Tag Archives: ovidiu tender

Aventurile profesorului (de) penal Neagu

Sursa: Ziuanews.ro

«”Miron Cozma începuse să aibă probleme cu justiţia şi avocatul Ion Neagu, care îl reprezenta, i l-a recomandat pe Gabriel Oprea”, povesteşte un martor al epocii. “Am un băiat de ispravă, militar, ia-l consilier!”, i-a spus Neagu lui Miron Cozma.»

Este un mic fragment din textul lui Cătălin Tolontan, un foarte util articol de remember despre cum a început ascensiunea lui Gabriel Oprea.

Puţină lume îşi mai aminteşte acum cine este avocatul Ion Neagu, “profesorul Neagu” cum i se spune. Într-adevăr, Neagu l-a reprezentat pe luceafărul huilei, Miron Cozma, în procesul mineriadei din 1991. După ce s-a retras, Cozma a fost apărat de senatorul PRM Viorel Dumitrescu.

Pe scurt, despre profesorul Ion Neagu

Oldies, but goldies. Ion Neagu a fost, poate încă mai este, un rechin judiciar de apă adâncă. Fost asistent la Şcoala de ofiţeri de miliţie în anii “60, profesor la Drept, formator a generaţii de magistraţi şi avocaţi, rector la universitatea particulară Nicolae Titulescu, fost deputat PSD de Bucureşti din trupa lui Dan Ioan Popescu şi Vanghelie, preşedinte al Comisiei juridice din Cameră pe vremea lui Năstase, şef al Departamentului Justiţie al PSD (Gabi Oprea era şef la Apărare; Ion Neagu i-a predat ştafeta la şefia departamentului Justiţie lui Dan Şova), preşedinte al Fundaţiei Nicolae Titulescu înaintea lui Năstase, avocat al marilor penali pesedişti, legendar prin prisma miturilor care circulă despre el.

Pe cine a mai apărat avocatul Neagu şi, mai ales, ce farmece a reuşit să facă. A obţinut o decizie favorabilă scandaloasă de la judecătorul corupt Florin Costiniu în cazul confiscării unui milion de euro din averea lui Dan Ioan Popescu. Deczia a fost greşită. Şi nu o spunem noi, ci completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a casat decizia lui Costiniu. Neagu l-a reprezentat pe DIP împreună cu Ana Diculescu Şova, mama vitregă a senatorului Dan Şova.

Profesorul Ion Neagu i-a apărat şi pe sponsorii PSD, magnaţii Ovidiu Tender, Marian Iancu şi Corneliu Iacobov, aflaţi acum toţi în puşcărie. După 7-8 ani de bătălii juridice, “Iancu de Hundeoara”, patronul echipei de fotbal Poli Timişoara, Marian Iancu, a fost pînă la urmă condamnat la 12 ani şi, respectiv, 14 ani de închisoare în dosarele Rafo şi Carom. Neagu a obţinut la un moment dat ştergerea prejudiciului din dosarul Rafo. Doctorandul lui, judecătorul Cristian Jipa, a anulat expertiza procurorilor DIICOT care constata paguba în cazul Rafo. Jipa este soţul senatoarei PSD Ruxandra Jipa, cea care l-a miruit pe Şova în Parlament în ziua în care senatorii au respins cererea de arestare a fostului ministru în dosarul Turceni-Rovinari. Judecătorul Jipa, acum pensionar, a fost anchetat alături de colegul lui de la Înalta Curte, Florin Costiniu, în dosarul senatorului Cătălin Voicu, însă până la urmă a scăpat din lipsă de probe. Jipa era bun prieten cu senatorul corupt, aflat acum în puşcărie pentru 7 ani.

În cazul lui Iacobov, Neagu a obţinut o achitare scandaloasă de la judecătoarea Niculina Alexandru. Sentinţa a fost considerată greşită de magistraţii de la Curtea de apel Bucureşti care l-au condamnat definitiv pe Iacobov la 7 ani de detenţie. Judecătoarea Alexandru a trimis şi dosarul lui Ovidiu Tender la Curtea Constituţională, adică a contribuit la tergiversarea procesului început în 2006 şi finalizat abia în 2015, cu o săptămână înainte de prescriere. Pentru aceste servicii, judecătoarea a fost promovată rapid de la Tribunal la Curtea de apel şi apoi la ICCJ. Acum, este pensionară.

Personaje vechi şi noi. Profesorul Neagu s-a intersectat în situaţii cel puţin interesante cu personaje, acum de prim-plan, precum premierul Victor Ponta şi fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, arestată în cel de-al 3 lea dosar penal. În 2000, procurorul Ponta de la Parchetul general l-a anchetat pe kurdul Fatih Kesser, acuzat de un prejudiciu de 35 de milioane de dolari, apărat de Neagu. Kesser a cumpărat Nitramonia Făgăraş, împreună cu Gheorghe Boeru, în calitate de reprezentanţi ai unei firme din SUA. Gheorghe Boeru este patronul Romair Consulting, anchetat acum de DNA Ploieşti în dosarul primarului sectorului 1 Andrei Chiliman şi al fostului trezorier a PNL sector 1, Vlad Moisescu. Profesorul Neagu s-a mai intersectat cu Ponta în 2006. Neagu era avocatul lui Marian Iancu, iar Ponta al lui Tender. Fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, este procuroarea de caz din dosarele lui Iancu şi Tender. Ea i-a trimis în judecată pe cei doi. Deşi Ion Neagu era avocatul fraţilor Iancu, Bica a vrut să își facă teza de doctorat cu el.

Aventurile profesorului Neagu în marile dosare penale. Varianta pe larg

Neagu l-a apărat pe marele DIP (Dan Ioan Popescu), de neatins de Justiţia română, ca şi finul său, Bogdan Buzăianu, “cel mai mare băiat deştept din Energie”. E vorba de Dan Ioan Popescu, fostul ministru PSD al Industriilor de pe vremea autoputernicului Năstase. Ultima ştire despre DIP a apărut în hotnews.ro săptămâna trecută şi a arătat că numele fostului greu PSD şi al finului Buzăianu sunt inscripţionate în vitrina celui mai scump magazin din lume. Jurnaliştii vechi pe Justiţie îşi aduc aminte cum Dan Ioan Popescu venea la proces, la Înalta Curte, cu cămăşi pe care era inscripţionată marcă: “DIP”.

Iată un fragment din campania “Anticorupţia la romăni. De ce nu avem corupţi” desfăşurată de TVR în 2010, pe vremea când nu erau condamnări în cazurile de corupţie. Abia în 2012 s-a spart gheaţa odată cu condamnarea istorică a fostului premier Adrian Năstase:

«O decizie curajoasă a marcat începutul lui 2006: comisia de cercetare a averii demnitarilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condusă de judecătorul Mihai Nucă, a constatat că fostul ministru al Industriilor, Dan Ioan Popescu, nu poate justifica un milion de euro în perioada cât a fost membru al cabinetului Adrian Năstase. Comisia a dispus sechestrul asigurător pe 8 terenuri din Azuga şi pe un apartament din zona Kiseleff ale familiei fostului demnitar.

Comisia reprezenta însă “acuzarea”, decizia trebuia luată de un complet special format din judecătorii: Nicoleta Florea – preşedinte, Constantin Brânzan şi Carmen Sârbu. Dan Ioan Popescu a apelat la avocaţii Ion Neagu şi Ana Diculescu Şova.

În septembrie 2006, procesul este suspendat, iar dosarul trimis la Curtea Constituţională. Avocaţii lui DIP au susţinut că averea acestuia nu poate fi confiscată, întrucât se încalcă Legea fundamentală, care, la articolul 44, spune:

“Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Jumătate de an mai târziu, în martie 2007, cu majoritate de voturi, Curtea nu dă dreptate avocaţilor lui DIP. Trei dintre judecători fac însă opinie separată în sensul admiterii cererii. Este vorba de judecătorii Şerban Viorel Stănoiu – soţul Rodicăi Stănoiu, colegă de partid şi fostă colegă de cabinet cu DIP, Petre Ninosu – fost parlamentar PDSR şi fost ministru al Justiţiei în Guvernul Văcăroiu şi Acsinte Gaspar – fost deputat PSD şi fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul în Guvernul Năstase.

Apare Costiniu. În răstimpul în care dosarul stă la Curtea Constituţională, judecătoarea Nicoleta Florea, preşedintele Completului special, se pensionează. Preşedintele de atunci al ICCJ, Nicolae Popa, desemnează un alt preşedinte de complet: Florin Costiniu, preşedintele Secţiei Civile a ICCJ.

Dosarul lui DIP e îngropat. La 17 septembrie 2007, avocaţii Ion Neagu şi Ana Diculescu Şova cer clasarea cazului pe motiv că nu există venituri care să nu poată fi justificate de familia Popescu. Două săptămâni mai târziu, la 1 octombrie, completul prezidat de Florin Costiniu răspunde cererii formulate de apărare şi închide dosarul cu următoarea concluzie:

“ICCJ constată că nu există niciun element de discrepanţă, diferenta ori element care să ateste dobândirea ilicită a unor bunuri.”

Decizia a fost greşită. Acest lucru îl spune Completul de 9 judecători al ICCJ unde Parchetul a făcut recurs şi a avut câştig de cauză în 2008. Cei 9 magistraţi au casat decizia dată de completul lui Costiniu, pe motiv că acesta nu a făcut o cercetare judecătorească aşa cum ar fi trebuit şi, în mod eronat, a inclus milionul de euro lipsă la capitolul venituri licite pe care familia Popescu l-ar fi cheltuit, de asemenea, legal.

“Trebuia să se stabilească cum au putut fi achiziţionate bunuri în anii 2000, 2001, 2002, 2003 şi în perioada 1 ianuarie 2004 – 1 decembrie 2004 cu venituri încasate în cursul lunii decembrie 2004”, se arată în decizia Completului de 9 judecători.

Cine sunt protagoniştii? Dan Ioan Popescu a fost ministrul Economiei în Guvernul Năstase şi preşedinte al PSD Bucureşti până în iulie 2006. A demisionat din PSD două luni mai târziu şi s-a înscris, apoi, în PC.

Avocatul acestuia, Ion Neagu, este profesor universitar de drept procesual penal la Facultatea de Drept Bucureşti şi rector al Universităţii particulare Nicolae Titulescu. A fost deputat PSD din 2000 până în 2004, membru al organizaţiei PSD sector 5, condusă de Marian Vanghelie.

Ana Diculescu Şova este mama actualului senator PSD Dan Şova. Acesta din urmă l-a înlocuit pe profesorul Neagu de la conducerea departamentului Justiţie al PSD şi a fost asociat cu actualul preşedinte al PSD, Victor Ponta, în firma de avocatură “Sova şi asociaţii”.

Nicolae Popa a fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale, numit de fostul preşedinte Ion Iliescu. A fost decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Nicolae Titulescu, al cărei rector este profesorul Neagu. În prezent, Nicolae Popa este coordonator de doctorat la această facultate. El l-a desemnat pe judecătorul Florin Costiniu în completul care a închis, în mod greşit, dosarul averii lui DIP.

Judecătorul Florin Costiniu este inculpat pentru complicitate la trafic de influenţă în dosarul senatorului arestat Cătălin Voicu. Costiniu a fost el însuşi arestat preventiv pentru 3 zile la începutul lunii aprilie. Este prieten cu senatorul Voicu, după cum cei doi au declarat în faţa anchetatorilor DNA. “Precizez că aveam o relaţie de mai mulţi ani, din 1990, cu dl. Florin Costiniu şi ne întâlneam în repetate rânduri. Aveam o relaţie de prietenie…”, a declarat Cătălin Voicu în faţa procurorilor în data de 30 martie 2010, potrivit rechizitoriului DNA.

“În virtutea relaţiei de amiciţie de aproape 20 de ani cu Voicu Cătălin, am acceptat să mă uit, în calitatea atribuită de domnia sa, de specialist, peste o hotărâre judecătorească şi poate şi pe motivele de recurs”, a declarat judecătorul Costiniu în faţa anchetatorilor DNA în data de 8 aprilie 2010, potrivit rechizitoriului trimis instanţei.

Florin Costiniu a fost preşedintele Secţiei Civile a Înaltei Curţi şi este soţul judecătoarei Viorica Costiniu de la Curtea de Apel Bucureşti, preşedinte de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România.

Legături suspecte. Înainte de a fi arestat, senatorul Cătălin Voicu a primit interdicţia de lua legătura cu Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie şi Dan Ioan Popescu. Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, interdicţia de a vorbi cu DIP a fost motivată de faptul că, în cursul anului trecut, fostul ministru al Economiei a avut mai multe întâlniri cu Cătălin Voicu la restaurantul Select, locul de taină al senatoului PSD.

În rechizitoriul DNA apare următorul fragment dintr-o interceptare ambientală a unei convorbiri dintre Cătălin Voicu şi Florin Costiniu, din data de 17 septembrie 2009:

“Voicu Catalin: Vreau să vă spun, vă pune ăştia de jos vreo etichetă de gât acuma, face vreo conexiune cu familia Neagu şi iese altceva.
Costiniu Florin: Da, da, sigur!
Voicu Cătălin: Nu avem nevoie de aşa ceva!”

Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, familia Neagu în legătură cu care se temeau cei doi să nu se facă o conexiune este chiar familia profesorului Ion Neagu, avocatul lui DIP. Avocatul Neagu, senatorul Cătălin Voicu şi primarul Marian Vanghelie provin din organizaţia PSD sector 5, iar şeful lor pe linie de partid era chiar Dan Ioan Popescu.

Alte legături. Un alt membru al completului care a închis dosarul averii lui DIP este judecătorul Constantin Brânzan. Acesta este director al Institutului Naţional al Magistraturii. Potrivit unor surse din rândul judecătorilor, Brânzan este un apropiat al fostului preşedinte al CSM, Dan Lupaşcu. Înainte de a fi judecător la Înalta Curte, Brânzan a fost judecător-inspector şi purtător de cuvânt al Curţii de Apel Bucureşti, unde preşedinte este Dan Lupaşcu (auto-suspendat pe durata mandatului de membru CSM). Brânzan a fost numit director al INM în martie 2008, după ce Consiliul a obţinut modificarea legii cu ajutorul fostului ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, asfel încât conducerea INM să nu mai fie numită de Consiliul ştiinţific, ci de CSM.

Dan Lupaşcu este membru CSM şi profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Nicoale Titulescu. Şi-a dat doctoratul în drept procesual penal în 2001, sub coordonarea profesorului Neagu, la Universitatea Bucureşti.»

Este ceea ce publica www.stiri.tvr.ro în 2010. Între timp, procesul privind confiscarea averii nejustificate a lui DIP a continuat, dar nu a ajuns la un final. Pe 22 decembrie 2014, Curtea de apel Bucureşti a decis să îi confişte doar 200.000 de euro. Decizia nu e definitivă, fiind contestată de DIP la Înalta Curte. Procesul are termen pe 8 octombrie 2015.

Profesorul Neagu a făcut minuni şi în cazul lui Marian Iancu, “Iancu de Hundeoara”, aşa cum îl prezentau Jurnalele de ştiri sportive pe fostul patron de la Poli Timişoara, condamnat acum la 12 şi 14 ani de închisoare în dosarele Rafo şi Carom.

Iată un alt fragment din campania “Anticorupţia la români. De ce nu avem corupţi” desfaşurată de TVR în 2010:

«Judecătorul Cristian Jipa, doctorandul lui Neagu, şterge un prejudiciu de 25 de milioane de euro. Avocatul lui Dan Ioan Popescu, Ion Neagu, este şi apărătorul patronului Poli Timişoara, Marian Iancu, şi al fraţilor acestuia, judecaţi încă din 2005 pentru un prejudiciu de peste 25 de milioane de euro în dauna Rafo Oneşti. Dosarul fraţilor Iancu a fost trimis Tribunalului Bucureşti în august 2005, iar dosarul a ajuns pe masa judecătorului Cristian Jipa.

Motive de îngrijorare. Parchetul i-a cerut magistratului să se abţină de la judecarea acestui dosar pe motiv că nu poate fi imparţial în condiţiile în care a fost doctorand al profesorului Neagu. Trebuie adăugat că, doi ani mai târziu, în octombrie 2007, fiica magistratului, Alexandra-Cristina Jipa, a devenit preparator şi, apoi, asistent universitar la Facultatea de drept a Universităţii Nicolae Titulescu, unde rector este Ion Neagu.

Lovitura de graţie. Cristian Jipa nu a ţinut cont de cererea parchetului şi a continuat să judece dosarul. În septembrie 2006, judecătorul a preluat cu copy-paste susţinerile apărării şi a anulat din condei expertiza procurorilor care constata un prejudiciu de peste 25 de milioane de euro. Motivul: proba a fost obţinută ilegal întrucât, pe 8 iulie 2005, procurorul a convocat experţii la sediul parchetului, fără să cheme şi inculpaţii şi a suplimentat obiectivele expertizei, fără să ofere inculpaţilor şansa să facă observaţii.

“Acest mod de a proceda la efectuarea expertizei constituie o încălcare flagrantă a dreptului la apărare al inculpaţilor, cu consecinţe directe asupra modului de calcul al prejudiciului presupus a fi cauzat, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea expertizei efectuate în această cauză”, a conchis judecătorul Jipa în încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2006.

Fără drept de apel. Procurorul nu poate ataca o astfel de decizie. În zadar a încercat să explice Parchetul că judecătorul a greşit întrucât nu au fost suplimentate obiectivele expertizei, iar avocaţii şi experţii inculpaţilor au putut să facă obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă timp de 20 de zile începând cu 19 iulie 2005. Tot ce i-a rămas procurorului a fost să se plângă, fără folos, la CSM cu privire la conduita judecătorului Jipa.

Noua expertiză, plătită de inculpaţi. Judecătorul Cristian Jipa a dispus o nouă expertiză în dosar. Oricât de ciudat ar părea, legea spune că expertiza este plătită de cel care o solicită, aşadar expertiza care ar trebui să constate dacă şi cu cât au prejudiciat fraţii Iancu Rafo Oneşti este plătită de fraţii Iancu!!

Cine e judecătorul Jipa? După ce a anulat proba-cheie a procurorilor, judecătorul Cristian Jipa s-a retras din dosar. El este cel de-al doilea judecător anchetat pentru complicitate la trafic de influenţă în dosarul senatorului arestat Cătălin Voicu. Judecatorul Jipa e cel chemat la ordin de Voicu la restaurantul Select şi căruia senatorul îi încredinţează misiunea de a afla cine sunt magistraţii care judecă plângerea lui Radu Mazăre împotriva anchetatorilor săi. Soţia judecătorului este Ruxandra Jipa, fostă deputat PRM, actual PSD, aleasă în circumscripţia 42 din sectorul 5, la fel ca şi senatorul Voicu. (Ruxandra Jipa este senatoarea care l-a miruit pe fostul ministru Dănuţ Şova în ziua în care Parlamentul a respins solicitarea DNA de arestare a lui Şova în cazul Turceni-Rovinari în care este judecat şi premierul Victor Ponta – n.r.)

Voicu şi Jipa se cunosc de 20 de ani, dupa cum a declarat chiar Voicu în faţa instanţei. În faţa Secţiei pentru judecători a CSM, care l-a sancţionat cu 15 la sută din salariu pentru o lună, judecătorul Jipa a susţinut că senatorul Cătălin Voicu i-a salvat viaţa în urmă cu trei ani. Magistratul a povestit că a avut o criză de colecist şi a fost internat de urgenţă. Din pricina că spitalul nu avea dotarea necesară, exista riscul să moară. Soţia judecătorului a apelat atunci la senatorul Voicu, iar acesta a reuşit să-i aranjeze transferul la alt spital, unde a fost operat în regim de urgenţă.»

Articolul integral îl puteți citi pe romaniacurata.ro

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Culmea business-ului – Sa ai o Scoala de Business care sa dea faliment astazi. CODECS

Sursa: Supervizor.ro

De la o companie care susţine că pregăteşte manageri de succes te aştepţi să aibă rezultate financiare remarcabile, astfel încât să demonstreze cu performanţele propriilor manageri că nu arunci nişte bani urmând cursurile acelei organizaţii. Se pare că, totuşi, unii invocă o altă “deviză”, cea care îţi recomandă “să faci ce spune popa, nu ce face popa“.

Prezentată drept “compania cu cea mai bogată tradiţie în domeniul educaţiei de business din România“, CODECS SA Bucureşti (CUI 4899270) şi-a demonstrat competenţele manageriale încheiind ultimii 6 ani (2009-2014) cu pierderi cumulate de 11,2 milioane lei. Şi ca o încununare a acestor “succese în formă continuată“, a venit şi recompensa binemeritată: intrarea în insolvenţă.

CODECS-10ani-600

Pe 4 august 2015, debitoarea CODECS SA a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă, motivând că “se află într-o situaţie economico-financiară deosebit de grea, că nu înregistrează profit încă din anul 2009, acela fiind momentul la care au apărut problemele de lichidităţi ale societăţii. Dificultăţile financiare au apărut datorită factorilor externi, în principal criza economică ce a determinat o scădere a cererii de servicii de training, precum si a celor interni, în special legaţi de anumiţi manageri si acţionari, cifra de afaceri fiind astfel mult diminuată”.

În documentaţia depusă la Tribunalul Bucureşti (Dosarul 29094/3/2015), CODECS SA mai precizează: “asupra societăţii sunt instituite o serie de popriri din partea unor instituţii bugetare, respectiv Direcţia Venituri Buget Local sector 2 si ANAF. Mai mult decât atât,societatea are de acoperit două împrumuturi bancare în sume foarte mari“.

La finalul anului 2014, societatea avea datorii totale de 17,58 milioane lei şi creanţe de numai 1,6 milioane lei, demn de menţionat fiind faptul că datoriile au crescut semnificativ în ultimii ani, în condiţiile în care cifra de afaceri s-a prăbuşit la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani.

Şi pentru că o firmă condusă de manageri de succes ştie că statul este cel mai generos creditor (eventual sponsor), şi CODECS SA s-a gândit să nu achite o parte din obligaţiile către Fisc, astfel că figurează cu restanţe la bugetul de stat în valoare de 1,79 milioane lei. Totuşi există şi “o bilă albă” – societatea nu figurează cu restanţe de plată în ceea ce priveşte taxele aferente angajaţilor.

Pachetul majoritar de acţiuni la CODECS SA a fost preluat, în 2010, de către Ovidiu TENDER (condamnat definitiv anul acesta la 12 ani şi şapte luni de închisoare în Dosarul CAROM), prin intermediul societăţii PROSPECŢIUNI SA (CUI 1552801), societate care a încheiat anul 2014 cu pierderi de 63 milioane lei şi care, la 30 iunie 2015, înregistra obligaţii restante la bugetele de stat în valoare de aproape 15 milioane lei.

Administrator judiciar provizoriu în cadrul insolvenţei CODECS SA a fost desemnat practicianul în insolvenţă MAESTRO SPRL, “cu o remuneraţie de 3.000 lei din averea debitorului”, iar termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor a fost stabilit pentru 5 octombrie 2015, urmând ca prima şedinţă a Adunării generale a Creditorilor să se desfăşoare pe 30 octombrie 2015.

Tagged , , , , , , , , , ,

Turnatorul din Banat

Sursa: Cotidianul

Alina Bica: ”Adjunctul șefului SRI, Florian Coldea, mi-a cerut în 2013 ca, ”din rațiuni de securitate națională”, Tender să nu facă închisoare”. Declarația bombă a fostei șefă a DIICOT, prezentată ieri, în premieră, de GSP, a fost preluată apoi de alte instituții media, dar receptată cu normala doză de neîncredere, generată de situația în care se află Bica.

Atenție însă: Tender este membru într-un grup de afaceri/interese constituit la jumătatea anilor 90, din care mai fac parte numeroase persoane care au avut cele mai diverse legături cu fosta Securitate. Mai mult, fostul director SRI Radu Timofte apela la Tender pentru a obține favoruri de la fostul șef al SIE Ioan Talpeș, fapte recunoscute într-o anchetă DNA, care arată cât de apropiat era afaceristul de ambii foști șefi de servicii secrete.

Coldea a fost numit de Traian Băsescu adjunct al SRI în timpul șefiei lui Radu Timofte și și-a păstrat funcția sub George Maior, cel din urmă apropiat și el al afacerilor inițiate de Ovidiu Tender. Situația este cu atât mai interesantă cu cât Coldea era considerat om de încredere al lui Băsescu, iar acum este atacat de Alina Bica, după ce l-a atacat și Elena Udrea, ambele, la rândul lor extrem de apropiate de fostul președinte.

***

Declarațiile făcute în timpul anchetelor DNA de către principalii suspecți în cazurile majore de corupție sunt privite, pe bună dreptate, cu o anumită doză de suspiciune, scrie jurnalistul Mihai Goţiu pe site-ul romaniacurata.ro. Fie pentru că inculpații vor să scape, fie că vor să arunce vina pe umerii altora. Astfel, e de la sine înțeles gradul de neîncredere cu care a fost primită dezvăluirea fostului șef DIICOT, Alina Bica, legată de presiunile pe care le-ar fi făcut prim-adjunctul directorului SRI, Florin Coldea, pentru a-l scăpa de pușcărie pe Ovidiu Tender din motive de ”securitate națională”. Doar că mărturia Alinei Bica nu e o noutate, ci o confirmare a faptului că Tender și grupul din care face parte a beneficiat de protecția serviciilor în ultimele decenii. Iar povestea acestui grup a început încă în prima parte a anilor 80, cu fapte aparent fără nicio legătură: 1) că din motive umanitare, Australia și-a relaxat politicile de emigrație față de români, 2) invitarea de către Ceaușescu a unui afacerist canadian în România.

O poveste care a început în Australia, în anii 80

Controversat șef în Securitatea comunistă (în cadrul DIE), azilant în SUA după 1978, Ioan Mihai Pacepa relatează în numeroasele lui dezvăluiri și de o operațiune externă a fostei poliții politice. Este vorba de înființarea unor filiere de traficanți de droguri în diferite țări ale lumii, nu atât pentru profitul financiar direct al unor astfel de activități (deși nici acesta nu poate fi neglijat), cât, mai ales, ca parte a unei strategii de luptă cu ”dușmanul” (țările și societățile de tip capitalist) chiar pe teritoriul acestora (prin ”subminarea lor din interior”).

Filiera traficanților români de droguri din Australia este cunoscută încă din anii 80. În ciuda a numeroase scandaluri, arestări și căderi, rețeaua nu este anihilată nici astăzi. Periodic, agențiile de știri difuzează informații despre arestări și condamnări ale unor traficanți și capturi de droguri în Australia în care sunt implicate și persoane cu origine română. De altfel, persoanele de origine română implicate în traficul de droguri din Australia dețin și un trist record: cele mai mari pedeapse aplicate după abolirea condamnării la închisoarea pe viață în această țară, de 18, respectiv 20 de ani (Constantin Francisc Onea, respectiv Nana Pușcaș, în 1994). Într-o interpelare din același an, senatorul liberal Ken Alfred confirma scenariul descris de Ioan Mihai Pacepa: ”În afară de îngrozitoarea povară și cruzime pe care Ceaușescu a impus-o propriului său popor timp de un sfert de secol, guvernul său a exportat, continuu, în democrațiile vestice, terorismul, asasinatul și drogurile (…) Cea mai mare a acestei activități criminale a fost organizată eficient și brutal de serviciul român de spionaj, Departamentul de Informații Externe (DIE)”.

Acesta e mediul (al traficanților români de droguri) din care provine Frank Timiș, emigrant și el în Australia în 1981. Frank Timiș, ”părintele” Afacerii Roșia Montana, a fost cercetat și amendat de trei ori pentru posesie de droguri (1982, 1989, 1991). De două ori a reușit să convingă poliția și pe judecători că ar fi consumator, nu și traficant, iar o dată (în 1989) că, de fapt, n-ar fi intenționat să-i vândă droguri unui ofițer de poliție aflat sub acoperire, ci să-l înșele. Viorel Borșa, complicele lui din 1989 și viitorul tată vitreg al lui Frank Timiș, are un lung istoric de arestări și condamnări pentru trafic de droguri. La începutul anilor 90 și-a încercat ”norocul” în mai multe afaceri din Australia (transporturi și minerit), pe care fie le-a falimentat, fie au fost lichidate pentru nerespectarea standardelor legale. Astfel arată CV-ul și portofoliul care l-au ”recomandat” pe Frank Timiș să preia cele mai importante zăcăminte de aur ale României, din Munții Apuseni. Dar nu singur.

”Întâlnirea” de la Toronto

Frank Timiș a devenit președinte al Gabriel Resources. Prim vice-președinte al companiei a fost canadianul Stephen G. Roman, fiul unui magnat al cuprului și titanului, Stephen B. Roman, venit pentru prima dată în România în 1983, la invitația lui… Nicolae Ceaușescu. Conform declarațiilor lui Roman jr., făcute pentru The Globe and Mail, în octombrie 2010, Ceaușescu le-a solicitat sprijin canadienilor pentru dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu și cărbune ale țării. De asemenea, Ceaușescu le-a cerut să facă lobby pe lângă Guvernul Canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de canadienii de la CANDU. În cadrul aceluiași interviu, Roman jr. spune că l-a întâlnit pe Timiș la Toronto printr-o cunoștință comună.

Să fi fost doar o întâlnire întâmplătoare între aventurierul provenit din rețelele de traficanți de droguri din Australia ”lansate” de fosta Securitate și fiul unui afacerist din Canada care știa despre resursele minerale ale României de la Ceaușescu și apropiații lui? Și la fel de ”întâmplătoare” întâlnirea lui Frank Timiș cu Ovidiu Tender, cel care deținea hărțile resurselor naturale ale României, și care se vor lega ulterior nu doar în afaceri, ci și familial (Timiș devenind nașul de cununie al lui Tender)?

Turnătorul din Banat

Ovidiu Tender a fost cooptat și el în conducerea companiei care viza aurul de la Roșia Montană. Principalul lui atu consta în faptul că devenise ”norocosul” câștigător al privatizării fostei Întreprinderi de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, rebotezată după 1990 Întreprinderea de Prospecțiuni și Laboratoare, apoi Prospecțiuni SA. Astfel, Tender intra în posesia cercetărilor legate de resursele naturale subterane ale României desfășurate pe parcursul mai multor decenii! Ce îl recomanda pe Tender în domeniu? Teoretic, pregătirea lui de inginer miner. Cu toate acestea el n-a profesat în domeniu; Revoluția din 1989 l-a prins ca șef al unei unități hoteliere din Jimbolia, iar apoi șef de unitate al fostului hotel al Partidului Comunist Român din Timișoara. Primele lui afaceri după 90 au fost în industria hotelieră, apoi în agricultură, embargoul impus Iugoslaviei și afacerile cu petrol fiind însă cele care i-au grăbit ascensiunea spre topul miliardarilor români.

Mult timp, Ovidiu Tender a negat vreo legătură cu fost Securitate. În 2010, în cadrul unei anchete realizate de EVZ, Tender a fost identificat însă de către scriitorul William Totok ca fiind unul dintre informatorii care l-au turnat la Securitate. Pus în fața acestei dezvăluiri, Tender a declarat că, după 36 de ani de la acele evenimente, nu-și mai amintește…

Caracatița Tender & Co: Roșia Montană, gazele de șist, Oltchim, Petrom, Africa…

Să recapitulăm: la începutul anilor 90, situația se prezenta astfel: în Australia, cu puternice conexiuni cu rețelele de traficanți de droguri înființate de fosta Securitate, își începea primele afaceri (falimentare) Frank Timiș. La Toronto trăia Stephen G. Roman, fiul lui Stephen B. Roman, care ajunsese în România la invitația lui Ceaușescu și care avea informații despre resursele minerale ale țării chiar de la regimul comunist. La Timișoara, debuta în afaceri, ca șef al fostului hotel PCR, Ovidiu Tender, despre care există suspiciuni mai mult decât rezonabile că a fost turnător al Securității. Să fi fost, absolut întâmplătoare întâlnirea celor trei și implicarea lor în câteva dintre cele mai controversate afaceri din România ultimelor decenii?

Câteva exemple:

  1. Aurul Apusenilor, de la Roșia Montană dar și, în prima fază, cel de Certej și din alte zone din Hunedoara, despre asta am tot scris, nu mai insist (nu insist nici asupra implicării lui Tender în afacerile RAFO, Carom etc., mult mai mediatizate).
  2. Exall Resources, controlată de Stephen G. Roman, a câștigat în 2001, prima licitație legată de privatizarea Oltchim. Doar că Exall nu avea banii cu care licitase, ci spera să-i obțină din listarea la Bursă a combinatului de la Vâlcea (era aceeași schemă ca și în cazul Roșia Montană: Timiș a intrat cu buzunarele goale în afacere, banii obținându-i DUPĂ listarea proiectului la Bursă). Stephen G. Roman nu a fost la fel de norocos, piața fiind în scădere, n-a obținut banii de pe Bursă și licitația s-a anulat.
  3. Prin Regal Petroleum, Tender și Timiș au concesionat aproximativ 4-5% din teritoriul României, în special perimetre cu posibile resurse de gaze de șist. Concesiunea perimetrelor din Moldova (zona Bârladului) au vândut-o în 2011 către Chevron (ca fapt divers: la Regal Petroleum îl vom regăsi ca director pe Mihail Ianaș, fostul director al ANRM în perioada în care ANRM a făcut numeroase concesiuni către firmele lui Tender și Timiș – dar ăsta e alt subiect).
  4. Tentativa de preluare a Petrom. Cea mai spectaculoasă operațiune a fost însă încercarea de a pune mâna pe Petrom. În acest scop, Tender și Timiș au creat un concern cu gigantul petrolier american Halliburton (și alte firme mai mici din Arabia Saudită, Cipru și România), cu care, la începutul anului 2003, s-au înscris la licitația pentru privatizarea Petrom. Un punct forte al combinației era prezența în concern și a ofițerului de rang înalt al NATO, Willem Matser. În cele din urmă, acesta s-a dovedit și punctul slab: pe 7 februarie 2003, Willem Matser a fost arestat în Olanda și acuzat de spălare de bani proveniți din traficul cu droguri columbiene. În caz a fost cercetat și Ovidiu Tender, sub acuzația că firmele lui ar fi fost folosite ca paravan pentru operațiune. În ciuda căderii lui Matser, la începutul anului 2003, concernul lui Tender și Timiș cu Halliburton era văzut de către mass-media ca mare favorit la câștigarea perlei Petrom, dar, surprinzător, nu a intrat nici măcar pe lista scurtă a licitației câștigate în cele din urmă de OMV. Explicația vine din scăderea influenței pe care o avea Ioan Talpeș (apropiat al lui Ion Iliescu), pe fondul conflictului din 2003 dintre Iliescu și Năstase (dar să nu anticipăm – vom reveni la Talpeș).
  5. În ultimii ani, Tender și Timiș au debarcat în Africa, unde dețin concesiuni impresionante de zăcăminte minerale din țări ca Senegal sau Sierra Leone. Coincidență (sau nu?) sunt țări în care fostul DIE din fosta Securitate a desfășurat ample acțiuni de spionaj înainte de 1990.

”Frumoasele prietenii”. Timofte și Talpeș

La fel cum nu este întâmplătoare (să nu fim naivi), întâlnirea dintre Tender, Timiș, Stephen G. Roman și ”frumoasa prietenie” care a urmat (mai ales între primii doi), nu e întâmplătoare nici vasta operațiune de preluare a resurselor României (minerale și/sau industriale). Operațiuni de o asemenea anvergură nu se puteau desfășura însă fără alte ”frumoase (și periculoase) prietenii”. Iar pe lista de prieteni îi vom regăsi (ah, coincidențele!), la loc de frunte, pe șefii serviciilor de informații din România. Exact cei care ar fi trebuit să vegheze la modul în care sunt privatizate și înstrăinate asemenea resurse!

Căutând absolut aleatoriu pe internet, vom găsi conexiunile lui Ovidiu Tender (în mod special), cu fostul șef al SRI Radu Timofte și cu fostul șef al SIE Ioan Talpeș. E interesant că într-un dosar instrumentat de DNA, există declarații conform cărora Radu Timofte ar fi apelat la Tender pentru a-i cere lui Ioan Talpeș avansarea la gradul de general (în rezervă) al tatălui generalului SRI Ovidiu Soare. Atât Tender, cât și Talpeș au confirmat în fața procurorilor DNA episodul petrecut înainte de 2004. Talpeș a declarat însă că a refuzat avansarea. Procurorii nu au reușit să probeze că generalul SRI Ovidiu Soare i-ar fi oferit informații secrete lui Tender pentru serviciul făcut (chiar dacă nu și-a atins scopul, Tender a intervenit la Talpeș – detalii aici). Ancheta DNA îi viza pe pe ofițerii SRI Soare și Dumitrache, dar procurorii par să fi ignorat marea miză. Până la urmă, declarațiile arată că Tender nu-i făcuse un serviciu lui Soare, ci lui… Radu Timofte. Mai exact, Radu Timofte își permitea să-i ceară lui Tender astfel de servicii. O făcea doar în temeiul ”frumoasei prietenii” (despre care puteți găsi alte numeroase relatări în presa vremii) sau și a altor servicii ce țineau de funcția lui Radu Timofte?

Despre ”frumoasa prietenie” a lui Tender cu Ioan Talpeș vorbesc chiar cei doi. Un scurt fragment dintr-un interviu realizat de Robert Turcescu la Europa FM în 2004, și publicat și în revista 22.

”Robert Turcescu: Dar cu dl Talpeș de când vă cunoașteți?

Ovidiu Tender: Cu dl Talpeș mai recent, din anii 90, însă în primul rând este bănățean, este un om de mare valoare, după părerea mea, și profesională, și umană. Și dacă dumnealui a declarat că îmi este prieten, îmi permit și eu să fac publică această chestiune”.

Prieteniile au fost cimentate însă și prin sponsorizări generoase suportate de firmele lui Timiș și Tender în timpul evenimentelor NATO organizate de către… Ioan Talpeș la București, în 2002. Acest ”amănunt” îl regăsim atât într-un CV trimis unui jurnalist de la Rise Project de către Frank Timiș, dar și într-un comunicat trimis presei de către… Willem Matser, de care și-a amintit istoricul Marius Oprea în toamna lui 2013, într-un interviu acordat lui Orlando Balas.

”În luna iunie 2002 a avut loc la Snagov reuniunea șefilor de servicii secrete din țările membre NATO. Toate cheltuielile au fost suportate de patru sponsori, printre care figurează Frank Timiș și Ovidiu Tender. Cel care a comunicat presei lista de sponsorilor a fost Willem Matser, directorul pentru studii avansate din cadrul Biroului Consilierului Special pentru Europa Centrală și de Est al Secretarului General al NATO, spunând că respectă inițiativa și curajul de aducere a acestor sponsori a domnului Talpeș. (…) Apariția lui Frank Timiș ca sponsor, la o reuniune NATO de rang înalt poate să indice faptul că Ioan Talpeș, responsabilul cu organizarea acestui eveniment, este unul dintre protectorii din umbră ai lui Frank Timiș. Sau ar fi trebuit să facă asta, ceea ce și mai grav. Ca sponsor al reuniunii NATO de la Snagov apare și ”Tender Holding, grup de firme deținut de Ovidiu Tender împreună cu familia sa”. (Marius Oprea)

Tot în toamna lui 2013, fostul procuror militar în rezervă Gheorghe Oancea afirma că a existat un dosar la DNA al Afacerii Roșia Montană, dosar blocat la nivel politic de Adrian Năstase. Spusele fostului procuror militar seamănă destul de mult cu ceea ce afirmă acum Alina Bica (cu mențiunea că Oancea le-a făcut unui jurnalist de la Cotidianul.ro, nu în fața procurorilor, și neavând nimic ”de salvat”). Și atunci, ca și acum, e vorba de o protecție a afacerilor lui Tender la nivel înalt, și atunci, ca și acum, ar fi fost vorba de un ”interes strategic al României” (acum afacerile lui Tender în Africa, atunci aderarea României la NATO).

”Mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă o memorie bună: ”Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-à-vis de modul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, unde primul ministru printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO. Mi-a spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi declarat acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva am rămas perplex!”. (Gheorghe Oancea)

Că ”impedimentul major” nu îl reprezenta o politică oficială a NATO în acest sens, ci, după cum s-a văzut mai sus, influența unui personaj important în ierarhia NATO, Willem Matser, care avea propriile interese oneroase cu grupul lui Tender și Timiș, are relevanță doar pentru a nu cădea într-o teorie a conspirației și pentru a înțelege cum funcționează sistemul (Willem Matser nu a fost singura influență de acest fel: compania americană de lobby Dutko a prestat atât pentru România, ca țară, în campania de aderare la NATO și pentru Adrian Năstase personal – chiar dacă pe bani publici -, cât și pentru Gabriel Resources).

George Maior, alt lobby-st pentru Gabriel Resources

După cum am amintit, în 2003-2004, influența lui Ioan Talpeș a scăzut, fiind prins la mijloc în războiul dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, fiind un apropiat (și consilier) al primului. După 2004 Talpeș va schimba luntrea și îl vom regăsi în preajma lui Traian Băsescu. Tender și Timiș au ieșit din Afacerea Roșia Montană, mai mult de nevoie, decât de voie (e un lucru pe care Tender l-a recunoscut în mod indirect de mai multe ori), fără a încasa marele pot din afacere. Cu toate acestea, n-au ieșit fluierând a pagubă. Fostul aventurier Timiș a intrat cu buzunarele goale și a ieșit cu 70 de milioane de dolari (din vânzarea acțiunilor pe care le deținea). Dincolo de bani, atât Tender, cât și Timiș, și-au făcut numeroase relații și au avut acces la informații care le-au permis să-și dezvolte afacerile fie în România, fie în Africa sau Asia.

Afacerea Roșia Montană a rămas însă apropiată de serviciile de informații. Din 2006, în fruntea SRI și șef al lui Florian Coldea, a fost, până mai ieri, George Maior, cel care, în 2005, pe când era senator de Alba și șef al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, apărea în listele acțiunilor de lobby organizate de Ambasada Canadei în România pentru Gabriel Resources. Maior a recunoscut că a participat la asemenea acțiuni. Să ne mire că, în toamna lui 2013, în timpul protestelor pentru Roșia Montană, George Maior vorbea doar despre ”anarhiștii” și ”eco-teroriștii” care ar fi vrut să monopolizeze protestele, dar nu avea absolut nicio informație despre culisele reale ale afacerii?

Despre implicarea directă a lui Florian Coldea în protejarea lui Tender (în încercarea de a-l scăpa de o pedeapsă cu executarea) există doar declarația fostei șefe DIICOT Alina Bica, aflată, la rândul ei, sub urmărire penală. Despre relațiile privilegiate pe care Tender și cei din grupul lui cu șefii serviciilor secrete există însă numeroase alte mărturii și dovezi. Fie că a fost vorba de sponsorizarea unei reuniuni NATO organizată de un fost șef al SIE, fie de favorurile (ce aduc a trafic de influență) pe care un fost șef al SRI i le solicita lui Tender.

Război între favoriții lui Băsescu

Florian Coldea a fost avansat la gradul locotonent-colonel și avansat adjunct al șefului SRI în 2005, pe când Radu Timofte conudcea încă instituția. Cel care l-a numit în funcție a fost, însă, președintele Traian Băsescu. Coldea a fost cel care s-a ocupat din partea SRI de criza ostaticilor din Irak (în 2005), iar în 2007 a fost acuzat de către Mircea Geoană că ar fi urmărit să-i șantajeze pe judecătorii CCR care au dat verdict favorabil suspendării lui Traian Băsescu. Faptul că, acum, două foste protejate ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea și Alina Bica, arată cu degetul către Florian Coldea face ca povestea să devină și mai interesantă.

La final, doar o remarcă: să nu ne jucăm cu cuvintele. În diferite forme, se invocă de prea multe ori, în mod abuziv, sintagme precum ”rațiuni de securitate națională”, ”interes național”, ”interes strategic” pentru a justifica fapte care, de fapt, țin de Codul Penal. La un moment dat, când ar avea o justificarea deplină utilizarea lor, s-ar putea să nu mai însemne nimic.

***

*Notă: o parte importantă a informațiilor folosite în redactarea acestui articol le-am prezentat pe larg în cartea Afacerea Roșia Montană (ed. Tact, 2013); sursele informațiilor sunt trecute în carte, aici utilizând doar o sinteză a acestora

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niste infractori…

Sursa: B1TV

Declaraţiile fostei şefe a DIICOT, Alina Bica, din dosarul în care este cercetată de DNA, scot la iveală o serie de detalii incendiare, privind modul în care SRI ar fi intervenit la DIICOT în favoarea omului de afaceri Ovidiu Tender, astfel încât acesta să nu fie trimis după gratii. Totul, în virtutea unor „raţiuni de securitate naţională” care pot fi legate indirect şi de milionarul Frank Timiş, naşul copiilor lui Ovidiu Tender.

Conform declaraţiilor date de Alina Bica şi scoase la iveală de Cătălin Tolontan, prim adjunctul SRI Florian Coldea i-ar fi cerut acesteia în 2013 ca Ovidiu Tender să nu facă închisoare cu executare în dosarul în care este acuzat de înșelăciune și spălare de bani. Şi asta în ciuda unei condamnări primite de Marian Iancu într-un dosar disjuns din cel al lui Tender.

Potrivit procurorilor DNA, după ce a fost numită șefă a DIICOT în martie 2013, Alina Bica a acşionat în mai multe moduri pentru a-și determina subordonații să ceară în fața instanței o pedeapsă de ”suspendare sub supraveghere” pentru Ovidiu Tender. Planul a fost, însă, dejucat în noiembrie 2014, odată cu reţinerea Alinei Bica de către DNA.

La rândul său, însă, Alina Bica susţine că intervenţiile făcute în favoarea lui Ovidiu Tender au fost, într-adevăr, solicitate, însă nu de către ea, ci de către Florian Coldea. Bica susţine că acesta a chemat-o la SRI, unde a informat-o că, „din raţiuni de securitate naţională”, legate de exploatările pe care Ovidiu Tender le deţine în Africa, ar fi bine să reanalizeze dosarul afaceristului, astfel încât să nu facă închisoare cu executare.

Potrivit Alinei Bica, prin firma lui Ovidiu Tender, Prospecţiuni SA, „urmau să se deruleze anumite contracte”, fără a preciza, însă, despre ce contracte este vorba.

Despre afacerile desfăşurate în Africa, Ovidiu Tender preciza, în 2012, că model pentru începerea lor i-a fost naşul băieţilor săi, milionarul Frank Timiş.

“Atunci (n.r. după criza mondială) a trebuit să-mi regândesc priorităţile în afaceri, până la ora aceea mă preocupa doar managementul companiilor cu probleme. Şi mi-am regândit afacerile spre prospecţiuni minerale, aveam informaţii de la naşul băieţilor mei, Frank Timiş, care a început în 2005 afaceri cu prospecţiuni geologice în Africa, inclusiv în diamante. Nu a fost o consiliere, ştiam ce a făcut Frank şi din cauza aceasta am decis să-i calc pe urme, declara Ovidiu Tender în iunie 2012, la TVR.

Una dintre afacerile bune ale lui Frank Timiş din Africa era în Sierra Leone, în minele de fier, mai susţinea atunci Ovidiu Tender, adăugând că la vremea respectivă l-a sunat şi i-a spus că „a descoperit un zăcământ de petrol în Liberia”.

În ciuda implicării indirecte a lui Frank Timiş în afacerile din Africa ale lui Ovidiu Tender, de intervenţiile SRI invocate de Alina Bica nu pare să fi beneficiat şi Timiş. În urmă cu doar câteva zile, producătorul de minereu de fier African Minerals, controlat de Frank Timiş a intrat în insolvenţă.

Compania nu a reuşit să-şi achite datoriile către creditorul şi partenerul din China, Shan-dong Iron and Steel Group, în proiectul minier Tonko-lili.

Şi London Mining, o companie care deţine o mină de lângă Tonko-lili, a intrat în faliment anul trecut. Atunci, mina a fost cumpărată de Frank Timiş, care s-a împrumutat cu 20 milioane de dolari de la o firmă din Australia.

African Minerals şi London Mining au fost afectate puternic după izbucnirea focarului de Ebola din Africa de Vest şi de prăbuşirea preţurilor la minereu de fier pe parcursul ultimului an. (Detalii AICI)

Tagged , , , , , , , , , , , ,

DNA: “Ai vrut să-l scapi pe Tender!”. Bica: ”Așa mi-a cerut Coldea la SRI”

Sursa: Tolo.ro

Detalii spectaculoase din dosarul împotriva Alinei Bica! O declarație a fostei șefe DIICOT, rătăcită în volumul de aproape 400 de pagini, descrie mecanismul prin care ”rațiunile de securitate națională” ar interveni în deciziile justiției.

Unul dintre dosarele în care DNA o cercetează pe Alina Bica (659/P/2014) vizează modul în care, susțin procurorii, ”după preluarea funcției de procuror șef al DIICOT, Alina Bica a acționat în urmărirea intereselor inculpatului Ovidiu Tender de a nu fi condamnat la o pedeapsă cu executare”.

Există la dosar o declarație a Alinei Bica despre care nu s-a vorbit pînă acum. Bica susține că prim adjunctul SRI Florian Coldea e cel care i-a cerut în 2013 ca ”din rațiuni de securitate națională” Tender să nu facă închisoare. Și, chiar dacă va fi condamnat, să găsească o soluție ca să pedeapsa să fie fără executare.

Cadrul este următorul. În vara lui 2013 se apropia momentul sentinței pentru Ovidiu Tender, într-un dosar investigat de DIICOT și trimis în judecată în 2006, chiar de către Alina Bica.

Omul de afaceri era acuzat de înșelăciune și de spălare de bani în cazul Carom, un nume coborît direct din piesele lui Mihail Sebastian.

Presiunea era mare. Într-un dosar disjuns din Carom, Marian Iancu, fostul patron al lui Poli Timișoara, primise 10 ani de închisoare în instanța de fond. Cum acuzele la adresa lui Tender erau similare, procurorii din DIICOT se așteptau la o pedeapsă comparabilă. Iar Tender știa asta.

DNA susține că, după ce a fost numită șefă a DIICOT în martie 2013, Bica și-a determinat subordonații să ceară în fața instanței o pedeapsă de ”suspendare sub supraveghere” pentru Ovidiu Tender. La dosar sînt mai multe declarații ale unor angajați ai DIICOT împotriva lui Bica.

Întîi de toate, Bica l-a schimbat, în august 2013, pe procurorul de ședință, Mirel Rădescu, după ce îi luase pulsul și simțise, spune procurorul, că nu-l poate îndoi.

Rădescu pledase mai bine de 5 ani în acest caz. I s-a transmis că se va ocupa în continuare de celelalte dosare, ”mai puțin de Tender”. Totuși, Rădescu a mai participat la termenul din septembrie 2014. Chiar a doua zi a fost chemat de Bica, cea care i-a zis în față că nu se mai ocupă de cazul Carom.

Procurorii DNA afirmă că, pentru a fi sigură că Rădescu este ținut departe de Tender, Bica l-a mutat pe magistrat de la ”Judiciar” la ”Economico-Financiar”. Șefa lui Rădescu, Silvia Ștefănescu, susține însă că ei Rădescu nu i-a spus nimic și că ”în principiu, el își exprimase opțiunea de a pleca de la Judiciar”.

În octombrie 2014, procurorul Claudia Curelaru, cea numită în locul lui Rădescu, a anunțat-o pe șefa serviciul Judiciar, Silvia Ștefănescu, despre iminența pronunțării verdictului în îmbătrînitul caz Carom.

Pe 27 octombrie 2014, Bica le cheamă pe Ștefănescu și pe Curelaru la ea. Le cere să semneze un proces verbal prin care să fie de acord să ceară instanței ca pedeapsa care urma să fie dată în cazul lui Ovidiu Tender să se execute prin ”suspendare sub supraveghere”. Să nu facă închisoare.

Silvia Ștefănescu povestește că i-a spus lui Bica să-l lase pe judecător să decidă și că Marian Iancu încasase 11 ani într-un dosar asemănător. ”Ce Silvi, nu ești de acord cu mine?”, a întrebat-o Bica pe Ștefănescu. Și cele două procuroare din fața șefei au fost de acord.  Au semnat chiar cu stiloul întins de Bica.

Mai tîrziu, ieșite din cabinet, Ștefănescu i-a spus lui Curelaru să nu depună referatul care-l ajuta pe Tender la dosar. În declarația ei, Ștefănescu mărturisește că i-a fost teamă ”că referatul devine public” și că , la un prejudiciu de 300 de miliarde, se poate naște un scandal. Plus că nu mai putea face apel.

Pe 5 noiembrie, are loc ultima înfățișare în dosar. Curelaru spune că nu a acționat așa cum i-a cerut Bica.

Procurorul DNA o întreabă dacă, atunci cînd a văzut că DIICOT nu e clement, Tender a reacționat în vreun fel. Curelaru răspunde: ”Mi s-a părut suspect că, în ultimul cuvînt, inculpatul Tender a spus că să nu uităm că, așa cum el a fost victima unei schimbări de regim în urmă cu 8 ani, și acum se va schimba regimul și va fi o victimă sau mai multe victime”.

Curajul a revenit integral la DIICOT nici o lună mai tîrziu. Pe 20 noiembrie 2014, procurorul șef de birou Ștefănescu află că Alina Bica este luată de pe stradă de DNA. ”În chiar dimineața în care Alina Bica a fost reținută de către DNA am mers la adjunctul procurorului general, Codruț Olaru, să-i spun ce greșeală am făcut”, scrie Ștefănescu în declarație.

Olaru o ceartă, îi cere să vină cu actele și cu cealaltă procuroare, Curelaru, la el. Și refac hîrtiile. Apoi se adresează instanței și cer pedeapsă cu executare pentru toți cei judecați, inclusiv pentru Tender.

Aceasta este versiunea DNA. Dar mai există încă una.

Audiată pe 29 ianuarie 2015, Alina Bica susține că s-a cerut, într-adevăr, protejarea lui Ovidiu Tender, dar nu de către ea, ci de către Florian Coldea, prim adjunctul șefului SRI.

”Lucrurile nu sînt adevărate în forma prezentată, ci au stat într-o cu totul altă manieră”, declară ea și detaliază.

Ea spune că a făcut într-adevăr niște redistribuiri de dosare la DIICOT, cerută de Hosu, adjuncta ei, și chiar de Rădescu, cel care se ocupa de cazul Carom. Articolul e plin de ”a spus” pentru că e o relatare a ceea ce susțin părțile în dosarul DNA.

”Ulterior acestei redistribuiri” nu-și mai aduce aminte exact cînd, Bica spune a fost chemată de Florian Coldea la SRI.

Coldea i-a dat o ”informare” potrivit căreia, ”din rațiuni de securitate națională”, legate de exploatările pe care Tender le deține în Africa, ar fi bine să reanalizeze dosarul omului de afaceri. Astfel încît acesta să nu facă închisaore.

Motivul lui Coldea? Prin firma lui Tender, Prospecțiuni SA, ”urmau să se deruleze anumite contracte”. Bica nu spune mai mult. Ce contracte? Tăcere.

În schimb, șefa DIICOT pretinde că i-a explicat lui Coldea că ”dosarul e foarte bine făcut” și ”că e imposibil ca Tender să primească 3 ani cu suspendare”. La care adjunctul șefului SRI ar fi devenit ”vizibil deranjat” și a amenințat-o: ”că s-ar putea să o sfîrșesc rău că atunci cînd se discută chestiuni de stat nu am căderea necesară să aplic rațiuni de cenzură”. 

Tender are afaceri în mai multe țări africane, printre care Guineea Bissau, Gambia și Senegal.

Bica i-ar fi replicat lui Coldea că degeaba cere procurorul, pentru că judecătorul nu va fi de acord. Șeful din SRI a replicat că nu e treaba ei asta și că să-și îndeplinească partea, adică să facă actele ”la vedere”, în forma cerută. Bica lasă să se subînțeleagă faptul că resutul jobului l-ar fi rezolvat judecătorii.

Mai departe, Bica nu spune explicit că s-a supus. Dar afirmă că a considerat că ceea ce i s-a cerut, și ce rezultă că a cerut mai departe procurorilor din subordinea sa!, nu avea nici un efect juridic, pentru că oricum legea nu o permitea și instanța ar fi refuzat.

Reformulînd ceea ce afirmă Bica: lasă de înțeles că s-a acoperit cu hîrtii în fața lui Coldea, acele hîrtii pe care le-a solicitat subordonaților. Dar că, în mod real, n-a intervenit în favoarea lui Tender.

Ea declară că, după această întîlnire, SRI le-a trimis celor de la DIICOT numai rapoarte ”neserioase” și că i s-a transmis de către diverse persoane că e bine să părăsească funcția, că i s-au pus microfoane în birou și că Laura Kovesi s-ar fi lăudat ”frecvent” că-i va face dosare penale.

Mai mult, ea a spus procurorilor DNA că nu i-a părut normală pretenția din alte cazuri a lui Florian Coldea ca DIICOT să lucreze așa cum dorește SRI. După această declarație, Bica a mai spus cîteva lucruri despre SRI înrăspunsurile către jurnalista Adina Anghelescu pe 19 februarie. Iar de atunci este în arest și tace.

Ovidiu Tender a fost, conform unor dezvăluiri făcute de Evenimentul Zilei în 2008, informator al Securității. El negase în 2004 acest lucru.

În dosarul Carom, pe 16 decembrie 2014 prima instanță l-a condamnat la 11 ani și 4 luni cu executare pe Ovidiu Tender.

Tagged , , , , , , , , , ,

Topul milionarilor cu dosare penale

Sursa: Digi24.ro

Unii dintre cei mai bogaţi români au ajuns în ultimul an în faţa procurorilor, anchetaţi după ce ar fi făcut afaceri ilegale în energie, fotbal, agricultură sau presă. Averilor lor însumate ajung la 3,4 miliarde de euro, arată calculele făcute de jurnaliştii „Adevărul” pe baza topurilor întocmite în ultimii ani de presa economică. „Microsoft”, „Carpatica”, „I.C.A” sau cazul retrocedărilor ilegale de păduri sunt doar câteva dintre dosarele milionarilor.

În fruntea acestui top este Ioan Niculae, cu o avere de aproximativ un miliard de euro. Omul de afaceri este urmărit penal în dosarul Gazelor Ieftine, pentru instigare la abuz în serviciu şi spălare de bani.

Ovidiu Tender, cu o avere estimată la 400 milioane de euro, are deja o condamnare în primă instanţă. Anul trecut a primit 11 ani și patru luni de închisoare în dosarul CAROM.

Dan Adamescu are o avere de peste jumătate de miliard de euro din afaceri cu asigurări, construcţii şi presă. A fost condamnat la 4 ani și 4 luni de închisoare pentru că a mituit doi judecători, însă decizia nu este definitivă.

O condamnare definitivă are însă fostul patron al grupului media „Intact”, Dan Voiculescu. El a fost trimis după gratii pentru 10 ani în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare. Averea fostului parlamentar se ridică la aproximativ 100 de milioane de euro.

Adrian Sârbu, recent arestat pentru instigare la evaziune fiscală, are o avere de aproximativ 50 de milioane de euro. Procurorii au însă date care arată că a adunat o parte din bani înşelând statul.

Adrian Sârbu: Totul e o fabricație, acuzațiile sunt ridicole. Iată, astea sunt cătușele, ca să fie clar, da?

Adriean Videanu se alfă şi el în topul milionarilor care au probleme cu legea. Averea sa este estimată la 21 de milioane de euro. Fostul ministru al Economiei a stat o săptămână în arest, dar este anchetat în continuare în cel de-al doilea dosar de corupţie al Alinei Bica.

Dan Diaconescu, fostul candidat la prezidențiale, este condamnat la trei ani de închisoare cu executare, dar cu drept la recurs pentru șantaj. Averea liderului PP-DD este estimată la 7 milioane de euro.

În acest top se regăseşte și George Becali, condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul Valiza, cu o avere de 49 milioane de euro.

Cristian Borcea, cu 34 de milioane de euro în conturi, execută 6 ani în închisoare îndosarul Transferurilor.

Şi George Copos este printre milionarii condamnaţi. Are o avere estimată la peste 100 de milioane de euro şi patru ani de închisoare de executat.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Alina Bica face DEZVĂLUIRI despre mafia portocalie: Mi s-a cerut să intervin pentru Tender

 
Avocata Alinei Bica a spus că reprezentantul Ministeruuli Public nu poate să înţeleagă temerea inculpatei Alina Bica faţă de Florian Coldea, şeful SRI, în momentul în care acesta i-a cerut direct o soluţie favorabilă pentru Ovidiu Tender, acesta din urmă find cel care a denunţat anumite fapte pentru a profita de o îmbunătăţire a propriei situaţii juridice, având o condamnare de 10 ani într-un alt dosar instrumentat de inculpata Alina Bica.
“A vorbit despre faptul că ar fi fost chemată de generalul SRI Florian Coldea, pentru a avea o discuţie referitoare la dosarul în care era cercetat Ovidiu Tender şi că acesta i-ar fi spus să se mai gândească cu privire la soluţia din acest dosar. Aceasta ar fi spus că lucrurile sunt bine stabilite şi nu mai era loc de discuţii, însă generalul i-ar fi dat de înţeles că poate ar fi mai bine să se gândească la o altă funcţie pe care să o cupe, nu cea de procuror şef al DIICOT. Alina Bica a mai spus că, după această discuţie nu ar mai fi primit sesizări din partea SRI cu privire la alte fapte de corupţie şi cele care ar mai fi venit ar fi fost “neserioase”.
“Alina Bica a făcut mai multe declaraţii în faţa ICCJ, a vorbit şi despre soluţia pe care a dat-o în cazul lui Adriean Videanu, că i s-a părut legală, că s-a uitat în dosarele mari din trecut din România şi a observat că niciun procuror nu a fost cercetat sau urmărit penal pentru soluţiile pe care le-a dat în anumite cazuri, folosind ca exemplu inclusiv dosarul transferurilor.”
Tagged , , , , , , , , , ,

Ovidiu Tender – “Decat un infractor”

Sursa: Luju.ro

In septembrie 2013, publicatia Incomemagazine, citand presa din Brasov, anunta o tranzactie intre doua societati comerciale. Pachetul majoritar de actiuni al companiei UPRUC CTR SA Fagaras, detinut de societatea Nuclearmontaj SA Bucuresti, apartinand lui Ovidiu Tender, a fost cedat catre firma Best Trading and Consulting Bucuresti. Concret, Nuclearmontaj SA Bucuresti a cedat 63,58% din actiunile UPRUC CTR Fagaras catre Best Trading and Consulting Bucuresti. Asta scria presa de specialitate in 2013. O stire obisnuita, la prima vedere, o simpla tranzactie intre doua firme.

Zilele acestea, in presa a aparut informatia conform careia Ovidiu Tender ar fi facut denunt impotriva Alinei Bica si ca ar fi explicat, cu aceasta ocazie, cum fosta sefa DIICOT, impreuna cu fostul ei consilier Ionut Florin Mihailescu, l-ar fi fortat sa cedeze o platforma industriala. Lucrurile abia acum devin interesante. Platforma la care s-ar fi referit in denunt Ovidiu Tender ar fi fost UPRUC CRT Fagaras, iar Best Trading and Consulting Bucuresti ar fi fost detinuta, potrivit informatiilor scurse in presa despre ceea ce a scris in denunt Tender, de un anume Horia Alexander Enciu si de un anume Dorin Bica. Acesta din urma, ruda cu sotul fostei sefe a DIICOT Alina Bica, Mircea Octavian Bica (foto).

Cu alte cuvinte, in plina judecare a dosarului RAFO-Carom in care Ovidiu Tender a fost trimis in judecata in 2006 chiar de Alina Bica, omul de afaceri sustine ca ar fi fost fortat de fosta sefa DIICOT si Ionut Mihailescu sa cedeze o firma unor apropiati ai acestora. Daca asa stau lucrurile, nu stim, probabil ca mai multe detalii in acest sens, daca ele exista intr-adevar, se regasesc in denuntul omului de afaceri. Doua lucruri sunt insa certe: Dorin Bica este administratorul si directorul general al UPRUC CTR Fagaras, acelasi Dorin Bica fiind si ruda cu sotul Alinei Bica.

Ruda sotului Alinei Bica, administrator si director general la UPRUC CTR Fagaras

Iata cum stau lucrurile in momentul de fata. In primul rand, Nuclearmontaj SA, societatea care a vandut pachetul majoritar al UPRUC CTR Fagaras catre Best Trading and Consulting, este detinuta, conform datelor de la Registrul Comertului, de:

Esparom SA (cu 16,59% din actiuni)

Tender SA (48% din actiuni)

Nuclearmontaj Constanta Prest SA (9,2% din actiuni).

Asadar, Nuclearmontaj SA este detinuta de doua firme din Grupul Tender, apartinand omului de afaceri Ovidiu Tender.

Sa trecem la cea de-a doua firma, UPRUC CTR Fagaras. In momentul de fata, aceasta societate este detinuta de Best Trading and Consulting in proportie de 63,5%, restul procentelor regasindu-se in posesia unor persoane fizice. Interesant este ca in functia de administrator, potrivit Registrului Comertului online, figureaza Dorin Bica. Un tanar putin trecut de 40 de ani, nascut in localitatea Fagaras din judetul Brasov. Data numirii acestuia in functia de administrator este 27 martie 2012, ceea ce inseamna ca Dorin Bica era in respectiva functie inainte de vanzarea din septembrie 2013.

Mai mult, acelasi Dorin Bica este in prezent si director general al UPRUC CTR Fagaras. Si in acest caz, potrivit Registrului Comertului, Dorin Bica este in functie de mai multi ani, fiind numit in 2007.

Rezulta asadar ca preluarea UPRUC CTR Fagaras de catre Best Trading and Consulting l-a gasit pe Dorin Bica in functie. Cat despre Best Trading and Consulting, in prezent, aceasta firma figureaza ca fiind radiata, din 2 aprilie 2014.

Dorin Bica recunoaste legatura de rudenie cu sotul Alinei Bica: “Suntem dintr-un sat in care in mare parte toti suntem Bica acolo”

Coincidenta este insa ca Dorin Bica este ruda cu sotul Alinei Bica, Mircea Octavian Bica. Lucru recunoscut chiar de Dorin Bica intr-o declaratie pentru Lumeajustitiei.ro:

Suntem rude ceva mai indepartate, nu cu ea, ci cu sotul dansei. Suntem dintr-un sat in care, in mare parte, toti suntem Bica acolo. Suntem rude mai indepartate”.

Cat priveste implicarea sa in tranzactia prin care UPRUC CTR Fagaras a fost preluata de catre Best Trading and Consulting de la Nuclearmontaj, Dorin Bica sustine ca a lucrat la UPRUC CTR inainte de aceasta vanzare: Eu sunt la firma asta din anul 2002, de cand ne-au cumparat ei (n.r. – Nuclearmontaj). Actionar este o persoana din Bucuresti, daca va uitati pe Registrul Comertului o sa vedeti datele. Este Best Trading and Consulting.

Dorin Bica a negat, totodata, si ca a fost implicat in societatea Best Trading and Consulting: Nu, nu este… Daca va uitati pe Registrul Comertului o sa vedeti mai bine.

DNA: Mihailescu Ionut Florentin si Bica Alina Mihaela au dobandit bunuri imobile (teren)

Daca si ce anume din aceasta poveste prezentata mai sus este in vizorul DNA nu se cunoaste inca. Potrivit informatiilor scurse in presa, Ovidiu Tender ar fi sustinut ca ar fi fost fortat sa renunte la UPRUC CTR Fagaras. Sigur este ca, in ordonanta DNA de disjungere a dosarului in care a fost arestata initial Alina Bica, nu se face trimitere la acest aspect. Exista referiri la legaturile dintre Ovidiu Tender, Ionut Mihailescu si Alina Bica, dar ele privesc alte probleme.

Iata ce se mentioneaza in ordonanta DNA cu privire la relatia Tender-Mihailescu-Bica:

(…) in fapt, s-a retinut ca in contextul in care in primavara anului 2013 omul de afaceri Tender Ovidiu era judecat intr-un dosar instrmentat de DIICOT-Structura Centrala, in care a fost trimis in judecata prin rechizitoriul intocmit de procuror Bica Alina Mihaela, prin avocatii sai, a pus la dispozitia numitului Mihailescu Ionut Florentin, fost ofiter de politie judiciara si consilier al procurorului Bica Alina Mihaela – sef al DIICOT-Structura Centrala, in prezent angajat al sau, documente privind respectiva cauza penala, in scopul consultarii si exprimarii unei opinii, atat de el, cat si de catre Bica Alina Mihaela, pentru a avea sansa unei solutii favorabile. Cauza formeaza obiectul dosarului nr. 28726/3/2006 al Tribunalului Bucuresti, cu termen la 5.12.2014.

Avand in vedere relatia existenta intre Mihailescu Ionut Florentin si Bica Alina Mihaela, numitul Tender Ovidiu i-a cerut sprijinul magistratului prin intermediul angajatului si avocatilor sai in vederea formularii unei aparari favorabile inculpatului Tender Ovidiu, luand in considerare ca procurorul Bica Alina Mihaela a fost cel care a instrumentat dosarul si a dispus trimiterea in judecata a acestuia – rechizitoriul nr. 692/P/2005 din 24.08.2006 al DIICOT.

Pentru sprijinul acordat in scopul aratat mai sus, Mihailescu Ionut Florentin, angajat al SC Prospectiuni SA, firma detinuta de Tender Ovidiu, beneficiaza de un card emis de Unicredit Bank, in care sunt virate diferite sume de bani.

De asemenea, din actele si lucrarile dosarului nr. 446/P/2014 a rezultat ca Mihailescu Ionut Florentin si Bica Alina Mihaela au dobandit bunuri imobile (teren), iar pentru disimularea provenientei acestora, actele de proprietate au fost intocmite pe numele lui Gavrila Stefan si pe numele altor persoane interpuse“.

Tagged , , , , , , , , ,