Tag Archives: petromidia

Cine a preluat de fapt Petromidia ?

Sursa: Comisarul.ro

O ştire Reuters anunţă o posibilă preluare a Petromidiei de către o companie chinezească, în cadrul unui acord de 4 miliarde semnat la Beijing de către compania din Kazahstan ce o deţine acum. Nu, nu face atât Rompetrolul, de fapt acordul în sine este foarte interesant, căci el pare a pune bazele unui viitor gigant european, România fiind doar poarta de intrare în Europa a unor afaceri cel puţin învăluite în mister. Adevărul este că nu ştim exact cine preia cea mai mare rafinărie românească, scrie Moise Guran pe Biziday.ro.

Mediile din România au relatat faptul că statul chinez este cel care a preluat Kazmunai International, compania ce deţine azi rafinăria de la malul Mării Negre. Informaţia este greşită în aparenţă, dar este probabil corectă în substanţă.

China Energy Company Limited nu este o companie de stat, ci o companie privată. Una relativ tânără, fondată în 2002, dar care a ajuns, în doar câţiva ani, la afaceri cam cât 20% din PIB-ul României. Având în vedere conexiunile internaţionale ale acestei companii, unii jurnalişti au încercat să afle cine este de fapt în spatele ei şi al tânărului patron şi preşedinte, care avea doar 25 de ani atunci când a fondat grupul. Azi are 38 de ani, compania este în topul 10 al celor mai mari din China, iar patronul său a intrat în topul celor mai bogaţi oameni din lume. Cu toate acestea, Google are dificultăţi în a-l găsi, iar Wikipedia nici nu a auzit de el.

În acelaşi timp, investigaţiile de care vă vorbeam au reuşit doar să sugereze o eventuală apropiere a acestei companii de persoane importante din Armata Chinei sau de serviciile secrete ale acesteia.

De aceea, dar şi pentru că, în lumea petrolului, toţi ştiu că în spatele oricărui capitalist chinez mai mare este de fapt tot statul chinez, cred că n-au greşit prea mult cei care au afirmat că, de fapt, China a preluat Petromidia.

Nu asta este însă cu adevărat important, fie doar şi pentru faptul că şi actuala companie deţinătoare, KazmunaiGaz, este tot o companie de stat. În primul rând această tranzacţie, dacă se va încheia (deocamdată este doar un acord) are nevoie de acordul Comisiei Europene. Acolo vor fi analizate inclusiv interesele de extindere pe piaţa europeană, a acestei companii chineze, care, apropos, anul acesta a făcut numeroase achiziţii în Cehia şi Slovacia, dar mai mult imobiliare şi active financiare, nimic strategic… între altele a preluat şi clubul de fotbal Slavia Praga.

Apoi, mai este şi Consiliul Superior de Apărare al Țării care, teoretic, are un cuvânt de spus în legătură cu transferul controlului asupra rafinăriei Petromidia, dar, pe de altă parte, trebuie să ştiţi că, oricum, controlul nici acum nu e direct din Kazahstan, este de fapt prin Olanda. E complicat aşadar.

Una peste alta, intenţiile chinezilor trebuie lămurite mai ales în legătură cu acordul de investiţii dintre KazmunaiGaz şi Guvernul României, un acord extrem de subţire, dar în baza căruia statul român a renunţat la creanţele asupra acestei companii în schimbul promisiunii unor investiţii de un miliard de dolari în România. Este înţelegerea făcută de Victor Ponta şi care trebuie lămurită cu acest prilej.

Nu de alta, dar dacă în acest moment nu ştim exact nici măcar cine a preluat compania românească, cu atât mai mult România trebuie să-şi vadă interesele, inclusiv la nivelul Comisiei Europene, înainte de aprobarea acestei tranzacţii.

Tagged , , , , , , , , , ,

Curtea de Apel Bucureşti: Interceptarea convorbirilor lui Patriciu a fost legală, faptele lui afectau siguranţa naţională

Sursa: Mediafax

Interceptarea convorbirilor lui Dinu Patriciu în dosarul Rompetrol a avut bază legală, pentru că faptele comise de acesta afectau siguranţa naţională, arată Curtea de Apel Bucureşti în motivarea deciziei de condamnare, precizând că instanţa civilă a greşit când i-a dat despăgubiri pentru interceptări ilegale.

În dosarul Rompetrol, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat în 7 octombrie decizia definitivă, instanţa dispunând condamnări la pedepse cu închisoarea între doi ani şi şi şase ani de închisoare, cu executare sau cu suspendare, pentru 11 persoane. În cazul lui Dinu Patriciu, trimis şi el în judecată în dosarul Rompetrol, instanţa a constatat încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acestuia în 19 august.

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti (CAB) arată, în motivarea deciziei de condamnare, că interceptările convorbirilor telefonice dispuse în dosarul Rompetrol au avut bază legală, precizând că a fost verificată amănunţit legalitatea acestora.

Instanţa a constatat, în urma analizei judiciare, că decizia irevocabilă a instanţei civile, prin care s-a stabilit despăgubirea lui Dinu Patriciu pe motiv că ar fi fost interceptat ilegal, este greşită.

“Contrar apărărilor formulate de intimaţii inculpaţi în cauză, care au invocat nelegalitatea interceptărilor şi au solicitat excluderea lor, Curtea constată … că interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Patriciu Dan Costache a fost autorizată în baza ordonanţei nr. 002034 din 31.10.2003, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Cabinet Procuror General, mandat solicitat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi hotărârii 0034/2004 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”, se arată în motivarea deciziei, făcută publică vineri.

În ce priveşte dosarul civil, judecătorii CAB au precizat că în 7 aprilie 2006, în timp ce se afla sub urmărire penală în dosarul Rompetrol, Dinu Patriciu a solicitat daune morale pentru că i-ar fi fost interceptate ilegal convorbirile telefonice, în perioada 2003-2004. Cererea a fost admisă prin sentinţa civilă din 11 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă prin respingerea apelului (cu opinie separată) şi irevocabilă prin decizia din 18 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală. Instanţa civilă a reţinut, în esenţă, existenţa “faptei” de ascultare a convorbirilor telefonice purtate de la posturi telefonice private sau afectarea vieţii private, săvârşită “cu încălcarea art.3 din Legea 51/1991”.

“Dincolo de soluţia instanţei civile, care potrivit art. 28 Cod procedură penală nu poate avea niciun efect în faţa instanţei penale, Curtea observă că inculpatul Patriciu Dan Costache a recurs la aceeaşi manieră de a-şi premedita apărările precum «preconstituirea» de «opinii legale» ca şi în cazul Creanţei Libia”, a precizat instanţa CAB.

Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au stabilit că interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Patriciu a avut bază legală, în condiţiile în care faptele comise de omul de afaceri în legătură cu Creanţa Libia şi cu procesul de privatizare şi postprivatizare a Petromidia (cu privire la care cercetările au fost disjunse) sunt de natură a aduce atingere siguranţei naţionale a statului, astfel că nu se poate reţine încălcarea articolului 3 din Legea 51/1991.

Mai mult, judecătorii au arătat că baza legală a efectuării interceptărilor telefonice la data reţinută a comiterii faptelor din dosarul Rompetrol, “chiar în condiţiile în care instanţa de contencios european a reţinut lipsa de previzibilitate a Legii 51/1991 privind siguranţa naţională a României, a fost validată, la acea dată, prin decizia Curţii Constituţionale nr.766/16.01.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.25 din 16.05.2007, în sensul că măsurile de supraveghere în cazurile reglementate de Legea 51/1991 rămân supuse procedurii impuse de art. 13 din legea specială, care nu au fost abrogate implicit şi nici modificate”.

“Aşa fiind, interceptarea convorbirilor telefonice efectuate în baza art. 13 din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României nu poate fi privită de Curte ca un mijloc de probă nelegal obţinut cu consecinţa că proba nu poate fi folosită în procesul penal. Interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Patriciu Dan Costache a avut bază legală, fiind respectate prevederile procesual penale existente la momentul constatării infracţiunilor”, au mai notat judecătorii în motivare.

Instanţa a mai aprecizat că, prin interceptarea convorbirilor, “s-au constatat elemente de fapt care, în opinia Curţii, au fost de natură să confirme, o dată în plus, existenţa faptelor astfel cum rezultă, dincolo de orice îndoială, din toate celelalte probe administrate”.

“Aşa cum s-a subliniat, convorbirile telefonice interceptate astfel cum sunt redate prin notele aflate la dosarul cauzei oferă o bază factuală puternică, având în vedere că detaliile operaţiunilor predeterminate, manipulative cu referire la preţul, volumul, modul de introducere a ordinelor de tranzacţionare conţinute în comunicările purtate de inculpatul Patriciu Dan Costache se reflectă fidel în documentele puse la dispoziţie de Bursa de Valori Bucureşti cu privire la tranzacţiile acţiunilor simbol RRC, în perioada infracţională reţinută”, se mai arată în motivarea judecătorilor de la CAB.

Instanţa a menţionat că Patriciu şi ceilalţi inculpaţi nu au contestat elementele de fapt din conţinutul discuţiilor prezentate, “ci au reacţionat identic, invocând încălcarea drepturilor cetăţeneşti şi faptul că interceptările sunt nelegale”.

În dosarul Rompetrol, activitatea infracţională a inculpaţilor a fost analizată de procurorii DIICOT sub două aspecte: creanţa Libia şi manipularea pieţei de capital.

În 28 august 2012, Dinu Patriciu a fost achitat de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru mai multe infracţiuni, printre care delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare la un nivel anormal ori artificial.

Totodată, instanţa i-a achitat atunci şi pe ceilalţi 12 inculpaţi. Decizia a fost contestată de procurori şi de inculpaţi la Curtea de Apel Bucureşti, care în 7 octombrie a dat decizia definitivă în cauză.

Instanţa i-a condamnat la pedepse cu executare pe Sorin Roşca Stănescu, senator la data condamnării, care a primit doi ani şi patru luni de închisoare, pe fostul ministru Sorin Pantiş – doi ani şi opt luni, pe Alexandru Bucşă, administrator şi director economic al Rompetrol la data faptelor – şase ani, pe Florin Iulian Aldea, agent de servicii de investiţii financiare, reprezentant al SSIF Alpha Finance la data faptelor – cinci ani, pe Claudiu Simulescu, agent de servicii de investiţii financiare şi reprezentant SSIF Eastern Securities la data faptelor – patru ani, pe Petrică Grama, fost şef al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice – doi ani şi patru luni de închisoare.

De asemenea, au fost condamnaţi la pedepse cu suspendare Irina Mihaela Popovici, fost vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (CNVM), care a primit trei ani de închisoare, Gabriela Victoria Anghelache, fost preşedinte al CNVM – trei ani, Paul Gabriel Miclăuş, membru al CNVM la data faptelor – doi ani, Victor Eros, fost membru CNVM – doi ani, Cerasela Rus, agent de servicii de investiţii financiare şi trader la SSIF Alpha Finance la data faptelor – trei ani de închisoare. Elena Albu, fosta şefă a Corpului de Control al CNVM, a fost achitată.

În dosarul civil, în 18 februarie 2011, Dinu Patriciu a câştigat procesul cu SRI, care a fost obligat de instanţa supremă să-i plătească omului de afaceri daune de 50.000 de lei pentru încălcarea dreptului la viaţă intimă în perioada în care i-au fost interceptate convorbirile telefonice.

Instanţa supremă arăta, în motivarea deciziei, că interceptarea convorbirilor telefonice ale lui Patriciu şi antrenarea în acest scop a logisticii şi personalului unei instituţii a statului “sunt chiar elemente specifice faptei ilicite reţinute în sarcina pârâtului (SRI), aceea de interceptare ilegală a convorbirilor telefonice”.

“Din cele arătate nu rezultă că instanţa de apel nu a procedat arbitrar sau discreţionar atunci când a menţinut cuantumul despăgubirilor la suma de 50.000 de lei şi a respins apelul prin care se cerea acordarea sumei de 1.325.000 de lei, ci a avut în vedere criterii pertinente şi obiective”, nota instanţa supremă în motivare.

Tagged , , , , , ,

Rolul lui Sorin Rosca Stanescu in frauda Rompetrol

Sursa: Riseproject.ro

Unul dintre cele mai importante evenimente de pe bursa românească, listarea companiei Rompetrol în anul 2004, a fost, potrivit judecătorilor, un exercițiu de manipulare. Fostul ziarist Sorin Roșca Stănescu, unul dintre actorii operațiunii Rompetrol de acum zece ani, a fost condamnat la închisoare pentru că a participat la operațiunea bursieră, contabilizând profituri alături de firme offshore, afaceriști și politicieni. RISE arată cum s-a derulat frauda.

Tranzacțiile Bursei de Valori București (BVB) s-au blocat, în dimineața zilei de 7 aprilie 2004, la doar o oră de la deschiderea ședinței, sub presiunea ordinelor masive de vânzare și cumpărare. Invitat special, Dinu Patriciu a deschis atunci ședința Bursei, marcând evenimentul listării companiei sale Rompetrol Rafinare – fosta rafinărie Petromidia, pe care o preluase de la statul român cu patru ani mai devreme. Sistemul informatic de tranzacționare nu a fost repornit în acea zi, dar câțiva jucători furaseră deja startul. În timp ce investitorii obișnuiți stăteau la coadă și priveau nedumeriți tabloul încremenit al bursei, o obscură firmă offshore din Cipru contabiliza deja în cont 1 miliard de acțiuni cumpărate în acea dimineață, la un preț minim.

Firma Saltville își avea sediul în Limassol pe strada Pikioni chiar lângă o spălătorie de rufe/foto: Paul Radu

Saltville Limited era înființată de două luni și jumătate la Limasol și avea un capital social de aproape 2000 de dolari, deținut integral de o altă firmă cipriotă. În câteva zile, offshore-ul cu acționariat opac avea să marcheze un profit de peste 6 milioane de dolari, fără să fi avut banii pentru tranzacții în cont. Saltville era reprezentată în România de americanul Colin Hart, 47 de ani, unul dintre partenerii lui Dinu Patriciu la momentul preluării rafinăriei Petromidia de la statul român, pus și el inițial sub învinuire în acest dosar.

Firma cipriotă Saltville a fost folosită în tranzacționarea acțiunilor Rompetrol

Practic, firma cipriotă a funcționat ca o verigă între companiile controlate de Dinu Patriciu și alți investitori apropiați de magnat. Iar paguba a fost suportată de compania Rompetrol SA (fosta rafinărie Vega Ploiești), listată pe piața extrabursieră Rasdaq. În 7 aprilie, Rompetrol SA a vândut un miliard de acțiuni la prețul de 116 lei/acțiune către Saltville. Doar într-un caz, un sfert din pachetul de acțiuni a fost răscumpărat apoi chiar de la firma cipriotă la un preț de șase ori mai mare- respectiv 690 de lei/acțiune. La rândul său, Saltviile a vândut către alți alți investitori, prin intermediul unor case de brokeraj agreate dinainte: liderul UDMR Verestoy Attila, Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, ori către Sorin Roșca Stănescu. Iar diferențele de preț au fost contabilizate de firma offshore, iar nu de fosta rafinărie Vega.

Procurorii au descoperit că prețul minim de vânzare de 116 lei a fost arbitrar ales, fiind evaluat chiar de compania vânzătoare – Rompetrol SA, care nu avea competențe în astfel de evaluări. Mai mult, deși listată pe Rasdaq, compania Rompetrol nu a comunicat pieței intenția vânzării acțiunilor Petromidia, deși era obligată, conform regulamentelor bursiere, să comunice acest lucru.
Tot acest dosar complicat a fost finalizat marți în instanță, prin condamnarea mai multor persoane: Sorin Roșca Stănescu, Sorin Pantiș, fost ministru al comunicațiilor, Gabriela Anghelache, fost președinte al CNVM, dar și alți șefi ai instituției care supravehează piața de capital, precum și brokerii care au intermediat tranzacțiile. Acuzațiile împotriva lui Dinu Patriciu, cel pe care care procurorii l-au acuzat că a orchestrat operațiunea au fost retrase, după ce el a decedat la sfârștul lunii august.

Informații privilegiate

Sorin Roșca Stănescu a fost condamnat pentru că a făcut tranzacții pe baza unor informații privilegiate, furnizate chiar de Dinu Patriciu, șeful Rompetrol Rafinare, cu care, de altfel, a fondat trustul de presă Ziua la mijlocul anilor’90. Acuzațiile procurorilor s-au bazat inițial pe interceptarea unor convorbiri telefonice purtate de cei doi. Cu o zi înainte de listarea pe bursă, Patriciu i-a comunicat partenerului său detaliile operațiunii și l-a sfătuit cum să acționeze, indicându-i inclusiv casa de brokeraj prin intermediul căreia să efectueze tranzacțiile: TVM – firma de brokeraj, conectată în trecut la Verestoy Attila și Dinu Patriciu. Procurorii au încadrat fapta la infracțiunea de tranzacții pe baza unor informații privilegiate – pedepsită în legislația pieței de capital. Divulgarea și folosirea unor astfel de informații influențează arbitrar prețul și manipulează piața bursieră, prejudiciindu-i pe ceilallți investitori care nu au acces la informații confidențiale. În acest caz, procurorii l-au acuzat pe Dinu Patriciu că, în calitate de administrator al companiilor Rompetrol Rafinare și Rompetrol SA, nu doar că a avut acces la informații, ci a coordonat întreaga operațiune, iar, la final, mai mulți apropiați ai săi au marcat profituri consistente.

http://www.documentcloud.org/documents/1311490-tranzactii-rompetrol.html#document/p1

În dimineața de 7 aprilie, Sorin Roșca Stănescu a achiziționat prin intermediul acestei firme de brokeraj 13,9 milioane de acțiuni, prin cinci tranzacții succesive, la un preț mediu de 300 de lei. Jumătate din acțiuni au provenit de la firma Saltville Limited, care le-a vândut prin intermediul altei case de brokeraj ai căror reprezentanți au fost condamnați în acest dosar. Pe 15 aprilie, Sorin Roșca Stănescu a început să vândă acțiunile cumpărate cu o săptămână înainte, dar în volume mult mai mici. Astfel au rezultat, zeci de tranzacții de vânzare, toate derulate prin intermediul aceluiași broker. Roșca Stănescua a vândut atunci la prețuri cuprinse între 610 și 650 de lei, adică de două ori mai mult față de prețul la care le cumpărase. Astfel, în doar o săptămână, el a făcut un profit de peste 100.000 de euro. Banii cu care a cumpărat inițial pachetele de acțiuni au fost împrumutați de la trei firme de cablu din Constanța, administrate de un director din trustul Ziua. Aceste companii primiseră banii de la alte două firme offshore din Insulele Virgine Britanice. În timpul anchetei, procurorii au descoperit mai multe nereguli și în derularea acestor împrumuturi.

Conturi în Elveția

Un an mai târziu, în 2005, au apărut în contul personal al lui Roșca Stanescu 500 de mii de euro, bani pe care i-a transferat într-un alt cont de-al său din Elveția.

Întrebat anul trecut de reporterii RISE Project de unde au provenit banii transferaţi în Elveţia, Sorin Roşca Stănescu a declarat: “Înainte de a mă investiga dumneavoastră (n.r. – RISE project), această tranzacţie a fost investigată de procurorii lui Băsescu. După ce m-au investigat doi ani şi au făcut o radiografie a tuturor operaţiunilor mele bancare, mai vechi chiar şi cu cinci ani faţă de această tranzacţie – văzând şi ce prezervative îmi cumpărasem eu cu cardul de la farmacii – s-au adresat Băncii Naţionale a României. Cei de la BNR le-au răspuns procurorilor printr-o scrisoare de doar cinci rânduri, spunându-le că era legal ce făcusem. Vândusem o parte din acţiunile de la ziarul Ziua şi transferasem banii în Elveţia “.

Acțiunile de la Ziua, primite cadou de la Dinu Patriciu, au fost transferate către Asociația Salariaților de la Petrom, condusă de sindicalistul Liviu Luca și ulterior au ajuns sub controlul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rugat atunci să explice motivul pentru care, în martie 2005, a hotărât să mute aceşti bani în Elveţia, Roșca Stănescu a spus că această sumă a fost gestionată de un fond de investiţii. Pe foaia de tranfer bancar, intrată în posesia RISE Project, explicând destinaţia banilor, Roşca a menţionat: “operaţiuni cu instrumente financiare străine pe piaţa monetară”.

Sorin Roşca Stănescu spunea că, între timp, banii au fost cheltuiţi, fiind investiţi în terenuri, în perioada boom-ului imobiliar – terenuri care, afirmă el, se găsesc în declaraţia sa de avere. La acel moment, în declaraţia de avere erau menţionate trei terenuri: două, cumpărate în 2008 şi totalizând un hectar, sunt descrise drept “teren forestier”, fiind localizate în judeţul Ilfov. Un al treilea, cumpărat în 2010, în suprafaţă de 1,3 hectare, este descris ca “teren intravilan” tot în Ilfov.

Cu exepţia terenurilor, el mai declara că o casă de vacanţă situată în comuna Gruiu, Ilfov, dobândită în 2006.  Roşca Stănescu a detaliat investigaţia derulată de procurori asupra tranzacţiei bancare de 500.000 de euro: “Au fost cercetate sute de firme care aveau legătură cu mine. La vremea aceea, am construit o casă şi am cumpărat perdele de la o mică firmă de familie. A fost cercetată firma de la care îmi cumpărasem perdele şi au fost cercetate şi alte cinci firme mici care aveau legătură cu aceeaşi familie. (…) Pe vremea aceea, aveam un viţel. Aveam un viţel şi nu voiam să-l tai. L-am sunat pe Gigi Becali, ştiind că el creşte animale, şi i-am propus o afacere. I-am zis să-i dau lui viţelul şi, de Paşti, să-mi dea doi miei la schimb. Am făcut schimbul, iar procurorii, înregistrându-ne convorbirea telefonică, au zis că, de fapt, vorbisem codificat”.

Datoriile către stat

Operațiunea de listare a companiei Rompetrol Rafinare din aprilie 2004 a fost decisă de Dinu Patriciu, doar după ce Guvernul i-a rezolvat problema datoriilor către stat. În septembrie 2003, fosta rafinărie Petromidia figura cu datorii restante în valoare de 693 de milioane de dolari. O lună mai târziu, ministrul finanțelor de la acea vreme, Mihai Tănăsescu, suspectat de corupție în dosarul licențențelor Microsoft, a inițiat o ordonanță de urgență prin care datoria era stinsă prin emisiunea unor obligațiuni. Practic, Rompetrol Rafinare realiza o emisiune de obligațiuni la întreaga valoare a datoriilor, iar Ministerul Finanțelor urma să le subcrie în totalitate.

Maturitatea până la care aceste titluri puteau fi răscumpărate a fost stabilită atunci de Guvernul Năstase la douăzeci de ani, interval în interiorul căruia compania condusă de Dinu Patriciu trebuia să plătească doar o dobândă anuală. Mai mult, Rompetrol Rafinare a primit de la Guvern și dreptul să convertească obligațiunile în acțiuni, în cazul în care nu mai dorea să le răscumpăre. Iar acționarul majoritar avea dreptul de întâietate la achiziția noilor acțiuni deținute de stat.

Tagged , , , , , , ,