În luna martie a acestui an vă supuneam atenţiei stadiul implementării proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia/Intrasoft Luxembourg – Intrarom SA, România.
În cele două articole, publicate prezentam un set de întrebări adresate Ministerului Justiţiei şi răspunsurile primite exprimându-mi îndoială că proiectul va putea fi implementat în termenul prevăzut în contract.
Citeşte şi:
http://www.sfin.ro/recomandari/intrarom-succesul-unui-esec-rasunator-la-ministerul-justitiei/
http://www.sfin.ro/recomandari/intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei/
http://www.sfin.ro/recomandari/13-milioane-de-euro-incasati-in-avans-de-intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei-continuare-cu-final/
Iată că, în pofida asigurărilor primite cum că proiectul va fi finalizat la timp, se pare că în realitate acesta s-a blocat aproape total. Vă reamintesc că valabilitatea acordului de împrumut pentru Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar expiră la 31.03.2017 deci peste doar 4 luni şi jumătate.
În aceste condiţii, în luna iunie, Intrarom reziliază contractul subsecvent cu unul dintre furnizorii de servicii, blocându-i accesul la baza de date a Ministerului Justiţiei, pe motiv că subcontractantul nu este demn de încredere în legătură cu obligaţiile de confidenţialitate asumate folosindu-se tocmai de ceea ce acesta îi semnalase în repetate rânduri, anume semnarea unui protocol de confidenţialitate pentru accesul la datele critice ale MJ. Menţionez că unul dintre piloni, în speţă ANP, gestionează conform spuselor oficialilor de instituţiei, date cu un nivel înalt de secretizare. Această reziliere survine la doar două săptămâni după ce fusese semnat un protocol de prioritizare a activităţilor şi acţiunilor imediate legate de implementarea Subsistemului 6 Resurse Umane şi Salarizare, datorită constrângerilor contractuale impuse de Banca Mondială care prevedeau ca până Ia sfârşitul Iunii August să fie derulat cu succes UATul pentru Pilonul 2 ANP, să fie obţinute şi încărcate în sistem nomenclatoarele de tip „Master Data” şi configurat mediul de producţie pentru acest Pilon.
De ce îşi permite Intrarom să facă acest lucru? Foarte simplu… Între timp şeful de proiect al furnizorului
de servicii pe subsistemul de Resurse Umane şi Salarizare pare să fi fost racolat şi convins să să lucreze pentru Intrarom, pentru acelaşi proiect, prin intermediul propriei firme. Nu este mai simplu aşa? Decât să plătim conform obligaţiilor asumate prin contract, găsim sau fabricăm motive de care ne legăm pentru a invoca rezilierea unilaterală şi ne continuăm treaba, pe bani mult mai puţini, cu aceiaşi oameni.
În esenţă, este vorba despre o altă ilegalitate atâta timp cât furnizorul de servicii subcontractant are semnat cu fiecare angajat, un contract de confidenţialitate prin care acesta, timp de 5 ani, nu poate utiliza informaţiile şi documentele elaborate în timpul cât au avut statutul de angajaţi.
Mă întrebam retoric, oare cum acceptă Ministerul Justiţiei o astfel de abordare? Cum acceptă să fie încălcate cele mai elementare reguli de etică concurenţială? Am găsit repede răspunsul chiar printre cele formulate la precedenta interpelare… “Contractul nu prevede transmiterea acordurilor de disponibilitate ale specialiștilor implicați în proiect, dar prevede în schimb obligativitatea Furnizorului de a mobiliza toate resursele necesare pentru respectarea planului de implementare.” Un fel de „băieţi, pe noi nu ne interesează cum faceţi sau ce faceţi, pe noi ne interesează să faceţi cumva ca să fie bine”.
Se pare că nici aşa nu va fi deloc bine pentru că întârzierea este uriaşă iar ceea ce se încearcă acum prin racolări disperate de angajaţi de la foştii furnizori de servicii sau cu ajutorul unor angajaţi Oracle, în afara programului de lucru, nu este decât o încercare de peticire a sacului care mai mult pierde decât cară… Pentru cine? Evident pentru Statul Român care va înregistra toată această pierdere şi în situaţia în care proiectul nu va fi implementat integral, conform graficului, până la data de 31.03.2017, va trebui să ramburseze Bănicii Mondiale toţi banii primiţi.
Conform informaţiilor oficiale publicate pe site-ului mfinante.ro, Intrarom înregistra la data de 31.12.2015, pierderi în valoare de, 25.296.030 lei şi datorii în valoare de 143.391.377 lei. Această companie este cea care, teoretic şi practic, ar trebui să livreze şi alte proiecte extrem de importante pentru Statul Român şi mă refer aici la Loteria Romană şi Ministerul de Finanţe.
Din surse oficiale ştim că până în acest moment a fost încasată aprox. 90% din valoarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiţiei. Revin cu aceleaşi obsesive întrebări… Va acoperi scrisoarea de bună execuţie de 10% din valoarea contractului riscul de neexecutare a proiectului, egal cu valoarea acestuia de peste 13 milioane de euro? Va avea Statul Român de unde să recupereze pierderea în cazul unui eşec?
Zilele trecute instanţa s-a pronunţat favorabil în vederea instituirii unui sechestru asiguratoriu pentru o datorie pe care Intrarom o are faţă de Romsoft, de peste 10 milioane de lei, datorie care a împins firma românească până în pragul falimentului. Pe ici, pe colo, iată, se mai face şi dreptate… dar un lucru se simte tot mai puternic în piaţă, anume ofensiva multinaţionalelor de a intra pe segmentele pe care activează dezvoltatorii români pe care încearcă să-i scoată din joc. Unul surd şi extrem de dur care, din păcate, se joacă fără arbitru.
