Tag Archives: razboi impotriva banilor

Războiul împotriva banilor

Sursa: Sfin.ro

Războiul împotriva banilor este acum un fenomen global: sub pretextul urmăririi activității criminale, guvernele de pretutindeni se abat asupra tranzacțiilor care nu sunt monitorizate sau controlate.

Cu toate acestea, rezultatele acestui război îi dezvăluie adevăratul scop țintit de guverne: urmărirea cetățenilor și a veniturile impozabile ale acestora.

Războiul împotriva numerarului este de fapt un război împotriva comerțului, sau, mai degrabă, împotriva oricăror activități ce nu pot fi monitorizate și controlate de către guvern. Guvernele supraviețuiesc și se dezvoltă pe baza producției realizate de restul societății, și, ca urmare ele încearcă să restricționeze crearea de bogăție numai la acele zone în care aceasta poate fi înregistrată și redistribuită.

Războiul împotriva numerarului atrage atenția tuturor. Ceea ce oamenii s-ar putea să nu știe, totuși, este că războiul actual este doar cea mai recentă versiune a unor politici guvernamentale care sunt aplicate de foarte multă vreme. Politici similare au apărut de-a lungul istoriei, unele chiar datand din antichitate.

Un exemplu notabil a avut loc în China, în timpul perioadei “statelor beligerante”, aproximativ 475-221 î.Hr.. În această eră s-au produs unele dintre cele mai mari contribuții ale Chinei la dezvoltarea filozofiei și a tehnologiei, dar, din păcate, epoca a reprezentat, de asemenea, o perioadă de războaie și de centralizare politică, care au dus în cele din urmă la unificarea Chinei sub dinastia Qin în anul 221 î.Hr..

De-a lungul acestei ere, ideile “legaliste” au fost din ce în ce mai proeminente, și au inspirat o serie de “inovații” în ordinea publică, inclusiv referitoare la legi și la reglementări similare cu războiul modern împotriva bani.

Legaliști cum ar fi Shang Yang (în statul Qin) au fost în principal preocupați de sporirea puterii statului, în special prin organizarea și controlul rigid al cetățenilor. Ei au fost deosebit de ostili clasei comercianților, pe care i-au oprimat. După cum explica profesorul Mark Lewis de la Stanford,

Shang Yang … a inițiat o serie de reforme pentru a încuraja agricultura, care asigura aprovizionarea armatei și a susținea din punct de vedere economic statul, precum și pentru a descuraja comerțul, care se dovedea mai greu de impozitat. … [Cartea Domnului Shang] vorbește, de asemenea, despre măsuri împotriva negustorilor, inclusiv înregistrarea robilor deținuți de comercianți și folosirea muncii lor ca formă de plată a dărilor, creșterea taxelor aplicate vânzătorilor și a taxelor pe bunuri în tranzit, precum și înregistrarea gospodăriilor comercianților ca “oameni inferiori.” Ca atare, acestor familii nu le-a fost permis să poarte haine de mătase sau să călărească, și li s-a prelungit perioada pentru care trebuiau să presteze serviciul militar în garnizoanele de la frontiera. (Lewis, 1999, p. 613)

În fața dezvoltării comerțului – care nu au contribuia în mod direct la creșterea statului – Shang Yang și alții au încercat să pedepsească și să stigmatizeze clasa comercianților, asigurându-se în același timp cât un număr cât mai mare de sunt înregistrate și impozitate.

Interesant, legaliștii au fost, de asemenea, în mare parte responsabili de instituirea proprietății private asupra terenurilor în unele părți din China. Dar această reformă aparent laissez-faire a reprezentat de fapt un truc: ca sa deții terenuri trebuia să le înregistrezi, ceea ce a permis guvernelor să monitorizeze și să înregistreze populația pentru luarea în serviciul militar. Proprietatea privată a fost, prin urmare, un preț pe care statele au fost dispuse să îl plătească. De asemenea, un capitol pierdut din Arta Războiului a lui Sun Tzi indică faptul că, în această perioadă terenurile erau folosite ca mijloc de plată a birurilor, aducându-i astfel pe țărani sub controlul statului (Sawyer, 1994, pp. 248-256).

S-ar putea spune mult mai multe despre această epocă sau despre politica războiului împotriva banilor de-a lungul istoriei. Dar problema de bază tinde să fie aceeași: statele nu pot supraviețui sau nu se pot dezvolta fără capacitatea de a-și impozita în mod sistematic cetățenii. Din acest motiv, ele își fixează privirea asupra istoriei financiare a cât mai multor persoane. Foarte important, acest lucru înseamnă, de asemenea, că protejarea acestor informații de ochii indiscreti poate reprezenta un mijloc de a ține în frâu puterea statului.

Razboiul impotriva banilor

***

Acest articol este o traducere după The War on Cash is Ancient.

Tagged , , , , , , ,