Tag Archives: garda financiara

Cartita…

Sursa: Evz

Doi polițiști au fost interceptați atunci când discutau despre anchetarea unui afacerist. Detalii inedite apar în dosarul chestorului Liviu Tăut (54 de ani), fost inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare. Acesta a fost trimis în judecată de DNA pentru cinci infracțiuni de luare de mită. În același caz au mai fost inculpați: Ioan Șaitoș – ofițer în cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice și afaceristul Csongor Tarr.

Procurorii DNA acuză că Tăut l-ar fi protejat pe Tarr, cercetat în mai multe dosare de evaziune fiscală, iar în schimb ar fi pretins mai multe bunuri și beneficii: lucrări de reparații la casa socrilor, contravaloarea unui autoturism second-hand, plata unor consultații în Ungaria sau medicamente gratuite.

Prima notă informativă

Totul începe în 5 mai 2012, atunci când SRI – UM 0573 Satu Mare a înaintat o notă informativă, spre analiză, către IPJ Satu Mare, Grupul de Lucru Operațional (GLO) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Era vorba de suspiciuni de evaziune fiscală la firmele afaceristului Tarr și ale tatălui acestuia, Vasile Tarr, prejudiciul estimat fiind de 2 milioane de lei.

Informarea a fost repartizată unui ofițer de poliție, care a clasat cazul, pe 28 decembrie 2012.

Motivul: o parte din aspectele sesizate erau confirmate deja și făceau obiectul unei anchete la Parchetul Judecătoriei Satu Mare. În cazul altor informații, însă, acestea nu au fost valorificate, în vederea constituirii unui dosar penal, „rămânând practic neutilizate și în prezent”.

Pe 28 mai 2014, SRI a trimis o nouă sesizare, către GLO, privind afacerile făcute de una din firmele administrate de Vasile Tarr. Informarea a ajuns la ofițerul Șaitoș, care nu a dat nicio soluție. „Nu pot să explic de ce nu am dat nicio soluție în lucrare, soluțiile fiind sesizarea din oficiu sau clasarea informării”, a ridicat din umeri Șaitoș, la DNA.

Procurorii arată că Tăut participa la ședințele GLO – constituit din reprezentanţii instituţiilor implicate în combaterea evaziunii fiscale: procurori, IPJ, SRI, SIPI, DGA, DGFP, Garda Financiară și Direcţia de Accize şi Operaţiuni Vamale.

Generalul colabora și cu serviciile de informații în vederea instrumentării unor cauze de acest gen, astfel că acesta era familiarizat cu procedeele şi tacticile de urmărire penală, interceptările telefonice, supravegherea operativă (filaj) etc. Tăut mai miza pe faptul că rezoluțiile date de polițiști, de clasare a dosarului, erau confirmate de procurorii locali, deoarece volumul de muncă de la parchetele din Satu Mare era unul uriaș.

În cazul lui Șaitoș, acesta a fost delegat să desfășoare activități de urmărire penală legat de un dosar privind o firmă apropiată lui Tarr și a dat o soluție de clasare. În schimb el ar fi primit materiale de construcții în valoare de 5.883 de lei. Niciunul dintre cei trei acuzați nu a recunoscut acuzațiile DNA.

„Și să scăpăm odată!”

Într-o discuție interceptată ambiental, Tăut discuta cu Tarr despre cum au pornit dosarele acestuia și-i spune că totul se va rezolva, deorece are autoritate asupra subordonaților: „lasă că va clarifica”, „putem s-o și mai lungim, dar eu zic și să scăpăm odată de…”.

Tarr: Deci, clar, că ei au crezut că nu știu ce fac eu! Nu știu de unde suflă vântul?!

Tăut: De la Crișan (n.n. se referă la Crișan Mircea, șef serviciu Inspecția Fiscală din cadrul AJFP Satu Mare).

Tarr: Hâmm?

Tăut: Crișan.

Tarr: Da? Sau…

Tăut: Crișan, clar! Crișan, clar….. Crișan o făcut notă pentru SRI și SRI-ul o informat.

Tarr: Sau?

Tăut: Nici un sau! Crișan! Și SRI-ul o informat Parchetul la București?

Tarr: Îhî. Sau, m-am gândit încă că au fost verificate toate farmaciile. Crișan… se știe că o dat…

„Mă simt atât de deschis și atât de sincer”

Într-o altă interceptare, Tăut l-a sunat pe Tarr să-l ajute cu bani să cumpere o mașină, „de doi lei, pe rol de bicicletă”. Tarr a cheltuit aproape 1.000 de euro.

Tăut: Nu pot! Să mă duc acuma să cheltui 100 de milioane și io-s pe card cu minus. Înțelegi?

Tarr: Îhî.

Tăut: No, și mă sună ieri, zice: „mai vrei mașina?”. Zic, da, dar… Un „Ford K ”! Și îmi dă bonus… La 300 și ceva de euro, adusă acasă îi 600 și ceva, cu înmatriculatul, poate 1.000 de euro. Înțelegi? Dacă poți și dacă… Dar te rog să… să nu interpretezi.

Tarr: Rezolvăm.

Tăut: Să nu crezi…! Dar….

Tarr: Deci, eu mă simt atât de deschis și atât de sincer spre tine, ăăă și deschis…

Tagged , , , , , , , , , , , ,

ANAF e plin de SRI

Sursa: Comisarul

Faptul că în Direcţia Antifraudă din cadrul ANAF lucrează un număr de ofiţeri ai SRI, mai mult sau mai puţin acoperiţi, a devenit secretul lui Polichinele. Toată lumea îl ştie, dar toţi se întreabă dacă e normal. Ce? România este condusă de serviciile secrete? Nu cumva Udrea are dreptate?

Stârnit fiind de aceste întrebări, am început să întreb în stânga şi în dreapta, hotărât să îmi fac o idee despre posibili ofiţeri de informaţii, trimişi eventual să ia buticurile la rând şi să aresteze urzicile de la mamăi. Unele lucruri aflate par mai credibile, despre altele am îndoieli.

Am aflat, de exemplu, că ar exista chiar o decizie secretă a CSAT, prin care s-ar fi dispus ca un număr de ofiţeri să fie detaşaţi pe faţă, deci nu acoperiţi, ci cu ordin de serviciu, să facă parte din structurile centrale şi locale ale DGAF (Direcţia Antifraudă), pentru a pune la punct proceduri de control care să împiedice cârdăşia organelor de control cu evazioniştii. Prezenţa acestor ofiţeri în structură este o certitudine. Toată lumea ştie de ei.

Alte surse spun că, pe lângă aceştia, un număr de ofiţeri ar fi fost conspiraţi în inspectori pentru a curăţa sistemul din interior. Nici nu era greu, căci din cei aproximativ 1000 de comisari ai fostei Gărzi Financiare, doar o treime au rămas la Antifraudă. Deci cam 350 din cei peste 1400 de inspectori, câţi sunt azi în total.

Şi, cu această ocazie, am aflat că numărul lor va creşte până la 2000 în perioada următoare. Chiar şi aşa, numărul mi se pare mic, în comparaţie cu totalul de 25 de mii de oameni, câţi are în total Fiscul la nivel naţional.

Modul de control implementat în urma detaşării ofiţerilor SRI este următorul – la nivel central se face o analiză de risc (marea majoritate sunt de fapt analişti de date, iar nu ofiţeri operativi). În urma analizelor de risc se stabileşte, să zicem, o strategie de control pentru judeţul Mehedinţi, în luna mai 2015. Rezultă o listă de firme din judeţul Mehedinţi, ce ar urma să fie controlate de către inspectorii Antifraudă. Lista şi tematica de control pentru fiecare firmă o ştie doar Bucureştiul (câţiva oameni) şi şeful structurii regionale a Antifraudei (sunt opt structuri regionale), în cazul nostru Craiova.

În dimineaţa X a lunii mai, conform programării, echipa de control Y de la Severin primeşte în plic, de la şeful de la Craiova, ordinul de a controla firma Z ce trebuie verificată în ziua respectivă, precum şi tematica de control. Şi porneşte. Dacă echipa constată că firma Z părea să fi fost informată că-i va pica Antifrauda pe cap, atunci numărul persoanelor care puteau informa evazionistul este limitată.

De altfel, ofiţerii SRI care lucrează detaşaţi în cadrul Fiscului la nivel regional ţin legătura/coordonarea şi cu cei de la DNA şi, respectiv, SRI. Ceilalţi inspectori ştiu aceste lucruri, de fapt toţi se tem, toţi bârfesc, nimeni nu mai vorbeşte cu nimeni la telefon. Logic ar fi ca tentaţia de a se lăsa corupţi să scadă direct proporţional cu teama de puşcărie dar, cine ştie?

Din ce înţeleg eu, rostul ofiţerilor SRI în Direcţia Antifraudă (că au fost sau nu trimişi acolo prin decizie CSAT nu mai contează) este acela să cureţe sistemul.

Nu îmi este nici mie clar cât timp vor face asta şi când vor fi retraşi, dacă vor fi retraşi vreodată, sau dacă vor fi doar înlocuiţi de alţii care să ţină permanent Fiscul sub observaţie.

Sunt însă gata să bag mâna în foc că SRI-ul ştia şi pe vremea Gărzii Financiare când şi cum era folosită aceasta pentru a mâna firmele adversarilor politici către faliment sau cum se colectau bani într-un sistem piramidal.

Dacă estimările economiştilor sunt corecte, din evaziunea fiscală statul pierde anual între 15 şi 20 de miliarde de euro, deci cam jumătate din taxele ce i s-ar cuveni. Nu-mi este clar nici astăzi de ce atât amar de ani a fost perpetuat acest sistem de şpăgi, când era atât de simplu de organizat o structură în care corupţia să fie imediat identificată. Şi nici azi nu înţeleg de ce este atât de mult amânată informatizarea Fiscului şi de ce politicienii amână la infinit corelarea bazelor de date deja existente.

Revenind la întrebările de la început, nu cred că România a fost vreodată condusă de serviciile secrete, dar nici nu cred că acestea şi-au făcut întotdeauna datoria în mod eficient. (Nu prea mă interesează amestecul lor în viaţa politică, ba chiar azi e clar că un ministru ca Udrea reprezenta o vulnerabilitate şi că aceasta ar fi trebuit cel puţin izolată din start, dacă nu cumva chiar controlată atent.)

Dar eu cred că Fiscul nu mai trebuie lăsat niciodată în mâna politrucilor. Este, desigur, treaba politicienilor să stabilească cum se cheltuieşte banul public, este treaba procurorilor să îi prindă atunci când îl fură, dar treaba Fiscului este să se asigure că toată lumea plăteşte corect, chiar şi atunci când taxele şi impozitele ajung, în final, pe mâna unor hoţi sau unor incapabili.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,