Tag Archives: depozite

Românii ţin peste 55 de miliarde lei în depozite pe termen foarte scurt, cu scadenţă de o zi, iar aceşti bani nu produc beneficii consistente pentru deponenţi sau economie

Sursa: Sfin.ro

Datele Băncii Naţionale a României arată că valoarea depozitelor pe termen scurt a crescut în 2016 faţă de 2015 cu aproape 39%, de la 39,9 miliarde lei la 55,4 miliarde lei.

„Anul trecut au crescut depozitele populaţiei şi aproape 15 miliarde lei s-au dus în plus în depozite overnight (n.red. depozite în care termenul de scadenţă este ziua lucrătoare următoare datei constituirii). Banii aceia nu produc suficient pentru client şi aproape zero pentru economie, deci nimeni nu are de câştigat”, a explicat Mihai Purcărea, CEO al BRD Asset Management.

Educaţia financiară deficitară reprezintă unul dintre motivele care explică apetenţa românilor pentru depozite, în detrimentul plasării economiilor în fonduri de investiţii, piaţa de capital sau alte instrumente financiare, au afirmat administratorii de fonduri de investiţii.

„Pentru români, prima sursă de sfaturi despre cum să-ţi gestionezi banii o reprezintă familia şi prietenii, conform unui studiu IMAS. Peste jumătate dintre femei (55%) şi aproape 40% dintre bărbaţi îşi obţin astfel sfaturile cu privire la modul de economisire.

Din păcate, România are cel mai scăzut grad de educaţie financiară din Uniunea Europeană, conform unui sondaj Standard & Poor’s, şi astfel este foarte probabil ca românii să solicite cui nu trebuie dintre apropiaţi sfaturi despre cum să-şi investească banii agonisiţi cu atâta trudă”, a spus Lucian Anghel, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bursei de Valori Bucureşti.

 „Prin proiectele consacrate ale BVB, precum Forumul Investitorilor Individuali, platformele educaţionale online şi instrumentele de tranzacţionare dedicate investitorilor de retail, am ajuns să creăm un ecosistem fără precedent în Europa de Sud-Est. Suntem cea mai dinamică bursă din regiune”, a spus Ludwik Sobolewski, CEO al BVB.

 În România, educaţia financiară modestă îşi face simţite efectele în rândul populaţiei, spune Dragoş Manolescu, directorul general adjunct al OTP Asset Management.

„În afară de stocul de depozite, trebuie să ţinem cont că peste 90% din banii investiţi stau în cvasi-depozite, acele fonduri de obligaţiuni care aduc mai mult decât un depozit bancar, însă pe termen lung, spre deosebire de acţiuni, nu pot capta creşterea economică”, a susţinut Manolescu.

„La obligaţiuni majoritatea clienţilor se gândesc că sunt asemănătoare sau identice cu depozitele bancare. Cu toate acestea, puţini iau în calcul potenţiala fluctuaţie ce ar putea apărea în cazul creşterii de dobândă. Uitându-mă la nivelul dividendelor şi obişnuinţei clienţilor de a privi de la bun început acţiunile ca fiind volatile, cred că acţiunile nu reprezintă un risc mare.

Atâta timp cât clientul înţelege riscul şi şi-l asumă, avem potenţial de creştere”, a spus Aurel Bernat, director general adjunct la BT Asset Management.

 Drumul spre investiţiile în fonduri de acţiuni nu este însă foarte circulat, a arătat Dragoş Neacşu, preşedintele Erste Asset Management. „Dacă ar câştiga mâine 100.000 de euro, primele investiţii ale românilor ar fi într-o afacere (15,5%), în călătorii (15,1%) sau în imobiliare (14,2%). Doar 1,5% dintre români şi-ar plasa banii într-un fond de investiţii”. a adăugat Neacşu, citând un studiu sociologic la nivel naţional, realizat de D&D Research în mai 2016, la solicitarea Erste Asset Management.

„Credem că un portofoliu, ca să poată genera randamente positive, trebuie să fie diversificat, dar trebuie să luăm în calcul şi orizontul de timp. Nu putem investi în acţiuni pentru trei luni”, a spus Răzvan Szilagyi, directorul general al Raiffeisen Asset Management.

 Diversificarea este cuvântul-cheie, crede şi Milan Prusan, managing director în cadrul NN Investment Partners. „Cel mai greu e să aplici acest demers de diversificare şi mai ales e foarte greu de a administra zona psihologică. E clar că pentru a fi o industrie credibilă care să atragă noi investitori trebuie să venim cu un mesaj puternic, susţinut şi bine documentat”, a spus Prusan.

Clienţii au motive să investească mai mult în acţiuni în acest an, mai ales datorită dividendelor, spun administratorii fondurilor de investiţii. „Dividendele sunt mult mai interesante decât dobânzile.

Piaţa de capital din România mai are însă o caracteristică pozitivă semnificativă foarte importantă pentru încrederea investitorilor. „România a avut randamente constant pozitive în echivalent euro timp de cinci ani la rând. Spre deosebire de alte burse, din 2012 şi până în 2016, randamentele de pe piaţa de capital locală în echivalent euro au fost mereu pe plus şi au crescut cu 97% în această perioadă. Practic, cine a investit în urmă cu cinci ani pe piaţa de capital şi-a dublat investiţia în euro”, a declarat preşedintele BVB.

Fundaţia Dreptul la Educaţie, finanţată în principal de sucursala din România a băncii maghiare OTP Bank, va inaugura în septembrie un centru destinat educaţiei financiare atât pentru elevi, cât şi pentru adulţi, cu acces gratuit, pe o suprafaţă de 700 de metri pătraţi, investiţia fiind estimată la câteva sute de mii de euro, a declarat directorul general al sucursalei din România a băncii maghiare OTP Bank, László Diósi.

Centrul, denumit OK Center, va funcţiona într-o clădire deţinută de bancă, aproape de Piaţa Unirii, şi ar putea avea program non-stop, potrivit lui Diosi.

„Suntem acum în procedura de aprobare cu acest centru. Investiţia este estimată la câteva sute de mii de euro. Una dintre dorinţele mele ar fi ca centrul să funcţioneze non-stop”, a declarat Diosi. Centrul va avea patru săli pentru training şi o zonă destinată workshop-urilor şi prezentărilor, iar finanţarea este asigurată 100% de OTP Bank, a explicat directorul fundaţiei, Nora Dobre.

 „Vor fi patru săli de training , cu o capacitate de 80 de persoane, capacitatea totală a centrului fiind de 250 de persoane. Finanţarea este asigurată de OTP Bank”, a declarat Dobre. Accesul la cursuri este gratuit şi pot participa elevi din clasa a 5-a în sus, dar şi adulţi. Demersul fundaţiei este susţinut atât de către OTP Group şi subsidiara locală, OTP Bank România, dar şi de către fundaţia grupului, Fáy András, din Ungaria.

 Proiectul este similar unui alt centru OK Center, situat în Budapesta, care oferă cursuri de educaţia financiară elevilor din clasele I – XII. Investiţia în acel centru este estimată la aproape 5 milioane euro doar pentru amenajarea clădirii, aceasta din urmă fiind deţinută de OTP Bank, potrivit reprezentanţilor centrului. Din această sumă, OTP Bank a asigurat 85%, restul provenind din fonduri europene.

Tagged , , , , , , , ,

Acordul cu FMI din 2008: criza de lichiditate putea deveni una de insolventa pentru Romania | Saptamana Financiara

Se discuta din nou despre asistenta financiara primita de Romania de la UE si institutii financiare internationale (FMI si Banca Mondiala) dupa 2008. Sunt, in principal, doua teme controversate: daca a fost nevoie de imprumut; si daca dimensiunea asistentei a fost indreptatita. Voi incepe cu un fapt din activitatea mea de eurodeputat.

Dupa prabusirea bancii de investitii Lehman Brothers (toamna lui 2008) si fiind tot mai clar catre ce se indreapta economia globala, impreuna cu un coleg polonez si unul din Ungaria am discutat cu seful comisiei de probleme monetare si economice din PE (Pervenche Beres) pentru ca mecanismul de sprijin pentru tari cu dificultati de balanta de plati sa fie activat, la nevoie, si pentru state care au aderat la Uniune in 2004 si 2007.  Mecanismul amintit a fost dublat la 25 miliarde in prima faza si, ulterior, la 50 de miliarde euro.

O criza financiara de proportii, ce a cuprins lumea dezvoltata (dar suprafinancializata), conducea in mod inevitabil la inghetarea pietelor financiare, limitarea drastica, sau chiar inchiderea lor pentru tari cu dezechilibre externe mari. Se manifestau pe piete „sudden stops”, limitari/stopari ale accesului la finantare. Cand acest acces este tot mai dificil si cand pietele devin schizofrenice, o criza de lichiditate se poate usor transforma intr-una de solventa, chiar cand datoria publica este relativ mica. Istoria economica a lumii este presarata cu asemenea situatii.

„Sudden stop” a fost o amenintare reala pentru nu putine economii din Europa centrala si de Rasarit care aveau un model de dezvoltare bazat pe import masiv de capital, care, din pacate, s-a orientat mult catre sectoare non-tradables (bunuri putin exportabile). Ma refer in special la tari baltice (Letonia si Lituania), Romania, chiar Ungaria. Deficitele de cont curent in cele doua tari baltice erau de doua cifre (peste 12% din PIB), in Romania fiind 12,7% in 2007 si 11,8 din PIB in 2008. Paradoxul este ca economiile nou intrate in UE (cu exceptia Ungariei)  aveau datorii publice mult inferioare ca medie economiilor avansate –in cazul Romanie sub 15% din PIB in 2008. Dar, pietele financiare, asa cum arata episoade de criza de balanta de plati in America Latina si Asia, in deceniile trecute, nu fac distinctie intre provenienta imbalantei, intre sectorul public si privat; ce conteaza, in ultima instanta, este indatorarea externa totala. Desi cea mai mare parte din datoria externa a Romaniei in 2008 era formata din obligatii ale sectorului privat un guvern responsabil nu putea sta impasibil fata de probabilitatea mare ca necazuri de plata sa se accentueze; trebuia evitat ca o criza de lichiditate, oricare ar fi sursa, sa morfeze intr-una de solventa a economiei.

Este de remarcat ca „ciclul financiar”, cu alternanta de expansiune si retragere a creditarii (cu deznodamanul nefericit al crizei financiare)  , a lovit atat economii din euroarie (Irlanda, Portugalia, Spania, Grecia) cat si economiile din Europa centrala si de Rasarit mentionate; dinamica creditului in termeni reali a fost extrem de inalta intre 2005-2008. Intr-un fel sau altul, crize de lichiditate au izbucnit peste tot unde deficitele externe erau mari, chiar daca diferente notabile erau intre stocuri de datorie, publica si private.

Tarile din euroarie mentionate au avut si ele nevoie de asistenta financiara pentru a evita insolventa. Trebuie adaugat ca banci comerciale mari au avut un rol cheie in miscarea crossfrontaliera a capitalului, a largirii deficitelor externe (inclusiv prin externalizarea creditarii). Si este de gandit ca ceea ce numim acum masuri macroprudentiale nu au fost suficient de severe in acei ani.

Letonia si Lituania, Ungaria si Romania, au beneficiat de pachete de asistenta financiara, care au avut in vedere nevoi de finantare imediata si pe termen mediu  si care au fost puse in relatie cu masuri de corectie a dezechilibrelor macroeconomice. Sunt aspecte demne de evocat, de repetat, in judecarea asistentei financiare pentru Romania:

  • deficitele externe din ultimii ani precriza erau prea mari si au finantat in larga masura sectoare non-tradables, o bula speculativa majora fiind  pe piata imobiliara;
  • acele deficite nu puteau continua; o corectie mare a dezechilibrelor era inevitabila, in mod fortat, sau prin ajustari initiate de Guvern;
  • corectarea dezechilibrelor s-a vazut in caderea economiei, a investitiilor, care au plonjat de la cca 33,4% din PIB in 2008 la cca 27% in 2009; de retinut ca cea mai mare parte a acestei diminuari s-a produs in economia privata (peste 2/3) o explicatie fiind legata de investitii nepotrivite in anii pre-criza;
  • deficitul de cont curent (extern) a scazut la 4,8% din PIB in 2009 (de la 11,8% in 2008), ca rezultat al imploziei economiei, a investitiiilor fiind si o reflectare a accesului la finantare mult ingreunat pentru economie.

Este o disputa mai veche legata de raspunsul la criza, la inghetarea pietelor. Am avut in anii trecuti un dialog cu colegi economisti, care argumentau ca intr-o situatie de criza majora este firesc sa relaxezi politica monetara, sa diminuezi ratele de politica monetara. Asa este, mai cu seama cand nu ai grad de euroizare inalt in economie, cand increderea in moneda autohtona este solida, cand dezechilibrele (interne si externe) nu sunt amenintatoare. Adica, cand nu opereaza o constrangere valutara majora. Era Romania intr-o asemenea situatie avand in vedere deficite de cont curent de doua cifre, o aglomerare de scadente in viitorul imediat, un grad de euroizare care depasea 60% din volumul tranzactiilor/depozitelor, cand inflatia era inca inalta si, nu in cele din urma, cand pietele externe inghetau? Cand se invoca Polonia ca exemplu este bine sa nu omitem ca aceasta tara a avut deficite externe mult inferioare in anii precriza, ca bula speculativa a fost considerabil mai mica acolo. Dar si Polonia a avaut aranjamente prin linii de finantare special. Ce sa mai spunem de Cehia, unde gradul de euroizare este practic zero.

Nu cred ca era intelept sa relaxam politica monetara in mod dramatic (precum s-a facut in alte economii europene) avand in vedere vulnerabilitatile economiei noastre, inclusiv inflatia inca inalta (la finele lui 2008 a fost de 6,3; in 2009 inflatia scazuse la 4,8% (pe fondul recesiunii economiei), dar a urcat din nou in 2010 la aproape 8% ca efect al cresterii la TVA. In aceeasi perioada, rata medie de politica monetara a mers de la 10,25 in dec. 2008 la 8% in dec. 2009 si la 6,25% in 2010; pe piata monetara (la 3 luni) maximele si minimele lunare nu au fost mult indepartate de ratele de politica monetara . Deficitul bugetar s-a dus in sus in virtutea stabilizatorilor automati fiind nevoie de finantare mult mai mare decat in 2008 (deficitul in 2009 a ajuns la 7% dupa metodologia nationala si la cca 9,5% din PIB dupa metodologia europeana/ESA).

O politica monetara mult relaxata in conditiile de atunci, menita sa stimuleze economia (pe canalul creditului si sprijinirii exporturilor prin deprecierea leului), ar fi afectat bilanturi gospodaresti si ale firmelor prin „efectul de avutie”, ar fi afectat probabil negativ increderea in moneda nationala; nu putea fi exclus din scenarii de risc un run pe moneda nationala. Este legitima intrebarea daca pachetul de asistenta financiara nu ar fi permis o politica monetara considerabil mai laxa. Dar, datele problemei nu se modifica in termeni esentiali, in sensul prevenirii unui „run” pe moneda nationala prin limitarea deficitelor, masuri de corectie a dezechilibrelor.

Privind dimensiunea pachetului de asistenta financiara, se poate discuta. Avem repere pentru a examina un minimum necesar. Sa ne gandim ca finantarea deficitului bugetar era foarte dificila, cvasi- imposibila pe piata externa in 2009. Dincolo de cee ace oferea asitenta financiara oficiala, finantarea putea veni de pe piata interna si necesarul era considerabil; am amintit ca deficitul bugetului consolidat 2009 crescuse mult in 2009 in anul urmator fiind cocotat in continuare la peste 6,5% din PIB. In 2009 datoria externa pe termen scurt era in jur de 13% din PIB, adica aproape 20 miliarde euro. Pentru ca rezervele tarii sa ramana la un nivel corespunzator in conditiile in care au fost diminuate rezerve obligatorii ale bancilor comerciale (pentru finantari interne), imprumutul de la FMI, Banca Mondiala si UE a fost vital –vedem ca deficitele bugetare cumulate pentru 2009-2010 au insemnat peste 15% din PIB.

Pentru ca bancile comerciale sa accepte un supliment de finantare mult crescuta a fost necesara eliberarea de rezerve obligatorii si incetinirea dezintermedierii financiare (retragerii de fonduri din Romania) prin Initiativa de la Viena. Mai trebuie spus ca cea mai mare parte a imprumutului de la FMI a intrat in rezervele valutare compensand eliberarea de rezerve obligatorii pentru bancile comerciale; resursele atrase de la FMI au ajutat descurajarea atacurilor speculative pe leu.

Se poate discuta si pe marginea compozitiei masurilor de corectie a dezechilibrelor. Am exprimat opinii in acest sens, intrucat in politica economica nu exista o singura varianta. Si este un fapt ca programul de corectie a subestimat importanta absorbtiei de fonduri europene pentru atenuarea caderii economice. Dar este greu de tagaduit ca Romania avea nevoie de un pachet de asistenta financiara consistenta. Letonia si Lituania au avut cele mai severe caderi de activitate economica in 2009 si 2010. A contat acolo si imposibilitatea utilizarii cursului de schimb ca instrument de corectie (aviz amatorilor care vad in intrarea rapida in eurorie drept salvare de la orice necaz). Romania a trecut printrun proces dureros si complicat de ajustari macroeconomice, care a insemnat aducerea deficitului bugetar la cca.0,7% (metodologie ESA) in 2015 si a celui de cont curent la cca 1% din PIB in acelasi an. Si indatorarea externa totala (termen scurt si lung) s-a redus de la 68% in 2009 la cca 56% din PIB in 2015.

Vremurile rele din economia europeana, cea globala, ce continua, obliga la precautie; este de bun simt economic sa incercam sa reintram pe un traseu de consolidare bugetara din 2017 , sa revenim cu deficitul bugetului sub 2,5% din PIB. Mai ales ca avem crestere economica. Cat priveste deficitul de cont curent in acest an (se prefigureaza  2-2,5% din PIB), de retinut este ca alte economii emergente europene au surplusuri externe si ca fondurile europene au finantat balantele de plati in ultimii ani cu procente din PIB.

Source: Acordul cu FMI din 2008: criza de lichiditate putea deveni una de insolventa pentru Romania | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , , ,