Tag Archives: psd

De ce nu aș vota pentru Gabriela Szabo

Sursa: Sfin.ro

În primul rând pentru că, la fel ca majoritatea marilor sportivi, Gabi nu a vrut să între în sport de jos. A vrut mereu ,,de sus,,. În al doilea rând pentru că a pierdut toate ,,cursele,, începute ,,de sus,, de după retragerea din activitatea sportivă: președinția FRA și postul de deputat în fața unui liberal de 27 de ani. În al treilea, dar nu în ultimul rând, pentru că partidul din care face parte, dar și televiziunile vor să o propulseze la șefia COSR.

Trebuie să mărturisesc că am fost o persoană care a crezut în Gabriela Szabo în două rânduri. Prima dată la alegerile pentru șefia Federației Române de Atletism, unde a candidat împotriva lui Ion Sandu. A doua oară când a fost numită Ministru al Tineretului și Sportului.

De sus, nu de jos

Am crezut, naiv fiind, că un mare campion, și Gabi face parte din galeria monștrilor sacri ai sportului românesc, poate schimba mentalitatea dâmbovițeană. Că poate aduce ceva din aerul rarefiat și cam străin nouă al victoriei. Că știe cum se obțin succesele și ce trebuie făcut pentru ca ele să vină. Norocul se provoacă, nu se așteaptă (așteptare a fost frica de a semna documente pe vremea când era ministru sau frica de a conduce pentru a nu fi acuzată de trafic de influență – toată lumea știe că juridicul și economicul făceau legea în MTS în Guvernarea Szabo)!

Petre Țuțea spunea: ,,Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!,,. De ce am trecut de la ,,stânga,,, pro Gabi Szabo, la ,,dreapta,, adică împotriva lui Gabi Szabo? În primul rând pentru că am realizat, că marii campioni acceptă greu că trebuie să învețe pentru a face ceva pentru sport. Că tot ei vor să înceapă direct de ,,sus,,, uitând că în sport legea umilinței te învață foarte multe. Eșecul ne învață umilința, ne arată care ne sunt limitele, dar ne ajută să înțelegem că nu putem deveni peste noapte înțelepți. Gabi a luat-o de sus. A vrut să fie președintele FR Atletism. Nu a reușit. A uitat de acest post în momentul în care i s-a ivit ocazia de a conduce atletismul dintr-o nouă postură, ministru al Tineretului și Sportului. Numită, nu aleasă! Tot de sus. Acum vrea să fie președintele COSR.

Noi le știm pe toate, nu trebuie să învățăm

Și Hagi a vrut prima oară tot ,,de sus,,. A vrut direct antrenorul echipei naționale. Și a eșuat! A luat-o apoi de jos, din Divizia B, cu copii, și a avut succes. Din păcate, în general foștii mari sportivi cred că le știu pe toate. Fără să învețe. De ce? Pentru că ei cred că le știu pe toate. ,,Doar am fost mare campion,,. Uneori acesta este argumentul suprem în discuții contradictorii și am auzit-o de multe ori pe Gabi, ca ministru, spunând că știe tot despre sport. Despre lupte, judo, sporturi de echipă pe care nu le-a practicat! Toate erau judecate prin prisma atletismului. Și atunci când le știi pe toate, nu mai poți învăța nimic! Îmi amintesc că un celebru ziarist, David Randall, spunea în cartea Ziaristul Universal că a învățat în primii 30 de ani ai carierei 80% din ce este jurnalismul și că până la moarte va continua să acumuleze cunoștințe despre presă. Tipul ăsta chiar vrea să învețe! Tot de sus a luat Gabi și politica. Adică nu de la umilul statut de membru, ci direct de la candidat la Camera Deputaților. Și a învins-o un tânăr liberal de 27 de ani. Acum vrea tot de ,,sus,, să fie șeful COSR. Un nou eșec ar fi dramatic! Poate că i-ar face un bine și at ajuta-o să înțeleagă că întâi trebuie să fii soldat, apoi caporal, un pic locotenent și mai apoi general. La ,,excepțional,, nu se făceau cadre decât înainte de 1989.

Nu îmi place când partidul dictează

Am deschis deunăzi televizorul și am privit o știre. La Primăria București au fost premiate handbalistele de la CSM, scrimerele care au obținut aurul la Rio și echipa de volei tot de la CSM București. Și brusc reporterul televiziunii a spus că la eveniment a participat și Gabi Szabo. În calutate de ce? Logic de PSD-istă, primăria București fiind condusă de Gabi Firea, soția lui Iulian Pandele care a pus-o pe Szabo pe liste la Ilfov. Partidul e în toate! Recunosc că acestă știre a fost cea care m-a determinat să scriu articolul! Campanie electorală mascată! Apoi mă sună un prieten și îmi spune că președinții de federații au fost ,,rugați,, prin intermediari, să voteze cum dorește viitorul partid de guvernământ. Dau o căutare pe google și văd multe ,,susțineri,, pentru Gabi – emisiuni TV cu duiumul – și atacuri la adresa celor care îl susțin pe contracandidatul lui Szabo! Presa scrisă e în general cea care ,,nu e membră de partid,,. De asta m-am hotărât să scriu. Dacă Gabi demonstrează că merită, dacă ea demonstrează că după doi ani de ministrul TS a făcut ceva concret pentru sport – continui să cred că tot Bănicioiu care nu a fost un mare sportiv dar a lăsat ceva notabil pentru sport, orele de sport în școală, a fost cel mai bun din ultimii trei miniștri deși CV-ul lui nu intră pe câteva pagini de ziar cum e cazul celor care l-au urmat – dacă ea demonstrează că vrea să învețe, atunci ea poate fi votată! Dacă vrea să fie șef nu pentru ea, ci pentru ceilalți! Albert Einstein spunea ,,Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate,,. Până atunci, eu cred că va mai trece ceva timp! Și mai cred că și în 2009 și în 2014, doi oameni au avut toate televiziunile pro, dar oamenii au votat contra! Adevărul chiar și când e luat la bătaie, are puterea să se ridice.

Tagged , , , , , ,

Cenzura din Radio Romania modifica votul la Malul Marii Negre. Studiu de Caz -Radio Vacanta- locul unde un manager de radio matrafoxat-platit din taxele romanilor cu 12000 ron lunar- se fotografiaza in costum de politist si incalca orice norma a profesiei… Jocuri de putere locala unde cenzura tine tinerii jurnalisti departe de profesie…

Sursa: Sfin.ro

În timp ce îi hăituiesc pe jurnaliștii care denunță neregulile din Radioul Public, unii dintre păstorii acestui mamut mass-media se uită liniștiți cum independența editorială este călcată în picioare.

Este de notorietate cazul jurnaliștilor Alexandru Rusu și Cătălin Gomboș, târâți, de jumătate de an, prin tot felul de comisii disciplinare, pentru că ar fi denunțat cenzura din Societatea Română de Radiodifuziune. Adică din radioul de stat, cel căruia îi plătiți celebra taxă radio-tv.

Și ai cărui șefi se jură pe roșu (un roșu frumos, roșu PSD, veți vedea…) că nu există cenzură.

Ba există cenzură!

”La Radio România nu există cenzură. Radioul public funcționează, ca orice instituție media, după proceduri editoriale corect implementate și riguros respectate.” Așa scria Serviciul de Comunicare al Societății Române de Radiodifuziune, într-un răspuns adresat jurnalistului Cătălin Tolontan, în cazurile Rusu-Gomboș.

Sub maculatura comunicatelor oficiale, însă, cenzura se extinde ca un mucegai peste organismul putred al unuia dintre studiourile regionale de la radioul de stat.
Vorbim de Radio Constanța, mai cunoscut de ascultătorii de o anumită vârstă ca Radio Vacanța.

Postul condus de managerul Daniel Sîrbu a cenzurat pe față, în campania electorală pentru alegerile locale din 2016, în favoarea PSD.

Povestea este simplă: la mijlocul campaniei electorale, conducerea stației, reprezentată de managerul Daniel Sîrbu și editorul Victorina Oancea, a blocat difuzarea unui comunicat emis de PNL, care conținea o serie de acuzații la adresa PSD. Ceva banal pentru o campanie electorală.

Foarte interesant este că Radio Constanța ar putea să fi determinat în acest mod soarta alegerilor pentru Consiliul Județean. Șefia Consiliului a fost câștigată de PSD, care a avut un avans de numai 156 de voturi față de PNL. Diferența este microscopică, adică 0,06% și nu este exclus ca tocmai știrea cenzurată să fi înclinat această balanță extrem de fragilă.

Cum se fură alegerile cu ajutorul presei de stat

Anunțul Ministrului de Interne că secțiile de votare vor fi supravegheate, din această iarnă, cu camere de supraveghere a stârnit entuziasm în rândul publicului care înțelege rostul democrației. În același timp, de prin unele unghere s-a auzit o fojgăială nemulțumită.
”Alegerile vor fi mult mai corecte, se va fura mult mai puțin”, și-au spus oamenii de bună-credință. Ce nu știau ei este că alegerile pot fi furate chiar înainte să aibă loc. Și că nu trebuie nimic din recuzita Mission Imposibile.

Este, însă, nevoie, de o doză uriașă de tupeu și, foarte probabil, de o părere extrem de proastă despre procurori.

Pentru că mecanismul implică încălcarea grosolană a legii, cu accente caricaturale, ca în desenele animate în care șoricelul fură jambonul uriaș cu care îl mai și pocnește, în treacăt, peste mutră, pe motanul buimac, pus degeaba să apere frigiderul.

Iată, așadar, pe scurt, rețeta furtului în alegeri, folosind drept pontoarcă radioul căruia îi dați bani, lună de lună, ca să vă ferească, printre altele, de hoții de toate neamurile. Probabil că mai sunt și alte variante, dar noi avem plăcerea să vă prezentăm stilul Radio Constanța, by Daniel Sîrbu&Victorina Oancea:

1. Pe 14 mai, în toiul campaniei electorale, redactorul de serviciu Gabriel Afuz primește de e-mail-ul de serviciu un comunicat de la PNL Constanța, care conținea o serie de acuzații la adresa PSD Năvodari. Limbajul era, însă, decent.

2. Redactorul înregistreză știrea pentru buletinul electoral din acea seară, conform regulilor prestabilite.

3. La scurt timp, este sunat de editorul coordonator Victorina Oancea și i se cere, insistent, să elimine știrea din buletin și să nu o mai difuzeze. Motivul (sau, mai bine spus, pretextul): Radio Constanța nu trebuie să medieze astfel de atacuri între partide. Gabriel Afuz protestează, dar este nevoit, totuși, să se conformeze.

4. Managerul Daniel Sîrbu, care primise și el, separat, comunicatul PNL, îl redirecționează tot către redactorul de serviciu. Acesta îi răspunde: ”Bună ziua, avem deja comunicatul, dar Victorina a spus să scot știrea din buletin și să n-o difuzez. Gabi.”

5. Reacția managerului, care tocmai a fost informat despre interzicerea unei știri pe post, în campania electorală: ”Ok, eu doar le trimit. Voi faceți politica editorială.” Dacă răspundea ”Hai, că țin eu de șase!” ar fi fost același lucru.
Noapte bună, democrație.

radio-1radio-2radio-3

Să fie acesta un episod izolat?

O mai fi cenzurat Radio Constanța? Ca să aflăm răspunsul, ne întoarcem, puțin, la Serviciul de Comunicare de care vorbeam mai sus.

”Mai mult decât atât, orice suspiciune de afectare a actului editorial poate fi sesizată Consiliului de Onoare de către orice jurnalist , în baza statutului jurnalistului și a regulamentelor interne. Până la această dată niciun jurnalist din radioul public nu a reclamat ingerințe editoriale și nu a depus vreo sesizare în acest sens” – i se mai comunica, în martie 2016, lui Tolontan.

Premiera a avut loc cinci luni mai târziu, în august, când un jurnalist de la Radio Constanța, Bogdan Comșa, a sesizat Consiliul de Onoare.

În rezumat, îl acuza pe managerul Daniel Sîrbu de cenzură, după ce acesta a dispus interzicerea știrilor despre un activist ONG, Victor Maxim și cele două organizații pe care le reprezintă.  Când a cerut clarificări, pe e-mail, Bogdan Comșa a primit un răspuns agresiv, însoțit de o amenințare voalată privind concedierea.

radio-4radio-5

Un caz clasic de cenzură, cu un moțișor de amenințare fățișă.

Ce face Consiliul de Onoare, organismul cu care se laudă Radioul Public că exorcizează ingerințele de acest fel?

Păi, spune că ce s-a întâmplat nu este de competența lui. Spune că interzicerea sub amenințare a unor subiecte nu înseamnă cenzură.

Un fel de ”Elvira, ce vezi tu nu este adevărat!” dintr-un film prost și fără nici un haz.

radio-6

Ce este cu acest Consiliu de Onoare?

Devine aproape irelevant ce prevede legea. Oficial, este un for intern, care mediază situațiile conflictuale.

Este format, în majoritate, din jurnaliști aleși de colegi, dar din care fac parte și doi reprezentanți ai Parlamentului Radioului. Adică, ai Consiliului de Administrație.

Ei, bine, acești din urmă au votat, și ei, în același mod rușinos, consfințind că mesajul ”Nu difuza știrea pentru că te dau afară!” nu este un act de cenzură.

După cum se vede, Consiliul de Onoare, corcit cu Consiliul de Administrație, se comportă ca o spălătorie a puterii din Radioul Public.

Și mai avem o surpriză. Cine mai face parte din această butaforie numită Consiliul de Onoare? Victorina Oancea!

Da, chiar doamna despre care am povestit mai sus că a dispus blocarea unei știri în campania de la localele din vară. Și care ar trebui, acum, să garanteze libertatea editorială în Radioul Public.

Și cine ar putea să salveze situația la radioul de stat?

Scriam că organul suprem al radioului public este Consiliul de Administrație, care este condus chiar de președintele director general Ovidiu Miculescu.

Consiliul are, și el, atribuții privind actele de cenzură și ingerință în activitatea editorială. Ca urmare, ar trebui să fie ultima barieră în calea unor episoade precum cele de la Radio Constanța, care mânjesc imaginea radioului de stat și calcă legea în picioare.

Numai că situația este mai complicată și debandada de la Radio Constanța ar merita să rămână în borcanul cu formol al unui viitor și necesar Institut de Cercetare a Crimelor Presei de Stat.

Iar galeria personajelor care și-au trădat rolul trebuie completată cu unul dintre membrii sus-numitului Consiliu de Administrație: Adrian Doroș, care este și redactor la Radio Constanța.

El a fost ales, în 2014, reprezentant al salariaților în Consiliul de Administrație. Printre atribuțiile sale, conferite de regulamentul de organizare și funcționare al acestui for, se află și discutarea cazurilor de cenzură.

Numai că Adrian Doroș, om plătit cu 9000 de lei pe lună din banii publicului, pare că are cu totul altă agendă.

În interiorul redacției Radio Constanța a avut loc, recent, un scandal în care Adrian Doroș a fost acuzat că s-a spălat pe mâini când i-au fost aduse la cunoștință, de-a lungul timpului, alte acte de cenzură.

Acuzele au venit de la același redactor Bogdan Comșa, care i-a reproșat în față că a mințit, spunând, de-a lungul anilor, că nu are nici un fel de competențe, când i s-au adus la cunoștință alte acte de cenzură. Comise, coincidență sau nu, tot în favoarea PSD Năvodari.
Doar când a fost prins cu mâța în sac, Adrian Doroș a binevoit să ofere o adresă de e-mail pentru reclamații. Și cam atât, cu toate că avea posibilitatea să sesizeze el însuși Consiliul de Administrație.

radio-7

Aritmetica trădării publicului este simplă, în acest caz: doi membri din Consiliul de Onoare + Adrian Doroș = 3 reprezentanți ai Consiliului de Administrație care se uită în altă parte când colegii jurnaliști strigă ”Săriți, hoții!!!”.

Deasupra Consiliului de Administrație mai sunt doar președintele director general Ovidiu Miculescu și, apoi, Dumnezeu. Însă ordinea nu pare foarte sigură, dacă ne uităm la ce se petrece, acum, în Societatea Română de Radiodifuziune.

Ce spun împricinații?

Contactaţi de noi pentru un punct de vedere, dl Daniel Sârbu, managerul Radio Constanța, dna Victorina Oancea, editor şi dl Adrian Doroș, membru CA al SRR nu ne-au transmis niciun răspuns, până la momentul publicării acestui articol.

Dl Bogdan Comșa a declarat că nu poate comenta și ne-a direcționat către conducerea SRR iar dl Gabriel Afuz ne-a transmis că nu are nimic de spus în legătură cu presupuse acte de cenzură.

Alegeri, taxe, salarii de mii de euro pentru șefime

Campania electorală și alegerile vor prinde, probabil, Radio Constanța, în același costum grotesc de clovn care jonglează cu legile meseriei și vă fură în glumă ceasul de la mână, uitând să vi-l mai dea înapoi.

Un clovn care plânge, acum, cu lacrimi de gușter, din ochiul stâng, în timp ce cu dreptul caută să dibuiască unde aveți portofelul din care să îi plătiți, în continuare, taxa radio.

Aia despre care spune că îi va asigura, lui, în continuare, independența editorială, iar nouă, ca și până acum, știri corecte, ferite de influența baronilor, voievozilor și altor căpetenii fugite din Evul Mediu politic.

Să ne înțelegem, suntem de părere că taxa radio-tv este esențială pentru libertatea presei de stat, singura care trebuie să rămână pe baricade pentru a servi interesul public numai că principiul acesta trebuie să fie mai mult decât o vorbă goală.

Deocamdată, taxa aceasta, care are rolul să sprijine independența Radio Constanța, îi rupe, lunar, buzunarele managerului Daniel Sîrbu cu un chirpic de aproximativ 12000 de lei, in jur de 2700 de euro.

Cât de liberi sunt jurnaliștii din subordinea lui și în ce măsură sunt lăsați să muncească în slujba dumneavoastră, judecați singuri.

Tagged , , , , ,

Saracia/penuria de capital este principala cauza pentru care oamenii aleg prost

Sursa:Sfin.ro

Ce-am învățat (din nou) în această campanie electorală? Chipurile, că votanții proști sunt de vină pentru rezultat; fie pentru că au votat corupți, fie pentru că nu a venit la vot. Ideea că alegerile sunt o luptă între deștepți și proști, că alegerile pot fi câștigate doar prin asmuțirea unui grup social împotriva altuia, a fost întreținută sistematic, începând cu acel faimos stupid people al lui Brucan și până la ultimele sloganuri ale suporterilor lui Nicușor Dan:

slogan

Făcând o paralelă cu economia, populația este de vină dacă se cumpără mult parizer. Fiindcă e proastă și cumpără. Tot populația este de vină dacă avem mașini proaste, fiindcă ea nu cumpără Mercedes-uri (în ciuda perspicacilor analiști care ne sfătuiesc că “suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”, prin urmare…). Evident, poporul este de vină pentru ca face agricultură cu calul și căruța, nu cu tractorul. Și cine altcineva decât poporul este de vină fiindcă dă șpagă la medici?!

Da, ați înțeles bine, nu din cauza lipsei competiției nu avem drumuri sau școli mai bune. Nu din cauza lipsei deschiderii economiei investitorii străini au întârziat să vină și, în consecință, am rămas cu vechile combinate industriale. Nu sărăcia și penuria de capital sunt cauzele pentru care poporul mănâncă parizer, nu cozonac. Nu birurile mari și birocrația – care au alungat forța de muncă peste granițe – sunt de vină pentru lipsa locurilor de muncă și falimentul sistemului de pensii – ci (ați ghicit?)… evazioniștii! Adică marea masă a populației. Aceeași mare masă a populației care se ferește de taxe se ferește și să vină la vot. Stupid people.

parizer

Ei bine, știți care este efectul acestei abordări? Zero, bineînțeles, adică perpetuarea “sistemului”. Fiindcă exact așa supraviețuiește și se reproduce “sistemul”: distrugând armonia socială, decența și discernământul.

Rezultatul alegerilor este explicat cel mai bine de Mircea Marian:

“Cherecheș, la Baia Mare, a luat vreo 70%. Din arestul DNA. Olguța Vasilescu, sub control judiciar: vreo 60%. Încă nu e confirmat, dar se pare că Gutău, fost pe la bulău, a câștigat Râmnicu Vâlcea (a candidat cu susținerea PNL, dar sub steag fals). La fel la Brașov, unde se pare că a câștigat Scripcaru. Deci: încetați să înjurați alegătorii, pe vârste, categorii sociale și regiuni. Ce se întâmplă e rezultatul unui blat pornit în 2012, iar alegătorii au fost fără opțiuni.”

Trăim într-o țară cu instituții proaste. Cu instituții extractive, nu incluzive. Aici totul se bazează pe gașcă, pe clan, pe privilegii, mafii locale sau cooperative. Aceste instituții care barează competiția sunt legiferate. Prin 2012 vă spuneam:

“Adoptarea sistemului de vot uninominal majoritar pur este încă un pas în direcția degenerării vieții politice din România, a întăririi puterii discreționare a clasei politice (de fapt, a iresponsabilizării acesteia), a enclavizării actorilor politici în raport cu electorii – cetățenii simpli ai acestei țări. Nu ar trebui să mire pe nimeni, legea privind schimbarea sistemului electoral de care se tot discută zilele astea reprezintă doar ultimul pas într-o serie de schimbări instituționale care au favorizat cartelizarea actorilor politici. Acest proces este unul logic în dinamica funcționării statului.

Pentru a înțelege acest lucru este necesar să plecăm de la o constatare simplă, aproape axiomatică: concurența este rea. Nu vă grăbiți să ridicați din sprâncene. Concurența este rea pentru producători, pentru vânzători, pentru cei care se luptă să vă ia banii din portofel. Într-adevăr, concurența este bună pentru consumator, pentru alegător, pentru că poate opta între diverse alternative. Dar pentru ofertanți, credeți-mă, concurența este cel mai rău lucru din lume. Adam Smith, părintele economiei, a observat acum câteva secole lucrul acesta, atunci când spunea că dacă vezi adunați și discutând la o masă mai multi vânzători, cu siguranță ei nu fac altceva decât să comploteze împotriva consumatorului. Deoarece concurența este rea, iar monopolul este bun. Fiecare întreprinzător, din prima clipă în care intră pe piață nu visează altceva decât la statutul de monopol, de „rege al asfaltului” sau ceva asemănător.

Exact așa stă treaba și în politică: întreprinzătorii politici, adică partidele, nu privesc cu ochi buni competiția. Odată ajunși în Parlament vor face orice să împiedice concurența, libera intrare pe „piață”, adoptând diverse măsuri protecționiste care să le apere deja cucerita “cotă de piață” și să îi pună la adăpost de răzgândeala alegătorilor. Acest principiu simplu este excelent ilustrat de istoria modificării legilor electorale în România.”

Morala: vreți altfel de rezultate? Cereți schimbarea legilor. Cereți mai multă competiție. Cereți înlăturarea barierelor din orice domeniu. Eu aș începe cu educația, deoarece fără o educație corespunzătoare nu putem visa la o societate mai bună pe termen lung. Aceste măsuri sunt în beneficiul tuturor. Încetați să mai alimentați conflictul social. Cereți liberalizarea vieții politice și economice, aceasta duce la prosperitate pentru toți.

***

Să vedem dacă s-a înțeles: ce facem noi, oameni instruiți, dacă pe viitor ma auzim sloganul “Vrem spitale, nu catedrale”? Îl aruncăm la gunoi, logic. E o altă dovadă de manipulare și de întreținere a disensiunii, ca și cele de mai sus. Mai bine cerem biruri mai mici pentru toata lumea, astfel încât fiecare să fie liber să trăiască așa cum îi place, cu spitale și catedrale. Dar ce facem dacă auzim de măsuri care interzic hipermarketurile în weekend sau care premiază turnătoria? La fel, cerem ștergerea lor.

Acum, la practică.

***

Salut absenteismul masiv de la București. Datorită lui se mijesc zorii unei schimbări.Trebuia să fie încă și mai masiv. Să fi votat doar 5% dintre bucureșteni și să fi ieșit primar candidatul cu 90% din voturi, să fi văzut atunci cât s-ar fi bucurat…

Salut prestația Partidului Oamenilor Liberi la Târgu Mureș. Așa se fac lucrurile cu răbdare și toleranță.

Tagged , , , , ,

De ce voteaza romanii cu puscariabilii?

Sursa: Sfin.ro


Sursa foto: Academia Catavencu

Am tot văzut întrebarea asta, de pildă la Victoria Stoiciu sau la Stelian Negrea.

Victoria Stoiciu

Stelian Negrea

Vă asigur, chestiunea nu are nimic de-a face cu vreo problemă psihică. Poate cu una economică. Iată câteva explicații:

1. Calculul cost-beneficiu ținând cont de stimulentele politice. După ce s-a fript cu partidele vechi, lumea nu se aruncă să încerce partide noi. “Dacă astea noi fură mai mult?”, se gândesc unii. Populația poate fi mai deșteaptă decât cred analiștii. Oamenii nu pun în balanță faptul că vechiul primar de la sectorul 1 a furat cu faptul că Clotilde Armand nu a furat, ci cât va putea să fure noul primar cu cât ar putea să fure Clotilde Armand. Aceasta este comparația relevantă. Așa stând lucrurile, electoratul operează cu ipoteza că partidele vechi au furat, deci stimulentul pentru a fura în continuare este mai mic, în vreme ce USB nu a apucat să fure, deci va fi puternic stimulat să o facă dacă ajunge la putere. Ce vă spuneam – electoratul poate opera cu o înțelegere destul de sofisticată a instituțiilor politice, nu-i subestimați inteligența.

2. Aversiunea la risc. Moise Guran spunea că publicul prezent în studio-ul Digi 24 în seara alegerilor nu prea avea habar de USB și Nicușor Dan. Condiția primordială pe care trebuie să o îndeplinești ca să te voteze lumea este să ai notorietate. Oamenii nu votează la întâmplare și nici cu cineva pe care nu îl cunosc suficient de bine. Nu sunt familiarizați cu noile partide, deci nu le votează masiv. Fenomenul este cât se poate de firesc și de uman: poate doar excentricii sunt dispuși să încerce orice, oricând; în schimb, majoritatea populației se ferește de senzații tari. Da, preferă să fie furată, dacă măcar poate aproxima cât va pierde la afacerea asta. Pe bune, ce alte surprize pot să-ți mai servească acest gen de politicieni?! Îi vezi o dată, nu-i uiți niciodată.

poza

3. Ignoranța rațională. Asta explică poate în bună măsură prezența scăzută la vot. Lumea nu înțelege de ce este atât de importantă primăria și, pe fond, chiar are dreptate pentru că, de exemplu, primarul poate face prea puține lucruri pentru a ușura birocrația. Micul antreprenor și omul de rând se lovește de zeci de bariere birocratice și de tot atâtea taxe, însă cele mai multe țin de zecile de agenții guvernamentale. Așa că la vot s-ar putea să se prezinte tocmai minoritatea aceea căreia nu-i convine prea mult campania anti-corupție. Deci nu este nici o contradicție între preferința generală a societății pentru eradicarea corupției și rezultatul alegerilor.

4. Am lăsat la urmă inconsistența alegerilor colective, despre care am mai vorbit, care este larg teoretizată în manuale și care are numeroase aplicații:

“Una din problemele importante ale alegerilor colective este faptul că majoritatea poate fi incapabilă să îşi ordoneze preferinţele într-o manieră consecventă… Aşa se explică de ce electoratul aprobă programe politice care se bat cap în cap. De exemplu, majoritatea consideră inflaţia drept unul din cele mai mari riscuri cu care ne confruntăm; în acelaşi timp, majoritatea sprijină programe de cheltuieli publice (creşteri de salarii, subvenţionarea preţului utilităţilor etc.) care determină direct creşterea inflaţiei. Majoritatea crede că ţara merge într-o direcţie greşită, însă se prezintă la alegeri şi votează status-quo-ul.”

Deci, oamenii sunt raționali, dar mulțimile nu. Alegerile private sunt consistente, alegerile publice nu.

Deci e cu știință. E grea politica. Mai grea decât sapa. Cine vrea să candideze și să fie ales trebuie să fie inteligent sau să cumpere inteligență. Bine ar fi să aibă și restul virtuților la pachet. Dacă pleacă de la ideea că oamenii apreciază DNA și cred că acest lucru e suficient pentru ca ei, niște puri și niște corecți să fie votați, atunci se înșeală amarnic.

***

Sigur că oamenii iau decizia de a vota nu pe baza unui algoritm rece, ci și în funcție de considerente emoționale și de dispoziția psihică. Cu asta ar trebui să deschidem alt capitol al discuției, așa cum tocmai a făcut Hotnews:

Kivu

Oricum, eu v-am prevenit de acum doi ani că anticorupția nu aduce voturi și se poate dovedi o strategie politică pierzătoare.

Tagged , , , , ,

Cum sa cheltuim aiurea din banii statului-Transelectrica isi face firma in Tanzania si plateste o sinecura de 12.000 euro lunar unui impostor din PSD- timp de 5 ani

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

O companie romaneasca de stat va participa la investitii de miliarde de euro in retelele electrice din Tanzania. In acest mod prezenta presa romaneasca, in vara anului trecut, anuntul SMART SA, o filiala a Transelectrica, ca va infiinta in Tanzania o firma, cu scopul efectuarii unor investitii importante in aceasta tara. Ceea ce parea sa fie inceputul unei povesti de succes a unei companii romanesti, s-a dovedit, in cele din urma, o inselaciune. Controversatul om de afaceri Constantin Dumitru Iacov, cel care a detinut pana de curand functia de director general al SMART SA a folosit ilegal banii societatii in vederea infiintarii unei firme in Tanzania. Reprezentantii Transelectrica, actionarul majoritar al SMART SA, sustin ca nu au stiut de aceste ilegalitati pana in februarie cand a fost schimbat Consiliul de Administratie.

Vezi toata povestea.

Context In vara anului trecut, Constantin Dumitru Iacov, un apropiat al penalului Victor Ponta, a anuntat ca Societatea pentru Servicii de Mentenanta a Retelei de Transport „SMART” SA va infiinta o filiala in Tanzania, in vederea efectuarii unor investitii in retelele de energie electrica in aceasta tara. SMART urma sa creeze un joint venture alaturi de compania de TANESCO, companie de stat din Tanzania. In luna august 2015, directorul general al Transelectrica, Toni Teau, a anuntat ca „le-a dat aprobarea in AGA” celor de la SMART SA in vederea infiintarii firmei, numite Smart Tanzania Company. Dupa aceste anunturi, nu au mai aparut alte vesti legate de stadiul infiintarii filialei SMART SA, respectiv companiei mixte din Tanzania. Insa, aceasta nu inseamna ca lucrurile nu s-au miscat, insa nu in sensul participarii la vreun proiect, ci in sensul scoaterii ilegale a unor sume de bani din SMART SA. Mai mult, Iacov a incheiat un contract de mandat pe 5 ani pentru functia de director general al firmei din Tanzania, pentru suma de 12.000 dolari lunar. In plus, trebuie sa primeasca in avans suma de 36.000 dolari, in conditiile in care contractul intra in vigoare in aprilie.

Reprezentantii Transelectrica spun ca nu cunosc multe din amanuntele afacerii, nici macar pe ce data a fost infiintata firma din Tanzania. Iacov, apropiat de PSD, a fost impus de guvernarea Ponta in conducerea SMART SA, chiar daca este un personaj foarte controversat, fost patron al clubului de fotbal FC National si cu o condamnare penala mai veche. Transelectrica detine 70% din SMART SA, restul actiunilor apartinand statului roman, prin Ministerul Economiei. SMART SA este o societate cu o miza extrem de importanta, avand in vedere ca gestioneaza toate contractele de mentenanta ale Transelectrica. Tot ce inseamna menentanta retelei de transport al energiei intra in sarcina SMART SA.

La solicitarea HotNews.ro, Transelectrica a prezentat cronologia faptelor

Pe 9 iulie 2015, Adunarea Generala a Actionarilor Smart SA a aprobat, la solicitarea conducerii executive Smart SA, infiintarea unei societati mixte in Tanzania, limitand resursele alocate la 20.000 euro, incluzand un aport la capitalul social de 5.000 euro. Limitarea sumelor alocate a fost argumentata de faptul ca, in aceasta prima etapa, implicarea Smart SA in Tanzania a fost conceputa de actionari ca o identificare a eventualelor oportunitati de business si de realizare a unui plan de afaceri fezabil. Proiectele din Tanzania au fost prezentate presei intr-o lumina favorabila exclusiv de catre Constantin Iacov. Reprezentantii Transelectrica SA sustin ca nu au avut din iulie 2015 si pana in prezent nicio declaratie in presa care sa contina aprecieri laudative la adresa proiectelor din Tanzania, motivand ca actionarii Smart SA nu au primit de la conducerea Smart SA materiale din care sa rezulte un plan detaliat de actiune al societatii Smart SA sau al celei mixte. De asemenea, nu au primit o fundamentare a oportunitatilor concrete de afaceri in care acestea se pot angaja imediat ori o analiza a fezabilitatii proiectelor respective, informatii strict necesare adoptarii unor decizii de alocare a oricaror resurse suplimentare pentru implicarea Smart SA in realizarea unor proiecte concrete din Tanzania prin intermediul societatii mixte.

Pe data de 8 octombrie 2015, Consiliul de administratie al SMART SA a aprobat ilegal, contrar dispozitiilor AGA din iulie 2015, acordarea unei sustineri financiare – capital de lucru, in valoare de 500.000 euro, catre Smart Tanzania Company. Constantin Iacov detinea si calitatea de membru in Consiliul de Administratie al SMART SA, nu doar de director general.

Pe 9 noiembrie 2015, a fost incheiat ilegal un contract de imprumut prin care SMART SA (semnatar al contractului din partea Smart SA fiind Constantin Iacov) se obliga sa imprumute Smart Tanzania Company cu suma de 500.000 euro pentru 12 luni.

Pe 14 decembrie 2015 a fost incheiat un protocol ilegal de cooperare intre SMART SA (semnatar al protocolului din partea Smart SA fiind Constantin Iacov) si Smart Tanzania Company prin care Smart SA si-a asumat obligatia de a finanta prin imprumut sustinerea economico-financiara a Smart Tanzania Company.

Pe 4 februarie 2016 a fost incheiat ilegal un contract de mandat pe 5 ani intre Smart Tanzania Company (reprezentata de Adrian Corbu, fost vicepresedinte al PDL Tineret, nepotul lui Marian Petrache, presedintele CJ Ilfov din partea PNL) si Constantin Iacov, prin care acesta este mandatat sa indeplineasca calitatea de director general al Smart Tanzania Company, primind in schimb o remuneratie lunara de 12.000 USD (din care 36.000 USD trebuie platiti in avans pana pe 19.02.2016. Banii ii primea in avans desi contractul stipuleaza ca intra in vigoare abia pe 19.04.2016, Transelectrica SA neavand informatii cu privire la plata efectiva a acestor sume. Interesant este ca la sfarsitul lui ianuarie, Constantin Iacov si-a inaintat demisia ministrului economiei Costin Borc. Intrebati de HotNews.ro daca si-a dat demisia sau a fost demis, reprezentantii Ministerului Economiei au precizat ca a fost decizia lui Iacov, ministrul fiind instiintat pe 26 ianuarie.

Recent a fost negociat un contract intre Smart (Transelectrica nu stie despre care societate este vorba, Smart SA ori Smart Tanzania Company) si o firma din Egipt, Elsewedy Electric Tradding & Distribution, care urma sa fie semnat in zilele urmatoare, obiectul acestuia fiind prestarea de catre cele doua firme a unor lucrari/servicii de instalare, transport si testare echipamente, in cadrul unor proiecte energetice a unor beneficiari din Tanzania. In contract se precizeaza ca Smart va plati penalitati de 5.000.000 USD pentru neindeplinirea obligatiilor asumate.

Pe 11 februarie 2016 a fost schimbat Consiliul de Administratie, ocazie cu care au fost descoperite si aceste lucruri, conducerea Ministerului Economiei si a Transelectrica fiind anuntate pe 12 februarie.

Mai intai o analiza si apoi sesizarea organelor de ancheta

Noii membri ai Consiliului de administratie au constatat ca semnarea contractului de imprumut si a protocolului de colaborare de catre Constantin Iacov contravine dispozitiilor Adunarii Generale a Actionarilor Smart SA si depaseste competenta acestuia. De asemenea au constatat ca protocolul de cooperare ce justifica acordarea unui imprumut societatii mixte este incheiat la mai mult de o luna de la momentul la care imprumutul fusese deja acordat. Mai mult, calitatea lui Iacov de mandatar al Smart Tanzania Company, platit chiar in avans de intrarea in vigoare a mandatului, poate constitui si un grav conflict de interese, considera Transelectrica. In aceste conditii, membrii CA au hotarat demararea unei analize a modului in care toate aceste acte respecta sau nu prevederile legale sau statutare aplicabile. Imediat ce analiza va fi incheiata vor fi facute publice concluziile acesteia si, daca este cazul, va fi angajata raspunderea tuturor persoanelor implicate si vor fi sesizate organele competente.

Transelectrica nu stie pe ce data a fost infiintata firma din Tanzania

Din documentele interne ale Smart SA rezulta ca actionariatul Smart Tanzania Company este format din Smart SA cu 95% si Richard Atufigwege Kasesela, politician tanzanian, cu 5%. Reprezentantii Transelectrica sustin ca pana in prezent, actionarilor Smart SA nu le-au fost puse la dispozitie niciun fel de documente din care sa rezulte data la care a fost infiintata societatea mixta din Tanzania, desi acestea au fost solicitate in mai multe randuri de catre actionarul majoritar.

Transelectrica precizeaza ca singura decizie luata de catre actionarii Smart SA privind activitatile din Tanzania este cea din 09.07.2015 cand au aprobat infiintarea unei societati in Tanzania, cu incadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, respectiv angajarea unor resurse in limita sumei de 20.000 euro, incluzand un aport la capitalul social de 5.000 euro. Potrivit Transelectrica, Constantin Iacov, prin materialele puse la dispozitia actionarilor prin care a cerut aprobarea infiintarii acestei societati in Tanzania a afirmat ca necesarul de resurse ce va fi alocat este de 20.000 euro. De asemenea, Adunarea Generala a Actionarilor a mandatat Consiliul de administratie, nu directorul general, al Smart SA sa indeplineasca formalitatile necesare pentru infiintare.

Reprezentantii Transelectrica mai spun ca Adunarea Generala a Actionarilor Smart SA nu a aprobat niciodata niciun fel de investitii in Tanzania, iar conducerea Smart SA nu a solicitat niciodata adunarii generale a actionarilor vreo aprobare in acest sens, toate informarile si notele prezentate de catre Consiliul de administratie al Smart SA referindu-se la participarea Smart SA (prin societatea mixta), in asociere cu firme din Tanzania, la prestarea de lucrari/servicii in legatura cu infrastructura energetica de pe teritoriul Tanzaniei.

In ciuda hotararii Adunarii Generale a Actionarilor Smart SA care limitase la 20.000 euro implicarea financiara a Smart SA in Tanzania, in data de 08.10.2015 Consiliul de Administratie al Smart SA a decis in mod nelegal, cu depasirea atributiilor, acordarea unei sustineri financiare- capital de lucru, in valoare de 500.000 EUR, catre Smart Tanzania Company. Mai mult, domnul Constantin Iacov a semnat nelegal un contract de imprumut prin care Smart SA se obliga sa imprumute Smart Tanzania Company cu suma de 500.000 euro pentru 12 luni, precum si protocolul de cooperare intre Smart SA si Smart Tanzania Company, prin care Smart SA si-a asumat obligatia de a finanta, prin acordarea unui contract de imprumut pentru sustinerea economico-financiara a Smart Tanzania Company.

Actionarii Smart SA au fost informati doar despre cheltuielile necesare pentru darea de data certa, traducere, legalizare, supralegalizare in valoare de 3.981 lei cu TVA (contract semnat de catre Smart SA cu SC Expert For You SRL), despre onorariul avocatilor Dimoso and Company Advacates din Zanzibar (17.000 USD) si despre cuantumul capitalului social minim al societatii ce urma a fi infiintata in Tanzania (4.000 USD).

Noul Consiliu de administratie al Smart SA numit in data de 11.02.2016 a demarat, imediat dupa numire, analiza modului in care toate actele legate de infiintarea si functionarea societatii mixte din Tanzania semnate de fosta conducere a Smart SA respecta sau nu prevederile legale sau statutare aplicabile. Imediat ce analiza va fi incheiata vor fi facute publice concluziile acesteia si, daca este cazul, va fi angajata raspunderea fostei conduceri, care nu a fost descarcata de gestiune pana in prezent, si vor fi sesizate organele publice competente.

Potrivit Transelectrica, relevant pentru intelegerea contextului in care au fost facute ilegalitatile, trebuie precizat ca, inca din septembrie 2015, Adunarea Generala a Actionarilor Smart SA a respins varianta revizuita a Planului de Administrare al membrilor Consiliului de Administratie al Smart SA si a solicitat acestuia convocarea de indata a unei noi sedinte a adunarii generale a actionarilor pentru numirea, cu respectarea dispozitiilor art. 29 al O.U.G. nr. 109/2011, a unor noi administratori. In perioada noiembrie 2015- ianuarie 2016, actionarii Smart SA au solicitat in repetate randuri introducerea pe ordinea de zi a sedintei adunarii generale a actionarilor Smart SA a schimbarii administratorilor, din cauza respingerii planului de administrare revizuit. Desi solicitarile au fost facute cu respectarea tuturor prevederilor legale si a termenelor de depunere, Consiliul de Administratie al Smart SA, cu incalcarea obligatiilor si fara nicio justificare reala, nu a dat curs niciodata acestora, Transelectrica SA depunand in acest sens plangere penala.

Mai mult, in cursul lunii decembrie 2015 Constantin Iacov a impiedicat in mod abuziv si nelegal, in mod repetat, desfasurarea sedintelor adunarii generale a actionarilor Smart SA, refuzand fie accesul in cladire, fie accesul in sala de sedinte, fie deschiderea sedintelor ori consemnarea in registrul proceselor verbale de sedinta. Toate acestea fiind probabil motivate de faptul ca adunarea generala a actionarilor urma sa se pronunte in legatura cu revocarea membrilor Consiliului de administratie al carui plan de administrare revizuit a fost respins, precizeaza Transelectrica.

Aceasta mai spune ca statul roman si-a putut exercita drepturile de actionar la Smart SA doar incepand cu luna ianuarie 2016, desi actionariatul Smart SA s-a diversificat inca din decembrie 2014, Statului Roman revenindu-i la acea data un pachet de actiuni, reprezentand 29,994% din capitalul social al Smart SA, in baza legislatiei privatizarii. In acest sens mentionam ca, desi la data inregistrarii diversificarii actionariatului Smart SA era in vigoare OUG nr. 86/2014, prin care actiunile Transelectrica SA au trecut de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) la Ministerul Economiei Comertului si Turismului (denumirea ministerului de la acea data, in continuare Ministerul Economiei), Consiliul de Administratie al Smart SA a refuzat inscrierea Ministerului Economiei in locul SGG in Registrul Actionarilor Smart SA, facand imposibila exercitarea de catre Statul Roman a drepturilor de actionar la Smart SA.

Reamintim ca SMART SA s-a confruntat cu probleme de management la mijlocul lunii decembrie 2015. Transelectrica, in calitate de actionar majoritar cu peste 70% din participatii, a convocat o sedinta AGA pentru 14 decembrie, avand ca principal punct pe ordinea de zi schimbarea Consiliului de Administratie. Stiind ca schimbarea administratorilor poate duce la demiterea sa, directorul general, Constantin Dumitru Iacov, nu a permis desfasurarea sedintei nici macar in situatia in care a fost chemata Politia. La a doua convocare, pe 15 decembrie, nu a permis desfasurarea votului, chiar daca Transelectrica adusese si un executor judecatoresc.

Cine este Constantin Dumitru Iacov

Iacov este un om de afaceri cu o avere uriasa. Potrivit unei declaratii de avere din 2014, este proprietarul a circa 50 de terenuri agricole si sase terenuri intravilane, din care trei in Bucuresti, doua in Buftea (Ilfov) si unul in Sacele (Brasov). Mai detine si doua case de vacanta in Ilfov si Brasov, un apartament in Bucuresti si doua spatii comerciale in Bucuresti. Este si posesorul unei motociclete Harley Davidson, unui cvadriciclu Bombardier, unui motoryacht Sealin T60 si unui autoturism Aston Martin. Detine o colectie de ceasuri de 800.000 euro. In 2014 a declarat conturi bancare de 3,8 milioane de euro si 2,9 milioane de lei. In plus era actionar la mai multe societati: Antrepriza Constructii Montaj Industrial, FC Progresul Bucuresti, Polvital Invest si Conban. De asemnea, figureaza cu imprumuturi de multe milioane de lei acordate unor societati si persoane fizice: Terra Construct Group (220.000 lei), Terra Activ Invest (265.765 lei), Antrepriza Constructii Montaj Industrial (5,6 milioane lei), FC Progresul Bucuresti (1,16 milioane lei), Florin Trifan (5 milioane euro), Marius Gavril Zaharia (845.000 euro) si Spartacus Tudor Napoleon Iacov (400.000 euro).

Este fostul patron al FC National si a fost implicat in mai multe scandaluri din fotbal. In 2000 a fost condamnat la 6 luni de inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, fiind acuzat de violare de domiciliu, distrugere si lovire, potrivit unui articol din 2006 din Ziua, preluat de 9am.ro. Este apropiat al PSD, numele sau fiind vehiculat pentru o candidatura la Primaria Sectorului 1.

Galerie foto



Citeste mai mult pe Comisarul.ro

Tagged , , , , , , , , ,

Penalii din jurul lui Ponta

Sursa: Comisarul.ro

Vineri a izbucnit un scandal monstru la o societate de stat după ce membrii AGA nu au fost lăsați să intre în clădire să țină ședința. Nici măcar după ce a intervenit poliția! Societatea se numește SMART SA iar pe director îl cheamă Constantin Iacov. Și a fost numit de Ponta personal. Mai mult, tot Ponta l-a numit și în niște Consilii de Administrație din care a câștigat niște sute de mii de lei pe an. Numai colecția de ceasuri a acestui personaj valorează 800.000 de euro. Dar Ponta își făcea menrele pe iahtul lui cu Daciana când Țoapa încă îl juca pe degete și nu cădea la zar… Iacov este un nimeni. Un interpus pentru Năstase și Hrebenciuc.

Să nu vă șocați citind această Declarație de Avere! Am pus și poze la final…

Can-can 2007/”Vicepresedintele PSD, Victor Ponta, traieste alaturi de Daciana Sarbu o frumoasa poveste de dragoste care pare fara sfarsit. Cei doi au fost, in weekend, invitati de catre afaceristul Costi Iacov, patronul echipei FC National, sa petreaca o seara pe iahtul acestuia. Ei au ajuns sambata la , in portul de agrement care ii apartine lui George Copos, acolo unde este ancorat iahtul, in jurul orei 18.30. Liderul PSD s-a schimbat imediat de hainele de drum si, in jurul orei 19.00, a plecat cu Daciana, tinandu-se de mana, sa se plimbe prin statiune . Au revenit apoi, aproape de ora 23.00, cand a inceput petrecerea, la care a luat parte, potrivit surselor noastre, si Ioan Neculaie, finantatorul lui FC Brasov .”

Și acum știrea la zi

Scandal incredibil la SMART SA, societate detinuta de Transelectrica: Directorul general, Constantin Iacov, un controversat om de afaceri, nu a permis desfasurarea unei sedinte AGA, chiar daca a intervenit si Politia

Societatea pentru Servicii de Mentenanta a Retelei Electrice de Transport “Smart”, companie controlata de Transelectrica, se afla in mijlocul unui scandal greu de imaginat, potrivit unor informatii obtinute de HotNews.ro. Pe scurt, Transelectrica, in calitate de actionar majoritar cu peste 70% din participatii, a convocat o sedinta AGA pentru 14 decembrie, avand ca principal punct pe ordinea de zi schimbarea Consiliului de Administratie. Stiind ca schimbarea administratorilor poate duce la demiterea sa, directorul general, Constantin Dumitru Iacov, nu a permis desfasurarea sedintei nici macar in situatia in care a fost chemata Politia. La a doua convocare, pe 15 decembrie, nu a permis desfasurarea votului, chiar daca Transelectrica adusese si un executor judecatoresc. Iacov, apropiat de PSD, a fost impus de guvernarea Ponta in conducerea SMART SA, chiar daca este un personaj foarte controversat, fost patron al clubului de fotbal FC National si cu o condamnare penala mai veche.

Informatiile legate de scandalul de la SMART SA au fost confirmate de Transelectrica, in urma unui solicitari transmise de HotNews.ro. De la inceput trebuie precizat ca SMART SA este o societate cu o miza extrem de importanta, avand in vedere ca gestioneaza toate contractele de mentenanta ale Transelectrica. Tot ce inseamna menentanta retelei de transport al energiei intra in sarcina SMART SA.

Povestea scandalului de la SMART SA

“Informatiile sunt reale. In data de 14 decembrie 2014, chiar si cu interventia Politiei, si contrar practicilor celor doua societati (SMART SA si CNTEE Transelectrica SA) in legatura cu transmiterea mandatelor pentru tinerea sedintelor, sedinta nu s-a putut tine, persoanei imputernicite de reprezentantul legal al CNTEE Transelectrica nefiindu-i permisa exprimarea votului companiei in legatura cu punctele ce se regaseau pe ordinea de zi a sedintei AGA convocata de Consiliul de Administratie al SMART SA. Facem din nou precizarea ca la filiala SMART SA, compania noastra detine peste 70% din actiuni, si implicit si din drepturile de vot”, au raspuns reprezentantii Transelectrica.

Intrebati cum este posibil ca directorul general sa blocheze desfasurarea AGA, reprezentantii Transelectrica au spus ca acesta a fost imputernicit de catre Consiliul de Administratie al SMART sa prezideze sedintele actionarilor. Aceasta in conditiile in care Iacov este si membru al Consiliului de Administratie.

“Directorul General al SMART SA, care este si membru al Consiliului de Administratie al SMART SA, a fost imputernicit de catre Consiliul de Administratie al SMART SA sa prezideze sedintele Adunarii Generale a Actionarilor SMART SA din datele de 14 decembrie 2015, respectiv 15 decembrie 2015. In aceste conditii directorul general al SMART SA, in calitate de presedinte de sedinta, invocand articolului 125 alin. 3 din Legea societatilor nr. 31/1990, in contradictie cu practica de pana la acest moment, nu a permis persoanei imputernicite de catre reprezentatul legal al CNTEE Transelectrica SA sa exprime votul actionarului majoritar in conformitate cu mandatul acordat de catre Directoratul CNTEE Transelectrica SA, in calitate de reprezentant legal al companiei, pentru punctele ce se aflau pe ordinea de zi. Articolul 125 alin. 3 din Legea 31/1990 prevede ca procurile vor fi depuse in original cu 48 de ore inainte de adunare sau in termenul prevazut de actul constitutiv, sub sanctiunea pierderii exercitiului dreptului de vot in acea adunare. Actul constitutiv al SMART SA nu prevede niciun termen de depunere al procurilor. Desfasurarea sedintei a fost consemnata de catre un executor judecatoresc la solicitarea CNTEE Transelectrica SA”, au explicat cei de la Transelectrica.

Tagged , , , , , , ,

Daca Truica e capul..cine e gatul ?..Oricum se vor da in gat unii pe altii…

Sursa: Comisarul.ro

Este incredibil cât de jos a ajuns presa din România! Chiar și presa care nu este în PORTOFOLIUL PENALILOR! DNA ne-a spus, cu onestitate, că parameciul de Truică a jucat rolul creierului în Afacerea Băneasa. Da, dar a jucat rolul creierului în raport cu fișfireii de care s-a folosit. Care ȘTIAU că Truică este doar o cheiță întoarsă de alții. Mari și tari. Tari de tot, STĂPÂNII!

Măi, oameni buni, suntem nebuni cu toții? Păi cișpirdelul ăsta de Truică e un râs, o tentativă de om… Suntem șocați că, subit, presa din România a uitat cine este acest pițipoi de doi lei. N-am citit nicăieri că mama lui a fost femeia de serviciu a miliardarului în dolari Alexandru Bittner, domiciliat acum în Statele Unite alături de soția sa chinezoiaca de cetăţenie americană Sherr Bittner. La vremea aceea Bittner l-a luat de artic pe Truică și, din un biet patron de internet-cafe cu un singur angajat la parterul vilei nevesti-sii, l-a făcut șeful de cabinet al lui Adrian Năstase!

Au titrat toți, ca înecații, că Truică a făcut afaceri cu doi evrei mega-bogați. Cu Benjamin Steinmetz  și Tal Silberstein! Măi oameni buni, Truică a fost creierul afacerii în care, conform referatului DNA, doi evrei au calitatea de suspecți? Păi Truică n-ar fi ajuns niciodată nici măcar să aibă dreptul să se plimbe prin fața mașinii ăstora!

El a fost doar cheița/săgeata unui alt evreu.

 Beny Steinmetz controlează compania Beny Steinmetz Group (BSG), având o avere estimată de Forbes la 3,6 miliarde de dolari. Firma este al treilea jucător pe piaţa mondială a diamantelor. Procurorii arată că Beny Steinmetz a intrat în afaceri în România în domeniul imobiliar, fiind asociat cu Remus Truică. Este vorba de firma BRG Residencial Consulting Services, înfiinţată în octombrie 2007, în Bucureşti. Compania are profil imobiliar, iar Truică deţine 50% din participaţiile SRL-ului. Cealaltă jumătate aparţine unui offshore din Insulele Virgine Britanice, cu acţionariat “anonim” (Riverside Real Estate Corp Ltd). Administratorii firmei erau Remus Truică şi Sandra Merloni – Horemans. Riverside Real Estate Corp Ltd a fost reprezentată şi de Marius Andrei Marcovici.

Cristian Suțu, fost reporter acreditat la PSD scria în 2008 despre Tal Silberstein:

„Pe vremuri, când lucra ca ofiţer într-o unitate de elită a armatei israeliene (unii zic Mossad), probabil că avea şi alte nume. Prin 2002, Traian Băsescu a intrat în contact cu el la Viena. Au bătut palma şi Silberstein a venit la Bucureşti lucrând pentru Băsescu în campania “DA pentru Bucureşti”. Ulterior, vocabula DA a fost folosită şi în proiectul politic cîştigător pentru Băsescu, Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD. Numai că Silberstein se mutase deja cu arme şi bagaje la cel care plătea mai bine şi care la momentul acela părea să devină următorul preşedinte al României. Anii 2003 şi 2004 l-au găsit astfel pe Silberstein în sediul din Băneasa al PSD, lucrînd cot la cot cu Andronic într-o mega-structură de campanie pentru dictatorul Adrian Năstase. Fără succes. Norocul ţi-l faci însă cu mîna ta. Aşa că, după alegeri, Silberstein şi Andronic au devenit parteneri de afaceri, ei semnînd un contract cu Tăriceanu şi cu PNL. Afacerea a mers bine, astfel că cei doi l-au adus la Bucureşti şi pe celebrul Arthur Finkelstein, care a venit cu tot cu Ford. Din informaţiile mele, Silberstein şi-a păstrat legăturile atît cu Băsescu, prin Vasile Blaga, dar mai ales cu Adrian Năstase, despre care spune într-un interesant interviu din JN că păstrează o relaţie apropiată. Practic, Silberstein este astăzi apropiatul celor mai grei oameni politici din România”.

Va urma…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Tradarea plagiatorului Oprea sau Cum a ajums Ciolos Premier

Sursa: Comisarul.ro

Guvernul Ciolos a trecut lejer de votul Parlamentului, dar va mai amintiti cate scenarii au cazut, cat de greu a picat Victor Ponta si cum doua evenimente neasteptate – lebede negre cum li se zice – au dat peste cap toate planurile minutios pregatite in laboratoarele puterii? Istoria caderii lui Victor Ponta incepe cu ziua punerii oficiale sub acuzare: 5 iunie 2015. Din acest moment, zilele fostului premier in fruntea guvernului sunt numarate. Toata vara, Ponta se lupta pentru a supravietui. Partenerul sau loial, Gabriel Oprea, ajunge la un pas sa-i ia locul. Ce n-a functionat? Ce a dat peste cap toate socotelile?

Dupa punerea lui Victor Ponta sub acuzare, Klaus Iohannis ii solicita demisia. Premierul incearca sa castige timp fugind din calea DNA. Un banal accident la baschet vine la momentul oportun, astfel ca zece zile mai tarziu, cand procurorii il cheama la audieri, Ponta zboara inTurcia pentru a se opera la genunchi. Fostul vicepremier, Gabriel Oprea preia functia ca interimar. Ponta lipseste din tara aproape o luna. Revine la Guvern abia pe 8 iulie cand situatia devine ridicola si dupa ce liderii PSD il someaza disperati.

Din pozitia de premier interimar, Gabriel Oprea il asigura pe Victor Ponta ca nu-l va trada, in timp ce negociaza de zor cu liberalii si cu Klaus Iohannis. Ponta avea sa-i reproseze ceva mai tarziu jocul dublu in mod public. Liberalii anunta ca vor sa depuna o motiune de cenzura impotriva Guvernului Ponta in toamna. Planul Oprea – premier intra in linie dreapta.

Pe 1 iulie HotNews.ro publica prima investigatie realizata de Emilia Sercan, care dovedeste ca Gabriel Oprea si-a plagiat lucrarea de doctorat. Aproape nimeni din presa nu preia informatiile. Este inca un semn ca influenta si ambitiile lui Oprea cresc semnificativ.

Toamna il gaseste pe Victor Ponta tot la Guvern. Supravietuieste fara emotii in Parlament motiunii de cenzura depuse de PNL. Cateva zile mai tarziu, apare un nou moment critic, o noua ocazie de a scapa de premierul vanat de toti, inclusiv de abilul Dragnea. Pe 17 septembrie, DNA il trimite in judecata.

In ziua cand Ponta incaseaza in plin lovitura DNA, Gabriel Oprea tropaie de nerabdare prin studiorile televiziunilor. Vicepremierul avid de putere face o declaratie din care razbate mai clar visul sau marire. Intr-un interviu pentru Antena 3, intrebat daca va ajunge prim-ministru in aceasta toamna, Oprea se da de gol: Poate as fi o solutie de premier.

Sansele lui scad dramatic pe masura ce iese la iveala o intreaga retea de doctori plagiatori (in total sase cazuri) coordonati de acelasi Gabriel Oprea. Si-a facut inclusiv secretara doctor iar doi presedinti, Basescu si Iohannis, au decorat-o cu cele mai inalte distinctii ale statului roman. Devine tot mai dificil pentru Klaus Iohannis sa defileze cu Oprea-plagiatorul. Ghinion, cum ar zice presedintele. In timpul asta, Victor Ponta se agata cu incapatanare de putere. Se declara hotarat sa stea pana pe 1 decembrie 2016.

* In prima jumatate a lunii septembrie, evenimentele se precipita. Dupa ce Ponta supravietuieste motiunii se nasc alte planuri de inlocuire a sa din guvern, cum ar fi retragerea UNPR din guvern. In tot acest timp, in subternele PSD Liviu Dragnea face ultimele aranjamente pentru a prelua partidul de la Victor Ponta.

Aflat la un pas sa fie zburat de jocul tradarii, pe Victor Ponta il salveaza ceva noroc in viata. Concomitent cu trimiterea sa in judecata, momentul ideal pentru a-l dobori de la Palatul Victoria, izbucneste criza refugiatilor. De notat ca presedintele Klaus Iohannis evita sa-i mai solicite demisa.

Romania se vede nevoita sa puna pe hold declansarea unei crize politice interne. Liderii UE se agita sa gasesca solutii pentru o Europa lovita de cel mai mare val de refugiati de la al doilea razboi mondial incoace. Pe de alta parte, presedintele Iohannis se pregateste sa efectueze o vizita de sapte zile in Statele Unite. Cum nu poate declansa o criza in acest context extern foarte delicat, puciul anti-Ponta se amana.

La intoarcerea din Statele Unite pe 1 octombrie, surse din administratia prezidentiala comunica un nou termen pentru debarcarea lui Victor Ponta: imediat dupa Congresul PSD programat la jumatatea lunii octombrie. N-a fost sa fie chiar la trei zile dupa congres, dar odata cu inscaunarea lui Dragnea in fruntea PSD, incepe numaratoarea inversa pentru Ponta.

Congresul din 18 octombrie il valideaza pe Liviu Dragnea in functia de presedinte, dupa alegerile interne cu un singur candidat organizate cu o saptamana inainte. Problema noului presedinte ales de pesedisti este ca nu le poate comunica acestora chiar de a doua zi ca vor pierde guvernarea. Prin urmare, debarcarea lui Ponta se amana iarasi, dar foarte putin.

Varianta Oprea premier pica definitiv in nefericita zi de marti, 20 octombrie. Acum isi face aparitia prima lebada neagra, evenimentul neprevazut, care da peste cap toate socotelile. Daca Oprea parea ca mai are o sansa chiar si dupa scandalul de plagiat, moartea politistului Bogdan Gigina a pus capat ambitiilor sale politice. Numele lui Gabriel Oprea devine sinonim cu impostura si cu abuzul. Ponta il menajeaza la maxim de teama ca va pierde un aliat pretios, prin urmare il tine in Guvern.

Pentru adversarii lui Ponta insa, Oprea nu mai foloseste la nimic. Din acest moment, apar pe radar alte nume de posibili prim-ministri. E foarte posibil ca ele sa fi fost luate in caclul mult inainte, inca din august-septembrie, cand scandalul cu Oprea-plagiator se inflamase deja cam mult. Dupa accident, viata lui Oprea e in mainile lui Ponta. Nu-i ramane decat sa vasleasca alaturi de premierul proscris in barca gaurita a guvernarii sale, care ia apa in mare viteza, in speranta ca se va salva cumva. Ponta nu se abtine si ii bate public obrazul ca era pe punctul sa-l tradeze:

* „Strict politic, cred că e o lecţie foarte bună pentru toţi, şi pentru domnul Oprea. Îmi aduc aminte că în fiecare dimineaţa îl chema Klaus Iohannis să-i spună să rupă coaliţia şi să-l pună prim-ministru, după aia venea doamna Gorghiu la Ministerul de Interne la cafea, după aia Predoiu înălţa nişte ode prin presă”, a rabufnit Ponta pe 26 octombrie, la cateva zile dupa moartea politistului care a pus cruce ambitiilor generalului plagiator.

Pe 22 octombrie, adica la cateva zile dupa Congresul PSD si la doua zile dupa politistului din coloana lui Oprea, apele se tulbura din nou. Jurnalistul Rares Bogdan, un apropiat al sefului SRI, Eduard Helvig si un sustinator al presedintelui Klauss Iohannis, anunta numele viitorului premier. “Vom avea un prim ministru tehnocrat, ca si acum 15 ani, cand Mugur Isarescu a condus timp de un an guvernul si a pregatit alegerile parlamentare de la finalul anului 2000. Este vorba de fostul comisar european Dacian Ciolos”, afirma Bogdan intr-un interviu pentru Realitatea FM Cluj.

In treacat fie spus, n-ar fi exclus ca ideea sa vina de la seful SRI, Eduard Hellvig, fost europarlamentar bine conectat la mica lume romaneasca din Bruxelles. Greu de crezut insa ca la acest moment s-a nascut si ideea guvernului de tehnocrati. Klaus Iohannis si strategii sai imaginau se pare alte scenarii, cu un tehnocrat in varf agreat de toti dar cu partidele colcaind sub el.

In acelasi anunt care i-a pus pe toti sforarii in mare incurcatura, Rares Bodan lasa o mica marturie din care aflam ca noua formula cu premier tehnocrat era gandita tot in termeni politici.

* “Dacian Ciolos are cele mai mari sanse sa ajunga premier, pe o formula de guvern PNL-UNPR sau intr-un guvern de uniune nationala PNL-PSD-UNPR”, anunta Bogdan planurile puterii. Altfel spus, presedintele Klaus Iohannis inca se baza pe tradarea lui Oprea sau pe un fel de refacere a USL sub un premier acceptat de toti cu alura de tehnocrat.

La prima strigare, Dacian Ciolos nu pare insa o varianta chiar atat de sigura cum se anunta. Potrivit unor surse HotNews.ro, Ciolos ezita. Vasile Dincu apare ca solutie alternativa si se pregateste temeinic pentru functia de premier. Cu vreo doua saptamani inainte de congres, Liviu Dragnea il invita sa revina in partid cu precizarea ca “social democratia are nevoie de Vasile Dancu”.

Ajunsi in acest punct, sa recapitulam putin faptele. Poveste arata cam asa: in a doua jumatate a lunii octombrie, toata lumea intelege ca varianta Oprea a cazut. Cel care se credea viitorul jupan al Romaniei si se purta ca atare ajunge in cateva zile un celebru nimeni. In laboratoarele puterii se cantaresc deja cu atentie alte doua nume: Dacian Ciolos si Vasile Dancu. Marea intrebare este cum poate fi extras Ponta? Prin retragerea increderii PSD, prin iesirea UNPR din Guvern? Cum poate fi scos din joc un premier insurubat in scaun, pe care opozitia n-a reusit sa-l demita prin mecanisme parlamentare?

Raspunsul la aceste intrebari complicate il ofera tot hazardul, acest jucator imprevizibil al politicii romanesti capabil sa rastoarne in cateva clipe planuri minutios pregatite luni de zile. Apare a doua lebada neagra, care rade toata tabla de sah. In noaptea de vineri, 30 octombrie, izbucneste incendiul la Clubul Colectiv din Bucuresti, soldat cu zeci de morti si raniti.

La fel ca in cazul politistului mort in coloana vicepremierului Oprea, nici acest tragic eveniment nu se lasa cu vreo demisie. Dimpotriva, primarul Piedone anunta sfidator ca este acoperit cu hartii. Este deja prea mult. Prima mare manifestatie botezata ulterior Revolutia Colectiv se inregistreaza marti, 3 noiembrie. Peste 25 de mii de persoane cer in Piata Victoriei demisia lui Ponta, Oprea si Piedone.

In noaptea de marti spre miercuri, Dragnea si Zgonea navalesc in biroul lui Ponta pentru a-l determina sa demisioneze. Il conving intr-un tarziu, iar miercuri dimineata Dragnea se grabeste sa anunte ca la orele 11.00 Victor Ponta isi va anunta demisia. Miercuri, 4 noiembrie, guvernul Ponta este deja istorie.

Istorie ajung si planurile cu guvernul de uniune nationala. Se alege praful de visele liberalilor de a forma un guvern cu uneperistii tradatorului Oprea. Revolutia Colectiv se transforma in cea mai mare miscare de prostest de dupa 90 impotriva clasei politice in ansamblu si impotriva coruptiei. Revolutia anti-coruptie prinde mai toate partidele, pe mai toti liderii generatiei expirate, cu coruptia in brate.

Manifestantii nu mai vor sa auda de politicienii care populeaza azi partidele. Pe strazile capitalei oamenii ies in fiecare zi, timp de o saptamana, de la 18.00 pana spre miezul noptii, cerand in esenta o noua clasa politica si mai putina coruptie. In aceste conditii, varianta Dancu premier cade desi, date fiind ezitarile lui Ciolos, avea sanse bune. Orice alta combinatie cu partide e in aer.

Revolutia Colectiv, a doua lebada neagra, reseteaza cu adevarat jocul. Toate planurile sunt date peste cap. In cele din urma, Dacian Ciolos este convins iar acesta accepta, se pare, cu conditia de a fi lasat sa-si formeze singur echipa.

Marti, 10 noiembrie, in ziua desemnarii lui Dacian Ciolos pentru functia de premier, PSD amorseaza o ultima bomba pe care o arunca in bratele viitorului Guvern, fortand in Parlament majorarea tuturor salariilor bugetarilor cu 10%. A doua zi, in plenul Parlamentului, liberalii voteaza alaturi de PSD cresterea salariilor, un gest ostentativ impotriva presedintelui Iohannis, percept la Cotroceni drept sfidator si incorect.

Klaus Iohannis incepe consultari cu partidele iar dupa cateva zile isi anunta optiunea pentru guvern de tehnocrati. Asta dorea de la bun inceput? Evident ca nu, dar sub presiunea strazii n-a avut de ales.

Relatiile dintre Iohannis si PNL,si asa intr-un proces accentuat de racire, se rup definitiv. Ruptura se vede “cristal clear” la formarea guvernului Ciolos. PSD intra in guvern cu Vasile Dancu, care ajunge doar vicepremier insa peste doua ministere cheie: dezvoltare (banii pentru baroni) si administratie (functii si proiecte in administratie). Pe langa dezamagire,in tabara liberalilor se instaleaza teama ca Dacian Ciolos si tehnocratii lui vor prelua intr-o buna zi partidul.

Tandemul Iohannis – Ciolos conteaza mai degraba pe PSD-ul lui Dragnea pentru a trece de Parlament si intoarce complet spatele PNL, partidul care l-a sustinut in campanie. Cam asa s-a scris istoria “guvernului tehnocrat” pe care nu si l-a dorit nimeni, in afara un public exasperat care le-a urlat politicienilor in fata din toti rarunchii: stop! Coruptia voastraucide!

Tagged , , , , , , , , , ,

Un bou ipocrit:Stelian Tanase…

Sursa: Adevarul

Stelian Tănase „e un om cinstit”… O ştiu prea bine angajaţii TVR, după aproape doi ani cât le-a fost PDG şi acum, după ce a fost înlăturat, de-abia acum, sunt pe cale să afle şi ceilalţi, toţi ceilalţi care au marea şansă să-i citească „filele” de jurnal din perioada de început a şefiei lui la TVR.

Stelian Tănase e un om foarte cinstit. A venit la conducerea acestei mult râvnite instituţii publice extrem de inocent, fără să înţeleagă prea bine nici cum e cu jocurile politice şi pus numai pe făcut fapte bune. Şi săracul de el, încă din primele zile – aşa cum o arată limpede şi clar paginile de jurnal publicate, normal, acum când a fost dat jos, nu atunci când încă era la putere – a început să se lupte cu sistemul netrebnic din jur. Dar să nu vă îndoiţi că în acest timp el n-ar fi rămas profund cinstit…

Şi cum spuneam, absolut întâmplător, la foarte puţină vreme după ce domnia sa a fost dat jos de pe măreţul fotoliu de PDG pe care are delicateţea să-l numească „strapontină”, s-a gândit că ar fi benefic pentru populaţia României să afle cum era el singurul om cinstit, ajuns acolo aşa plin de candoare şi inocenţă, unde s-a trezit încă din primele zile devorat de hiene. Şi ce poate fi mai cinstit decât să publici un Jurnal, mai exact anumite păginuţe, bine ţintite, în care să te iei la trântă tot al naibii de cinstită cu un om care nu mai e pe lumea asta? Pentru că asta face domnul Stelian Tănase. La vreo nouă luni de la moartea lui Valentin Nicolau, director şi preşedinte ale TVR pentru care angajaţii au ieşit în stradă, ca să-l readucă la conducerea instituşiei, Stelian Tănase, cinstit cum e, s-a gândit că a venit momentul potrivit să arunce cu nişte noroi. Şi să spună cum ar fi stat, pare-se, Valentin Nicolau, lângă receptorul unui anume Liviu M., ca să-l ameninţe pe el, imediat ce fusese numit în acea funcţie şi să-i spună că n-ar fi trebuit să accepte. Imaginea e comică, dacă acum, în lumina celor întâmplate, n-ar fi de-a dreptul grotescă. Vi-l imaginaţi pe Valentin Nicolau şoptindu-i cuiva la ureche ce să-i spună lui Stelian Tănase, care deja îşi ocupase scaunul – deci toată acţiunea era absolut fără sens –, iar pe Stelian Tănase „simţindu-l” în umbră, în spatele receptorului, pe acelaşi Valentin Nicolau, spaima lui – de care, de altfel, s-a ocupat rapid şi cinstit şi a făcut tot posibilul să-i închidă posibilitatea de a mai fi membru în CA.

Şi, dacă vă imaginaţi că treaba se opreşte aici, vă înşelaţi. Stelian Tănase îşi etalează – şi zău că merită citite rândurile cu pricina – îşi etalează cunoştinţele despre teatru. Mă rog, cu câteva paragrafe mai sus, printre bârfele despre TVR, CA, PSD şi PNL, stecoară, ca orice fiinţă cultivată şi câteva vorbuliţe despre Beethoven, Celibidache, Karajan… Ca orice intelectual care se respectă şi care în timpul Festivalului Enescu citeşte ziarul în sala de la Ateneu, în timpul concertelor, şi se ridică şi deranjează tot rândul, înainte de primul bis, grăbindu-se cu siguranţă, înspre cine ştie ce treburi importante, care nu suferă amânare, la „strapontina” TVR.

Aşadar, pe data de 11 ianuarie, încep consideraţiile domniei sale despre teatru. Mă rog, încă n-a aflat că piesa e piesă şi spectacolul e spectacol, adică piesa nu se difuzează, piesa e chestia aia care sta la baza spectacolului care se difuzează, dar când eşti cinstit astea sunt amănunte care nici nu mai contează… Iar când eşti un intelectual de mare clasă, nu mai contează absolut deloc. „La Teatrul TV a fost programată piesa lui Nicolau cu titlul licenţios „Zi că-ţi place”, scrie domnul Stelian Tănase. Cum spuneam, că nu e piesă, că e vorba de un film de televiziune, o docuficţiune, realizat de Cornel Mihalache, că e vorba de o distribuţie „aleasă” cum îi place domniei sale să spună, n-are nicio importanţă. Important este că trebuie atacat Valentin Nicolau. Şi încă post-mortem. Şi tot ceea ce urmează serveşte acestui scop. În secolul 21, domnul Stelian Tănase, ca orice om cinstit ( se subînţelege şi „moral”), acuză titlul „Zi că-ţi place” că ar fi licenţios… Oare de cât timp n-o mai fi călcat într-o sală de teatru? Fie şi ca să-şi citească ziarul, ca la Festivalul Enescu… Că are păreri despre un text pe care nu l-a citit şi din care, e absolut evident după felul cum comentează, n-a înţeles mai nimic, n-a înţeles oricum nici faptul că jumătatea aceea de spectacol pe care a văzut-o el la TV era puţin altceva decât textul scris de Valentin Nicolau, e în regulă. Se poartă să comentezi mai ales când n-ai habar. Amuzant este că de sus până jos, el comentează un spectacol de televiziune creat de Cornel Mihalache – care spectacol e un produs artistic distinct de text (cum spuneam, amănunte…) – dar se încăpăţânează să vorbească despre Valentin Nicolau, pentru că omul are o ţintă precisă, trebuie să-şi atace duşmanul. E ca şi cum l-ai ataca pe Shakespeare dacă nu te convinge o montare pe un text de-al lui – asta că tot îl pomeneşte pe Shakespeare de mai multe ori, şi în comentarii, sugerând că dincolo de Cehov şi Shakespeare teatrul nici nu prea există – chestiune de cultură, aşa cum îi şi trebuie unui scriitor şi director al televiziunii publice, nu-i aşa?

Discuţia despre banii investiţi în studio – apropo, s-a filmat în garsoniera lui Cornel Mihalache – şi celelalte cheltuieli o las deoparte. Închei doar scoţând din nou în evidenţă cât de cinstit este domnul Stelian Tănase. Şi am să spun doar atât. Valentin Nicolau a murit pe 13 ianuarie 2015. Cu exact un an înainte, pe 13 ianuarie 2014, a avut loc premiera tv a filmului „Zi că-ţi place!”. Iar pagina de jurnal în care Stelian Tănase scrie că filmul „e prea slab” şi „nu a trecut sticla” este datată 11 ianuarie 2014. Oare cum o fi ştiind Stelian Tănase pe 11 ianuarie cum avea să fie primit filmul pe 13 ianuarie? Vă las pe dvs să judecaţi cât de cinstit este Stelian Tănase şi cât de cinstite sunt paginile de jurnal publicate acum.

Tagged , , , , , , , , , ,

O voma de articol… sau pe ce se cheltuie banii prostilor de contribuabili

Sursa: Hotnews

Liderului UNPR, Gabriel Oprea, ii place sa fie ridicat in slavi din moment ce chipul sau apare in format gigantic pe afisele partidului, Evenimentul Zilei il proclama “cel mai iubit dintre politisti” in articole care glorifica realizarile ministrului de interne iar un inspector de politie i-a dedicat, pe vremea cand Oprea era premier interimar, un editorial elogios. Seful Inspectoratului General pentru Imigrari, chestorul Nelu Pop, scria urmatoarele: “Traiesc sentimente de mare respect si aprecieri, alaturi de ceilalti colegi ai nostri din minister, fata de OMUL MINISTRU si MINISTRUL OM – din fruntea Internelor. (…) De mult asteptam… Si Dumnezeu l-a adus la noi, la Interne, pentru a implini si tine toate acestea, pe domnul GABRIEL OPREA – MINISTRUL OM!”

  • Vezi si pozele publicate duminica de site-ul aktual24 , care nota duminica faptul ca “Scoala de Vara a tineretului UNPR, care a avut loc in acest week-end la Costinesti, a marcat startul unui nou cult al personalitatii in Romania. Cel al generalului Gabriel Oprea, presedintele UNPR.”

Redam mai jos integral textul aparut in numarul 20/2015, aparut in luna iunie, al publicatiei „Migratia si azilul” editata de MAI. (Primul care a semnalat acest articol a fost jurnalistul Catalin Prisacariu pe blogul sau )

“Reverberatia noastra romaneasca si exprimarea publica a bucuriei Zilei Drapelului a primit conotatii inalte prin participarea inimoasa-demna-barbateasca si insufletirea intregii festivitati de catre ministrul nostru, comandantul nostru, Prim-Ministrul interimar domnul GABRIEL OPREA. Traiesc sentimente de mare respect si aprecieri, alaturi de ceilalti colegi ai nostri din minister, fata de OMUL MINISTRU si MINISTRUL OM – din fruntea Internelor.

Noi traim in prezent vremuri normale, de apreciere a oamenilor din partea domniei sale, de acordare a tuturor drepturilor conferite de Lege, de creare a conditiilor normale de munca.

De mult asteptam ziua in care un sef al nostru sa isi aprecieze oamenii, nu numai dupa rezultatele privind statisticile politienesti. De mult asteptam un om care sa ne adune intr-o echipa, sa faca armonie, sa tina la oameni, sa-i determine, sa le ajute familiile celor cazuti la datorie.. De mult asteptam… Si Dumnezeu l-a adus la noi, la Interne, pentru a implini si tine toate acestea, pe domnul GABRIEL OPREA – MINISTRUL OM!

Si politistii, ca si alte categorii profesionale, sunt oameni inainte de toate, si la ei trebuie sa fie loc de a-si putea exprima si trai sentimentele de patriotism, de iubire fata de neam si tara, cu toata demnitatea.

Va multumim domnule GABRIEL OPREA, Viceprim-Ministru pentru Securitate Nationala – Ministrul Afacerilor Interne – Prim Ministru Interimar – pentru redarea deminitatii cadrelor MAI. Sunt sigur ca fiecare membru al familiilor de romani au spus, dupa festivitatea din 26 iunie 2015, de la Miercurea Ciuc, in gand sau cu voce tare ”Sa-i dea Dumnezeu sanatate!”, si odata in plus cei din Ardeal.

Iar noi, politistii, alaturi de celelalte cadre ale ministerului nostru, va raportam domnule Prim Ministru Interimar si va spunem, ca oameni: ne bucuram ca, in sfarsit, avem un MINISTRU OM si un OM MINISTRU.

Cu mana la cascheta, respect si consideratie deosebita

Inspector general,
chestor principal de politie
dr. Nelu POP”

  • Redam mai jos fragemente din articolul elogios publicat in editia de sambata, 29 august, de Evenimentul Zilei. De mentionat ca articolul nu pomeneste un cuvant despre faptul ca Gabriel Oprea este acuzat de plagiat si ca mai multe teze de doctorat coordonate de acesta la Academia Nationala de Informatii sunt suspecte de plagiat, dupa cum au dezvaluit investigatiile realizate de Emilia Sercan si publicate de Hotnews.ro.

“(…) Potrivit multora dintre oamenii legii, este „cel mai iubit” de către polițiști , datorită faptului că, în timpul mandatului său, ei au obținut cele mai multe drepturi. Liderii de sindicat susțin, la rândul lor, că este un om de cuvânt și au cele mai puține critici la adresa sa, ca lider al instituției. „Pot spune că este un om de cuvânt. Întotdeauna a făcut ce a spus”, susține Iulian Surugiu, liderul Sindicatului Național al Agenților de Poliție (SNAP).

(…) Activitatea lui Gabriel Oprea în fruntea Ministerului Afacerilor Interne a fost presărată de evenimente deosebit de importante pentru România. De exemplu, el a fost cel care a inaugurat, anul acesta, sistemul fix pentru detectarea materialelor nucleare și radioactive, amplasat la Punctul de Trecere a Frontierei de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, proiect inaugurat împreună cu reprezentanții Ambasadei SUA. Apoi, joi, unul dintre cei mai căutați pioni care cunosc dedesubturile răpirii jurnaliștilor în Irak a fost adus în țară: Mohammad Munaf.

“Revenit la cârma Ministerului Afacerilor Interne, la începutul anului 2014, Gabriel Oprea a reuşit, într-o perioadă relativ scurtă, să ia unele măsuri fără precedent în activitatea acestei instituţii, dar şi a relaţiilor României cu alte state, privitoare la securitatea ţării, în plan regional. Drepturile şi beneficiile obţinute pentru militari, consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova şi  întărirea parteniaratelor cu SUA şi NATO sunt doar câteva dintre aceste. Vă prezentăm, cu ajutorul Direcţiei de Comunicare a MAI, unele dintre cele mai importante repere ale activităţii vicepremierului Gabriel Oprea.”

Tagged , , , , , , ,