Tag Archives: george maior

Marirea si decaderea

Sursa: Comisarul.ro

Așa-zisul vot de miercuri din CExN-ul PSD a fost doar o mascaradă jalnică. Lucrurile erau deja tranșate. Iar Ponta n-a mai rezistat și a fugit de la propria crucificare/umilire. I se transmisese, de pildă, că aplauzele de la final pentru Dragnea vor fi de fapt palme pe obrazul lui, trădătorul care i-a vândut Binomului. Comisarul.ro a scris încă de acum o săptămână că Ilie Sârbu s-a dus de urgență la Istanbul pentru a-l avertiza pe Penal că Dragnea și Zgonea pun la cale debarcarea lui. 

La întoarcere, Ponta n-a mai putut face nimic. După o discuție de 6 ore cu Dragnea a avut o cădere nervoasă. Dragnea i-a arătat inclusiv scrisoarea deschisă care urma să fie publicată, cu numele tuturor celor care l-au votat miercuri. În frunte cu Ion Iliescu. Știa Dragnea ce spune când a făcut afirmația că Ponta nu mai este în apele lui, vorbea în cunoștință de cauză, văzuse cu ochii lui!

Mai mult, se pare că Dragnea i-a spus lui Ponta că are informații din surse sigure- n-are rost să facem speculații care erau acele surse, se subînțelege- că va fi inculpat într-un nou dosar. Și aici ajungem la rolul jucat de celălalt personaj, pe care Dragnea l-a prezentat miercuri, cu subînțeles, ca fiind cel care va ține legătura cu ambasadele, Valeriu Zgonea. La nunta căruia s-a bătut în cuie înlăturarea Clanului de la șefia PSD.

Zgonea este cel care a fost folosit de Dragnea pe post de momeală pentru promisiunea făcută tuturor: că se va negocia cu Binomul. Mai mult, așa cum reiese din relatările baronilor care au participat la întâlniri, de fiecare dată Dragnea avea grijă să invoce legăturile de ,,frăție” dintre Coldea și Zgonea.

Ponta, deși a a aflat foarte repede toate aceste amănunte și a încercat să câștige timp pentru a demonta aberațiile cu care i-au aburit Dragnea și Zgonea pe baroni, n-a mai putut face nimic. Nimeni nu l-a crezut! Inclusiv miercuri dimineață a avut întâlniri cu aproape toată baronimea din teritoriu.

Clanul, care a venit la putere și și-a menținut-o alimentând relația obscură și plină de mister cu fostul șef al SRI George Maior, care s-a dovedit a fi o mare cacealma, a pierdut Partidul, așa cum îi spun ei, tot pe o cacealma. Pusă acum la cale de cei care au mușcat prima oară!

Trebuie să precizăm că Ponta, însoțit de Adrian Năstase și Rovana Plumb, a fost acasă la Ion Iliescu.

Despre ce se va întâmpla în continuare cu Ponta, care a fost asigurat miercuri de Dragnea ,,de tot sprijinul”, vom afla din comunicatele DNA. Foarte curând.

Pentru PSD a început SFÂRȘITUL. Ce s-a întâmplat miercuri a fost doar o injecție cu apă într-un bolnav de cancer în fază terminală…

Tagged , , , , , , , , , , ,

EADS reloaded

Sursa: Puterea

Episodul 3. Schema Manevrelor Fraudei EADS. România, devalizată de o grupare transfrontalieră

În 10 decembrie 2014 am publicat primul episod din Schema Fraudei EADS, iar în 10 februarie 2015 v-am oferit episodul doi. În primul episod am prezentat schema redusă a fraudei EADS, conexiunile dintre escroci şi factorii de decizie guvernamentali, iar în cel de-al doilea episod am arătat cum celebrii jurnalişti de la BBC au rămas perplecşi când au aflat că DNA condusă de Daniel Morar a dat un NUP cât Casa Poporului în primul dosar penal EADS – 2006. Surpriza celor de la BBC a fost imensă deoarece plângerea fusese făcută de ministrul de Interne în exerciţiu, Vasile Blaga, iar cei arătaţi cu degetul erau generalii de poliţie Toma Zaharia, Anton Gagiu, Gheorghe Carp şi Mihai Bădescu! Acum, la 8 ani de la NUP şi în plin scandal EADS, reapare în discuţie întrebarea “La ordinele cui a răspuns “Prezent!” Daniel Morar în 2006?”. (Vezi schema în format PDF la finalul textului)

Marea ţeapă transfrontalieră

Astăzi, schema detaliată pe care o supun atenţiei opiniei publice şi procurorilor DNA, Laura Codruţa Kovesi şi Mihaela Moraru Iorga, este alcătuită integral din informaţii obţinute din “surse deschise”, cu o excepţie: în ultimul chenar negru am plasat declaraţia unui martor DNA, o declaraţie de o magnitudine uşor de imaginat, graţie numelor enumerate drept corupte. “Schema Manevrelor Fraudei EADS” „se citeşte” uşor, deoarece am ales să o prezint ca pe o “sârmă de rufe murdare” a istoricului escrocheriei, pe care am atârnat în cârlige toate manevrele şi paşii importanţi care au dus la Frauda EADS, cu toate personajele principale participante la marea ţeapă transfrontalieră de câteva sute de milioane de euro. Pentru a se observa hidra politico-economică, am introdus în schemă şi “funiile” pe care s-au jucat de-a „hoţii şi vardiştii” preşedinţii, consilierii pe probleme de siguranţă naţională şi şefii serviciilor secrete din România şi… Germania.

Ei, care ei?!

Ei ne-au furat de ne-au rupt după ce Noi, democratic, i-am pus paznici la oi. Ne-am lăsat păcăliţi precum africanii cu oglinzi şi mărgele din sticlă colorată.

Ei nu au avut nici un respect pentru banul public, au băgat mâna până la cot în vistieria ţării pe care Noi o alimentăm zi de zi.

Ei îşi poleiau viaţa cu aur, în timp ce Noi eram sfătuiţi să strângem cureaua ca să meargă ţara pe drumul spre NATO și UE.

Ei nu ne-au dat nici o şansă la o viață prosperă. O bună parte dintre Noi a apucat drumul bejeniei, pentru o viaţă decentă printre străini.

Care Ei?!? Preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, consilieri de stat, generali cu patru stele, lobbyişti cu şi fără mustaţă, directori cu doctorate, judecători, procurori şi afacerişti cu rădăcini în Securitatea lui Iulian Vlad.

Zeii şi talpa ţării

Sună patetic supratitlul, nu-i așa? Aşa şi trebuie! Pentru că ne zugrăveşte societatea din cap până-n picioare, de la Năstase până la Truică, de la Bittner până la Ţiriac, de la Iliescu până la omul sărac, de la Băsescu până la Dorin Cocoş via Elena Udrea, de la MAI până la SRI, de la vlădică la opincă!

Noi ne merităm soarta, iar Ei, banii publici. Noi ne merităm soarta nu pentru trecut, ci pentru prezentul în continuare total inactiv. Simultan, Ei îşi merită perpetuu banii Noştri. Pentru că Noi aşteptăm ca “americanii” să ne rezolve problemele interne, iar Ei nu aşteaptă pe nimeni. În timp ce Noi stăm cu mâinile în sân, Ei ridică stăvilare peste stăvilare în faţa justiţiei – vezi cazurile Laszlo Borbely, Varujan Vosganian, Dan Şova şi Victor Ponta.

Mafia politică transpartinică şi transfrontalieră

Toţi cei care vor fi enumeraţi în continuare au avut informaţii în timp util despre Frauda EADS. Unii dintre ei au dat legi, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern, ordine militare, au semnat contracte şi facturi cu acoperire în banul public, pentru ca Ei să se îndestuleze din averea statului.

Vă întrebaţi după ce reguli a fost pusă în practică Frauda EADS? Răspunsul l-a oferit demult, în 1996, fostul general de Poliţie Ion Pitulescu. În cartea sa “Al treilea război mondial. Crima organizată”, Pitulescu prezintă regulile de organizare a mafiei politico-economice. Iată cele ŞAPTE condiţii pentru a întemeia o “Hidră politico-economică”:

Un grup infracţional stabil; Un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă: Un sistem de neutralizare a controlului social; Preocuparea permanentă de a corupe persoane influente din legislativ, executiv, aparatul judiciar, servicii secrete; Un sistem eficient de manipulare a opinei publice; Planificarea şi secretizarea acţiunilor de crimă organizată; Un mecanism eficient de spălare a banilor.

După ce veţi lectura acest articol şi veţi studia cu atenţie “Schema Manevrelor Fraudei EADS” veţi vedea că cele ŞAPTE condiţii enumerate de generalul Ion Pitulescu au fost respectate şi puse exemplar în practică de mafia politică transpartinică şi transfrontalieră. Dar în cazul Fraudei EADS se dovedesc a fi, de fapt, OPT reguli! Cea de-a opta este esenţială: “Un contract transfrontalier cu implicarea guvernului unui alt stat membru UE”.

Creatorii Fraudei EADS

Nimic nu poate apărea din senin. Pentru fiecare acţiune există un creator. Iar creatorul are un mobil. În cazul Fraudei EADS, întrebarea fundamentală este următoarea: Cine a creat Frauda EADS, în ce context şi care a fost mobilul?

Ei bine, din datele culese pot spune că această afacere a fost pusă pe picioare de personaje importante din Germania, Franţa şi România. Şi iată argumentele:

În contextul aderării României la UE şi la Spaţiul Schengen, era OBLIGATORIU pentru noi şi vecinii bulgari să securizăm frontierele. Aşadar, se impunea un contract cu o firmă europeană specializată în securizarea frontierelor. Germania şi Franţa condiţionau susţinerea României la aderare la Spaţiul Schengen prin atribuirea contractului de securizare societăţii franco-germane EADS. EADS, prin cei doi titani economici care o deţineau la acea vreme – 2004 -, Grupul francez Lagardere şi Grupul german Daimler, promite să încheie în timp util securizarea frontierelor la un cost privilegiat. În timpul şi după încheierea securizării frontierelor, Germania şi Franţa erau obligate politic să obţină aderarea Românei la Spaţiul Schengen.

Până în acest punct, atribuirea securizării frontierelor firmei EADS pare o negociere politică clasică: cel puternic impune regulile, iar cel mic plăteşte. Din nefericire pentru banul public, trocul româno-franco-german nu s-a oprit la politică. Graţie introducerii mitei în ecuaţie, trocul politic s-a transformat într-o manevră pusă la cale de un grup de crimă organizată transfrontalier.

Evident că a exista un creier malefic care a gândit, a planificat şi a pus escrocheria pe hârtie. Personal nu ştiu cine joacă rolul lui Mefisto. Dar dovezile ne arată că printre creatorii Schemei Fraudei EADS se regăsesc premierul român Adrian Năstase şi cancelarul Germaniei, Gerhard Schröder – fără ei sau urmaşii lor în înaltele funcţii Frauda EADS nu ar fi avut loc NICIODATĂ!

Aşadar, acum putem vorbi de faptul că România a fost devalizată de o grupare infracţională organizată transfrontalieră, care întruneşte toate condiţiile enumerate de generalul Ion Pitulescu.

Iniţiaţii – cei care au avut informaţii

Din “Schema Manevrele Fraudei EADS” se desprind câteva concluzii bazate pe documente. Pentru a înțelege mai bine schema şi rolul personajelor, vă propun să vorbim pe capitole. Încep cu cei care au avut informaţii şi nu au pus frână Fraudei EADS, deşi funcţiile deţinute îi obligau să păzească vistieria României. I-am aşezat în ordinea importanţei în stat, începând cu anul 2000.

Preşedinţii României:

Ion Iliescu,

Traian Băsescu

şi consilierii pe probleme de securitate:

Ioan Talpeş

Cico Dumitrescu,

Iulian Fota,

Sergiu Medar,

Daniel Moldoveanu.

Premierii:

Adrian Năstase,

Călin Popescu Tăriceanu,

Emil Boc.

Miniştrii de Interne:

Ioan Rus,

Marian Săniuţă,

Vasile Blaga,

Cristian David,

Gabriel Oprea,

Liviu Dragnea,

Dan Nica,

Traian Igaş,

Gabriel Berca,

Mircea Duşa,

Radu Stroe.

Directorii SRI:

Radu Timofte – decedat

George Maior

şi adjuncţii lor:

Ionel Marin şi Dumitru Zamfir, condamnaţi definitiv cu suspendare pentru fapte de corupţie;

Ion Gioni Popescu,

Florian Coldea,

George Voinescu,

Ion Grosu,

Dumitru Cocoru.

Directorii SIE:

Cătălin Harnagea,

Gheorghe Fulga,

Elvis Claudiu Săftoiu,

Mihai Răzvan Ungureanu,

Teodor Meleşcanu

şi adjuncţii lor:

Marcel Alexandru,

Niculaie Goia,

Dan Chiriac,

Constantin Rotaru,

Silviu Predoiu,

Vasile Şarcă

Directorii DGIPI:

Virgil “Vulpea” Ardelean,

Petru Albu,

Ion Şerban,

Gelu Drăjneanu,

Ştefan Pop,

Gheorghe Laţcău,

Gelu Oltean

Procurorii şefi DNA:

Daniel Morar

Laura Codruţa Kovesi

Iată instituţiile şi personajele care s-au aflat la conducerea Germaniei în perioada 2000-2015 şi au avut informaţii despre contractul economic dintre EADS şi COMICEX-MAI.

Cancelarii Germaniei:

Gerhard Schröder,

Angela Merkel.

Miniştrii de Interne:

Otto Schily,

Wolfgang Schanble,

Thomas de Maizière,

Hans-Peter Friedrich

Directorii BND

Serviciului secret german:

August Hanning,

Ernst Uhrlau,

Gerhard Schindler.

Atârnătorii – cei implicaţi direct

Continuăm expozeul cu cei care au pus bazele mafiei politico-economice transpartinice şi transfrontaliere. Premierul Adrian Năstase, cel care a iniţiat – alături de miniştrii Ioan Rus, Dan Nica, Mihai Tănăsescu, de secretarii de stat Eugen Bejinariu, George Maior, Şerban Nicolae – legi, ordonanțe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine GIRMIFS ce au dus la spolierea banului public.

Miniştrii de Interne care au plătit facturile la EADS: Marian Săniuţă, Vasile Blaga, Cristian David, Traian Igaş, Mircea Duşa, Radu Stroe şi Gabriel Oprea.

Generalii din MAI care au executat ordinele politicienilor şi, la rândul lor, au dat ordine ilegale: Toma Zaharia, Gheorghe Carp, Anton Gagiu, Mihai Bădescu, Nicolae Berechet, Corneliu Alexandru.

“Oamenii de afaceri” care au participat cu frenezie la spolierea banului public au fost Claudiu Florică, Cătălin Harnagea, Dorin Marian, Tiberiu Urdăreanu, Traian Mihu, Alexandru Bittner, Dorin Cocoş, Dumitru “NIRO” Nicolae, Alexandru Georgescu şi Cătălin Ghigea – cel considerat de generalii MAI “omul orchestă” al Fraudei EADS.

Rămâne să ne spună procurorul DNA, doamna Mihaela Moraru Iorga, cine au fost compozitorii simfoniei “Frauda EADS”.

N.B.: Premierul Adrian Năstase a fost preşedintele GIRMIFS, iar Ioan Rus a fost vicepreşedintele acestui grup interministerial care a DISPUS ca MAI să semneze contractul cu EADS pentru securizarea frontierelor României. Aceasta rezultă dintr-o declaraţie oficială a generalului Toma Zaharia – care a prezentat contractul ca pe o mare realizare sub patronajul direct al premierului Adrian Năstase -, dar şi din documente guvernamentale!

Trupa de şoc MAI

Iată-i pe cei care “au muncit” la redactarea contractului EADS-COMICEX şi au semnat Nota de Negociere a Contractului Nr. S-980352:

Comisia de negociere şi evaluare:

Preşedintele comisiei:

Cms. şef Emilia Costin

Membrii din structurile MAI

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Scms. Adrian Pătraşcu

Insp. pr. Florin Bejan

Direcţia Financiară:

Insp. Adrian Savu

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

Insp. Valentin Panduru

Insp. pr. Horaţiu Crăciun

Unitatea de Management a Proiectului

Cms. şef  Elena Emacu

Scms. Lucian Alexandru

Sbinsp. Dragoş Nicolae

SC COMICEX

Cms. şef  Simona Panait

Cms. Camelia Cristache

Rapoartele de aprobare a procedurii stabilite pentru achiziţie poartă următoarele semnături:

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Gen. Mihai Bădescu

Direcţia Financiară:

Nicolae Chesnoiu

Unitatea de Management a Proiectului:

Gen. Anton Gagiu

Direcţia Generală Organizare, Mobilizare, Misiuni şi Resurse:

Gen. Gheorghe Carp

Secretar de Stat:

Gen. Toma Zaharia

Contractul EADSCOMICEX a fost semnat de:

Gen. Toma Zaharia

Cms. şef  Simona Panait

Iată-i pe semnatarii Notei de Negociere a Primei Anexe Detaliate – PAD. Dacă nu s-ar fi semnat această anexă, contractul EADS nu ar fi produs efect. Odată cu semnarea PAD, şmecherii de la EADS au devenit stăpâni pe banul public românesc!

 

Preşedintele comisiei:

Scms. Corneliu Bîrîuţă

Membrii din structurile MAI:

Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios:

Scms. Adrian Pătraşcu

Insp. pr. Denisa Ifrim

Direcţia Financiară:

Insp. Adrian Savu

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

Daniel Boba

Florin Isai

Ermionia Apostolescu

Daniel Mincă

Iulian Niţă

Valentin Stavri

Unitatea de Management a Proiectului

Cms. şef Elena Emacu

Scms. Lucian Alexandru

Scms. Radu Oprea

Scms. Dragoş Voicu

Direcţia Comunicaţii şi Informatică

Florin Boacă

Luigi Mardale

Marian Răducu

Carmen Mitu

Mihai Manolescu

Direcţia Generală Informaţii şi Protecţie Internă

Cristinel Ungureanu

SC COMICEX – MAI

Cms. şef  Simona Panait

Cms. Camelia Cristache

Nemţii deştepţi

În fine, iată-i şi pe germanii implicaţi direct în Frauda EADS:

Otto Schily – ministrul de Interne, Stefan Zoller – CEO EADS, Markus Hellental – vicepreşedintele EADS, Thomas Hein – director EADS, Walter Sperner – fost şef al Poliţiei de Frontieră Germană, consilier al ministrului MAI şi angajaţii EADS Otto Single, Siebert Burkhard, Helmut Hugle, Helmut Bar, Gerald de Woot şi Volker Hagerkoeter.

Martor DNA, nominalizează corupţii

Am fost acuzat că nu am adus dovezi atunci când am publicat pe 10 decembrie 2014 Schema Fraudei EADS. După cum se ştie, jurnaliştii nu îşi divulgă sursele şi nici nu fac mare tapaj de ele. Deşi deţin multe informaţii, am preferat să documentez “Schema Manevrelor Fraudei EADS” numai din surse oficiale, aşa numite “surse deschise”. Acesta este motivul real care m-a adus în situaţia de a vă prezenta acest nou episod la peste cinci luni de la publicarea primului – timpul necesar documentării.

Totuşi, fac o excepţie de la regula “surse deschise”, dat fiind faptul că informaţiile sunt de o magnitudine incredibilă. Vă ofer spre lectură spovedania unui martor DNA care i-a nominalizat pe mituitori şi corupţi, aşa după cum rezultă dintr-un document oficial purtând ştampila DNA şi primit de către un realizator tv, care mi-a permis să-l fotocopiez! Martorul DNA vorbeşte despre înalţi funcţionari de stat şi personaje din anturajul “intim” al acestora, conform paginilor 44-45:

“Persoanele folosite de Claudiu Florică în perioada 2004-2005 pentru trafic de influenţă şi dare de mită, prin firmele Profinet şi Gessa, au fost:

Adrian Năstase,

Alexandru Bittner,

Remus Truică,

Ioan Rus,

Marian Săniuţă,

Toma Zaharia,

Gheorghe Carp,

Petru Brânzaş – consilier MAI,

Vasile Blaga,

Alexandru Georgescu,

Cătălin Ghigea,

Dragoş Stan,

Thomas Heinstchel,

Nicolae Chirvase – avocat Net consulting şi fost director SIE,

Dinu Pescariu,

Tiberiu Urdăreanu – patron UTI,

Traian Mihu – patron Felix Telecom,

Florin Talpeş – patron Softwin,

Frank Nagorschel – reprezentant Bearing Point.

Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită pentru încheierea acestui contract, dar care nu aveau legătură directă cu Claudiu Florică, sunt:

Markus Hellental – vicepreşedintele EADS,

Thomas Hein – director EADS,

Otto Single – angajat EADS,

Siebert Burkhard – angajat EADS,

Helmut Hugle – angajat EADS,

HelmutBar – angajat EADS,

Gerald de Woot – angajat EADS,

Volker Hagerkoeter – angajat EADS,

Ştefăniţă Stănescu – angajat Midocar Consluting şi ulterior EADS România,

Aurelian Nistor – angajat Midocar,

Titi Praschiv – angajat Siemens România,

Walter Sperner – consilier al ministrului,

Nicolae Berechet – secretar se stat MAI,

Emilia Costin – director MAI,

Silviu Pistriţu – director COMICEX,

Gheorghe Drulă – director Felix Telecom,

Gabriel Kaufmes – director UTI,

Mihai Ianciu – director UTI,

Ioan Cordoş – director UTI,

Gabi Marin – patron Omnilogic,

Dorin Marian – fost consilier prezidenţial,

Bogdan Chirieac – patron CSR, ziarist,

Dan Lăzăreanu – angajat STS”.

Hidra EADS

Numele prezentate de martorul DNA pot deveni personaje-cheie pentru Justiţie. Alături de aceste personaje penale, pot ajunge martori credibili pentru DNA toţi cei care “au muncit” la redactarea contractului EADS-COMICEX şi a Primei Anexe Detaliate – PAD, sfârşind prin a semna aceste documente care au dus la o fraudă fiscală de câteva sute de milioane de euro din banul public. Fără ei nu s-ar fi născut Hidra EADS.

Cu siguranţă, unii dintre cei enumeraţi în ancheta noastră s-au înscris cu mândrie în REŢEAUA TRANSFRONTALIERĂ. Pentru ei a fost o mare onoare să spolieze banul public sub pulpana premierilor Adrian Năstase, C.P. Tăriceanu şi Emil Boc.

Creatorii Fraudei EADS trag de toate sforile pentru ca procesul juridic să se poticnească, să se încheie cu un NUP umilitor pentru români.

Şi există un precedent periculos. Dosarul penal deschis în Marea Britanie în urma vânzării fregatelor către Armata Română a fost închis de procurorii englezi, atunci când iţele escrocheriei au ajuns pe uliţa Lordului William Bach de Lutterworth, ministru pentru înzestrare în domeniul apărării, cel care era obligat să vegheze la respectarea legilor. Atunci, în 2006, au fost arestate două persoane: cetăţeanul britanic Barry George – consultantul unei firmei engleze de armament – şi soţia sa, de origine română, Georgiana. Cele două persoane au fost eliberate fără a fi acuzate, deşi ancheta viza o mită de 7 milioane de lire sterline!

La acea dată – anul 2006 -, purtătorul de cuvânt al DNA, Livia Săplăcan, a confirmat la BBC începerea cercetărilor în această chestiune: “DNA a primit o solicitare, printr-o comisie rogatorie, din partea organelor judiciare britanice, în cursul lunii mai 2006, pentru efectuarea anumitor acte procesuale privindu-i pe soţii Berry şi Georgiana George. Comisia rogatorie este în derulare, dar în paralel, DNA s-a autosesizat astăzi (n.r., 8 iunie 2006) cu privire la comiterea unor eventuale acte de corupţie legate de achiziţia, de către statul român, a două fregate britanice”.

Cu alte cuvinte, uşor neaoşe, Lordul William Bach de Lutterworth “a pus botul” la banul public românesc. Lordul a trebuit salvat de la stâlpul infamiei. Cum? Foarte simplu. Procurorii Majestăţi Sale au dat NUP cât Palatul Buckingham. Dar care a fost efectul în România al acestei soluţii imorale şi ilegale emise în Marele Albion? Dosarul deschis la DNA în 2006 pe acest subiect, în care George Maior era vizat, s-a încheiat cu NUP, pentru că s-a închis cel din Anglia! Ce treabă are sula cu prefectura? Nici una, dar ce contează!

Iar dacă la această afacere tenebroasă cu sfârşit fericit pentru escrocii britanici şi români mai adăugăm faptul că în luna decembrie a aceluiaşi an, 2006, procurorii conduşi de Daniel Morar au pus NUP pe un dosar care viza ilegalităţile comise de generalii MAI Zaharia, Carp, Gagiu şi Bădescu, în Frauda EADS, putem concluziona: va mai curge multă apă pe Dâmboviţa până ce vom vedea vinovaţii în puşcărie şi banii furaţi în puşculiţa statului.

Procurorul Moraru îl anchetează şi pe Vlădescu

Magnitudinea scandalului i-a speriat pe procurorii germani şi români care au deschis dosare penale în cazul fraudei EADS. Pare că se trage de timp pentru ca actorii principali să plece paşnici dintre noi. Şi mă refer aici la cele mai sonore personaje implicate în frauda de sute de milioane de eruo, din ambele părţi ale Hidrei EADS – România şi Germania. Desigur, doamna procuror de caz Mihaela Moraru Iorga are o scuză aparent infailibilă pentru justificarea nefinalizării dosarului penal Frauda EADS: are sau a avut în „portofoliu penal” escrocheria Microsoft, Dosarul Elena Udrea vs Florian Coldea, o speţă de o savoare IT-istă foarte rară etc.

În cazul IT, vorbim despre dosarele penale având drept cauză un furt de soft şi cod sursă comis de către firmele deţinute de fostul ministru de Finanţe Sebastian Vlădescu – România Soft Company şi Medist. Victimele lui Vlădescu sunt Omnis Group, Şerban Ghenea şi Dragoş Rişcanu. Culmea, investigaţiile sunt efectuate de OLAF, în cazurile OF/2005/0417, OF/2010/0068, OF/2012/0648, OF/2015/0115, în colaborare cu DNA, procuror-şef Serviciu Mihaela Moraru Iorga în cazul 85/P2011, conexat cu cazurile 6949/P/2004, 216/P/2005, 66/P/2007, 275/P/2007!!!

P.S.: 1. Pe cei care consideră că trebuie să uzeze de Dreptul la Replică îi anunț că le vom acorda spațiu editorial dacă vor folosi un limbaj decent. Pe toţi cei care se simt lezaţi de afirmaţiile cuprinse în acest STUDIU DE CAZ şi ajung la concluzia că trebuie să-şi caute onoarea prin tribunale îi invit să mă dea în judecată în nume personal. Producătorii ziarului PUTEREA nu au nici o legătură cu această anchetă. Eu, Mihai Pâlşu, sunt SINGURUL responsabil legal de publicarea serialului „Schema Fraudei EADS”. Adresa mea de corespondenţă este Casa Presiei Libere nr. 1, Corp B2, Camera 222, Bucureşti, sau e-mail: [email protected].

P.S.: 2. Când vom înceta să ne mai punem întrebări vom dispărea ca oameni. Vom fi cyborgi!

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Turnatorul din Banat

Sursa: Cotidianul

Alina Bica: ”Adjunctul șefului SRI, Florian Coldea, mi-a cerut în 2013 ca, ”din rațiuni de securitate națională”, Tender să nu facă închisoare”. Declarația bombă a fostei șefă a DIICOT, prezentată ieri, în premieră, de GSP, a fost preluată apoi de alte instituții media, dar receptată cu normala doză de neîncredere, generată de situația în care se află Bica.

Atenție însă: Tender este membru într-un grup de afaceri/interese constituit la jumătatea anilor 90, din care mai fac parte numeroase persoane care au avut cele mai diverse legături cu fosta Securitate. Mai mult, fostul director SRI Radu Timofte apela la Tender pentru a obține favoruri de la fostul șef al SIE Ioan Talpeș, fapte recunoscute într-o anchetă DNA, care arată cât de apropiat era afaceristul de ambii foști șefi de servicii secrete.

Coldea a fost numit de Traian Băsescu adjunct al SRI în timpul șefiei lui Radu Timofte și și-a păstrat funcția sub George Maior, cel din urmă apropiat și el al afacerilor inițiate de Ovidiu Tender. Situația este cu atât mai interesantă cu cât Coldea era considerat om de încredere al lui Băsescu, iar acum este atacat de Alina Bica, după ce l-a atacat și Elena Udrea, ambele, la rândul lor extrem de apropiate de fostul președinte.

***

Declarațiile făcute în timpul anchetelor DNA de către principalii suspecți în cazurile majore de corupție sunt privite, pe bună dreptate, cu o anumită doză de suspiciune, scrie jurnalistul Mihai Goţiu pe site-ul romaniacurata.ro. Fie pentru că inculpații vor să scape, fie că vor să arunce vina pe umerii altora. Astfel, e de la sine înțeles gradul de neîncredere cu care a fost primită dezvăluirea fostului șef DIICOT, Alina Bica, legată de presiunile pe care le-ar fi făcut prim-adjunctul directorului SRI, Florin Coldea, pentru a-l scăpa de pușcărie pe Ovidiu Tender din motive de ”securitate națională”. Doar că mărturia Alinei Bica nu e o noutate, ci o confirmare a faptului că Tender și grupul din care face parte a beneficiat de protecția serviciilor în ultimele decenii. Iar povestea acestui grup a început încă în prima parte a anilor 80, cu fapte aparent fără nicio legătură: 1) că din motive umanitare, Australia și-a relaxat politicile de emigrație față de români, 2) invitarea de către Ceaușescu a unui afacerist canadian în România.

O poveste care a început în Australia, în anii 80

Controversat șef în Securitatea comunistă (în cadrul DIE), azilant în SUA după 1978, Ioan Mihai Pacepa relatează în numeroasele lui dezvăluiri și de o operațiune externă a fostei poliții politice. Este vorba de înființarea unor filiere de traficanți de droguri în diferite țări ale lumii, nu atât pentru profitul financiar direct al unor astfel de activități (deși nici acesta nu poate fi neglijat), cât, mai ales, ca parte a unei strategii de luptă cu ”dușmanul” (țările și societățile de tip capitalist) chiar pe teritoriul acestora (prin ”subminarea lor din interior”).

Filiera traficanților români de droguri din Australia este cunoscută încă din anii 80. În ciuda a numeroase scandaluri, arestări și căderi, rețeaua nu este anihilată nici astăzi. Periodic, agențiile de știri difuzează informații despre arestări și condamnări ale unor traficanți și capturi de droguri în Australia în care sunt implicate și persoane cu origine română. De altfel, persoanele de origine română implicate în traficul de droguri din Australia dețin și un trist record: cele mai mari pedeapse aplicate după abolirea condamnării la închisoarea pe viață în această țară, de 18, respectiv 20 de ani (Constantin Francisc Onea, respectiv Nana Pușcaș, în 1994). Într-o interpelare din același an, senatorul liberal Ken Alfred confirma scenariul descris de Ioan Mihai Pacepa: ”În afară de îngrozitoarea povară și cruzime pe care Ceaușescu a impus-o propriului său popor timp de un sfert de secol, guvernul său a exportat, continuu, în democrațiile vestice, terorismul, asasinatul și drogurile (…) Cea mai mare a acestei activități criminale a fost organizată eficient și brutal de serviciul român de spionaj, Departamentul de Informații Externe (DIE)”.

Acesta e mediul (al traficanților români de droguri) din care provine Frank Timiș, emigrant și el în Australia în 1981. Frank Timiș, ”părintele” Afacerii Roșia Montana, a fost cercetat și amendat de trei ori pentru posesie de droguri (1982, 1989, 1991). De două ori a reușit să convingă poliția și pe judecători că ar fi consumator, nu și traficant, iar o dată (în 1989) că, de fapt, n-ar fi intenționat să-i vândă droguri unui ofițer de poliție aflat sub acoperire, ci să-l înșele. Viorel Borșa, complicele lui din 1989 și viitorul tată vitreg al lui Frank Timiș, are un lung istoric de arestări și condamnări pentru trafic de droguri. La începutul anilor 90 și-a încercat ”norocul” în mai multe afaceri din Australia (transporturi și minerit), pe care fie le-a falimentat, fie au fost lichidate pentru nerespectarea standardelor legale. Astfel arată CV-ul și portofoliul care l-au ”recomandat” pe Frank Timiș să preia cele mai importante zăcăminte de aur ale României, din Munții Apuseni. Dar nu singur.

”Întâlnirea” de la Toronto

Frank Timiș a devenit președinte al Gabriel Resources. Prim vice-președinte al companiei a fost canadianul Stephen G. Roman, fiul unui magnat al cuprului și titanului, Stephen B. Roman, venit pentru prima dată în România în 1983, la invitația lui… Nicolae Ceaușescu. Conform declarațiilor lui Roman jr., făcute pentru The Globe and Mail, în octombrie 2010, Ceaușescu le-a solicitat sprijin canadienilor pentru dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu și cărbune ale țării. De asemenea, Ceaușescu le-a cerut să facă lobby pe lângă Guvernul Canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de canadienii de la CANDU. În cadrul aceluiași interviu, Roman jr. spune că l-a întâlnit pe Timiș la Toronto printr-o cunoștință comună.

Să fi fost doar o întâlnire întâmplătoare între aventurierul provenit din rețelele de traficanți de droguri din Australia ”lansate” de fosta Securitate și fiul unui afacerist din Canada care știa despre resursele minerale ale României de la Ceaușescu și apropiații lui? Și la fel de ”întâmplătoare” întâlnirea lui Frank Timiș cu Ovidiu Tender, cel care deținea hărțile resurselor naturale ale României, și care se vor lega ulterior nu doar în afaceri, ci și familial (Timiș devenind nașul de cununie al lui Tender)?

Turnătorul din Banat

Ovidiu Tender a fost cooptat și el în conducerea companiei care viza aurul de la Roșia Montană. Principalul lui atu consta în faptul că devenise ”norocosul” câștigător al privatizării fostei Întreprinderi de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, rebotezată după 1990 Întreprinderea de Prospecțiuni și Laboratoare, apoi Prospecțiuni SA. Astfel, Tender intra în posesia cercetărilor legate de resursele naturale subterane ale României desfășurate pe parcursul mai multor decenii! Ce îl recomanda pe Tender în domeniu? Teoretic, pregătirea lui de inginer miner. Cu toate acestea el n-a profesat în domeniu; Revoluția din 1989 l-a prins ca șef al unei unități hoteliere din Jimbolia, iar apoi șef de unitate al fostului hotel al Partidului Comunist Român din Timișoara. Primele lui afaceri după 90 au fost în industria hotelieră, apoi în agricultură, embargoul impus Iugoslaviei și afacerile cu petrol fiind însă cele care i-au grăbit ascensiunea spre topul miliardarilor români.

Mult timp, Ovidiu Tender a negat vreo legătură cu fost Securitate. În 2010, în cadrul unei anchete realizate de EVZ, Tender a fost identificat însă de către scriitorul William Totok ca fiind unul dintre informatorii care l-au turnat la Securitate. Pus în fața acestei dezvăluiri, Tender a declarat că, după 36 de ani de la acele evenimente, nu-și mai amintește…

Caracatița Tender & Co: Roșia Montană, gazele de șist, Oltchim, Petrom, Africa…

Să recapitulăm: la începutul anilor 90, situația se prezenta astfel: în Australia, cu puternice conexiuni cu rețelele de traficanți de droguri înființate de fosta Securitate, își începea primele afaceri (falimentare) Frank Timiș. La Toronto trăia Stephen G. Roman, fiul lui Stephen B. Roman, care ajunsese în România la invitația lui Ceaușescu și care avea informații despre resursele minerale ale țării chiar de la regimul comunist. La Timișoara, debuta în afaceri, ca șef al fostului hotel PCR, Ovidiu Tender, despre care există suspiciuni mai mult decât rezonabile că a fost turnător al Securității. Să fi fost, absolut întâmplătoare întâlnirea celor trei și implicarea lor în câteva dintre cele mai controversate afaceri din România ultimelor decenii?

Câteva exemple:

  1. Aurul Apusenilor, de la Roșia Montană dar și, în prima fază, cel de Certej și din alte zone din Hunedoara, despre asta am tot scris, nu mai insist (nu insist nici asupra implicării lui Tender în afacerile RAFO, Carom etc., mult mai mediatizate).
  2. Exall Resources, controlată de Stephen G. Roman, a câștigat în 2001, prima licitație legată de privatizarea Oltchim. Doar că Exall nu avea banii cu care licitase, ci spera să-i obțină din listarea la Bursă a combinatului de la Vâlcea (era aceeași schemă ca și în cazul Roșia Montană: Timiș a intrat cu buzunarele goale în afacere, banii obținându-i DUPĂ listarea proiectului la Bursă). Stephen G. Roman nu a fost la fel de norocos, piața fiind în scădere, n-a obținut banii de pe Bursă și licitația s-a anulat.
  3. Prin Regal Petroleum, Tender și Timiș au concesionat aproximativ 4-5% din teritoriul României, în special perimetre cu posibile resurse de gaze de șist. Concesiunea perimetrelor din Moldova (zona Bârladului) au vândut-o în 2011 către Chevron (ca fapt divers: la Regal Petroleum îl vom regăsi ca director pe Mihail Ianaș, fostul director al ANRM în perioada în care ANRM a făcut numeroase concesiuni către firmele lui Tender și Timiș – dar ăsta e alt subiect).
  4. Tentativa de preluare a Petrom. Cea mai spectaculoasă operațiune a fost însă încercarea de a pune mâna pe Petrom. În acest scop, Tender și Timiș au creat un concern cu gigantul petrolier american Halliburton (și alte firme mai mici din Arabia Saudită, Cipru și România), cu care, la începutul anului 2003, s-au înscris la licitația pentru privatizarea Petrom. Un punct forte al combinației era prezența în concern și a ofițerului de rang înalt al NATO, Willem Matser. În cele din urmă, acesta s-a dovedit și punctul slab: pe 7 februarie 2003, Willem Matser a fost arestat în Olanda și acuzat de spălare de bani proveniți din traficul cu droguri columbiene. În caz a fost cercetat și Ovidiu Tender, sub acuzația că firmele lui ar fi fost folosite ca paravan pentru operațiune. În ciuda căderii lui Matser, la începutul anului 2003, concernul lui Tender și Timiș cu Halliburton era văzut de către mass-media ca mare favorit la câștigarea perlei Petrom, dar, surprinzător, nu a intrat nici măcar pe lista scurtă a licitației câștigate în cele din urmă de OMV. Explicația vine din scăderea influenței pe care o avea Ioan Talpeș (apropiat al lui Ion Iliescu), pe fondul conflictului din 2003 dintre Iliescu și Năstase (dar să nu anticipăm – vom reveni la Talpeș).
  5. În ultimii ani, Tender și Timiș au debarcat în Africa, unde dețin concesiuni impresionante de zăcăminte minerale din țări ca Senegal sau Sierra Leone. Coincidență (sau nu?) sunt țări în care fostul DIE din fosta Securitate a desfășurat ample acțiuni de spionaj înainte de 1990.

”Frumoasele prietenii”. Timofte și Talpeș

La fel cum nu este întâmplătoare (să nu fim naivi), întâlnirea dintre Tender, Timiș, Stephen G. Roman și ”frumoasa prietenie” care a urmat (mai ales între primii doi), nu e întâmplătoare nici vasta operațiune de preluare a resurselor României (minerale și/sau industriale). Operațiuni de o asemenea anvergură nu se puteau desfășura însă fără alte ”frumoase (și periculoase) prietenii”. Iar pe lista de prieteni îi vom regăsi (ah, coincidențele!), la loc de frunte, pe șefii serviciilor de informații din România. Exact cei care ar fi trebuit să vegheze la modul în care sunt privatizate și înstrăinate asemenea resurse!

Căutând absolut aleatoriu pe internet, vom găsi conexiunile lui Ovidiu Tender (în mod special), cu fostul șef al SRI Radu Timofte și cu fostul șef al SIE Ioan Talpeș. E interesant că într-un dosar instrumentat de DNA, există declarații conform cărora Radu Timofte ar fi apelat la Tender pentru a-i cere lui Ioan Talpeș avansarea la gradul de general (în rezervă) al tatălui generalului SRI Ovidiu Soare. Atât Tender, cât și Talpeș au confirmat în fața procurorilor DNA episodul petrecut înainte de 2004. Talpeș a declarat însă că a refuzat avansarea. Procurorii nu au reușit să probeze că generalul SRI Ovidiu Soare i-ar fi oferit informații secrete lui Tender pentru serviciul făcut (chiar dacă nu și-a atins scopul, Tender a intervenit la Talpeș – detalii aici). Ancheta DNA îi viza pe pe ofițerii SRI Soare și Dumitrache, dar procurorii par să fi ignorat marea miză. Până la urmă, declarațiile arată că Tender nu-i făcuse un serviciu lui Soare, ci lui… Radu Timofte. Mai exact, Radu Timofte își permitea să-i ceară lui Tender astfel de servicii. O făcea doar în temeiul ”frumoasei prietenii” (despre care puteți găsi alte numeroase relatări în presa vremii) sau și a altor servicii ce țineau de funcția lui Radu Timofte?

Despre ”frumoasa prietenie” a lui Tender cu Ioan Talpeș vorbesc chiar cei doi. Un scurt fragment dintr-un interviu realizat de Robert Turcescu la Europa FM în 2004, și publicat și în revista 22.

”Robert Turcescu: Dar cu dl Talpeș de când vă cunoașteți?

Ovidiu Tender: Cu dl Talpeș mai recent, din anii 90, însă în primul rând este bănățean, este un om de mare valoare, după părerea mea, și profesională, și umană. Și dacă dumnealui a declarat că îmi este prieten, îmi permit și eu să fac publică această chestiune”.

Prieteniile au fost cimentate însă și prin sponsorizări generoase suportate de firmele lui Timiș și Tender în timpul evenimentelor NATO organizate de către… Ioan Talpeș la București, în 2002. Acest ”amănunt” îl regăsim atât într-un CV trimis unui jurnalist de la Rise Project de către Frank Timiș, dar și într-un comunicat trimis presei de către… Willem Matser, de care și-a amintit istoricul Marius Oprea în toamna lui 2013, într-un interviu acordat lui Orlando Balas.

”În luna iunie 2002 a avut loc la Snagov reuniunea șefilor de servicii secrete din țările membre NATO. Toate cheltuielile au fost suportate de patru sponsori, printre care figurează Frank Timiș și Ovidiu Tender. Cel care a comunicat presei lista de sponsorilor a fost Willem Matser, directorul pentru studii avansate din cadrul Biroului Consilierului Special pentru Europa Centrală și de Est al Secretarului General al NATO, spunând că respectă inițiativa și curajul de aducere a acestor sponsori a domnului Talpeș. (…) Apariția lui Frank Timiș ca sponsor, la o reuniune NATO de rang înalt poate să indice faptul că Ioan Talpeș, responsabilul cu organizarea acestui eveniment, este unul dintre protectorii din umbră ai lui Frank Timiș. Sau ar fi trebuit să facă asta, ceea ce și mai grav. Ca sponsor al reuniunii NATO de la Snagov apare și ”Tender Holding, grup de firme deținut de Ovidiu Tender împreună cu familia sa”. (Marius Oprea)

Tot în toamna lui 2013, fostul procuror militar în rezervă Gheorghe Oancea afirma că a existat un dosar la DNA al Afacerii Roșia Montană, dosar blocat la nivel politic de Adrian Năstase. Spusele fostului procuror militar seamănă destul de mult cu ceea ce afirmă acum Alina Bica (cu mențiunea că Oancea le-a făcut unui jurnalist de la Cotidianul.ro, nu în fața procurorilor, și neavând nimic ”de salvat”). Și atunci, ca și acum, e vorba de o protecție a afacerilor lui Tender la nivel înalt, și atunci, ca și acum, ar fi fost vorba de un ”interes strategic al României” (acum afacerile lui Tender în Africa, atunci aderarea României la NATO).

”Mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă o memorie bună: ”Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-à-vis de modul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, unde primul ministru printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO. Mi-a spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi declarat acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva am rămas perplex!”. (Gheorghe Oancea)

Că ”impedimentul major” nu îl reprezenta o politică oficială a NATO în acest sens, ci, după cum s-a văzut mai sus, influența unui personaj important în ierarhia NATO, Willem Matser, care avea propriile interese oneroase cu grupul lui Tender și Timiș, are relevanță doar pentru a nu cădea într-o teorie a conspirației și pentru a înțelege cum funcționează sistemul (Willem Matser nu a fost singura influență de acest fel: compania americană de lobby Dutko a prestat atât pentru România, ca țară, în campania de aderare la NATO și pentru Adrian Năstase personal – chiar dacă pe bani publici -, cât și pentru Gabriel Resources).

George Maior, alt lobby-st pentru Gabriel Resources

După cum am amintit, în 2003-2004, influența lui Ioan Talpeș a scăzut, fiind prins la mijloc în războiul dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, fiind un apropiat (și consilier) al primului. După 2004 Talpeș va schimba luntrea și îl vom regăsi în preajma lui Traian Băsescu. Tender și Timiș au ieșit din Afacerea Roșia Montană, mai mult de nevoie, decât de voie (e un lucru pe care Tender l-a recunoscut în mod indirect de mai multe ori), fără a încasa marele pot din afacere. Cu toate acestea, n-au ieșit fluierând a pagubă. Fostul aventurier Timiș a intrat cu buzunarele goale și a ieșit cu 70 de milioane de dolari (din vânzarea acțiunilor pe care le deținea). Dincolo de bani, atât Tender, cât și Timiș, și-au făcut numeroase relații și au avut acces la informații care le-au permis să-și dezvolte afacerile fie în România, fie în Africa sau Asia.

Afacerea Roșia Montană a rămas însă apropiată de serviciile de informații. Din 2006, în fruntea SRI și șef al lui Florian Coldea, a fost, până mai ieri, George Maior, cel care, în 2005, pe când era senator de Alba și șef al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, apărea în listele acțiunilor de lobby organizate de Ambasada Canadei în România pentru Gabriel Resources. Maior a recunoscut că a participat la asemenea acțiuni. Să ne mire că, în toamna lui 2013, în timpul protestelor pentru Roșia Montană, George Maior vorbea doar despre ”anarhiștii” și ”eco-teroriștii” care ar fi vrut să monopolizeze protestele, dar nu avea absolut nicio informație despre culisele reale ale afacerii?

Despre implicarea directă a lui Florian Coldea în protejarea lui Tender (în încercarea de a-l scăpa de o pedeapsă cu executarea) există doar declarația fostei șefe DIICOT Alina Bica, aflată, la rândul ei, sub urmărire penală. Despre relațiile privilegiate pe care Tender și cei din grupul lui cu șefii serviciilor secrete există însă numeroase alte mărturii și dovezi. Fie că a fost vorba de sponsorizarea unei reuniuni NATO organizată de un fost șef al SIE, fie de favorurile (ce aduc a trafic de influență) pe care un fost șef al SRI i le solicita lui Tender.

Război între favoriții lui Băsescu

Florian Coldea a fost avansat la gradul locotonent-colonel și avansat adjunct al șefului SRI în 2005, pe când Radu Timofte conudcea încă instituția. Cel care l-a numit în funcție a fost, însă, președintele Traian Băsescu. Coldea a fost cel care s-a ocupat din partea SRI de criza ostaticilor din Irak (în 2005), iar în 2007 a fost acuzat de către Mircea Geoană că ar fi urmărit să-i șantajeze pe judecătorii CCR care au dat verdict favorabil suspendării lui Traian Băsescu. Faptul că, acum, două foste protejate ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea și Alina Bica, arată cu degetul către Florian Coldea face ca povestea să devină și mai interesantă.

La final, doar o remarcă: să nu ne jucăm cu cuvintele. În diferite forme, se invocă de prea multe ori, în mod abuziv, sintagme precum ”rațiuni de securitate națională”, ”interes național”, ”interes strategic” pentru a justifica fapte care, de fapt, țin de Codul Penal. La un moment dat, când ar avea o justificarea deplină utilizarea lor, s-ar putea să nu mai însemne nimic.

***

*Notă: o parte importantă a informațiilor folosite în redactarea acestui articol le-am prezentat pe larg în cartea Afacerea Roșia Montană (ed. Tact, 2013); sursele informațiilor sunt trecute în carte, aici utilizând doar o sinteză a acestora

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Biografia romantata a generalului SRI Florian Coldea

Sursa: Adevarul

Florian Coldea, foto: Mediafax

Generalul Florian Coldea, actual şef interimar al SRI, a devenit într-o săptămână unul dintre cele mai discutate personaje din România, în urma declaraţiilor Elenei Udrea . „Adevărul“ vă prezintă biografia celui care a ajuns, în câteva zile, dintr-un profesionist discret al serviciilor, personajul principal al unei drame politice.

Florian Coldea (44 de ani) s-a născut în localitatea Târnova, din judeţul Arad. Înainte de a ajunge în prima linie a Serviciului Român de Informaţii,  avea să fie poreclit „Agentul 007“ pentru participarea sa la operaţiunea de salvare a jurnaliştilor răpiţi în Irak.

Biografia sa de pe site-ul SRI ne spune că acesta a absolvit, în 1996, deci la vârsta de 25 de ani, cursurile Facultăţii de Psihosociologie din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul“.

Coldea, potrivit aceleiaşi biografii, are un titlu de doctor în domeniul „Ştiinţe militare – Informaţii“ , cu teza intitulată „Managementul schimbării în serviciile de informaţii“. Ulterior, Coldea „a participat la misiuni, acţiuni şi operaţiuni complexe derulate în special pe profil antiterorist, în cooperare cu parteneri străini ai SRI“, se precizează în prezentare.

A lucrat o perioadă, însă nu se ştie cât, în Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din SRI, iar la doar 33 de ani a devenit prim-adjunct al directorului Serviciului, George Maior.

Agentul 007

Numirea lui Coldea în funcţia de prim-adjunct al SRI în 2005, pe când avea 33 de ani, pare a fi în strânsă legătură cu rolul pe care l-a jucat în operaţiunea de salvare a jurnaliştilor răpiţi în Irak. Cu doar patru luni înainte de numirea lui Coldea în prima linie a SRI, ziariştii Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, împreună cu ghidul lor, Mohammad Munaf, au fost răpiţi. Presa l-a identificat pe Coldea ca fiind unul dintre şefii operaţiunii de salvare şi tot atunci a fost poreclit „Agentul 007“.

Acuzat de „poliţie politică“

În 2007, Mircea Geoană, care era pe atunci preşedintele PSD, l-a acuzat pe Traian Băsescu că ar fi cerut informaţii compromiţătoare despre judecătorii CCR. El a venit în faţa presei cu două bilete fotocopiate pe o hârtie A4, despre care a spus că ar fi fost scrise de Coldea.

Geoană a spus că biletele sale arată că Florian Coldea ar fi solicitat căutarea de informaţii compromiţătoare despre Ion Predescu, Nicolae Cochinescu şi Aspazia Cojocaru, care erau judecători la CCR, în contextul în care Curtea tocmai dăduse un aviz negativ unei propuneri de suspendare a fostului preşedinte Traian Băsescu.

Geoană s-a arătat convins că pe bilete era scrisul lui Coldea şi a cerut demisia de onoare a lui Băsescu, demisia conducerii SRI şi punerea sub acuzare a lui Coldea. Ulterior, în Parlament s-a înfiinţat o comisie de anchetă care a investigat cazul. Verificările au arătat că materialul prezentat de Geoană este o notiţă de pe biroul lui Coldea, care a apărut după ce SRI fusese acuzat de şantaj la adresa judecătorilor CCR.

De asemenea, CCR a dezminţit într-un comunicat că ar fi fost făcute presiuni asupra judecătorilor. În schimb, Coldea a admis că notele îi aparţineau şi că s-au rătăcit. Surse din instituţie au precizat atunci, în presă, că la  momentul la care a redactat notele respective, Coldea nu avea de întocmit vreun raport despre judecătorii CCR, aşadar a rămas sub semnul întrebării destinaţia acelor informaţii.

Maior a demarat o anchetă la acea dată, iar Coldea a fost suspendat pe perioada investigaţiei.  concluziile au fost scurte: „nu a existat poliţie politică în cadrul SRI“. La cinci luni după izbucnirea scandalului, a fost repus în funcţie.

În 2008, lui Coldea i-a fost acordat gradul de general de brigadă, în 2012 a fost înaintat la gradul de general-maior, iar în 2014  a devenit general-locotonent.

Udrea, denunţ la adresa lui Coldea

Elena Udrea l-a acuzat pe Florian Coldea că i-ar fi cerut fostului său soţ, Dorin Cocoş, jumătate de milion de euro pentru finanţarea televiziunii patronate de Sebastian Ghiţă. „Am făcut un denunţ la DNA. Fostul soţ mi-a spus că la solicitarea domnului Coldea a dus 500.000 de euro lui Sebastian Ghiţă, în cash, pentru a-şi finanţa televiziunea, RTV“, a dezvăluit Udrea, care a mai oferit câteva amănunte despre implicarea serviciilor în campania electorală.

„Undeva spre ziua de naştere a lui Victor Ponta (n.r- 20 septembrie), într-o adunare neoficială, fiind de faţă şi domnul Ponta şi domnul Coldea. Domnul Ponta i-ar fi spus domnului Coldea, «domnule general, dacă ajung preşedinte, căutaţi-vă de lucru». Şi a continuat spunând «ţineţi cont că am curaj să vă spun lucrul acesta în conditţile în care încă nu am ajuns preşedinte». În mod cert, în opinia mea, domnul Coldea l-a susţinut pe domnul Iohannis“, a spus Udrea.

Florian Coldea va fi audiat luni, 9 februarie, la Comisia de control parlamentar a SRI.

Tagged , , , , , , , , ,