient. Ca să folosești banii din buget pentru deplasări cu elicopterul în scop politic în repetate rânduri denotă anumită atitudine față de sistem.

Ele nu ar fi nici legale?

Bine ar fi să fie analizate. S-au făcut sub egide ale zborurilor de instrucție. Dacă te deplasezi la o întâlnire de partid te folosești de mijloacele partidului.

Zbourile de instrucție, erau în acte trecute așa?

Echipajele elicopterelor de transport, când se deplasează ele, pentru a satisface niște nevoi de transport al Ministerului Apărării. În scripte așa figurează.

Spuneți un lucru pe care nu l-am mai auzit în spațiul public.

Ministrul aprobă zborurile de instrucție. Problema e că cel care utilizează acel zbor participă la alte misiuni. Depinde cu aparatul cu care se zboară. Echipajul derulează aceleași activități și la transportul de persoane și la echipaje.

Dvs spuneți că apar minciuni în actele armatei atunci când vorbim de zbouri de instrucție folosite de Gabriel Oprea?

Unele dintre ele. Finalitatea a fost în scop politic și nu militar. Ele ar trebui cercetate.

Ați făcut vreo sesizare?

Când am fost ministru, premierul Ponta a trasat ca sarcină miniștrilor din guvern să facă un audit în primele luni. Eu l-am informat pe premier că nu poți să faci un audit într-o lună de zile. Am făcut o analiză de stare, prilej cu care au apărut unele probleme legate de avansări. Paradoxul este altul. Netransmise de mine, eu l-am informat pe premier, cum au ajuns ele în presă? În aceeași perioadă, în spațiul redus de timp, șase luni de zile, s-a făcut un control despre pensiile militare. Ce pot spune este că în urma procesului de recalculare a pensiilor a rezultat o sumă de aproximativ 3 milioane de euro pe an pe care minsterul o plătea în plus.

I-ați spus premierului Ponta de aceste lucruri, i-ați spus și despre modul în care dl Oprea a folosit aparatele ministerului?

Nu te poți duce la premier decât cu un documentar în urma unei analize. Eu n-am mai apucat pentru că n-a mai fost timp.

Există actele la minister?

Cum să nu! Au fost situații în care presa a semnalat faptul că au fost folosite mijloacele armatei la deplasări politice. În documentele ministerului o să găsiți zborurile așa cum au fost ele planificate. Mai departe, echipajul nu poate să dea detalii.

Vorbiți despre zboruri. Dl Oprea nu a fost singurul demnitar care a beneficiat de echipamentul armatei. Au fost alți miniștri?

Aceste date pot fi accesate de către organele de anchetă. Un zbor cu persoane… ministrul trebuie să aprobe urcarea la bord a persoanelor civile din afara ministerului.

Ați văzut documente în care apar numele altor demnitari români?

Nu s-a făcut o anchetă, pentru că a venit luna decembrie și ministerul condus de liberali a fost predat social-democraților.

Pare destul de grav. Autoritățile ar trebui să se autosesizeze?

Povestea autosesizării e una lungă și siropoasă. Ar fi trebuit să se autosesizeze când a apărut în presă. Nu acum, la ani și ani după.

Vorbeam de elicopter. Sunt și alte tipuri de escorte ale poliției și armatei.

Un demnitar, în speță ministrul apărării, are voie la protecție 24 de ore din 24. Depinde de nivelul de percepție a ministrului asupra riscurilor și amenințărilor la adresa sa sau a familie sale. Dacă instituțiile abilitate ale ministerului aduc la cunoștință ministrului, categoric. Și dl Oprea s-a deplasat din plin. Din plin, zilnic. Eu nu am avut percepția unor riscuri deosebite, de aceea am folosit o mașină și ofițerul de protecție. Categoric că n-am acceptat protecție la domiciliu peste noapte. Aceste lucruri ar fi normale dacă există o percepție de amenințări că el sau familia lui este vizată de oameni cu intenții mai puțin creștine.

În perioada în care dl. Oprea folosea echipamentele, armata o ducea atât de bine? Își permitea să deplaseze un ministru la o activitate politică?

Percepțiile sunt diferite. Pentru echipaje orice zbor de instrucție este un cost în plus în ceea ce privește capacitățile profesionale. Din cauza subfinanțării cronice, aceste standarde erau la un nivel subminimal. Standarul agreat de către România ca stat membru NATO a fost de 120 de ore de zbor. Nivelul de zbor coborâse cu mult sub 50 de ore pe an.

Putem considera un lux?

Orice folosire a resurselor dedicată altui scop decât creșterea capacităților operaționale, părerea mea este că… dar chiar și acel zbor este benefic pentru echipaj.

Pot să zboare și fără dl. Oprea

S-a forțat nota fără doar și poate.

Tagged , , , , , , , , , ,

Sa admiram culturile individualiste: studiu de caz-atentatul din trenul Thalys Amsterdam – Paris si zborul U93

Sursa: Adevarul.ro

Care e deosebirea dintre trenul de mare viteză Thalys Amsterdam-Paris, la bordul căruia vinerea trecută s-a urcat un atentator cu un Kalaşnikov (cum a trecut prin detectorul de metale, vom afla), şi zborul 93 al United Airlines, deturnat pe 11 septembrie 2001?

De destin: primul a scăpat din incident fără niciun mort, cu doar doi răniţi. Cel de ai doilea s-a prăbuşit cu 44 de pasageri, echipajul şi cei patru terorişti la bord lângă Lacul Indian, în Somerset County, Pennsylvania. Dar asemănarea e ce ar trebui să ne intereseze. Sunt singurele două cazuri de tentativă de deturnare în care pasagerii au acţionat, au luat situaţia în propriile lor mâini.

Zborul 93 a fost mai special. Teroriştii au acţionat cu circa un sfert de oră mai târziu decât în celelalte zboruri atacate ceea ce a făcut ca pilotul să primească un avertisment de la controlul aerian asupra riscului ca în cabină să pătrundă nişte intruşi. Vreo doi pasageri erau pe telefon – în zborurile americane, spre deosebire de cele europene, e demult permis – şi au aflat ce vedeau rudele lor la televizor, că două avioane deja se loviseră de turnuri. Primul om care a acţionat eroic a fost un pasager de la clasa business, care a fost înjunghiat – teroriştii nu aveau mitraliere, doar cuţite de hârtie. Pe urmă pilotul, care nu avea cum baricada uşa, dar a transferat către turn toate comunicaţiile din cabină şi a pus pilotul automat în altă direcţie. A fost doborât şi el. Dar cum atentatorii erau puţini, ei au ameninţat cu bomba şi s-au retras în cabină. În spate, pasagerii au discutat, şi-au luat rămas-bun de la familii, şi au şi votat, după o scurtă deliberare, un curs de acţiune. Au luat, ca atare, cabina cu asalt. O stewardesă pregătise apă clocotită să arunce pe atentatori. Avionul s-a prăbuşit cu ei toţi, fără să mai ajungă la ţinta sa, Capitoliul, sediul Congresului (Parlamentul) american.

Trenul Thalys de Paris a avut şi el câţiva oameni care au acţionat. În mod miraculos, în tren se aflau trei americani, unul din Air Force (în timpul lui liber), al doilea din Garda Naţională (abia venise din Afganistan în liniştita Europa pentru vacanţă) şi al treilea un californian, amicul lor. Ei sunt cei care au sărit primii pe teroristul cu Kalaşnikov, urmaţi de un specialist în IT, englez de vîrstă mijlocie, un fel de inspector Barnaby ca înfăţişare, care, când a văzut magaziile cu cartuşe şi-a spus că mai bine mori făcând ceva- teroristul avea gloanţe destule ca să omoare tot trenul şi a sărit după el. A ajuns al patrulea. Arma automată se pare că se blocase, aşa că s-au ales doar cu tăieturi. De asta e şi un pic de destin la mijloc.

Dar altfel nu poţi să nu te întrebi ce fel de cultură e asta, anglo-saxonă, care creează asemenea oameni, atunci când în ţările noastre, dacă un hoţ agresează o bătrână în autobuz, lumea nu ştie cum să se uite în altă parte? Şi nu e o întâmplare. Acum cîţiva ani mă duceam să văd casa lui Thomas Jefferson, unul din părinţii Constituţiei Americane, foarte admirat de mine, la Monticello, în Virginia. Am împrumutat o Toyota veche de la un prieten şi un cauciuc mi-a explodat pe autostradă. Printr-o minune am ţinut maşina dreaptă şi am tras pe banda de urgenţă – cred însă că zgomotul se auzise până la Capitoliu, iar balansul de toţi cei din spate. Maşina din spatele meu a tras după mine şi şoferul ei, un băiat de vreo 30 de ani, a venit să vadă dacă sunt bine. A sfârşit prin a-mi schimba roata (nici nu ştiam unde e rezerva, şi ce noroc că maşinile vechi încă aveau aşa ceva), a refuzat douăzeci de dolari, ca şi strângerea de mână, că se murdărise, mi-a spus doar că el era un US Marine în ziua lui liberă şi că se bucură că mi-a putut fi de folos. Nu fusese niciodată la Monticello şi nici nu avea de gând. Îl ştia din pozele din abecedar.

Fericite culturile care au internalizat asemenea valori, curajul, solidaritatea, integritatea, demnitatea, iniţiativa, transmise de antrenorul de sport, de părinţi şi de comunitate fără să fie nevoie de ore de educaţie morală, de educaţie religioasă, de educaţie civică, şi de vizite la muzee (deşi merită). Care se impregnează de la cei din jur şi radiază pentru oricine trece pe acolo, un vecin de autostradă, de exemplu. Că în tren mai erau şi alţi oameni: francezi reclamagii, de exemplu, care au protestat că personalul nu a fost la înălţime, că te poţi tăia când spargi geamul de la alarmă, şi, în general, că de aia plăteşti impozite, să fii apărat de organele statului.

Aşa e. Decât că, până ajungeau organele statului, puteau fi toţi morţi. De asta culturile individualiste sunt măcar de respectat, dacă nu le putem emula.

Tagged , , , , , , , , , , ,