Sursa: Comisarul
Tăcerea mormântală care s-a așternut pe dispariția așa-zisului om de afaceri Florian Walter, fost Bușcă, ascunde, în off, un scandal de proporții. Care depășește ancheta DIICOT. Personajul este dispărut de 6 zile.
Serviciile, spun surse bine informate, l-au făcut scăpat pe Walter/Bușcă. Printr-o acțiune concertată. Care a inclus chiar intoxicarea procurorilor DIICOT. Și s-au mai și călcat în picioare.
Iată ce se spune. Americanii au avertizat discret SRI că sunt scurgeri de informații din anumite zone unde angajați ai Romprest desfășoară activități. Iar informațiile merg spre un serviciu secret dintr-o țară vecină și de acolo spre agenți ruși. Dealtfel, neștiind nimic despre aceste operațiuni paralele, procurorii DIICOT au și furnizat, fără să vrea, câteva nume. În afacere au intrat însă, ca musca-n lapte și șmecherii din DIPI, fostul Doi și-un sfert, aflat în raza de influență a lui Gabriel Oprea. Din DIPI a fost avertizat Florian Walter/Bușcă despre descinderi.
Așa că Florian Walter/Bușcă a fost recuperat, cu nervi și disperare, în ultima clipă, de pe drum, de SRI. Dacă este tot la SRI sau a fost împrumutat puțin la americani, pentru debrifare, nu vom afla, probabil, niciodată…
Cine este personajul DAT DISPĂRUT de 6 ZILE
Numele lui e Walter. Florian Walter. Înainte îl chema Buşcă. Şi-a schimbat numele pentru CV. Este cumătrul senatorului PSD Miron Mitrea.El l-a scos din ţară pe ţeparul Mihai Necolaiciuc. Nu a fost cercetat pentru asta.
Înainte de 1989, Florian Buşcă vindea butelii la un centru din Pantelimon, acolo unde era coleg de “vândut butelii pe sub mână” cu Borcea. Prietenia celor doi avea să se consolideze şi să devină reciproc avantajoasă în anii de după căderea regimului comunist.
În 1997, Buşcă s-a pus pe făcut bani. Una din primele sale afaceri a fost transportul ilegal la muncă în Italia şi Austria a sute de oameni care munceau la negru în aceste două ţări. Buşcă a făcut şi închisoare pentru asta, atunci când autorităţile austriece au intrat pe fir, şi, la sfârşitul unei urmăriri spectaculoase pe o autostradă – mai ceva ca în filmele poliţiste -, omul de afaceri a fost arestat. Presa austriacă a anului 1997 a consemnat pe larg atât cazul, cât şi arestarea răsunătoare a lui Buşcă. După ce a ieşit pe cauţiune, din arest, Florian Buşcă a pus bazele unei firme de protecţie şi pază, SC Beretta, împreună cu Marian Măgureanu, fiul fostului director al SRI Virgil Măgureanu. Buşcă şi fiul lui Măgureanu au mai făcut afaceri în acea perioadă şi cu mobilă, materiale de construcţii, gresie şi faianţă.
În acele vremuri, în care era asociat cu fiul fostului director al SRI, Florian Buşcă l-a cunoscut şi pe fostul ministru pesedist al Transporturilor Miron Mitrea, pe care l-a susţinut financiar în campania electorală din 2000. Drept recompensă, Buşcă a fost sprijinit de PSD şi a ajuns consilier general PSD în Consiliul General al Primăriei Bucureşti. Amiciţia strânsă dintre Mitrea şi Buşcă a făcut ca politicianul să devină şi naşul de botez al unuia dintre cei doi copii din a doua căsătorie a afaceristului. Relaţia strânsă dintre cei doi nu s-a limitat doar la biserică şi familie…
Firmele lui Walter/Bușcă au încasat de-a lungul vremii sume importante din paza şi salubrizarea Aeroportului Otopeni sau din afacerile cu ANL, CFR şi Metrorex. La vremea respectivă, Buşcă şi fostul său asociat Mihai Sireteanu (fost deputat PSD între 2001 şi 2004) erau cercetaţi penal sub acuzaţiile de înşelăciune şi cămătărie. Cu toate acestea, Walter Buşcă a obţinut unul dintre cele mai bănoase contracte pentru firma Romprest în timp ce era urmărit penal de procurorii DNA pentru cămătărie. Astfel, în 2001, Buşcă împreună cu pe atunci deputatul PSD de Prahova, Mihail Sireteanu, l-au împrumutat pe Ion Georgescu, directorul economic al Agrozootehnica SA Drăgăneşti, pentru ca acesta să cumpere în numele lor pachetul majoritar de acţiuni de la IAS-ului prahovean. Cei trei au semnat un “contract de împrumut cu dobândă” prin care deputatul Mihai Sireteanu şi omul de afaceri Florian Buşcă îl împrumutau pe Ion Georgescu cu 1,46 miliarde de lei, cu o dobândă de 0,5% pe zi, pe termen de un an, adică mai mare decât la orice bancă. Totul ar fi mers conform planului celor trei dacă aceştia nu intrau în conflict cu directorul general al Agrozootehnica SA Drăgăneşti, Aurel Anghel. După privatizare, cei trei, adică Sireteanu – Buşcă – Georgescu, l-au scos din cercul decizional pe Anghel, preluând întreaga conducere a societăţii prahovene. Pentru a se asigura că Anghel va tăcea, Sireteanu a făcut o plângere la Parchet împotriva acestuia, pe motiv că ar fi devalizat societatea. La rândul său, Anghel a sesizat Parchetul în legătură cu neregulile întreprinse la privatizarea Agrozootehnica SA.
Cu toate că, în timpul guvernării Năstase, Florian Buşcă era deja cercetat de procurori pentru faptele de înşelăciune şi cămătărie comise în complicitate cu deputatul PSD Mihai Sireteanu, a înfiinţat compania Romprest Service. Acţionariatul societăţii a fost unul bizar încă de la început. Asta pentru că nu a existat nicio persoană fizică drept acţionar, ci doar trei companii, dintre care două străine. Acţionar majoritar era firma americană Detaco LLC, care avea 60% din acţiuni, 30% erau deţinute de o companie din Marea Britanie, 3I Grup PLC, iar statul român era reprezentat de Aeroportul Internaţional Otopeni, cu 10% din acţiuni. Compania a preluat, la scurt timp de la înfiinţare, serviciile de curăţenie de pe Aeroportul Otopeni. Un contract de o valoare foarte mare şi, în condiţii normale, destul de dificil de obţinut de o companie nou înfiinţată.
De la acest punct înainte, obiectivele pe care şi le-a fixat firma de salubritate a lui Buşcă au devenit din ce în ce mai înalte. Odată intrată pe Aeroportul Otopeni, următorul obiectiv a fost acela de a înlocui Jandarmeria, care asigura paza instituţiei, cu serviciile de securitate oferite de Romprest Security, o divizie a Romprest Service, înfiinţată special pentru a obţine şi acest contract de pază. Fireşte că Romprest Security a primit contractul pentru paza aeroportului, fără licitaţie. Singurii avantajaţi de acest contract au fost deţinătorii companiei Romprest. Asta pentru că reprezentanţii statului român au ales, din motive lesne de înţeles, să plătească milioane de euro din bani publici pentru un serviciu care putea fi prestat gratis, în continuare, de Jandarmerie. Imediat după obţinerea acestui contract, Buşcă-Walter a vrut să continue pe acelaşi tipar, de această dată pentru a înlătura de pe Otopeni şi Brigada Antiteroristă din cadrul SRI (care lucra gratis), dar încercarea a eşuat. Conform Programului Naţional de Securitate Aeroportuară, SRI este singura instituţie cu atribuţii privind controlul antiterorist pe principala poartă aeriană a României; aşa că ministrul de atunci al Transporturilor, Ludovic Orban, a fost nevoit să o lase mai moale, mulţumindu-se doar să îşi numească o protejată din minister (Daniela Mincu) în Consiliul de Administraţie al companiei. Florian Walter-Buşcă a reuşit să obţină în compensaţie pentru contractul pierdut pe mâna lui Ludovic Orban un alt contract de la o altă firmă păstorită de Ministerul Transporturilor. Este vorba despre un contract în valoare de 18 milioane euro între firma Romprest şi celebra gaură neagră a economiei româneşti, CNADNR, compania ce administrează autostrăzile şi drumurile naţionale din România. Contractul de 18 milioane euro vizează întreţinerea şi salubrizarea aşa-ziselor autostrăzi din România.
Buşcă şi americanii. Devine Walter
Buşcă dorea să impună Romprest Service la o licitaţie organizată de Armata Statelor Unite pentru serviciile de salubritate în bazele militare de la Kogălniceanu şi Babadag. Pentru aceasta, compania avea nevoie de un aviz de securitate de la Ministerul Apărării Naţionale, însă petele din cazierul lui Buşcă îl împiedicau în obţinerea avizului. Ca atare, în august 2006, omul de afaceri şi-a schimbat numele în Florian Walter, obţinând documentul necesar pentru a participa la licitaţia organizată de Armata Statelor Unite, pe care de altfel a şi câştigat-o, oferind cel mai mic preţ.
O altă societate controlată de Buşcă a mai obţinut fonduri importante de la bugetul Ministerului Transporturilor în timpul ministeriatului pesedistului Miron Mitrea. Astfel, societatea Antrepriza Construcţii-Montaj 4 (ACM 4) apare în contracte cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe, dar şi în contracte semnate direct cu CFR-ul condus de Necolaiciuc, cel pe care Walter, fost Buşcă, l-a ajutat să fugă din ţară via Chişinău, conform celor spuse chiar de el, în septembrie 2007.
