Sursa: Gazetadecluj.ro
Motto: „Pentru o ţară ca România, baza dezvoltării începe de la Securitate“ – Traian Băsescu, Deveselu, octombrie 2013. Ştiam că Robert este „la ei”. Aşa cum îi ştiu pe majoritatea domnilor Smith din presa românească. Şi ei ştiu că eu ştiu. Sunt un „head hunter“ pe subiect, reflex al luptei pe care Caţavencu a dus-o ani de zile împotriva penetrărilor dese pe care le-a suportat inclusiv „desk office-ul“ redacţiei începând cu 1990.
Până la urmă care-i mirajul uniformei de sub costum!!? Solda!!? De ce au făcut-o!!? Din oportunsim pur sânge la tavă, din iluzia unei protecţii de tip „big brother, mânca-ţi-aş” şi din credinţa accesului înlesnit la informaţii şi funcţii gen consul (păstrez numele colegilor pentru memoriile casei). Primul ziarist pe care l-am deconspirat cu „mâna mea“ a fost în 1996, Floriana J (astăzi autoare de cărţi printre care şi „Ambasadorul“) o vampă cu pretenţii de mataharikrishna implicată în amantlâcul cu J.P. Vettovaglia, ambasadorul Elveţiei la Bucureşti, dar şi în prietenia cu Virgil Măgureanu, cu care se plimba de mână prin pădurile operative ale patriei.
Ultimul proces al ascultărilor ilegale din anii ’90 între denunţător, căpitanul Bucur, şi Mircea Toma, ziarist ascultat ilegal, pe de-o parte, şi SRI-ul lui Măgureanu, pe de altă parte, început cu peste 10 ani în urmă la CEDO, s-a terminat acum doi ani, în favoarea celor doi. Sunaţi-l pe Bucur să vedeţi ce păţeşte astăzi! „Băieţii e mulţi” şi „bine reprezentaţi!” Au trusturi de presă şi site-uri de ştiri, oameni în mai toate funcţiile-cheie din redacţii. V-amintiţi de Valentin Zaschievici, redactor-şef la Jurnalul Naţional deconspirat în urmă cu vreo doi ani, ca acoperit al SRI?! (vezi blogul lui Tolontan) Sunt câteva sute de „domni Smith“ plătiţi de contribuabili mai mult ilegal şi care, aşa cum spunea o ziaristă vocală, fostă muncitoare la 23 august, apără „interesul naţional“!
Dreptul la informare al cetăţeanului a căzut în desuetitudine, ca şi Constituţia. În fapt, „avatarii” serviciilor sunt braţul înarmat al unei lupte între entităţi rivale de informaţii care se calcă pe picioare în presa română şi în celelalte puteri din stat. Chiar pe coloana blogurilor, deasupra şi dedesubtul meu, sunt oameni care sunt în relaţii de serviciu, cu câte un serviciu secret. Vorbim despre o dimensiune apocaliptică a noii Securităţi, România având cel mai mai mare număr de angajaţi şi colaboratori raportat pe cap de locuitor din întreaga UE, inclusiv UK!
Tehnic legiferat vorbind, „livretul“ poate fi de trei categorii: acoperit, descoperit şi colaborator. Însă, toate serviciile secrete au oameni într-una dintre cele două condiţii posibile în civil: în presă; în politică; în Parlament; în magistratură; în administraţie; BNR; Sfântul sinod. Peste tot! Nici bietele deconcentrate nu au scăpat! Racolarea o poate face legal numai SRI-ul! Iar SIE, în condiţii definite ca excepţionale. Aşadar, Turcescu a fost ilegal acoperit al Armatei.
De aceea MApN-ul nu a comentat şi nici usturoi nu a mâncat, de unde şi trimiterile lui Robert la instanţa judecătorească. Au fost oameni la vârful Statului care au negat public, de-a lungul timpului, situaţia denunţată de societatea civilă. Mint! Bunăoară, Turcescul acoperit este opera lui Gabi Oprea (un acoperit, dar de patru stele, şi ministrul sub care Armata Română s-a simţit atât de umilită încât Ponta, avertizat, a trebuit să-l pună „doar“ la Interne). Va urma, aşa cum anticipează şi alţi acoperiţi cu ştaif din presa ocupată, o altă lovitură, pe care o aşteaptă cu sufletul la gura lui Nuţi, cel care a adus România în poziţia de stat captiv al serviciilor secrete. Aşa stând lucrurile, avem o certitudine: ele fac politică! Chiar şi Poliţie Politică. În fiecare zi. Întrebarea pe care românul şi-o pune imediat când are o dilemă greu de omorât cu mijloace democratice autohtone: „Cum este la ceilalţi!!?“
În ţările NATO nu există acoperiţi în politică şi nici în presă (dacă e să iau exemplul Germaniei, după raportul Schaefer din 2006, scandalul acoperiţilor BND în publicaţiile germane, după care BND a anunţat că renunţă la infiltrări, iar Codul Presei german are prevederea incompatibilităţii între meseria de jurnalist şi cea de agent sau informator al serviciilor secrete).
Haloimăsul colaboraţionismului din underground-ul celor patru puteri în stat este la apogeul său demonic: avem atât de mulţi spioni, rezidenţi, ofiţeri acoperiţi sau pe deplin acoperiţi în vintrele „Statului de drepţi” încât situaţia nu mai poate fi remediată în registru parlamentar (poate doamna Victoria Nuland, vezi poziţia Cristinei Guseth, director executiv „Freedom House“ şi una din „vocile Americii“ în supravegheata noastră ţară). În mod reflex democratic comisiile parlamentare de supraveghere şi control al serviciilor secrete ar fi trebuit să se autopropună cu niscai anchetă în urma scandalului autodeconspiratului R.Turcescu. Nu s-au autosesizat pentru că nu ele controlează serviciile, ci „viţăversa“!
În timp ce alocaţiile, pensia bătrânilor, educaţia, investiţiile se prăbuşeau, un singur buget creştea în fiecare an al guvernării Boc-Băsescu: cel al „Securităţii Naţionale“! De ce!? Sistemul îşi făcea armată de ziarişti, magistraţi şi funcţionari publici. Securitatea s-a reinventat la scară mondialistă.
Acum „Securitatea“ este bunăoară „decât democratică“ şi are, nu-i aşa, două motive perfect valabile: Corupţia şi Terorismul! În urmă cu un an şi jumătate Mihai-Răzvan Ungureanu cerea într-o ieşire publică, fără precedent, scoaterea acoperiţilor din politică. Nu ştiu dacă cererea era „un teaser trailer” adresat lui Victor Ponta pe persona juridică sau era un strigăt cu rest vindicativ la adresa serviciului secret rival despre care se spune că pusese umărul înstelat la căderea guvernului Ungureanu.
În 2012, Active Watch făcea un raport, pe care pot să spun că l-am inspirat, şi mai apoi o cerere către Parlamentul European de interzicere a infiltrării serviciilor secrete în redacţiile ziarelor, soldată cu punerea pe agenda Parlamentului European a chestiunii. Evident că nu s-a intâmplat nimic după rezoluţia-recomandare pe „libertatea presei” a Parlamentului European… Astăzi se vorbeşte foarte intens în ziarele dominate de serviciile secrete, ba de Maior-preşedinte (dezminţită de el insuşi), ba de Maior-premier (varianta cu tehnocrat în fruntea guvernului vehiculată de V. Ponta-Preşedinte). În fapt, „domnul ambasador“ este cel mai puternic intelectual din România. Nu o să vedeţi ştiri critice la adresa sa, decât prin armaghedoanele internetului.
Chiar şi Radio Guerrilla stă astăzi pe bară de un de zile ca victimă colaterală a acţiunilor sinergice ale acoperiţilor şi descoperiţilor care-i protejează pe cei care sunt responsabili de această comă indusă şi urmăriţi penal „à la légère“ (cu altă ocaziune, mai pe larg). În prime-time-urile televiziunilor „angajate”, acoperiţii se lăfaie şi sunt promovaţi cu celeritate să domine agenda publică, aruncă zvonuri tactice politic legate de colaborarea lui Johannis K. cu serviciul secret german (da,da, isprava „maestrului” Ion Cristoiu, fost colaborator al Securităţii culturale denunţat de Vadim Tudor&colegii securişti, al lui Vântu, al lui Voiculescu şi astăzi un „protejee” al unui serviciu secret românesc).
Tot „de la ei” sunt acei ziarişti misionari ai statului de drept, care acuză societatea civilă că „ia bani de la puteri străine“ pentru militantismele ei „ecoanarhiste” întru protejarea Roşiei Montana sau împotriva fracturării gazelor de şist, la unison cu unul dintre parlamentarii din comisia de supraveghere a SIE, deputatul liberal, Mihai Calimente, să dăm numai un singur exemplu de coincidenţă.
Un „madarinat” al agenţilor a ajuns să facă agenda publică şi chiar şi pe cea politică, devenind entropic unui tip de criteriu de promovare securistic. Cam ca pe vremea comunsimului: dacă erai şi securist era mai bine decât dacă nu erai, în ordinea carierei tale sub partidul unic.
Consecinţele acestui tip de „amestec” al entităţilor de informaţii, în treburile adminstrative ale statului, sunt foarte grave pe termen mediu şi lung. Nici nu vreau să mă gândesc la şoaptele serviciilor în urechile judecătorilor, făcute, desigur, în interesul „interesului naţional”… În 5 aprilie 2011 scriam articolul de mai jos pe un alt site, al unei televiziuni conduse azi de nişte „lăsaţi în pace”: „Un troll, din specia „dăştept” detonator de forum, îmi scria deunăzi, pe radioguerrilla.ro, la emisiunea „De la unu la două“, apropos de „obsesia mea” cu serviciile secrete: „Ce dacă conduc Securiştii?!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?”(Ce dacă conduce Iliescu?!? Nu el a “făcut” Revoluţia?!? Cine aţi vrea să conducă?!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii?!?(în urmă cu 20 de ani)”
Un ayatolah al presei scria nu demultişor că Securitatea şi dosarele Securităţii nu sunt un subiect destul de tare ca să (mai) pasioneze publicul românesc (ca şi când, să zicem, publicul german ar fi fost foarte pasionat de dosarele nazismului…). Andrei Pleşu scria cu afinitate fină într-un editorial despre „anticomunismul cu faţă umană“ al lui Adam Michnik…(mi-aş fi dorit să-l văd pe Michnik propunând conceptul de „antifascism cu faţă umană”!!, iar un student la Arte Plastice spunea despre Ceauşescu că a fost un tip cool care le-a tras-o la toţi! (afirmaţie corectă ce se poate deduce şi din filmul fără subtitrare istorică al lui Andrei Ujică: „Autobiografia lui Ceauşescu”).
Şi exemplele „toleranţei noastre” pot continua în acelaşi registru: Preşedintele a condamnat comunismul, deşi peste 400 de plângeri împotriva torţionarilor sunt blocate sau prescrise şi astăzi de către Parchetul General; o parte dintre intelectualii anticomunişti sunt azi la putere sau alături de ea (comunist, necomunist, la reconstrucţia ţării trebuie să participe şi societatea civilă, partea înţelegătoare şi cooperantă); Opoziţia are un Dan Voiculescu în coadă cu sentinţă definitivă de colaborator al Securităţii, iar partidul istoric PNL nu mai dă doi bani pe legea lustraţiei; socialiştii din Parlamentul European, cu Severin cu tot, nici nu vor să audă de condamnarea comunismului în termeni asemănători condamnării nazismului…
Bunoară îmi cam băteam tura-gura de pomană cu genocidul comunist, cu eroii anticomunişti din munţi şi cu securiştii din administraţie! Dacă toţi spun că eşti „obsedat“, du-te, Mihaiule, şi te tratează! Altfel pari un resentimentar cu „faţă inumană“ de fixist, care tooot vorbeşte de urmaşii Securităţii (serviciile de azi) şi nimerică nu achiesează la subiectul acesta fără prea mare „interes public“!
Dar când subiectul avea şanse să intre la capitolul „bibliografia deceniului trecut”, apare salvator „WikiLeaks-ul” cu o afirmaţie istorică, pe care nici măcăr în presa dezlănţuită de moguli nu mai speri s-o mai citeşti: „Securitatea a falimentat România!”. Hopaaaaa!? Păi, asta este teoria mea! Mi-au furat-o americanii! Amu bine c-au furat-o ei şi nu ruşii, că iar ne mai trântea KGB-ul o Revoluţie de ne-o furau oligarhii, de astă dată!
NU EXISTĂ AFACERE DE PROPORŢII CU STATUL SAU PRIVATIZARE FRAUDULOASĂ ÎN ULTIMII 20 DE ANI LA CARE SĂ NU FI PARTICIPAT CEL PUŢIN DOI SECURIŞTI!
Păi, bine, bine, dar ce legătură au foştii securişti cu serviciile secrete modernizate şi integrate în UE şi NATO şi care au supravegheat şi supraveghează toate operaţiunile de „interes naţional”?!? (Numărul de acoperiţi de la Revoluţie s-a înzecit, iar bugetul serviciilor se măreşte de la an la an, deşi nu mai e niciun război rece şi, nu-i aşa, nicio dictatură!) Scriam într-un post anterior (Matrix, frate!, 22 martie) că „ÎN CELE MAI IMPORTANTE PUNCTE DE DECIZIE ALE SISTEMULUI POLITIC-ADMINISTRATIV SE AFLĂ OAMENI AI SISTEMULUI!” (prin oameni ai sistemului înţeleg „ofiţeri acoperiţi”, nu politicieni sau tocmiţii lor la furat în posturi administrative!)
Şi mai risc o afirmaţie de cauzalitate: NU EXISTĂ AFACERE DE PROPORŢII ÎN ULTIMII 20 DE ANI LA CARE SĂ NU FI PARTICIPAT CEL PUŢIN UN SERVICIU SECRET! Şi FNI-ul, Mihaiule?!?? Chiar şi Ioana Vlas, dăşteptule! Şi BCR-ul?! şi Petrom-ul? Şi Sidex-ul?!? Şi Romtelecom-ul?!? Şi Oltchimul?!? Şi Roşia Montana?!? Şi SNTR?!? Şi Romcim?!? Şi Tractorul?!? Păi, cam da, dezinteresaţilor, pentru simplul motiv că această ţară este condusă de serviciile secrete! Iar astăzi mai mult ca niciodată! Păi, atunci cine-i de vină pentru falimentul României?!?
Securitatea sau Serviciile Secrete?!? Răspunsul: depinde de care parte a căcatului priveşti! Dacă priveşti dinspre partea curată, răspunsul este NU! Nu ştiu ce-au vrut să spună americanii cu această afirmaţie „iresponsabilă” în care un sector întreg al muncii socialiste este învinuit în masă pentru ce-au făcut politicienii aleşi în 5 mandate! P.S.: 1. Întrebare pentru ziaristul M.M. de la Evenimentul Zilei: Ce fel de legături netransparente aveţi cu SRI-ul şi de când?!? (acest „ziarist” proPutere şi-a făcut o misiune din a ataca săptămânal ziariştii ostili Preşedintelui sau Opoziţia cu aceleaşi argumente pe care le invocă Preşedintele preferat al SRI-ului; desigur, o simplă coincidenţă)
P.S. 2. Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ONG important în ţara noastră la care să nu existe de strajă patriei „colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înante de 89, se pun bine şi la adăpost cu „Sistemul”, „mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă publicaţie din România, „Academia Caţavencu”, activează pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se „planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului”. p.s. Cristian Sima, fugarul din Sankt Moritz, într-o relatare pe Facebook, scria în două postări duminică, orele 23.01, următoarele: „Oameni buni.Există in România o structură transpartinică care cuprinde toţi politicienii, toţi oamenii de afaceri mai importanţi, multinaţionalele, serviciile. Structura asta a distrus Romania post decembristă. Din aceasta structură, eu şi Turcescu am făcut parte. Am hotărit să ne spovedim.
La inceput vom fi ignorati, apoi luati in deridere, apoi combătuţi .. Nu e nicio conspiraţie. E doar DISPERARE.” Iar luni, orele 9.50, tot el: „Pe cine aştept la marea spovedanie: Cosmin Guşă, Dan Pascariu, Dan Tapalagă, Mircea Dinescu, Cătalin Predoiu, Daniel Dăianu, Bogdan Chirieac si multi altii…..”
