Tag Archives: criza financiara

O noua criza financiara de proportii datorata cresterii pretului proprietatilor si a pretului marfurilor

Sursa: Sfin.ro

Saxo Bank: Inflaţia globală este pe cale să explodeze din cauza preţurilor mărfurilor

Inflaţia globală este pe cale să explodeze din cauza preţurilor globale mai mari ale mărfurilor, devalorizărilor competitive (inflaţie importată) şi, într-o măsură mai mică, preţurilor în creştere ale proprietăţilor, susţine Christopher Dembik, director Analiză Macro, Saxo Bank.

Principalul factor determinant al inflaţiei este reprezentat de preţurile globale mai mari ale mărfurilor, care au început să crească de la începutul verii (+2,3% în septembrie în comparaţie cu septembrie 2015). Preţul petrolului, care joacă un rol cheie în calcularea inflaţiei, a crescut cu aproape 55% de la punctul minim atins în ianuarie trecut. Această creştere va continua în lunile ce urmează datorită scăderilor investiţiilor din sectorul petrolului din ultimii ani ce ar putea avea efect, în cele din urmă, asupra capacităţii de producţie şi asupra posibilităţii unui acord OPEC cu privire la nivelul de producţie.

‘Succesul primei vânzări internaţionale de obligaţiuni ale Arabiei Saudite de acum două săptămâni (ţara a strâns 17,5 miliarde de dolari) ar putea determina ca ei să coopereze pentru reducerea inundării pieţei, de vreme ce au găsit o nouă (ieftină) metodă de a aduce bani în sistem. Dacă e aşa, acest lucru ar putea deschide calea către un acord durabil în ce priveşte petrolul ce ar avea ca rezultat o inflaţie mai mare. În zona euro, preţurile în creştere ale petrolului vor duce inevitabil la o creştere a HICP. Din punct de vedere istoric, ştim că inflaţia în Eurozonă este influenţată foarte mult de schimbarea anuală a preţului petrolului. Dacă inflaţia ar fi perfect corelată cu preţul petrolului, ceea ce, evident, nu e cazul, inflaţia ar creşte la aproape 2,3% anul viitor dacă preţul petrolului rămâne la 60 USD per baril. Deşi se poate afirma cu destulă siguranţă că nu se va ajunge acolo, direcţia inflaţiei este foarte clară. Chiar dacă preţurile petrolului scad din nou la 40 USD per baril, inflaţia este pe cale să crească semnificativ anul viitor’, susţine analistul Saxo Bank.

Un semnal foarte pozitiv cu privire la inflaţie vine din China, unde, recent, indicele PPI s-a întors recent în teritoriu pozitiv (+0,1% în septembrie). Dacă tendinţa continuă şi în octombrie (datele PPI vor fi publicate pe 9 noiembrie), ar însemna că China iese în sfârşit din deflaţie. De la faptul că este cel mai mare exportator de deflaţie din lume, China va deveni – aproape de la o zi la alta – un exportator de inflaţie, lucru care va avea implicaţii globale cheie cu privire la dinamica inflaţiei.

Ca rezultat al preţurilor mai mari ale mărfurilor şi devalorizării valutelor, în multe ţări inflaţia a fost mai mare decât se anticipase în ultimele săptămâni. În Noua Zeelandă, indicele preţurilor de consum a crescut cu 0,2 procente în al treilea trimestru faţă de anul precedent (versus 0,1% conform consensului), ceea ce a dus la stimulare temporară a parităţii NZD-USD pe piaţă. În Marea Britanie, IPC a fost 1% în septembrie, de la 0,6% în august, în contextul scăderii lirei sterline.

În Europa, creşterea preţurilor proprietăţilor este de asemenea un factor pentru o inflaţie mai mare. În Spania, preţurile proprietăţilor sunt încă la 30% sub nivelul pre-criză, dar în alte ţări preţurile continuă să crească, uneori chiar vertiginos. În Germania, preţurile sunt în creştere cu 30%, iar în ţările scandinave au explodat cu +57% în Norvegia şi +70% în Suedia.

Creşterea inflaţiei globale va avea un efect negativ în ce priveşte creşterea economică, dar va aduce puţină alinare agenţilor economici (privaţi şi publici) care sunt foarte îndatoraţi şi care acum se confruntă cu un cost mai mare al capitalului, spune Dembik.

Tagged , , , , , , ,

Acordul cu FMI din 2008: criza de lichiditate putea deveni una de insolventa pentru Romania | Saptamana Financiara

Se discuta din nou despre asistenta financiara primita de Romania de la UE si institutii financiare internationale (FMI si Banca Mondiala) dupa 2008. Sunt, in principal, doua teme controversate: daca a fost nevoie de imprumut; si daca dimensiunea asistentei a fost indreptatita. Voi incepe cu un fapt din activitatea mea de eurodeputat.

Dupa prabusirea bancii de investitii Lehman Brothers (toamna lui 2008) si fiind tot mai clar catre ce se indreapta economia globala, impreuna cu un coleg polonez si unul din Ungaria am discutat cu seful comisiei de probleme monetare si economice din PE (Pervenche Beres) pentru ca mecanismul de sprijin pentru tari cu dificultati de balanta de plati sa fie activat, la nevoie, si pentru state care au aderat la Uniune in 2004 si 2007.  Mecanismul amintit a fost dublat la 25 miliarde in prima faza si, ulterior, la 50 de miliarde euro.

O criza financiara de proportii, ce a cuprins lumea dezvoltata (dar suprafinancializata), conducea in mod inevitabil la inghetarea pietelor financiare, limitarea drastica, sau chiar inchiderea lor pentru tari cu dezechilibre externe mari. Se manifestau pe piete „sudden stops”, limitari/stopari ale accesului la finantare. Cand acest acces este tot mai dificil si cand pietele devin schizofrenice, o criza de lichiditate se poate usor transforma intr-una de solventa, chiar cand datoria publica este relativ mica. Istoria economica a lumii este presarata cu asemenea situatii.

„Sudden stop” a fost o amenintare reala pentru nu putine economii din Europa centrala si de Rasarit care aveau un model de dezvoltare bazat pe import masiv de capital, care, din pacate, s-a orientat mult catre sectoare non-tradables (bunuri putin exportabile). Ma refer in special la tari baltice (Letonia si Lituania), Romania, chiar Ungaria. Deficitele de cont curent in cele doua tari baltice erau de doua cifre (peste 12% din PIB), in Romania fiind 12,7% in 2007 si 11,8 din PIB in 2008. Paradoxul este ca economiile nou intrate in UE (cu exceptia Ungariei)  aveau datorii publice mult inferioare ca medie economiilor avansate –in cazul Romanie sub 15% din PIB in 2008. Dar, pietele financiare, asa cum arata episoade de criza de balanta de plati in America Latina si Asia, in deceniile trecute, nu fac distinctie intre provenienta imbalantei, intre sectorul public si privat; ce conteaza, in ultima instanta, este indatorarea externa totala. Desi cea mai mare parte din datoria externa a Romaniei in 2008 era formata din obligatii ale sectorului privat un guvern responsabil nu putea sta impasibil fata de probabilitatea mare ca necazuri de plata sa se accentueze; trebuia evitat ca o criza de lichiditate, oricare ar fi sursa, sa morfeze intr-una de solventa a economiei.

Este de remarcat ca „ciclul financiar”, cu alternanta de expansiune si retragere a creditarii (cu deznodamanul nefericit al crizei financiare)  , a lovit atat economii din euroarie (Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia) cat si economiile din Europa centrala si de Rasarit mentionate; dinamica creditului in termeni reali a fost extrem de inalta intre 2005-2008. Intr-un fel sau altul, crize de lichiditate au izbucnit peste tot unde deficitele externe erau mari, chiar daca diferente notabile erau intre stocuri de datorie, publica si private.

Tarile din euroarie mentionate au avut si ele nevoie de asistenta financiara pentru a evita insolventa. Trebuie adaugat ca banci comerciale mari au avut un rol cheie in miscarea crossfrontaliera a capitalului, a largirii deficitelor externe (inclusiv prin externalizarea creditarii). Si este de gandit ca ceea ce numim acum masuri macroprudentiale nu au fost suficient de severe in acei ani.

Letonia si Lituania, Ungaria si Romania, au beneficiat de pachete de asistenta financiara, care au avut in vedere nevoi de finantare imediata si pe termen mediu  si care au fost puse in relatie cu masuri de corectie a dezechilibrelor macroeconomice. Sunt aspecte demne de evocat, de repetat, in judecarea asistentei financiare pentru Romania:

  • deficitele externe din ultimii ani precriza erau prea mari si au finantat in larga masura sectoare non-tradables, o bula speculativa majora fiind  pe piata imobiliara;
  • acele deficite nu puteau continua; o corectie mare a dezechilibrelor era inevitabila, in mod fortat, sau prin ajustari initiate de Guvern;
  • corectarea dezechilibrelor s-a vazut in caderea economiei, a investitiilor, care au plonjat de la cca 33,4% din PIB in 2008 la cca 27% in 2009; de retinut ca cea mai mare parte a acestei diminuari s-a produs in economia privata (peste 2/3) o explicatie fiind legata de investitii nepotrivite in anii pre-criza;
  • deficitul de cont curent (extern) a scazut la 4,8% din PIB in 2009 (de la 11,8% in 2008), ca rezultat al imploziei economiei, a investitiiilor fiind si o reflectare a accesului la finantare mult ingreunat pentru economie.

Este o disputa mai veche legata de raspunsul la criza, la inghetarea pietelor. Am avut in anii trecuti un dialog cu colegi economisti, care argumentau ca intr-o situatie de criza majora este firesc sa relaxezi politica monetara, sa diminuezi ratele de politica monetara. Asa este, mai cu seama cand nu ai grad de euroizare inalt in economie, cand increderea in moneda autohtona este solida, cand dezechilibrele (interne si externe) nu sunt amenintatoare. Adica, cand nu opereaza o constrangere valutara majora. Era Romania intr-o asemenea situatie avand in vedere deficite de cont curent de doua cifre, o aglomerare de scadente in viitorul imediat, un grad de euroizare care depasea 60% din volumul tranzactiilor/depozitelor, cand inflatia era inca inalta si, nu in cele din urma, cand pietele externe inghetau? Cand se invoca Polonia ca exemplu este bine sa nu omitem ca aceasta tara a avut deficite externe mult inferioare in anii precriza, ca bula speculativa a fost considerabil mai mica acolo. Dar si Polonia a avaut aranjamente prin linii de finantare special. Ce sa mai spunem de Cehia, unde gradul de euroizare este practic zero.

Nu cred ca era intelept sa relaxam politica monetara in mod dramatic (precum s-a facut in alte economii europene) avand in vedere vulnerabilitatile economiei noastre, inclusiv inflatia inca inalta (la finele lui 2008 a fost de 6,3; in 2009 inflatia scazuse la 4,8% (pe fondul recesiunii economiei), dar a urcat din nou in 2010 la aproape 8% ca efect al cresterii la TVA. In aceeasi perioada, rata medie de politica monetara a mers de la 10,25 in dec. 2008 la 8% in dec. 2009 si la 6,25% in 2010; pe piata monetara (la 3 luni) maximele si minimele lunare nu au fost mult indepartate de ratele de politica monetara . Deficitul bugetar s-a dus in sus in virtutea stabilizatorilor automati fiind nevoie de finantare mult mai mare decat in 2008 (deficitul in 2009 a ajuns la 7% dupa metodologia nationala si la cca 9,5% din PIB dupa metodologia europeana/ESA).

O politica monetara mult relaxata in conditiile de atunci, menita sa stimuleze economia (pe canalul creditului si sprijinirii exporturilor prin deprecierea leului), ar fi afectat bilanturi gospodaresti si ale firmelor prin „efectul de avutie”, ar fi afectat probabil negativ increderea in moneda nationala; nu putea fi exclus din scenarii de risc un run pe moneda nationala. Este legitima intrebarea daca pachetul de asistenta financiara nu ar fi permis o politica monetara considerabil mai laxa. Dar, datele problemei nu se modifica in termeni esentiali, in sensul prevenirii unui „run” pe moneda nationala prin limitarea deficitelor, masuri de corectie a dezechilibrelor.

Privind dimensiunea pachetului de asistenta financiara, se poate discuta. Avem repere pentru a examina un minimum necesar. Sa ne gandim ca finantarea deficitului bugetar era foarte dificila, cvasi- imposibila pe piata externa in 2009. Dincolo de cee ace oferea asitenta financiara oficiala, finantarea putea veni de pe piata interna si necesarul era considerabil; am amintit ca deficitul bugetului consolidat 2009 crescuse mult in 2009 in anul urmator fiind cocotat in continuare la peste 6,5% din PIB. In 2009 datoria externa pe termen scurt era in jur de 13% din PIB, adica aproape 20 miliarde euro. Pentru ca rezervele tarii sa ramana la un nivel corespunzator in conditiile in care au fost diminuate rezerve obligatorii ale bancilor comerciale (pentru finantari interne), imprumutul de la FMI, Banca Mondiala si UE a fost vital –vedem ca deficitele bugetare cumulate pentru 2009-2010 au insemnat peste 15% din PIB.

Pentru ca bancile comerciale sa accepte un supliment de finantare mult crescuta a fost necesara eliberarea de rezerve obligatorii si incetinirea dezintermedierii financiare (retragerii de fonduri din Romania) prin Initiativa de la Viena. Mai trebuie spus ca cea mai mare parte a imprumutului de la FMI a intrat in rezervele valutare compensand eliberarea de rezerve obligatorii pentru bancile comerciale; resursele atrase de la FMI au ajutat descurajarea atacurilor speculative pe leu.

Se poate discuta si pe marginea compozitiei masurilor de corectie a dezechilibrelor. Am exprimat opinii in acest sens, intrucat in politica economica nu exista o singura varianta. Si este un fapt ca programul de corectie a subestimat importanta absorbtiei de fonduri europene pentru atenuarea caderii economice. Dar este greu de tagaduit ca Romania avea nevoie de un pachet de asistenta financiara consistenta. Letonia si Lituania au avut cele mai severe caderi de activitate economica in 2009 si 2010. A contat acolo si imposibilitatea utilizarii cursului de schimb ca instrument de corectie (aviz amatorilor care vad in intrarea rapida in eurorie drept salvare de la orice necaz). Romania a trecut printrun proces dureros si complicat de ajustari macroeconomice, care a insemnat aducerea deficitului bugetar la cca.0,7% (metodologie ESA) in 2015 si a celui de cont curent la cca 1% din PIB in acelasi an. Si indatorarea externa totala (termen scurt si lung) s-a redus de la 68% in 2009 la cca 56% din PIB in 2015.

Vremurile rele din economia europeana, cea globala, ce continua, obliga la precautie; este de bun simt economic sa incercam sa reintram pe un traseu de consolidare bugetara din 2017 , sa revenim cu deficitul bugetului sub 2,5% din PIB. Mai ales ca avem crestere economica. Cat priveste deficitul de cont curent in acest an (se prefigureaza  2-2,5% din PIB), de retinut este ca alte economii emergente europene au surplusuri externe si ca fondurile europene au finantat balantele de plati in ultimii ani cu procente din PIB.

Source: Acordul cu FMI din 2008: criza de lichiditate putea deveni una de insolventa pentru Romania | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , , ,

Crizele economice ca mod de conducere a Romaniei

Sursa: www.Sfin.ro

Romania, desi este o tara bogata, a crescut in medie cu doar 1% pe an in ultimii 26 de ani.

Justificarea pentru aceasta subperformanta remarcabila vine din capturarea statului si din inducerea periodica de crize de catre cei care au avut control asupra parghiilor/politicilor economice.

Controlul unui stat prin inducerea de crize economice si generarea de potential pentru derapaje este o maniera premeditata si eficienta de a mentine puterea.

O populatie saracita si fara perspective este mai usor manipulata. Romania este un laborator de experimente. In zonele sarace din Romania eficienta metodei de a conduce prin crize este evidenta. Captura statului este omniprezenta. Un exemplu din Vaslui, instructiv si edificator este descris in urmatorul link

Transmir intra in insolventa! Dupa ce a castigat milioane de euro cu ajutorul PSD, regele asfaltului da acum o teapa statului si catorva constructori

Capitalismul aplicat in Romania a fost edificat de echipa ex-pres. Iliescu in perioada ’90-’92 si este similar cu cel impus in Rusia de echipa ex-pres. Yeltsin. Atunci au fost fixate coloanele de baza. Pastrarea puterii pe parcursul a 26 de ani de catre aceeasi corifei a fost realizata prin captura si inducerea de crize.

Forta metodei de a se mentine la puterea prin captura statului si prin inducerea de crize vine din:
– impactul amplu al unei crizei asupra societatii prin ruperea panzei societale
– propagarea fricii si inhibarea optimismului investitional
– mecanismele profund umane ale comunitatilor de a cauta o ancora de stabilitate in figura tatucului.

Generarea unei crize este doar inceputul. Propaganda si panica fac restul.

Dupa inducerea unei crize recuperarea economiei si a societatii dureaza. La o scadere de 20% este nevoie de o creste de 25% doar pentru a ajunge la acelasi nivel de plecare.

In cazul Romaniei nivelul de la sfarsitul anului 2008 a fost atins de abia la sfarsitul lui 2015. Un pas de 7 ani. Episoade similar se regasesc pe parcursul intregii perioade post revolutionare.

O populatie ce se bucura de bunastare se poate emancipa si nu mai este usor controlata.

Pe parcursul ultimilor 26 de ani avem exemple multiple de crize “puse cu mana”. Exemple pot fi saltul cursului de schimb dolar leu de la 7 000 la 14 000 si revenirea dupa 48 de ore la 9 000 lei in 1997, “declaratia de incapacitate de plata” facuta din greseala in 1999, scaparea cursului euro leu in 3,1 simultan cu liberalizarea creditarii in 2007, pastrarea dobanzilor la niveluri paralizante pe parcursul intregii perioade de criza 2009-2010 si restrictionarea normelor de creditare si provizionare.

Erorile de politica monetara si de credit nu au facut decat sa genereze si sa aplifice crizele. Cumpararea vectorilor de opinie si canalizarea publicitatii bancare au reusit sa mute atentia publicului de la conducerea Romaniei prin criza.

Momentan ne confruntam cu amenintarea facuta de un consilier BNR (Croitoru) de crestere a dobanzilor cand inflatia este la -3% anualizat, cu amenintarea privind modificarea (inasprirea) conditiilor de creditare prin noi norme BNR pentru creditul ipotecar, cu declaratiile panicarde ale presedintelui Consiliului Fiscal,cu ghidaje (moral suasion folosita stramb) de finantare si numire a prietenilor, de evitare a evidentierii ilegalitatilor, de restructurare/salvare/vanzare selective a portofoliilor bancilor private.

Criza nu se mai poate manifestain 2016 deoarece procesele economice au inertie. In schimb, prin tragerea franei de mana de catre decidentii de politica monetara si de credit se poate induce o criza in 2017.

Experienta conducerii Romaniei prin crize in ultimii 26 de ani a contribuit determinant la ritmul mediu redus de crestere si cel mai mult la dezvoltarea inegala a regiunilor Romaniei.

Tagged , , , ,

Boom-uri și crize. De ce fluctuează economia și cum să ne apărăm?

Pe cine nu se pregătește de boom, o să îl distrugă criza. În plus, politicile care pavează drumul către creșteri nesustenabile afectează nu doar bunăstarea generațiilor prezente, ci și pe cea a generațiilor viitoare. De aceea este bine să înțelegem ce anume determină crizele economice, care sunt semnele ce prevestesc crizele și ce este bine să facem pentru a preveni producerea acestor nefericite experiențe în viitor. Toți cei doritori să intre în universul intelectual al acestor fenomene (pentru a nu le trăi pe propria piele…) sunt invitați să participe la un set de 4 întâlniri în cadrul Academiei private – cel mai nou proiect educațional născut în siajul Institutului Ludwig von Mises – România:

“Academia Privată este un proiect educațional alternativ, eminamente privat. Fără acreditări oficiale și șabloane inutile, aceasta își propune să recupereze spiritul educației autentice. Pesemne că există oameni care mai cred că educația e un lucru bun care trebuie dobândit, nu pentru diplome, nu de formă, ci pentru valoarea sa intrinsecă. De asemenea, pesemne că există și oameni care cred că educația e un lucru bun și care mai cred, totodată, că au ceva de oferit în acest sens. Singura reformă reală a educației înseamnă a le facilita celor două categorii întâlnirea.”

Boomuri si crize

Detalii despre programul Boom-uri și crize:

Criza din anul 2009 și boom-ul premergător acesteia i-a surprins pe mulți, inclusiv pe numeroși profesioniști ai finanțelor, investitori, decidenți politici. Turbulențele financiare din China și prăbușirea prețului petrolului au readus panica pe piețele financiare și unii previzionează izbucnirea unei noi crize globale, încă mai puternică decât “Marea Recesiune” din 2009. Pentru omul de rând miza este la fel de importantă ca pentru investitorul profesionist, deoarece în absența cunoașterii principiilor care guvernează producerea ciclurilor economice, decizii importante precum contractarea unui credit în scopul cumpărării unei locuințe pot avea efecte catastrofale asupra bunăstării individuale viitoare.

Participanții la acest curs împărțit în 4 întâlniri, vor afla factorii determinanți ai crizelor economice, vor dobândi o perspectivă teoretică și istorico-empirică asupra inflexiunilor financiare care afectează societatea și vor învăța cum să evite pașii greșiți într-un mediu economic poluat de propagandă, marketing agresiv și ignoranță crasă.

Tema celor 4 întâlniri:
• Ce determină fluctuațiile economice?
• De unde a pornit “Marea Recesiune”
• Cum am importat și am amplificat problema: povestea crizei din România
• De ce o nouă criză este inevitabilă

Lector: Bogdan Glăvan

Data începerii: 21 martie 2016 – luni, ora 18,30
Frecvența: săptămânală – 21 martie, 28 martie, 4 aprilie și 11 aprilie; programul întâlnirilor poate fi modificat cu agreare și notificare anterioară
Durată: cca 2h/întâlnire
Locație: Calea Călărașilor 161, et. 2, cam. 26, sector 2, București

Preț: 200 RON pentru 4 întâlniri. Preț redus pentru studenți – 160 RON.

Număr participanți: maxim 10 cursanți

Înscriere: pe adresa de e-mail contact@academiaprivata.ro

Citeste mai mult pe Logica Economica

Tagged , , , , , , , ,

In iunie Grecia intra in incetare de plati

Sursa: Wall-Street.ro

Grecia nu va achita datoriile scadente in luna iunie catre Fondul Monetar International (FMI) pentru ca nu are bani, a anuntat astazi ministrul grec de Interne, citat de Reuters in pagina electronica.

Datoriile scadente ale Greciei “catre FMI in iunie sunt in valoare de 1,6 miliarde de euro, dar acesti bani nu vor fi platiti si nu exista pentru a fi platiti”, a declarat ministrul Nikos Voutsis pentru postul de televiziune grec Mega TV. Prima plata, de 300 de milioane de euro, catre FMI, trebuie efectuata pe 5 iunie, arata Mediafax.

Scoasa de pe piata obligatiunilor si cu programul de salvare blocat, Atena incearca sa gaseasca solutii pentru a-si achita datoriile si a plati salariile si pensiile. Guvernul Greciei anticipeaza ca va incheia un acord cu creditorii in urmatoarele 10 zile si vrea sa respecte toate obligatiile financiare din luna iunie, declara vineri purtatorul de cuvant Gabriel Sakellaridis, dupa intalnirea de la Riga a premierului Alexis Tsipras cu liderii europeni.

Tsipras a discutat joi, pana noaptea tarziu, cu cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Francois Hollande, in speranta accelerarii unui acord care ar debloca asistenta financiara pentru statul elen.

Guvernul de stanga din Grecia negociaza de patru luni de zile cu reprezentantii UE si ai FMI un acord prin care sa fie reluata finantarea in cadrul programului de ajutor in valoare de 240 de miliarde de euro, din care statul elen mai are de primit 7,2 miliarde de euro. Discutiile s-au blocat in privinta pensiilor, a modificarii legislatiei muncii, a tintelor fiscale si a majorarii taxei pe vanzari.

Tagged , , , , , , , , , , ,

Antreprenorii şi oamenii de afaceri arestaţi au lăsat din mână conducerea unor businessuri de 8 mld. lei şi 16.000 de angajaţi

Sursa: Zf.ro

Au creat companii şi branduri care au stat la baza antreprenoriatului românesc, dar au ajuns să fie arestaţi, iar justiţia a stabilit sau va stabili dacă sunt vinovaţi sau nu. De multe ori, nu s-au înconjurat din timp de experţi care să-i ajute atunci când luau decizii şi nici nu şi-au format succesori. Astăzi, brandurile pe care le-au creat sunt în pericol, iar mii de angajaţi riscă să îşi piardă locurile de muncă. Întrebarea este dacă firmele şi brandurile construite vor rezista în viitor în economia românească.

Zeci de antreprenori şi oameni de afaceri români care au fost arestaţi cu precădere în ultimul an au lăsat în urmă afaceri cumulate de aproape 8 miliarde de lei, active bancare de 4 miliarde de lei şi un număr de 16.000 de angajaţi, arată o analiză a ZF. Fie că a fost vorba de antreprenori cu afaceri în domeniul construcţiilor (Nelu Iordache, Dan Beşciu, Theodor Berna, Alexandru Horpos sau Vlad Vameşu), în cel al transporturilor (Gruia Stoica, Ilie Carabulea), în sectorul medical privat (Ioana Daniela Vonica), în cel hotelier (George Copos), în IT (Irina Socol) sau în media (Dan Voiculescu), „plaja“ acoperită de dosarele din business pentru care judecătorii au dat sentinţe a făcut ca în unele domenii aproape să dispară reprezentanţi ai capitalismului românesc.

„Reforma economică s-a făcut în România nu prin legi economice, ci prin justiţie. Pe de-o parte, este bine că s-au identificat problemele şi că au fost pedepsiţi cei care au încălcat legea, însă pe de altă parte există şi un aspect negativ: deciziile justiţiei au atacat businessul antreprenorial românesc. Pentru mine, businessul are rolul de a crea locuri de muncă şi reprezintă o firavă dezvoltare a capitalismului românesc. Fără a-i apăra în vreun fel pe cei care au greşit, cred că trebuie să existe un program pentru salvarea mediului economic antreprenorial românesc“, a spus profesorul universitar Mircea Coşea.

În opinia sa, ar trebui creat un cont special, transparent, în care să se arate ce s-a întâmplat cu banii recuperaţi de la cei care au fost arestaţi pentru că au adus prejudicii statului.

De asemenea, Coşea a mai menţionat faptul că trebuie creat un program de investiţii prioritare care vor fi făcute din banii recuperaţi, pentru ca economia să beneficieze de aceste fonduri.

„Arestările din ultima perioada au făcut să dispară de tot capitalismul românesc din anumite sectoare economice, cum este domeniul lucrărilor de construcţii de autostrăzi. Justiţia a avut intenţii bune, dar nu repară ce a greşit Nelu Iordache, de exemplu, în aşa fel încât businessul acestuia să funcţioneze în folosul ţării. Ce se întâmplă cu perspectiva locului de muncă pentru miile de angajaţi din aceste companii, cu competitivitatea firmelor româneşti din diferite sectoare în astfel de situaţii? Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra acestor aspecte, pentru că mediul de business românesc trebuie protejat“, a mai spus Coşea.

Lipsa succesiunii poate duce la mari probleme financiare pentru companii

Din cazurile antreprenorilor români care au ajuns să fie arestaţi pentru evaziune fiscală, spălare de bani, deturnare de fonduri sau cumpărare de influenţă se pot desprinde o serie de lecţii care sunt esenţiale pentru supra­vieţuirea businessului antre­prenorial românesc.

Cum se conduce o afacere de familie, cum îşi aleg consilierii care să îi ajute în managementul firmei şi cum îşi selectează auditorii sunt doar câteva dintre temele la care ar trebui astăzi să reflecteze cei care vor să-şi construiască sau să-şi dezvolte o afacere în România.

Faptul că nu şi-au chemat la timp experţi care să îi ajute la rezolvarea problemelor financiare ale companiei, lipsa de cunoştinţe legislative sau chiar urmărirea în exces a interesului personal şi nu a celui de business i-au adus pe mulţi dintre marii antreprenori români în situaţii limită, iar afacerile lor sunt astăzi în insolvenţă, în faliment sau abia supra­vieţuiesc.

În contextul unei economii dominate de investitori străini şi al unui mediu antre­prenorial slăbit, plin de neîncredere şi terorizat în fiecare zi de posibilitatea chemării în judecată a acţionarilor sau a directorilor, se pune problema viitorului acestor companii.

Ce se poate face mai departe, în aşa fel încât brandurile create de antreprenori să continue să existe pe piaţă, iar companiile să se „detaşeze“ de persoanele care le-au condus/ fondat şi care poate au greşit?

„În general, în foarte multe cazuri, firme de mare succes intră în declin în momentul în care fondatorul se retrage. Cu atât mai dificilă este situaţia când lucrurile se întâmplă pe neaşteptate şi fonatorul sau firma are probleme în justiţie. Antreprenorii români nu prea vor să-şi pună problema succesiunii şi din acest motiv firmele sunt adesea prinse nepregătite: în loc să fie o schimbare de conducere şi dezvol­tare pe mai departe a afacerii, asistăm la vânzarea unor părţi sau a unor active, conflicte cu creditorii, ezitări şi greşeli în mana­gement. Fiecare firmă ar trebui să aibă pregătit un plan de succesiune, dar acest lucru nu se întâmplă în practică“, a spus analistul economic Aurelian Dochia, managing director al companiei Concept- Economic and Business Consulting.

„Masa salarială poate fi puternic afectată“

În opinia economistului Ionel Blăn­culescu, fondatorul companiei Consultanţă şi Investigaţii Financiare, în cele mai multe cazuri calitatea în care a fost persoana care a săvârşit o infracţiune (care poate fi de CEO, de acţionar/asociat şi CEO, de acţionar/asociat cu funcţii neexecutive, care pot fi de preşedinte al consiliului de administraţie sau de preşedinte al consiliului de supraveghere) este „solidară“ cu compania, în sensul că face parte din grupul infracţional în care este implicată persoana – acţionarul.

„Masa salarială poate fi puternic afectată de aceste cazuri, pentru că salariaţii nu sunt în afara jocului, iar asta poate fi o lecţie şi pentru cei care se angajează într-o companie, pentru că trebuie să se documenteze foarte bine în ceea ce priveşte activităţile şi reputaţia companiei la care se angajează. Iar recomandarea pentru antreprenorii care au o aplecare spre corupţie, care se simt cu musca pe căciulă, este ca aceştia să realizeze din timp un back-up al afacerii şi să nu implice prea mult compania în activităţile lor, să nu fie singurii manageri care să le ştie pe toate şi să nu depindă de un singur client sau furnizor“, a spus Blănculescu.

El a precizat că în cazul în care o companie a fost implicată, alături de acţionar, într-un scandal de corupţie sau fraudă, activitatea companiei este legată de creditori, stat sau bănci. În cazul băncilor, dacă pe activele companiei se pune sechestru, de exemplu, iar aceste active erau garanţii pentru acordarea creditelor, intervine clauza „exigibilităţii anticipate a sumelor acordate“, ceea ce înseamnă că firma respectivă trebuie să plătească toată suma datorată până la o anumită dată.

„Dacă dintr-odată o companie care funcţionează se trezeşte cu o astfel de clauză, efectul este distructiv. Iar blocarea activităţii afectează şi relaţia cu clienţii şi cu furnizorii, iar compania se poate trezi brusc în situaţia de a fi scoasă de pe piaţă“, a mai spus Blăn­culescu.

În economiile dezvoltate, guvernele salvează companiile antreprenoriale mari

În statele dezvoltate, atunci când companiile antreprenoriale sunt implicate în scandaluri legate de fraude fiscale, guvernele intervin pentru a salva companiile care au ajutat anterior economia, prin locurile de muncă create, prin taxele plătite la buget şi prin brandurile create în ţările respective.

Poate cel mai relevant caz internaţional în acest sens este gigantul italian din industria lactatelor Parmalat, o afacere de familie care a ajuns în 2003 în faliment deoarece schema de fraudă fiscală a antreprenorului şi fondatorului afacerii, Calisto Tanzi, a lăsat o gaură de 14 miliarde de euro în conturile companiei.

Doi ani mai târziu însă, guvernul italian a sprijinit compania şi a relistat-o la bursa de valori din Milano, iar din 2011 grupul francez Lactalis a devenit acţionar majoritar la Parmalat.

Anul trecut, grupul Parmalat a avut venituri de peste 5,4 miliarde de euro la nivel mondial, iar laptele Parmalat sau sucurile Santal sunt produse prezente şi astăzi pe rafturile magazinelor din România, în ciuda unei perioade negre din istoria companiei.

Un alt caz în care guvernul a intervenit pentru salvarea unor companii a fost cel al General Motors şi Chrylser, constructorii americani de maşini care se aflau în 2009 în pericol de faliment. Sprijinul financiar acordat de guvernul american a menţinut astfel în economie 1,5 milioane de locuri de muncă.

Totuşi, nu aceeaşi soartă au avut însă companii precum Arthur Andersen (audit şi contabilitate), care a prelucrat registrele contabile ale companiei energetice Enron, pentru a primi în schimb sume foarte mari din serviciile de audit oferite companiei.

La rândul lor, americanii de la Enron au intrat în faliment în 2001 ca urmare a unor afaceri secrete care au lăsat compania cu datorii foarte mari, iar acest faliment a lăsat fără loc de muncă 20.000 de angajaţi la acea vreme.

Astăzi, cele două companii mai „există“ doar în studiile de caz prezentate la cursurile şcolilor de afaceri.

Insolvenţa, primul pas pentru salvare?

Cei mai mulţi dintre antreprenorii arestaţi în ultimii ani au fost în domeniul construcţiilor, iar prima „mare arestare“ a fost cea a lui Nelu Iordache la finalul anului 2012, pentru deturnarea de fonduri europene.

În prezent, compania de construcţii de drumuri şi autostrăzi Romstrade, una dintre companiile pe care le deţine, este în insolvenţă, iar la momentul arestării sale avea peste 1.600 de angajaţi.

O soartă diferită a avut cealaltă companie pe care a deţinut-o, operatorul aerian Blue Air, care avea peste 400 de angajaţi şi afaceri de 575 de milioane de lei şi care a intrat în faliment, brandul fiind preluat ulterior de alţi acţionari.

„În momentul în care o companie intră în insolvenţă, iar acţionarul principal al companiei este arestat, cel mai important este ca acesta să găsească un om în companie care să fie capabil să preia frâiele afacerii şi care să poată conduce compania cel puţin la fel de bine cum o făcea acţionarul, dat fiind faptul că şi contextul este mai dificil. Este foarte important ca acea persoană să beneficieze de încrederea clienţilor şi să şi cunoască businessul foarte bine. Problema este că antreprenorii români nu prea şi-au format oameni care să le preia rolul, pentru că erau obişnuiţi să ţină afacerile din scurt, o cultură complet diferită de cea din Occident“, a explicat avocatul Ştefan Dumitru din cadrul companiei RVA Insolvency.

El a adăugat că în astfel de cazuri în care acţionarul este arestat riscul reputaţional nu mai este atât de mare, pentru că oamenii au început să se obişnuiască să lucreze cu companii în care acţionarii au avut probleme cu justiţia, la fel cum s-au obişnuit să lucreze cu companii aflate în insolvenţă.

„Dacă înainte de criză insolvenţa era asociată mai degrabă cu falimentul, acum percepţia s-a mai schimbat“, a mai spus avocatul Ştefan Dumitru.

Tagged , , , , , , , , , , , ,