Tag Archives: dobanzi

Cei care economisesc şi caută randamente mai bune decât cele oferite de depozitele bancare au la dispoziţie fondurile mutuale cu investiţii diversificate sau de acţiuni, care au mers foarte bine anul acesta sau chiar metalele preţioase

Sursa: Sfin.ro

Dobânzile aferente de­po­zitelor, obliga­ţi­u­nilor sau titlurilor de stat au o evoluţie ciclică, depinzând de mai mulţi indicatori economici, precum inflaţia sau creşterea/scăderea PIB. În anii de după criza din 2008, băncile centrale au încercat să combată deflaţia şi să susţină revenirea economiilor prin dobânzi foarte mici, care s-au regăsit până la urmă şi la noi. Această evoluţie se vede şi în randamentele oferite de obligaţiuni sau depozite bancare, instrumente care sunt folosite masiv de fondurile mutuale cu risc investiţional scăzut.

În prezent, inflaţia vine în urma creşterilor economice înregistrate de statele care au reuşit să iasă din criză şi se apropie de ţinta anuală de 2%, considerată perfectă pentru economie. Desigur, dobânzile nu îşi vor reveni la fel de rapid, dar programele de „quantitative easing“ (relaxare cantitativă) se apropie de final. Chiar dacă evoluţia este lentă, trendul este evident. Direcţia de creştere a dobânzilor este perfectă pentru cei care caută economisirea în condiţii foarte scăzute de risc.

În primele două luni, fondurile mutuale monetare au adus randamente între 0% şi 0,18%, în timp ce câştigul anualizat se situează între 0,7% şi 0,95%. Fondurile cu investiţii în obligaţiuni sunt ceva mai profitabile, dar nu cu mult. Câş­tigul acestora în primele două luni ale anului sunt între 0,2% şi 0,38%, iar randamentul anualizat creşte între 1,06% şi 2,04%. Totuşi, în vederea unei creşteri lente a dobânzilor este greu de crezut că randamantele acestor fonduri se vor îm­bunătăţi semnificativ în acest an.

Cine caută câştiguri mai bune, poate apela la fondurile mixte, cu investiţii diversificate şi la cele cu investiţii în acţiuni listate la bursă. Acestea au mers mult mai bine, pe fondul revenirii pieţei de capital în ultimele luni ale anului trecut şi pe cel al creşterii substanţiale de anul acesta, cel puţin până acum. Astfel, fondurile mixte au reuşit câştiguri între 0,4% şi 8,8% în primele două luni ale anului, iar fondurile de acţiuni au randamente între 7,8% şi 11,4% în aceeaşi perioadă.

Cine are timp pentru a urmări zilnic evoluţia acţiunilor listate la Bursa de Valori Bucureşti poate investi direct în aceste instrumente. Indicele BET, care urmăreşte evoluţia celor mai mari şi mai lichide zece companii listate, are o creştere de 12% în acest an, iar printre societăţi se găsesc şi aprecieri mult mai mari, cum este exemplul Nuclearelectrica, cu o creştere de 32%.

Pe fond de apreciere se află şi metalele preţioase. Aurul, unul dintre cele mai căutate instrumente de refugiu în perioadă de turbulenţă politică sau economică, nu a mai depăşit 1.400 de dolari pe uncie de la începutul lui 2013, chiar dacă s-a apropiat anul trecut, când a urcat până la 1.366 dolari. Anul acesta este considerat favolrabil şi pentru investiţiile în aur, în condiţiile în care ne confruntăm cu incertitudini globale, dar şi pe fondul unei reveniri a cererii pentru aur în India, unul dintre cei mai mari consumatori din lume. De la începutul anului şi până acum, uncia de aur a crescut de la 1.172 dolari până la 1.250 de dolari în februarie, pentru ca în martie să coboare la 1.204 dolari.

Tagged , , , , , , ,

Băncile sunt din ce în ce mai precaute în acordarea de credite dezvoltatorilor imobiliari şi constructorilor

Sursa: Sfin.ro

Această reducere a finanţărilor  îngreunează recuperarea decalajului dintre piaţa imobiliară din România şi cele din regiune.

Riscul de ţară, lichiditatea scăzută şi dificultatea obţinerii de împrumuturi pentru dezvoltări de anvergură împiedică şi investitorii imobiliari mari să cumpere proprietăţi comerciale în România, deşi sunt mult mai atractive decât în ţările din regiune, spun jucătorii imobiliari prezenţi la o conferinţă de specialitate organizată de Business Mark.

„Oamenii din bănci sunt foarte nesiguri, pentru că unii dintre ei şi-au pierdut exerciţiul şi alţii nu l-au făcut niciodată. Din acest motiv complică foarte tare lucrurile. Rotiţele acestea, care nu au fost unse după o perioadă lungă de inactivitate, încă scârţâie. Cu cât băncile au bilanţuri mai mari, cu atât pot să acorde mai uşor credite pentru dezvoltări imobiliare. Primele cinci bănci ca mărime vor fi mereu cei mai activi jucători în piaţa finanţărilor. O surpriză plăcută sunt băncile greceşti, care au finanţat foarte mult acest domeniu şi au rămas cu oamenii care ştiu ce să facă. Pentru clienţi e un confort acest lucru“, a declarat Ana Dumitrache, unul dintre managerii dezvoltatorului de spaţii industriale CTP România.

Dumitrache precizează că marjele de dobândă practicate de băncile româneşti la împrumuturile din sectorul imobiliar sunt încă cu 1% peste cele cerute în Cehia. Diferenţa, spune ea, vine din riscul de ţară pe care îl alocă băncile României, pe baza unor experienţe anterioare.

„Băncile sunt obligate să se uite în istoricul lor şi fac nişte modele statistice. Cu cât au avut probleme mai mari în România în trecut, cu atât riscul alocat României este mai mare. Nu înţeleg totuşi de ce avem aceeaşi situaţie faţă de Ungaria. În Ungaria se obţin finanţări cu o marjă de dobândă de 2%, în timp ce în România discutăm, în continuare de 3%. Ne aşteptăm mai întâi la o scădere a dobânzilor şi mai apoi să vorbim de creşteri“, explică ea.

Ingo Nissen, directorul general al Sierra Developments România, unul dintre proprietarii noului mall ParkLake din Bucureşti, spune că sunt destui bani pe piaţa locală, dar sunt concentraţi pe finanţarea de imobile care generează venit, nu pe dezvoltări de proiecte noi.

Construcţiile sunt, în continuare, unul dintre cele mai vulnerabile sectoare în faţa insolvenţei. La finalul lunii februarie, 120 de companii, fiecare cu active de peste un milion de euro, aveau deja cereri de insolvenţă pe rolul instanţelor. Numărul cumulat al angajaţilor acestor societăţi se ridică la 20.000, iar cifrele lor de afaceri însumează peste 1,5 miliarde de euro, potrivit datelor practicienilor în insolvenţă CITR. Dintre cele 120 de societăţi cu cereri de insolvenţă pe rol, construcţiile înseamnă 15% din activele imobilizate ale acestora, 38% din cifra de afaceri cumulată şi 15% din numărul total al angajaţilor.

„Constructorii sunt leproşii finanţărilor în ziua de azi. Este considerat un sector foarte riscant. Nici cele mai mari firme de construcţii nu au acces la finanţare. Sunt finanţaţi pe active de multe ori şi asta nu prevesteşte nimic bun“, consideră Alexandros Ignatiadis, co-fondator al firmei de construcţii Octagon.

Randamentele investiţionale pe care investitorii imobiliari le pot obţine în România rămân principalul argument al atragerii de nume noi pe piaţa locală. În cazul clădirilor de birouri, acestea sunt, în medie, cu 140 de puncte procentuale mai mari decât pe pieţele din regiune, iar în cazul proprietăţilor de retail cu 180 de puncte procentuale mai mari.

Yield-ul sau randamentul investiţional este un indicator folosit în piaţa imobiliară pentru a determina profitabilitatea unei proprietăţi. Valoarea netă a acestuia se calculează prin scăderea costurilor anuale de operare a clădirii vizate din chiria anuală generată de imobil, iar rezultatul se împarte la valoarea proprietăţii.

În ultima perioadă, brokerii imobiliari vorbesc tot mai des despre o compresie a acestui indicator. Asta înseamnă că în cazul tranzacţionării unei proprietăţi, vânzătorul are de câştigat mai mulţi bani.

Florin Furdui, country manager al dezvoltatorului de clădiri de birouri Portlant Trust, companie a cărei strategie prevede construcţia şi vânzarea pe termen scurt a proprietăţilor dezvoltate, nu crede că este realistă aşteptarea compresiei yield-urilor.

„România este competitivă astăzi în raport cu Cehia, Polonia şi Ungaria, tocmai pentru că există o diferenţă de yield care reflectă şi costul de finanţare. Investitorii văd România prin prisma băncilor şi o văd cu un grad de risc ceva mai mare, care uneori nu este justificat, cum este cazul Ungariei. Ungaria poate are un istoric mai stabil, a început mai din timp cu reformele. Distanţa faţă de Ungaria am recuperat-o destul de bine, însă faţă de Praga mai avem drum lung“, spune Furdui.

Ilinca Păun, managing partner al companiei de consultanţă imobiliară Colliers International România, consideră că piaţa locală este la începutul unui nou ciclu imobiliar, care nu va dura mai mult de 3-5 ani. Acesta va fi urmat, în opinia ei, de o compresie semnificativă a profitabilităţii investitorilor, însă respinge scenariul replicării modelului din 2007-2008.

Tagged , , , , , , ,

De ce nu avem concurenta intre banci ?

Sursa: Sfin.ro

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.

De ce esueaza natiunile

„Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea. Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la capital pentru a-şi începe afacerile. Mai mult, competiţia intensă din rândul băncilor şi al instituţiilor financiare din Statele Unite însemna că acest capital era disponibil la rate ale dobânzii destul de mici. Nu se putea spune acelaşi lucru despre Mexic. De fapt, in 1910, anul în care a început Revoluţia mexicană, în Mexic existau doar 42 de bănci, iar două dintre acestea controlau 60% din totalul activelor bancare. Spre deosebire de Statele Unite, unde competiţia era feroce, în rândul băncilor mexicane nu exista practic nici o concurenţă. Această absenţă a competiţiei însemna că băncile le puteau impune clienţilor lor rate foarte ridicate ale dobânzii şi, de obicei, limitau împrumutul la cei privilegiaţi si la cei deja bogaţi, care foloseau apoi accesul la creditare pentru a-și spori dominaţia asupra diverselor sectoare economice. Forma pe care industria bancară mexicană a luat-o în secolele al XIX-lea şi XX a fost rezultatul direct al institutiilor politice ale ţării…

Faptul că Statele unite aveau o industrie bancară fundamental mai bună pentru prosperitatea economică a țării nu avea nimic de-a face cu deosebirile în privința motivației celor care dețineau băncile. Într-adevăr, motivarea având la bază profitul, care sprijinea natura monopolistă a industriei bancare din Mexic, era prezentă și în Statele Unite. Însă această motivare a fost canalizată diferit datorită instituțiilor radical diferite ale SUA. Bancherii au avut de-a face cu instituții economice diferite, instituții care i-au supus unei competiții mult mai puternice. Iar acest lucru s-a datorat în mare parte, faptului că politicienii care au conceput regulile pentru bancheri au avut ei înșiși stimulente foarte diferite, create de instituții politice diferite.”

Deci câte bănci avem noi azi în România? Aud? Mda, 37, din care 8 sunt sucursale ale unor bănci străine. Ce active gestionează aceste bănci? Vreo 80 de miliarde de euro; primele două bănci dețin 30% din piață, primele șase bănci dețin 60% din piață. Și ce vrem atunci, ca băncile să finanțeze start-up-uri? Ca băncile să crediteze planurile de afaceri valoroase?

Speranțe… Păi nu mai simplu dau ele credite ipotecare cu garanția oferită de politicieni?

Tagged , , , , , , , ,