Sursa: Zf
După tot scandalul cu şpăgile, Sorin Oprescu a scăzut cu opt puncte în încrederea oamenilor. Păstrează însă 14 puncte procentuale în încredere.
Aaa, puţin, veţi zice. Oprobiul public l-a trims acolo unde îi este locul!
Oare?
Cu 14 puncte în încrederea publică, din puşcărie, S. Oprescu este peste Ion Iliescu (9,3 puncte procentuale încredere), peste Vasile Blaga, unul dintre copreşedinţii PNL (opoziţie), peste Monica Macovei. “lidera anticorupţiei”, la doar două puncte sub Liviu Dragnea, şeful partidului de guvernământ şi la mai puţin de 3 puncte sub Alina Gorghiu, cel de-al doilea copreşedinte al PNL.
Cum majoritatea şefilor politici din România au sub 20% sprijin în rândul cetăţenilor – sondajul este realizat de INCSOP pentru Adevărul – rezultă că Sorin Oprescu, în închisoare şi grav bolnav cum ni-l prezintă apropiaţii lui, se bucură de foarte multă încredere în rândul celor care “au încredere” în cineva.
De ce nu eşti aneantizat după o mizerie precum cea de care este acuzat Sorin Oprescu?
Cu mai bine de 25 de ani în urmă, în România proprietatea patriei era “a tuturor”. Eram atât de proprietari încât fiecare putea, dacă nu era prins, lua ce putea din întreprindere, de pe câmp. Oamenii lucrau la CAP şi, la plecare, îşi umpleau căruţa cu ştiuleţi. Cu ani în urmă, pământul pe care îl lucrau acum pentru stat fusese a lor. Acum era al tuturor. Ştiindu-se furaţi, oamenii îi furau pe cei care le furaseră pământurile. Nimeni nu a mai considerat, cu timpul, că a fura de la stat este o crimă. Atât de gravă a fost schimbarea în modul de gândire al oamenilor, încât urmele se văd şi azi.
Nu am înţeles pe deplin că regulile s-au schimbat. Că fără a mai fi proprietari pe “mijloacele de producţie”, suntem volens-nolens “acţionari”. Suntem acţionari furaţi de administratori, dar nu ne deranjează prea tare. Pentru că nu ştim cum funcţionează un stat. Pentru că nimeni nu ne-a explicat. Şi nimeni nu este interestat să ne explice.
Acum doi ani, un primar din Râmnicu-Vâlcea era reprimit în primărie cu aplauze de angajaţi şi simpatizanţi, după ce fusese condamnat pentru corupţie, statuse în arest, dar cum sentinţa de condamnare nu era definitivă, putea să-şi continue mandatul. Aplauze şi flori pentru Emilian Frâncu!
Ca acum 25 de ani, faptul că “furi de la stat” (primărie) nu este diabolizat. Pentru că mulţi oameni cred că statul de azi este acelaşi de acum 25 de ani – trebuie furat cât se poate, iar cel care îl fură e “deştept” şi, cum atât mai de înţeles, dacă “a şi făcut ceva”.
Cei mai mulţi oameni cred că veniturile unei primării sunt cele pe care el pe plăteşte ca impozit pe casă şi maşină, iar restul sunt “de la stat”. Puţini ştiu că, de fapt, 72% din impozitul pe salariu pe care îl plătesc merge la bugetul primăriei. Sau că o bună parte din TVA-ul colectat de “stat” merge la administraţia locală pentru reechilibrarea bugetelor. Bugetul lui Oprescu, de pildă, de 4,1 mld. lei în 2015 este alimentat cu 3,3 miliarde de lei (80%) din impozitul pe salarii plătiti de angajaţii din Bucureşti.
Oamenii se hlizesc la povestea cu doctoratele plagiate. Ei, şi ce-au făcut, până la urmă? Au copiat şi ei puţin, acolo! Aşa cum furi statul, poţi fura puţin şi din alte cărţi, care-i crima?
Dar câţi stiu că în administraţie titlul de doctor este răsplătit cu un spor la salariu de 15%? Că avem, prin urmare, de-a face nu doar cu un reprobabil furt intelectual, ci şi cu unul mult mai direct ce continuă an de an, furt din buzunarul celor care plătesc taxe ca să umple buzunarul hoţului?
Din ce bani întinde primăria sectorului 2 mese în zilele de sărbătoare în faţa instituţiei – fasole, cârnaţi, ţuică în orele friguroase – cu sigla partidului în spate? Nu e rău să fii bun, nu?
Toleranţa este una dintre virtuţile de căpătâi ale oamenilor. Dar să-l tolerezi lângă tine pe unul care te fură şi să-i mai şi acorzi încrederea ta, asta nu e toleranţă, asta e prostie pură. Cu 14% încredere, si la o participare la vot de 44% (ca în alegerile locale trecute) Oprescu ar putea lua, teoretic, 30% din voturi la alegerile viitoare. Frumos, nu?
