Tag Archives: banca mondiala

INTRACOM/INTRASOFT + INTRAROM – definiţia suficienţei bazate pe incompetenţa unor funcţionari din Ministerului Justiţiei

Sursa: Sfin.ro

Urmare articolului publicat în data de 14 Martie 2014, în care aduceam în atenţia dvs. stadiul implementării unuia dintre cele mai importante proiecte de infrastructură informatică destinat reformei sistemului judiciar din România, am considerat de cuviinţă să solicit un punct de vedere din partea responsabililor din Ministerul Justiţiei prin intermediul unei solicitări în baza Legii 544/2001, Actualizată în 2016, privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Citeşte si  INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Pentru că analiza răspunsurilor primite din partea Ministerului Justiţiei necesită atenţie şi dezvoltare pe pe marginea fiecăruia, articolul de faţă va avea două părţi. Cea de-a doua parte, în zilele următoare… Cu siguranţă.

Departe de a avea darul să mă liniştească, răspunsurile primite din partea departamentului de presă al ministerului, au adâncit şi mai mult „ceaţă” în care se află acest proiect şi a născut noi controverse. Îmi pun în mod firesc întrebarea, cine, pe cine, încearcă să acopere?

CEAŢĂ SAU PERDELE DE FUM?

În primul rând mi se confirmă faptul că la data de 14.12.2010 a fost semnat contractul pentru implementarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România. Ori acest contract iniţial prevedea ca perioada de implementare să se întindă până în 2017, inclusiv cei trei ani de garanţie şi suport tehnic (asistenţă tehnică). Aşa cum arătam în precedentul articol, în acest moment termenul de finalizare a contractului s-a rostogolit până în anul 2020. Într-o primă fază au fost achiziţionate echipamentele şi licenţele software necesare care nu au fost instalate şi folosite pentru că sistemul funcţionează doar pe câteva dintre aplicaţiile sale: HR & Payroll pentru patru beneficiari, buget pentru 4 beneficiari și aplicația ER & DR (gestionare a petițiilor și registratură documente) specifică exclusiv beneficiarului Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne punem firesc întrebarea, încă odată, chiar dacă în anul 2017 tot sistemul va fi funcţional, cum va fi acesta instalat pe echipamente uzate moral, vechi de aproape 7 ani, depăşite din punct de vedere al performanţei?

Halucinant mi se pare însă răspunsul legat de momentul în care Ministerul Justiţiei a luat la cunoştinţă despre schimbarea majoră intervenită în componenţa joint-venture-lui furnizor: “Notificarea referitoare la modificarea structurii Furnizorului a fost transmisă Ministerului Justiției ulterior operațiunii de absorbție, contractul fiind modificat în acest sens prin act adițional, fără a fi însă revizuite responsabilitățile Furnizorului în dezvoltarea RMS. La momentul amendării contractului, proiectul se află în faza de planificare și design.” Despre ce vorbim aici? Este posibil ca într-un proiect finanţat de Banca Mondială în cadrul unui program elaborat de reformare a sistemului judiciar, să nu fie anunţat ministerul a priori despre o modificare de substanţă, o absorbţie, în structura furnizorului dar mai ales să nu fie revizuite responsabilităţile din acel moment şi îndeosebi să nu fie analizat stadiul implementării proiectului? În contractul iniţial, la “Annex 1 “Implementation Schedule Table” termenul pentru obţinerea Acceptanţei Operaţionale pentru întreg sistemul (Operaţional Acceptance of the RMS) este săptămâna 206 – 15.03.2015, iar perioada de garanţie şi suport tehnic (Technical Support Services) este Săptămâna 361 – 31.05.2018. La data la care s-a semnat actul adiţional de modificare a contractului, în Septembrie 2013, conform aceluiaşi plan de implementare, aprobat în luna Mai 2011, sistemul ar fi trebuit să aibă, inclusiv Pilonul 4 – Consiliul Superior al Magistraturii, implementat şi acceptat operaţional.

ÎNTRE OGLINZI PARALELE

Întrebând despre termenul de finalizare a contratului care este menţionat şi pe site-ul just.ro, 20.03.2017 ministerul răspunde “Termenul 20.03.2017 reprezintă dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS. Perioada de 3 ani de suport/mentenanță post-implementare începe de la data la care toate modulele primesc acceptanță operațională.” De ce ar trebui menţionat în mod explicit termenul de acceptanţă operaţională de la care începe perioada de suport/mentenanţă post implementare şi nu termenul de finalizare a contractului? Simplu, pentru că se feresc să spună că acest contract va fi finalizat, dacă va fi finalizat, în anul 2020. Acest joc al umbrelor în răspunsuri şi al datelor mai mult sau mai puţin exacte confirmă faptul că termenul a fost decalat cu trei ani fără să se precizeze cine şi-a asumat răspunderea pentru tot ce atrage în mod firesc acest decalaj şi mă refer aici la costuri cu resurse umane alocate de către Ministerul Justiţiei, plata pentru echipamente fără ca acestea să fie utilizate în conformitate cu scopul achiziţiei, etc. Mai mult decât atât, ambiguitatea răspunsului confirmă faptul că, în fond, contractual iniţial a fost amendat cu noi termene fără a se fi făcut o serioasă analiză de impact. Cred că este important să informăm plătitorii de taxe şi impozite că vor avea de suportat din buzunarul propriu eventualul eşec al acestui proiect, deoarece banii consumaţi până la data indicată, vor fi returnaţi către Banca Mondială, conform prevederilor stipulate în toate contractele de acest tip.

Dar să mergem pe încredere în răspunsurile primite de la oficialii Ministerului de Justiţie şi să acceptăm termenul pe care aceştia l-au înaintat de 20.03.2017 ca fiind “dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS”… Nu pot să nu îmi pun firesc întrebarea cum este posibil să fie finalizat un proiect de o asemenea anvergură dacă până la această dată nu au fost acceptate funcţional, decât aproximativ 20% din ariile incluse, conform documentelor publice prezentate atât pe site-ul Băncii Mondiale cât şi pe cel al Ministerului Justiţiei? Dacă aplicaţiile de HR & Payroll, aplicațiile de Buget și aplicația ER & DR acceptate funcţional (au fost testate) nu au fost încă acceptate operaţional, din 2014 până în prezent, ce şanse de finalizare şi acceptare operaţională au aplicaţiile, care nu sunt încă definitivate din punct de vedere funcţional, până în martie 2017?

CINE, PE CINE, ÎNCEARCĂ SĂ ACOPERE?

Ceea ce urmează este aiuritor… Întrebaţi despre motivele reale care au dus la întârzierea implementării sistemului RMS, oficialii Ministerului Justiţiei răspund: În anii 2012, 2013 și 2014, Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar, în cadrul căruia este finanțat și acest contract, a fost afectat de o alocare bugetară deficitară, cauzată de limite bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, în această perioadă, Ministerul Justiției nu a putut aloca integral pentru acest contract sumele solicitate anual de Furnizorul RMS pentru respectarea graficului de implementare. Această alocare bugetară deficitară a condus la diminuarea resurselor de către Furnizor și implicit a determinat revizuirea graficului de implementare.”

Înţeleg că proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar derulat cu finanţare de la Banca Mondială, nu a fost implementat în conformitate cu termenul contractual datorită faptului că Ministerul Justiției nu a putut aloca integral, pentru contractul RMS, sumele solicitate anual de furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom, menţionând că sursa de influenţă asupra rezultatului a fost limita bugetară severă impusă de Ministerul Finanțelor Publice. Decriptat, răspunsul ne induce idea că întârzierea în implementarea acestui proiect se datorează beneficiarului, adică Ministerului Justiţiei. Pe cale de consecinţă înţeleg, că furnizorul, în speţă Intracom/Intrasoft + Intrarom, a livrat faze de proiect, pe care din lipsă de fonduri, autoritatea contractantă nu a reuşit să le achite. Acest proiect are, aşa cum rezultă din documentele prezentate pe site-ul Băncii Mondiale, praguri de plată în funcţie de atingerea unor obiective clare, stipulate în contract nu plăţi anuale.

Se afirmă că alocarea bugetară deficitară a condus la diminuarea de către furnizor (Intracom/Intrasoft + Intrarom) a resurselor umane implicate în procesul de implementare din cauza limitelor bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice”. Este extrem de greu de crezut că, dintre sutele de mii de programe finanţate de Banca Mondială, din 1944 până în prezent, tocmai acesta să fi fost subfinanțat. Vorbim totuşi despre singura iniţiativă de tip ERP la nivel mondial strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. România a primit aproximativ 100 de milioane de euro pentru cele 100 de contracte/proiecte care fac parte din Program. Printre acestea se numără şi implementarea sistemul RMS.

Prin răspunsul de mai sus am putea înţelege că Ministerul Justiţiei a ales să-şi asume responsabilitatea sacrificării Reformei Sistemului Judiciar din România în încercarea de a acoperi derapajul în implementarea celui mai important proiect din Program şi implicit a Consorţiului Intracom/Intrasoft + Intrarom, furnizorul care nu a reuşit să obţină acceptanţa operaţională pe niciun pilon, în decursul a 6 ani.

Să înţelegem că în acest moment furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom poate percepe Ministerului Justiţie penalităţi pentru întârzierea plăţilor pentru serviciile efectuate? În acest caz ar fi interesant de aflat dacă există o notificare oficială către furnizor, de stopare a procesului de implementare sau de solicitare a unei perioade de relaxare a termenelor, din lipsă de fonduri.

Vom continua în zilele următoare încercând să descâlcim toate iţele acestui proiect extrem de încâlcit.

Tagged , , , , , , , , , ,

INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Sursa: Sfin

Managementul sistemul judiciar românesc, se afla la mâna grecilor… Vă veţi întreba, desigur, care greci? Păi, tot ăia de la Intracom, Intrarom, Intrasoft şiIntra… ce-o mai vrea muşchiul lor, pentru că, veţi vedea, au intrat adânc în toate locurile de unde puteau „trage” cât mai mulţi bani publici.

UN PROGRAM ISTORIC 

În anul 2010 pe la sfârşit, înainte de Crăciun, mai precis pe data de 14 decembrie, se semnează un contract între Ministerul Justiţiei şi asocierea Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România, cu acţionar majoritar Intracom Telecom tot din Grecia, companie care în 2006 a vândut 51% din acţiuni holdingului rus Sistema. Obiectul contractului, generos dealtfel, implementarea unui sistem informatic complex de management al resurselor (RMS) pentru Ministerul Justiţiei (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din Proiectul Reforma Sistemului Judiciar din România, finanţat de Banca Mondială cu aproximativ 15 milioane de Euro.

Aici trebuie menţionat faptul că programul Reforma Sistemului Judiciar din România, este cel mai mare ca valoare, complexitate şi impact, dedicat strict unui sistem judiciar, din istoria Băncii Mondiale. Din acest program complex fac parte nu mai puţin de 100 de contracte/proiecte iar implementarea sistemul RMS este singura iniţiativă de tip ERP, la nivel mondial. Pornind de la aceste considerente putem spune că ne aflăm în faţa unui proiect istoric, în cadrul unui program istoric, chiar dacă elementele sale de vizibilitate sunt reduse, cel puţin în acest moment.

 UN SUCCES SAU UN EŞEC RĂSUNĂTOR?

Termenul de finalizare şi de predare a RMS, 100% funcţional, prevăzut în contract, este 15 martie 2015 după ce, nu mai târziu de sfârşitul lunii aprilie 2014 ar fi trebuit să fie predate toate cele 8 subsisteme componente. Tot prin contract se stipulează că, între 2014-2017, deci timp de 3 ani se va derula perioada de întreţinere şi garanţie, hardware şi software, a sistemului. Mâine se împlineşte un an de la această dată care ar fi trebuit să fie, la rândul ei, istorică şi peste numai o lună, ar fi trebuit să se consume al doilea an de garanţie. Pe cale de consecinţă, sistemul ar trebui să ruleze la întreaga capacitate iar funcţionarii Ministerului de Justiţie să fie extrem de mulţumiţi pentru că au la dispoziţie un instrument de lucru performant. Ce credeţi că se întâmplă? Păi, nu prea se întâmplă nimic, sau aproape nimic… De ce? Pentru că au avut grijă grecii!

MOMENTELE UNUI EŞEC AŞTEPTAT

Dar să revenim la contract… În perioadă mai – octombrie 2011, se negociază asiduu planul proiectului care în final este aprobat după ce toate observaţiile beneficiarului sunt însuşite de către furnizorul de servicii. Ar fi trebuit ca din acest moment totul să se desfăşoare conform acestui plan aprobat, nu? Ei bine nu! Inventivii parteneri greci ai asocierii, Intracom IT Services, în septembrie 2013, pun de o fuziune transfrontalieră prin care Intrasoft Internaţional SA din Luxembourg, preia, prin absorbţie, firma mamă. Un fel de pui care îşi înghite mama. Urmare, preia locul firmei mamă în asocierea semnatară a contractului cu Ministerul Justiţiei.

Asta nu ar fi însemnat mare lucru dacă oamenii şi-ar fi însuşit contractul şi l-ar fi dus mai departe respectând pas cu pas planul proiectului aprobat. Noua asociere constată în septembrie 2013 că are de-a face, în acest contract, cu o altă realitate, în care ei ca furnizori de fapt implementează 5 sisteme de management diferite, pentru 5 beneficiari diferiţi şi independenţi nu un singur sistem integrat, unificat, aşa cum era stipulat în contractul iniţial. Au trebuit să treacă aproape 3 ani ca să se „lumineze” celebrii integratori grci, ce au de făcut. Noua realitate, evident, generează alte „realităţi” contractuale care rostogolesc termenele până aproape în 2020. Inteligent sau şmecheresc? Nu ştiu dar cu siguranţă specific Intra… ce-or fi ei, greci, luxembrughezi, cine mai ştie…

PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

În acest moment se nasc multe, foarte multe întrebări… În ce stadiu se află proiectul în momentul transferului de responsabilitate dintre Intracom IT Services, Grecia şi Intrasoft Internaţional S.A., Luxembourg? Oare se derula după programul iniţial aprobat? Se află în grafic şi noua realitate, constatată de noua asociere. a anulat toate rezultatele înregistrate până atunci? Ce se întâmplă cu tehnica de calcul achiziţionată? Va mai fi aceasta funcţională? Licenţele software vor mai fi de actualitate? Suportul tehnic este public, ca fiind 22 % din preţul licenţelor şi trebuie asigurat, pe cale de consecinţă plătit, încă trei ani de la acceptanţa finală. Din informaţiile publice termenul până la care trebuie asigurat suportul tehnic al licenţelor Oracle, achiziţionate conform contractului, este anul 2020. Cine îşi asumă această cheltuială, extra-contractuala, generată de impasul în care se găseşte în acest moment programul şi de decalarea termenului de acceptanţa finală a sistemului?

Sunt multe, foarte multe întrebări însă dintre toate ne interesează cel mai mult, cine va plăti pentru toate aceste întârzieri? Cine îşi va asuma preţul eşecului, pentru că există, în mod real, posibilitatea ca Banca Mondială să anuleze împrumutul, în cazul neîndeplinirii obiectivelor?

Sunt opinii sceptice care estimează că acest contract va fi rupt, banii vor fi returnaţi Băncii Mondiale şi se va organiza o nouă licitaţie pentru implementarea RMS. Chiar dacă nu dorim acest lucru, este şi asta o posibilitate dar pentru timpul pierdut şi resursele irosite, PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

Tagged , , , , , , , , ,

Consumul excesiv de bani publici poate provoca INSOLVENŢA!

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

După ce s-a înfruptat din plin din bani publici, câştigând sute de milioane de euro în schimbul furnizării unor sisteme informatice nefuncţionale, INTRAROM SA, companie controlată de grecii de la INTRACOM TELECOM, intră în INSOLVENȚĂ.

Cunoscută pentru multiplele „tunuri” date la licitaţiile organizate de Loteria Română, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi nu numai, pentru achiziţia de sisteme informatice în valoare de milioane de euro, compania Intrarom S.A. intră în insolventă. Romsoft SRL, firmă românească, integrator de sisteme informatice, a cerut în instanţă intrarea în insolvenţă a Intrarom SA, pentru o datorie de aproximativ 3 milioane de euro. Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti pe data de 02.11.2015.

Un lung şir de eşecuri

În pofida sumelor uriaşe încasate, Intrarom S.A. s-a consacrat în piaţă datorită eşecurilor răsunătoare, aceasta nereuşind livrarea în parametrii funcţionali a sistemelor implementate, beneficiarii fiind nevoiţi să lucreze fără multe dintre facilităţile pe care de tehnologia de vârf achiziţionată, ar fi trebuit să le ofere. Este cazul proiectului atât de mediatizat de la Loteria Română.

Prin Acordul Cadru de Împrumut încheiat de Guvernul României cu Fondul Monetar Internaţional, s-a stabilit că punerea în funcţiune a unui serviciu informatic performant, pentru raportarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice, să reprezinte unul dintre elementele de control ale realizării obligaţiilor asumate.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să aplice standardele clasificaţiei economice a activităţilor guvernamentale COFOG nivel 2 pentru raportarea execuţiei bugetare, standarde care solicită informaţii mult mai detaliate din partea instituţiilor publice. De asemenea, în cadrul raporturilor cu instituţii financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială), Ministerului Finanţelor Publice i se solicită informaţii de detaliu privitoare la situaţia financiară a instituţiilor publice. În acest context, la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, este necesară cunoaşterea execuţiei bugetare şi a angajamentelor bugetare detaliate, la nivel primar, în profil funcţional şi economic, a tuturor celor aproximativ 15.000 de instituţii publice şi operatori economici. În plus, este necesară consolidarea tuturor acestor informaţii într-o bază de date accesibilă atât Ministerului Finanţelor Publice, cât şi altor părţi interesate.

Pentru realizarea acestor angajamente, Ministerul Finanţelor Publice implementează proiectul “Creşterea responsabilizării administraţiei publice prin modernizarea sistemului informatic pentru raportarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice (FOREXEBUG)”, cod SMIS 34952, co-finanţat din Fondul Social European, respectiv din Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, al cărui termen de finalizare a fost amant de nenumărate ori datorită lipsei de funcţionalitate şi performanţă.

Proiectul a avut ca perioadă de implementare intervalul 16 ianuarie 2012 – 15 iulie 2014. Valoarea totală eligibilă a proiectului (fără TVA) este de 7.878.860,00 lei (6.697.031,00 lei- valoare eligibilă nermabursabilă din Fondul Social European şi 1.181.829,00 lei – cofinanţarea eligibilă a Ministerului Finanţelor Publice).

Un alt proiect din portofoliul de eşecuri le multinaţionalei abonată la „ţepe din bani publici” pare a fi şi cel de la Ministerul Justiţiei – „Procurement of a Comprehensive Resource Management System (RMS) for the Romanian JudicialSector (IFB No. IBRD4811RO-MoJ/G-3-1/1)”. Ca toate celelalte proiecte “implementate” şi acesta se bucură de finanţare generoasă (Buget proiect 22,224,640.28 LEI + 933,463,196.00 USD + 3,963,761.68 EURO) din partea Băncii Mondiale având ca obiectiv Reforma Sistemului Judiciar din România. Este proiectul cel mai mare din istoria Băncii Mondiale, ca valoare şi impact, dedicat strict unui sistem judiciar şi totodată singura iniţiativă de tip ERP, de o asemenea complexitate şi impact, aplicată la nivel mondial, strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. Şi finalizarea acestui proiect pare a fi o “fata morgana”.

Părerea pieţei IT

Eşecul acestor proiecte nu este surprinzător pentru specialiştii din piaţă care le consideră mai degrabă o consecinţă firească a semnării şi asumării unor contracte fără a avea la dispoziţie specialişti IT, certificaţi în implementarea proiectelor de o asemenea anvergură.

Piaţa IT este acaparată în acest moment de firme cu resurse „fantomă”, care prin modalităţi mai mult decât îndoielnice reuşesc să câştige licitaţii în sectorul public, aducând grave prejudicii utilizării fondurilor publice.

Mai multe firme din piaţa IT, printre care Novensys, Total Network Solution, Software Development & Consulting, au intrat în imposibilitatea de derulare a business-ului din cauza relaţiilor contractuale cu Intrarom SA. Ar fi interesant de analizat, în acest context, modul în care profitul înregistrat de Intrarom SA este distribuit între sucursala din România şi firma mamă, Intracom.

Întrebări care aşteaptă răspuns

Rămân foarte multe întrebări dar la unele dintre ele răspunsurile ar trebui găsite cât mai curând. Cum poate fi explicat faptul că o firmă câştiga contracte de o asemenea anvergură şi importanţă, pentru proiecte de interes naţional, finanţate de instituţii de renume, neavând de fapt resursele umane necesare? Cine analizează lipsa de performanţă a corporaţiilor locate în România, în proiectele de interes naţional?

Conform Risco.ro INTRAROM SA, CUI 4879159, este deţinută de următorii acţionari:

INTRACOM TELECOM: 66,70%

Tsoukalidis Konstantinos: 9,99%

Gherman Mihai Liviu: 2,74%

Dumitru Florin Victor: 0,79%

Arnaoutou Valentin: 0,26%

Turcu Carmen: 0,23%

Constantinescu Cătălin Iulian: 0,23%

Rusu Anca Daniela: 0,23%

Chiriţă Ionel Marian: 0,23%

Bârlea Teodor: 0,23%

Bolohan Mihai: 0,13%

INTRAROM SA: 9,47%

INTRALOT SOCIETATE ANONIMĂ – SISTEME

COMPLETE DE INFORMATICĂ ŞI SERVICII

JOCURI DE NOROC (T.D.) INTRALOT: 4,38%

MORTON FININVEST HOLDING SA: 4,36%

Tagged , , , , , , , , , , ,

EXCLUSIV. Înţelegerea SECRETĂ a fostului ministru Cristian David cu afaceriști cercetați în DOSARUL „Microsoft”. Banca Mondială a dat 7,5 milioane de euro pentru un SISTEM DE SALVARE care nu funcţionează

Sursa: Evz.ro

Fostul ministru de Interne, Cristian David FOTO: RĂZVAN PETRESCU

Printr-un ordin al fostului ministru de Interne, arestat, acum, pentru șpagă, au fost secretizate, în 2008, detaliile legate de implementarea sistemului informațional pentru situații de urgență.

Printre beneficiarii banilor se numără Călin Tatomir, fost director Microsoft, Dan Roman și Bogdan Cocora, reprezentanții S&T Romania. Cei trei sunt cercetați de DNA pentru trafic de influență și dare de mită.

Pe lista lungă a celor care sunt cercetați în dosarul „Microsoft” se numără și re prezentanții firmei S&T Romania, Dan Roman și Bogdan Cocora. Societatea este una și aceeași care trebuia să implementeze, încă din anul 2008, Sistemul de Management Informațional pentru Situații de Urgență (SMISU). Pentru acest sistem național pentru intervenții în caz de calamități sau accidente aviatice, care putea salva viața studentei Aura Ion și a pilotului Adrian Iovan, în tragedia din Munții Apuseni, Banca Mondială a alocat 7,5 milioane de euro Guvernului României, iar principalul beneficiar este Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU).

„Strict confidențiale”

Interesant este că, după tragedia din 20 ianuarie 2014, oficiali IGSU declarau, pentru HotNews, că valoarea proiectului este de 6,5 milioane de euro, cu un milion mai puțin decât anunțase S&T Romania, în anul 2008, însă datele legate de contract sunt „strict confidențiale”.

 

 

Implementarea SMISU este parte a acordului de împrumut semnat, în anul 2004, de Guvernul României și Banca Mondială, privind o finanțare de 150 de milioane de dolari, în Proiectul de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență. „Afacerea SMISU” a fost pusă în aplicare printr-un ordin semnat de fostul ministru de Interne, Cristian David.

Desemnat să acorde asistență tehnică proiectului a fost consorțiul format din firmele asociate: AAM Management Information Consulting Ltd., Intech AS și Societatea Comercială „Cabinetul Călin Tatomir” – SRL. Călin Tatomir a devenit, în același an, directorul Microsoft România. Anul trecut, în referatul DNA, un martor preciza că, „în 2008, Tatomir a fost numit director general la Microsoft. El a declarat în piață că a acceptat această funcție doar pentru a se ocupa împreună cu Claudiu Florică (pion principal în dosarul Microsoft – n.r.) de reînnoirea contractului de licențiere cu Guvernul României. De altfel, Tatomir a părăsit Microsoft în 2010, după semnarea acestui contract.”

Sistemul care salvează vieți, în mâna unor corupți

Contractul privind construirea Sistemului a fost atribuit, în 2008, către S&T Romania și APD Communica tions Ltd. (Marea Britanie). Pentru implementarea proiectului a fost emis Ordinul nr. 612 din 11 septembrie 2008, semnat de fostul ministru al Afacerilor Interne, Cristian David.



● Din Comitetul de coordonare a implementării SMISU, denumit CCI, au fost desemnați să facă parte Victor Paul Dobre – președinte, fost secretar de stat MIRA (fosta denumire a MAI), alături de membrii: Ionel Sorinel Vasilca, adjunct tehnic al directorului STS; Valentin Oniciu, director adjunct MIRA; Vladimir Secară, inspector general IGSU, utilizator; Aurel Bilanici, director Unitatea de Management al Proiectului (UMP-MIRA).

● Conform articolului 7 din ordinul semnat de Cristian David reiese că „documentele au caracter de confidențialitate” și „accesul la aceste documente este permis numai personalului nominalizat în prezentul ordin”. Printre aceste persoane se numără Cristian David – arestat pentru luare de mită, Victor Paul Dobre – cercetat în dosarul fraudării referendumului privind suspendarea fostului președinte, Traian Băsescu, sau generalul Vladimir Secară – trimis în judecată pentru angajări ilegale la IGSU.


FOTO: Tragedia din Munții Apuseni, din ianuarie 2014, în care și-au pierdut viața studenta Aura Ion și pilotul Adrian Iovan, ar fi fost evitată dacă se implementa sistemul SMISU



Am căutat să vedem care sunt explicațiile date de IGSU, principalul beneficiar al SMISU, pentru perioada lungă scursă de la alocarea fondurilor de la Banca Mondială. Am găsit un raport al ISU Teleorman care făcea referire, în octombrie 2014, la acest sistem, pe site-ul prefecturii.

Explicațiile țin, mai mult, de o birocrație tipic românească: pregătire de personal, amenajarea unor spații, organizarea în raport cu consiliile județene etc. Abia în aprilie 2012, sistemul a fost testat, iar acum proiectul s-ar afla în faza de acceptanță finală – echipamente hardware și software comercial.

România riscă să piardă banii

Oficiali din MAI ne-au precizat că țara noastră poate fi nevoită să înapoieze banii alocați acestui proiect din cauza neîndeplinirii clauzelor contractuale. Printre piedicile invocate în implementarea sistemului se numără lipsa actelor normative de care IGSU avea nevoie pentru a funcționa la parametrii optimi, implicit evitarea birocrației. Spre exemplu, lipsa unei legi unitare a pompierilor. IGSU s-a înființat în anul 2004, prin fuziunea Corpului Pompierilor Militari și a Inspectoratului Protecției Civile. După 11 ani, instituția funcționează prin ordonanțe de Guvern, în baza legilor celor două instituții care au fuzionat, Legea 307/2006 a pompierilor și Legea 481 a protecției civile.

În perioada scursă de la semnarea acordului cu Banca Mondială, în 2004, timp de șapte ani la șefia IGSU s-a aflat generalul Vladimir Secară. În anul 2011, el a părăsit instituția, după ce a fost acuzat, și apoi trimis în judecată de Parchetul General pentru fraudă la angajări. Din anul 2007, SMURD-ul, înființat prin fundația doctorului Raed Arafat – pe atunci subsecretar de stat în Ministerul Sănătății -, a luat o amploare nebănuită: s-a extins la nivel național, la inspectoratele pentru situații de urgență.

În anul 2011, atunci când a demisionat de la șefia IGSU, generalul Vladimir Secară a fost numit vicepreședintele Fundației SMURD.

MEGAINVESTIGAȚIE ANTICORUPȚIE

Dosarul „Microsoft” este unul din cele mai mediatizate cazuri de la DNA. Totul a început pe 26 septembrie 2014, atunci când procurorii DNA au cerut începerea urmării penale în cazul a nouă foști miniștri: Dan Nica, Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu, Gabriel Sandu, Valerian Vreme, Daniel Funeriu, Mihai Tănăsescu, Alexandru Athanasiu și Adriana Țicău.

Primele rețineri din acest dosar au fost pe 28 octombrie 2014: afaceriștii Dorin Cocoș și Dumitru Nicolae, Gheorghe Ștefan (singurul arestat) și Sandu Gabriel. Pe 10 februarie au reținut-o în acest caz pe Elena Udrea – a fost arestată câteva zile, în prezent are mandat în dosarul „Gala Bute”.

Curtea de Conturi: „Implementarea a început în 2008

Iată principalele momente ale implementării SMISU și conexiunile cu oamenii implicați în dosarul Microsoft:


FOTO: Sistemul care putea salva viața studentei Aura Ion și a pilotului Adrian Iovan în tragedia din Munții Apuseni nu funcționează nici astăzi, deși trebuia realizat în 12 luni



● Pe data de 8 august 2008, S&T Romania anunța lansarea oficială în România a proiectului SMISU, de aproximativ 7,5 milioane de euro ce urma să fie implementat, în termen de 12 luni, de către un consorțiu format din companiile S&T Romania și APD Communications Ltd. (Marea Britanie). Dacă funcționa, sistemul ar fi reprezentat un avantaj decisiv în operațiunea de salvare a victimelor din Apuseni. După tragedie, Raed Arafat a fost numit secretar de stat în cadrul MAI pentru a gestiona situațiile de urgență. La mai bine de un an de la tragedie, SMISU este încă nefuncțional.

● Pe data de 30 septembrie 2014, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, a transmis Camerei Deputaților și Senatului referatele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) prin care se solicită declanșarea procedurilor de efectuare a urmăririi penale în cazul foștilor miniștri Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu și Valerian Vreme, în celebrul caz „Microsoft”.

● Pe 1 octombrie 2014, „Evenimentul zilei” dezvăluia date din referatul DNA, în dosarul „Microsoft”. Printre persoanele implicate în traficul de influență și darea de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct sunt Dan Roman și Bogdan Cocora – S&T Romania – și Călin Tatomir, fost director general Microsoft România. DNA preciza că toate firmele menționate sunt implicate oficial în contractul cu Ministerul Educației, „făcând fiecare la rândul său trafic de influență și dare de mită pentru a-și maximiza cota din contract și a-și proteja rămânerea lor în acest contract.”

● În ianuarie 2015, „Evenimentul zilei” prezenta raportul Curții de Conturi care arăta: „Sistemul SMISU nu este operațional, din cauza întârzierilor înregistrate în derularea Proiectului, deși finanțarea acestuia a fost asigurată, iar implementarea a început încă din anul 2008”.


Sistemul a fost testat abia în aprilie 2012. Acum, proiectul s-ar afla în faza de acceptanță finală – echipamente hardware și software comercial


Cum poate localiza SMISU locul unei prăbușiri

Sistemul este conceput să permită o mai bună coordonare și comunicare între toate componentele ISU din țară, într-un caz de urgență, și este prevăzut să ajute autoritățile ca să acționeze eficent în caz de inundații, ninsori puternice, cutremur sau accidente aviatice.


FOTO: Aura Ion



Așa cum reiese din documentele intrate în posesia „Evenimentul zilei”, prin acest sistem se poate localiza pe hartă locul unei tragedii și trimise la fața locului toate forțele operaționale aflate în zonă. Numai că, deși trebuia să fie gata într-un an, el nu funcționează nici astăzi. Mulți specialiști în situații de urgență susțin că, dacă SMISU era operațional, avionul care s-a prăbușit, pe 20 ianuarie 2014, în munții Apuseni – și în care au pierit studenta la medicină Aura Ion și pilotul Adrian Iovan – ar fi fost găsit mult mai repede.


FOTO:Adrian Iovan

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,