Tag Archives: Rafo

Acum câteva zile, RAFO Onești a reintrat în insolvență, după 5 ani. În presa din Republica Moldova se vorbește de un nou patron

Sursa: Sfin.ro

Compania Petrochemical Holding din Viena, acţionarul majoritar al RAFO Oneşti, a decis să vândă rafinăria la fier vechi, urmând ca terenul să fie folosit ca platformă industrială pentru o serie de proiecte tehnice.

Vândută la fier vechi

Informaţia se regăseşte în propunerea acţionarului majoritar ce urmează să fie discutată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, care va avea loc în data de 18 februarie. „Datorită situaţiei financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei”, potrivit unui comunicat al companiei transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti. Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinerea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice. „Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second-hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare-cumpărare a utilajelor”, se arată în comunicat.

Creditorii au termen până pe 11 decembrie pentru a-și înregistra creanțele, tabelul preliminar al acestora urmând să fie publicat până pe 31 decembrie și definitivat până pe 25 ianuarie 2017. Prima ședință a adunării creditorilor va avea loc cel târziu în data de 5 ianuarie anul viitor.

Magnatul din umbră

Petrochemical Holding deţine 96,51% din acţiunile RAFO, iar restul de 3,48% aparţin mai multor acţionari. La rândul său, Petrochemical Holding este deţinută de către magnatul rus Iakov Goldovsky. Rafinăria de la Oneşti a fost cumpărată în anul 2009 de către Goldovsky, care a deţinut colosul petrochimic Sibur din Rusia până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. El a pierdut controlul asupra Sibur în anul 2002, când a ajuns în curtea Gazprom. Oligarhul a stat atunci în închisoare timp de şapte luni, fiind acuzat de delapidare. Ulterior, el a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochmeical Holding în Austria.

Cronica unui eșec

Ultimul an în care rafinăria din judeţul Bacău a mai produs motorină sau benzină a fost 2008. De atunci, compania face afaceri din vânzarea de active diverse. Cele 43 de benzinării ale RAFO au fost vândute în anul 2009. În toamna anului trecut, acţionarii RAFO Oneşti au aprobat reducerea capitalului cu aproape 2 miliarde de lei, pentru a acoperi pierderile istorice şi pentru a evita dizolvarea companiei. RAFO se află într-o situaţie dificilă de foarte mulţi ani, astfel că reducerea capitalului a avut loc cu scopul de a compensa pierderile reportate, care se ridicau la 1,92 miliarde de lei la finele anului 2013.

Scandal după scandal

De-a lungul timpului, RAFO a fost implicată într-o serie lungă de scandaluri, unele dintre acestea lăsându-se cu ani grei de închisoare. În luna octombrie 2014, omul de afaceri Marian Iancu, fost proprietar al rafinăriei, a fost condamnat definitv la 12 ani de închisoare de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul RAFO, fiind acuzat de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Alături de acesta, au mai fost condamnaţi Constantin Mărgărit şi Octavian Iancu (fratele lui Marian Iancu – n.r.) la câte zece ani de închisoare, Elenkalan Hazrettin şi Alex Martin (fost Akaroglu Cuneyit) la câte nouă ani de închisoare, Marius Turică şi Gheorghiţă Iancu, la câte şapte ani de închisoare, dar şi Silviu Neacşu la doi ani şi nouă luni de închisoare cu suspendare. De asemenea, magistraţii au mai decis să confişte de la Marian Iancu peste 215 milioane de dolari şi 13 milioane de euro.

Acuzaţiile au fost formulate în baza concluziilor din procesul-verbal întocmit de Fisc. Mai exact, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat prin neplata impozitului pe profit în sumă totală de 80,62 milioane de lei şi prin TVA dedus ilegal în valoare de 55,03 milioane de lei, rezultând un prejudiciu total de 135,65 milioane de lei.

Dosarul Carom

Un alt dosar ajuns în instanţă este Carom. În luna decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe Ovidiu Tender la 11 ani şi patru luni de închisoare şi pe Marian Iancu la 13 ani şi opt luni de închisoare, acuzaţiile fiind de înşelăciune şi spălare de bani.
Decizia nu este, însă, definitivă. Tender şi Iancu sunt acuzaţi că au preluat ilegal controlul companiei Carom Oneşti şi au prejudiciat-o cu 143,4 milioane de lei (1.434 de miliarde de lei vechi), sumă stabilită la nivelul anului 2003. Înainte de 1990, Carom SA a făcut parte din Platforma Petrochimică Oneşti. Cei doi oameni de afaceri sunt acuzaţi că au drenat resursele Carom prin intermediul unui circuit financiar complex.

Ce a gândit Ceaușescu

În 1956 Guvernul comunist înfiinţează Platforma Petrochimică Borzeşti, aici fiind construită Rafinăria 1 Oneşti, care procesa ţiţei nesulfuros din ţară.Între 1979 și 1980 a fost pusă în funcţiune Rafinăria 2, care procesa ţiţei sulfuros din import. România mai are acum doar 4 rafinării, 3 funcționale. Dacă în perioada de glorie România avea o capacitate de rafinare de 34 de milioane de tone pe an şi un număr de zece rafinării, astăzi doar trei rafinării mai realizează carburanţi, respectiv Petrobrazi (Petrom), Petromidia (Rompetrol) şi Petrotel (Lukoil), în vreme ce, la Vega, grupul Rompetrol produce bitum. Dintre celelalte, Arpechim se află în conservare, iar statul speră ca investitorii care vor prelua Oltchim să cumpere şi Arpechim, care îi furnizează materie primă. În afară de RAFO, celelalte rafinării din ţară sunt Astra Română, Steaua Română, Dărmăneşti şi Suplacu de Barcău.

Planul lui Ceauşescu a fost să deschidă cât mai multe rafinării, astfel încât să prelucreze ţiţei importat din statele aflate în Orientul Mijlociu, cu care România întreţinea relaţii bune în perioada comunistă. Ulterior, carburanţii erau exportaţi, scopul final fiind aducerea de valută în ţară.

Cum a ,,murit,, RAFO pe mâna Iacubov-Hrebenciuc-Iancu

În 1991 RAFO Oneşti este înregistrată ca societate de sine stătătoare, compania nefiind inclusă în Petrom. A fost privatizată prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacubov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Compania Canyon Servicos este împarțită între firmele Merrydown și Meadowside Management, cu sediul în Insula Navis (paradis fiscal) și sunt conduse de Jorge Rivera și Carlos Apodaca, doi avocați care reprezintă interesele cunoscutului lider PSD Viorel Hrebenciic.

Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. În spatele acesteia se afla Marian Iancu. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.

În 2007 s-au plătit datoriile istorice

RAFO Onești a intrat în procedură de reorganizare judiciară în aprilie 2004, fiind cel mai mare datornic la buget. La acel moment, conform Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație, Gabriel Bivolaru ar fi fost „stăpânul din umbră” al RAFO Onești. La sfârșitul anului 2004, guvernul Năstase a aprobat ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni. În iulie 2005, compania Calder A a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RAFO. În spatele Calder A se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky. În 2007, AVAS a ridicat gajul instituit asupra acțiunilor rafinăriei, investițiile asumate prin contractul de privatizare fiind efectuate. Până în noiembrie 2007, RAFO Onești a plătit toate datoriile către bugetul general consolidat, în suma de 898 milioane de RON (aproximativ 250 milioane euro). Tot în noiembrie 2007, acționarii RAFO Onești au aprobat majorarea capitalului social la 2,01 miliarde lei (570 milioane euro). În mai 2007, RAFO Onești a preluat Rafinăria Dărmănești ca punct de lucru. Rafinăria a fost cumpărată, în anul 2009, de Petrochemical Holding, proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy. Ulterior Goldovskyi a fost arestat pentru șapte luni după care a fost eliberat, a părăsit Rusia și a înființat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri.Pe 3 februarie 2015, compania austriacă Petrochemical Holding, acționar majoritar la RAFO, a anunțat că va închide și va vinde la fier vechi rafinăria de la Onești.

S-a vândut din nou?

În presă din Republica Moldova s-a vorbit despre vânzarea companiei în 2016. ,,Rafinăria petrolieră de la Oneşti, a treia că mărime din România, are un nou proprietar în persoana omului de afaceri Vitali Cebanu. Portalul mold-street.com notează că rafinăria nu mai funcţionează din 2008, perioadă în care Rafo a înregistrat pierderi de peste 400 de milioane de dolari.Contactat de TVR Moldova, omul de afaceri a evitat să dea detalii despre tranzacție,,.

Tagged , , , , , ,

Jurnalista Ondine Gherguţ, la un pas să plătească 300.000 de euro! Happy-end, în procesul cu procurorul Sâmpetru

Sursa: Reportervirtual.ro

Marcel SampetruOndine Gherguţ, jurnalistă la „România liberă”, specializată în investigaţii şi fină cunoscătoare a lumii justiţiei, a câştigat bătălia cu un mare grangure din „sistem”: Marcel Sâmpetru, fost procuror general adjunct al României (alăturat). „În contul lui Marcel Sânpetru, presa a pus îngroparea dosarului Banca Agricolă, în care era cercetat Sorin Ovidiu Vântu, și protejarea unor cercetați penal din cazurile RAFO și „Mafia SRI”. A fost demis din funcția de procuror general adjunct al Romaniei pentru suspiciunea de a-l fi protejat pe Omar Hayssam”, scrie Wikipedia. În ciuda acestor probleme, Sâmpetru a căzut tot în picioare; a ajuns consilier al fostului președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu (aflat acum în conducerea Băncii Naţionale), iar din octombrie 2007 a fost numit adjunct al șefului DGIPI (serviciul secret al poliției, zis şi „Doi ş’un sfert”). Ondine Gherguţ a scris la finele lui 2011 şi începutul lui 2012 o serie de articole prin care susţinea că Sâmpetru nu trebuia numit consilier CSM, fiind un procuror controversat, implicat in multe scandaluri de corupție. Acesta a dat-o în judecată şi i-a cerut daune acceptate iniţial de Judecătoria sectorului 3, care ar fi însemnat costuri de aproximatix 300.000 de euro. La recurs însă, jurnalista a câştigat. Iată ce a scris Ondine Gherguţ pe Facebook, legat de procesul cu Sâmpetru:

OndineIn februarie 2012 m-a dat în judecată pentru că i-am afectat imaginea de procuror IMACULAT. In iulie 2012 , DNA a descins la biroul său de la CSM , punându-l sub invinuire pentru fapte de corupție.

Cu toate acestea, în septembrie 2012, instanta Sectorului 3 m-a PEDEPSIT, oferindu-i despăgubiri materiale si publicarea dispozitivului hotărârii, de 24 de pagini, ca articol de ziar, in alte patru ziare (Jurnalul National, Evz, Adevarul, Libertatea – in ziarele print, plus România Libera pe print si online)

Totul mă costa cam 300.00 de euro. Am făcut recurs la Tribunalul Bucuresti, la un complet de trei judecători, care mi s-a părut extrem de ostil.

La final, doi judecători mi-au admis recursul intru totul ( câștigând, astfel procesul), iar al treilea a făcut opinie separată, considerând că am afectat imaginea lui Marcel Sâmpetru si pentru asta trebuia să-i plătesc despăgubiri și să public dispozitivul hotărârii în patru ziare, plus RL.

Mulțumesc mult tuturor intervenientilor care au sărit să mă apere, respectiv lui STELIAN NEGREA si asociației de jurnalisti pe care o reprezintă; lui DORU MĂRIES si Asociației 21 Decembrie 1989, organizației ActiveWatch si unei organizaiții pentru apărarea drepturilor omului.

De asemenea, vă multumesc, vouă, prieteni, că ați fost alături de mine!

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Dedesubturile redeschiderii procesului „Privatizării ICA”. Lui Voiculescu și Pantiș, judecătorii le-au acceptat contestația condamnării, lui „Menci”, nu!

 Sursa: EVZ
Dan Voiculescu este închis în Penitenciarul Rahova

Mogulul Dan Voiculescu află astăzi dacă va fi eliberat sau dacă va executa cei 10 ani de închisoare primiți în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetare Alimentară.

Deși condamnarea primită de mogul este definitivă, Voiculescu este la un pas de rejudecarea acestui dosar după ce a apelat la o cale extraordinară de atac: „Contestație în anulare”. Asta deși nu au apărut probe noi la dosar, iar cazul se judecă la aceeași instanță.

Cum s-a ajuns în această situație ne explică avocatul Cristian Ene. „Pentru a fi admisă în principiu, o contestație în anulare trebuie să îndeplinească una din șase condiții: dacă cel condamnat nu a fost citat în ultima fază a judecății, dacă nu a avut avocat, dacă judecătorii se aflau în stare de incompatibilitate etc. În cazul Voiculescu, judecătorii au considerat, probabil, că magistrații care au judecat cazul ICA au fost incompatibili, așa că au admis, în principiu, contestația”, consideră Ene. Din experiența sa, procentul de admitere a acestei căi extraordinare de atac, care presupune eliberarea condamnatului și rejudecarea cazului, este de sub 2%. „Asta pentru că, sunt foarte rare cazurile când se încalcă drepturile fundamentale ale inculpaților. În 15 ani de profesie am avut numai trei situații de admitere a contestației în anulare. Au fost atunci niște greșeli clare. Șansele de reușită sunt identice cu ale unui câștig la loterie”, a completat Ene. Apărătorul consideră că cei cărora li s-a respins deja cererile au invocat, probabil, alte situații și „nu au convins instanța să le analizeze pe fond contestațiile”.

Lupașcu vrea rejudecare

În cazul lui Dan Voiculescu totul a pornit de la judecătorii Dan Lupașcu și Viorica Costiniu, cei care au admis „în principiu”, pe 15 octombrie 2014, judecarea contestației pe fond. Pe 13 decembrie, completul format din Dan Lupașcu și Isabelle Tocan, cea care a înlocuit-o pe Costiniu, nu a căzut de acord pe acest dosar. Lupașcu vrea rejudecarea cazului, Tocan vrea menținerea condamnării lui Voiculescu. Astăzi, o a treia judecătoare, Corina Dăescu, va înclina balanța.

Chiar în cazul condamnaților din dosarul ICA, hotărârile judecătorilor pe admiterea „în principiu” a acestor contestații au fost contradictorii. O parte dintre cei condamnați trag speranța că procesul lor se va rejudeca și că vor fi eliberați, alții au pus punct judecății, cererile lor fiind respinse definitiv.

În prima categorie se află Voiculescu și Sorin Pantiș. Contestațiile lor în anulare au fost acceptate, pe 15 octombrie, de judecătorii Lupașcu și Costiniu. Pantiș are o condamnare de 7 ani. În cazul ambilor, decizia va fi luată de același complet de divergență: Lupașcu, Tocan și Dăescu. Un alt „norocos” este Corneliu Popa, fostul director al Agenţiei Domeniilor Statului (ADS). Pe 8 decembrie anul trecut, judecătorii Bogdan- Florin Voinescu și Daniel Donțete au admis „în principiu” contestația. Popa a fost condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul privatizării ICA. Următorul termen a fost stabilit pentru 13 ianuarie 2015.

Flavius-Adrian Pop a fost condamnat la 5 ani de detenție cu executare. A contestat decizia definitivă și cererea i-a fost admisă „în principiu”, pe 4 noiembrie 2014, de judecătorii Bogdan -Florin Voinescu și Victor Voinea. Următorul termen a fost stabilit pentru 13 ianuarie.

Craiu: „Ești un nenorocit patetic”

Mihai Craiu, fost director general al trustului Intact, a răspuns dur la criticile din închisoare ale lui Voiculescu. „Nu mi-am ascuns niciodată lupta împotriva ta și am spus tot timpul adevarul: ești doar un nenorocit patetic din cauza cărora stau în pușcărie mulți oameni, deși doar tu – autorul de mână lungă- ar trebui să zaci acolo”, arată fostul partener de afaceri al lui Voiculescu.

El continuă: „Cum să-i spui tu Cameluței că i-ai donat acțiunile grupului numai pentru a nu plăti impozitele legale aferente unui contract de vânzare de acțiuni? Donația având caracter revocabil, puteai oricând să-i iei Cameliei înapoi cadoul tău dacă televiziunile tale și Cameluța ar fi făcut figuri, iar natura a reglat lucrurile și donația ți-a fost revocată de statul român pe principiul confiscării extinse. Ești doar un nemernic mitoman, ticălos de profesie …ești generația ta pierdută și pe care nimeni nu vrea să o regăsească”, îi răspunde Mihai Craiu. Replica vine în contextul în care, cu o zi înainte, Voiculescu își acuza fostul partener de afaceri că este acolitul dușmanilor săi politici și că, împreună cu Sorin Oancea și Dan Andronic, va fi judecat „de Dumnezeu și de justiție”.

Contradicțiile magistraților în contestațiile în anulare

Vlad Săvulescu, fost director al Direcției Privatizare a ADS, a fost condamnat la 6 ani de închisoare. Și în cazul său a fost admisă „de principiu” contestația în anulare. Pe 10 decembrie 2014, doi dintre judecătorii Viorica Costiniu, Daniel Donțete și Luchian Constantinescu au votat pentru admiterea „în principiu” a contestației. Următorul termen este stabilit pentru 21 ianuarie 2015.

Gheorghe Sin, fost membru în adunarea generală a acționarilor a ICA București și condamnat la o pedeapsă de 4 ani de închisoare cu suspendare a atacat decizia definitivă și, pe 28 noiembrie 2014, Curtea de Apel București i-a respins, definitiv, contestația în anulare.

La fel a pățit Gheorghe Mencinicopschi, nutriționistul preferat al lui Dan Voiculescu și fost director general al ICA. El a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare. Pe 1 octombrie anul trecut, contestația în anulare depusă de el nu a fost admisă nici măcar „în principiu”, fiind respinsă definitiv.

Avocații GRIVCO, compania înființată de Dan Voiculescu, au făcut contestație în anulare față de decizia Curții de Apel care a condamnat firma la plata unui prejudiciu de 60 milioane de euro. Pe 15 octombrie, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă. În aceeași zi, unei alte firme implicată în spălarea de bani de la privatizarea ICA, Companiei de Cercetări Aplicative și Investiții, i s-a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.

Alte cazuri celebre

În alte cazuri celebre, dosarele Rompetrol sau Rafo, aceeași Curte de Apel a luat în discuție mai multe contestații în anulare. Cererile depuse de Toader Găurean, Sorin Pantiș și Victor Eros au fost respinse ca inadmisibile.

Cazuri celebre de complete de divergență

Magistrații care fac parte din completele de judecată nu cad de acord de fiecare dată când vine vorba de luat o decizie. În aceste situații, intervine un al treilea judecător care inclină decisiv balanța. „Evenimentul zilei” a identificat două cazuri mediatizate în care a fost necesară intervenția altui judecător pentru a se lua o decizie.

În martie 2014, la Curtea de Apel Pitești s-a luat decizia de eliberare din arest a polițistului Cristian Cioacă (foto), cu „scorul” de 2 la 1. Judecatorii Gheorghe Diaconu, Anda Mihaela Pluteanu și Elena Minodora Rusu au făcut parte din completul de divergență care a judecat cererea de revocare a arestării preventive a polițistului Cristian Cioacă. Diaconu, împreună cu Pluteanu, au considerat că Cioacă trebuie, după un an și trei luni să iasă din arest preventiv. Nu aceeași părere a avut-o judecătoarea Elena Mi nodora Rusu Ulterior, Cioacă a fost condamnat la 22 de ani închisoare pentru uciderea avocatei Elodia Ghinescu.

În mai 2013, judecătoarea Camelia Bogdan s-a aflat în complet de di vergență pe când judeca dosarul lui Gheorghe Copos (foto), Loteria 1. Ea a propus ca procesul să continue cu avocați din oficiu. În final ea a fost îndepărtată din dosar. Colegul său, Gheorghe-Tudorel Zgondea, nu a fost de acord și s-a ajuns la complet de divergență, iar Camelia Bogdan a fost îndepărtată din dosar.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,