Tag Archives: rise project

Benzinariile SOCAR – Bani spalati in familie | Saptamana Financiara

În 2014, la început, un azer și-un turc cărau de zor prin București sacoșe pline cu sute de mii de euro. Banii proveneau de la filiala Socar din România și au ajuns la fratele celui care o conducea. Erau taxe neplătite la stat și profituri ilegale. Atunci, grupul petrolier de la Marea Caspică își dezvolta rețeaua locală de benzinării. 

Cash-ul plimbat cu sacoșa fusese spălat printr-un circuit de firme-fantomă.

Hamza Karimov, directorul general al Socar Petroleum, filiala implicată în ancheta procurorilor. Foto: Andreea Alexandru/Mediafax Foto.

Hamza Karimov avea 23 de ani când a venit la București, în 2007, să conducă prima filială a grupului de petrol și gaze al statului azer. Tural Karimov, fratele lui vitreg, a ajuns mai târziu la București și s-a lansat în afaceri imobiliare de milioane de euro, trecând o scurtă perioadă și prin departamentul de achiziții al Socar .

Tatăl celor doi, Tahir Karimov, a fost până recent o figură politică importantă în Azerbaidjan, guvernator al raionului Salyan, situat la circa 100 de kilometri de Baku, capitala statului de la Marea Caspică. Karimov senior a fost schimbat din funcție în martie 2016 de Ilham Aliyev, șeful autoritar al statului azer.

Mezinul familiei Karimov a fost arestat în urmă cu o lună și jumătate la București pentru evaziune și spălare de bani.

BANI LA SACOȘĂ Tural Karimov a fost acuzat, la sfârșitul lunii iunie, că a coordonat o rețea de firme și interpuși, prin intermediul cărora a păgubit bugetul public și a spălat banii proveniți din evaziune. Operațiunile frauduloase, spun procurorii, s-au derulat în prima parte a anului 2014.

În prima linie s-au aflat două firme bucureștene, Latina Admin Imob și Intermarket Trade SRL. Ambele au primit bani de la Socar Petroleum pentru construirea unor benzinării. Fără experiență în domeniu, cele două SRL-uri au subcontractat lucrările și serviciile aferente, dar nu o dată, ci de două ori, umflând astfel artificial achizițiile. Sumele în plus pentru lucrările și serviciile fictive au diminuat valoarea taxelor plătite la stat și au alimentat conturile unei alte firme – AM&T Construcții Metalice.

De aici au intrat într-un circuit de firme-fantomă și au ajuns, la final, în mâinile lui Tural Karimov. În total, procurorii au calculat că 4,39 milioane de lei (aproape 1 milion de euro) au ajuns, în pungi, în mai multe tranșe, la Karimov junior.

În acte, SRL-urile din prima linie erau deținute de offshore-ul cipriot, Naltrinda Ltd.

Documentele firmei cipriote îi listau ca proprietari pe avocatul român Emanuel Teodoru, 42 de ani, și pe fosta lui soție. Naltrinda Ltd era controlată de alte două offshore-uri, iar acestea erau deținute de cei doi Teodoru.

DOCUMENT. Firme offshore interpuse au fost folosite pentru a ascunde identitatea beneficiarilor

Avocatul Emanuel Teodoru ne-a explicat: “Intelektus Network și Anonimis Management sunt acționarii fiduciari ai Naltindra. Un client a apelat la serviciile unui avocat care m-a contactat pe mine ca să înființăm aceste companii. Nu pot să vă spun cine este beneficiarul real. Pot să vă spun că eu nu mai am nici o treabă cu aceste companii. Nu am fost chemat de procurori. Nu îi cunosc pe Hamza și Tural Karimov”. Teodoru nu a dorit să spună numele avocatului care a apelat la el pentru înființarea firmelor offshore.

Unul dintre colaboratorii casei “Teodoru și Asociații” a fost Valeriu Timuș, 34 de ani, avocatul filialei Socar Petroleum încă de la înființarea ei, în 2011, pe scheletul unei companii locale. Valeriu Timuș ne-a spus că a lucrat pentru Teodoru înainte să colaboreze cu divizia grupului azer: “Am încetat orice colaborare cu Socar Petroleum acum mai bine de doi ani. La acel moment, nu exista nicio problemă cu vreun dosar penal. Contractul de asistență juridică cu Socar a fost încheiat cu cabinetul meu, nu mai colaboram atunci cu domnul Teodoru”.

Valeriu Timuș a furnizat serviciile juridice către Socar în tandem cu avocatul Stelian Mic. Acesta din urmă a asigurat ulterior asistență juridică și pentru una din companiile imobiliare ale lui Karimov junior: “Pe domnul Tural Karimov l-am cunoscut la Socar, lucra în departamentul de achiziții, dar nu știam că firma MTK din Turcia e a lui. Am fost contactat direct de administratorul companiei (n.r.- Andreea Gabriela Irinie, acuzată în dosarul penal). Am încetat colaborarea cu Socar Petroleum în ianuarie 2014″.

Contactată telefonic, Andreea Gabriela Irinie, administrator și al Intermarket Trade, ne-a spus că nu poate da detalii despre acest caz, motivând că ar încălca astfel dispozițiile primite de la procurori.

Reporterii RISE Project au mers la sediile celor două firme bucureștene implicate în evaziune, dar nu au găsit pe nimeni.

În actul de acuzare, procurorii susțin că azerul Bayram Rzazade, 23 de ani, reprezentantul legal al offshore-ului cipriot, a gestionat operațiunile financiare și a acționat ca interpus al lui Tural Karimov.

Una dintre benzinăriile inaugurat de Socar în 2014. Foto: Alexandru Hreniuc/Mediafax Foto

De partea celalaltă, AM&T Construcții Metalice era deținută, la momentul operațiunilor, de frații Naci și Guneș Kenan, cetățeni români de origine turcă. Compania susține că a construit opt din cele 34 de benzinării pe care le deține Socar în România.

Extras din referatul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Guneș Kenan a fost acuzat că i-a livrat sacoșele cu bani lui Tural Karimov, uneori direct, iar alteori prin intermediul lui Rzazade. Guneș Kenan nu a răspuns întrebărilor trimise de RISE Project, iar Rzazade, aflat acum sub control judiciar, nu a putut fi contactat.

Karimov junior a cedat compania turcă MTK Group, implicată în tranzacțiile imobiliare, cu doar o lună înainte să fie arestat la București. Cel care i-a preluat afacerea a fost azerul Umid Abuzarli, care împarte aceeași clădire în Baku cu familia Karimov, potrivit documentelor obținute de RISE Project.

În documentele companiei MTK Group, Tural Karimov figura cu reședința oficială într-un apartament din București, din strada Dinu Vintilă. Apartamentul a fost folosit până atunci atât de fratele său Hamza Karimov, cât și de Socar Assets Company – prima filială a grupului azer.

Dosarul penal în care a ajuns să fie implicată celalaltă filială a provocat modificări la vârful acesteia.

În iulie 2016, consiliul de administrație al Socar Petroleum a numit un director cu mandat limitat, pe lângă Hamza Karimov, ca să reprezinte filiala în relația cu autoritățile române și să-i conducă operațiunile curente.

Hamza Karimov, directorul general al Socar Petroleum, ne-a declarat: “Informațiile procurorilor sunt false. Socar nu are nicio legătură cu această poveste. Dacă alții au făcut ceva, Socar nu este responsabil. (…)Fratele meu este un om foarte bun, a investit mult în România. El nu mai lucrează la Socar. (…) Vă pot spune că Socar o să continue dezvoltarea rețelei de benzinării. Aceste acuzații sunt false, sunt persoane și companii care au o problemă cu activitatea Socar “.

Directorul filialelor Socar ne-a mai spus că nu a fost citat de procurori în acest caz și că a plecat pentru o scurtă perioadă din țară: “Eu am plecat din România pentru Jocurile Olimpice. Sunt vicepreședintele Federației de Judo din Azerbaidjan”.

Grupul Socar, sponsorul oficial al Euro’ 2016, ultimul campionat european de fotbal, are un rol cheie în planurile României de a-și reduce dependența energetică față de Rusia. Proiectul strategic poartă numele AGRI și presupune construirea unui gazoduct pe ruta Baku (Azerbaidjan) – Kulevi (Georgia) – Constanța (România), cu o capacitate de 7 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care aproape o treime ar urma să fie consumate în România. Relațiile dintre Azerbaidjan și Occident sunt însă tot mai afectate de acțiunile interne ale regimului de la Baku, acuzat că încalcă constant drepturile omului.(Detalii, AICI)

Source: Benzinariile SOCAR – Bani spalati in familie | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , ,

9 milioane de euro platiti pentru curatenie in Spitalul Universitar unde MOR pacientii datorita infectiilor intraspitalicesti

Sursa: Riseproject.ro

Pentru serviciile de curățenie prestate de personalul firmei Universal Med Cleaning, spitalele bucureștene plătesc sute de mii de euro într-un an. Banii nu sunt însă îndeajuns pentru crearea unor medii aseptice – după cum o dovedesc decesele răniților de la Colectiv. FOTO: Pagina web a Universal Med Cleaning.

În ultimii cinci ani, o singură firmă a drenat milioane de euro din bugetul spitalelor bucureștene, în contul unor servicii de igienizare și dezinfecție. Printre acestea, și spitalele în care au murit cu zile, doborâți de septicemie, răniții focului de la clubul Colectiv.
Unitățile sanitare din București cheltuiesc bani mulți pentru curățenie, însă o fac în așa fel încât de pe urma acestor investiții profită în primul rând o companie privată, căreia i se pun în brațe contracte uriașe, fără filtrul unor licitații care să asigure o competiție reală de piață.


Ferestre, uși, noptiere, paturi, podele  și orice altceva peste care poate aluneca un mop sau o lavetă au fost lustruite, pe sume mari de bani, de societatea Universal Med Cleaning (UMC), din 2010 încoace.

Toate obiectele și instrumentele dintr-un spital care intră în contact doar cu pielea pacienților – nu și cu sângele lor –  sunt igienizate, pe scară mare, la nivelul Bucureștiului, de această companie privată.

9 milioane de euro în cinci ani

Reporterii RISE Project au inventariat aproximativ 20 de acorduri cadru încheiate între unități sanitare din București și UMC. Totalul sumelor stipulate în aceste contracte este amețitor: aproximativ 38 de milioane de lei – circa 9 milioane de euro, în ultimii cinci ani.

Cea mai mare parte a licitațiilor pe care UMC le-a câștigat la spitalele din București au fost adjudecate fluierând, din poziția de unic ofertant. A participat singură la licitații și, fără emoții, le-a câștigat.

În câteva cazuri, în care a avut, totuși, concurenți, aceștia au fost descalificați de către organizatorii licitațiilor, fiindcă nu îndeplineau criteriile impuse în caietul de sarcini.

Câteva exemple de acorduri cadru, încheiate pe sume foarte mari între UMC și unitățile sanitare din Capitală:

–  cu Institutul de Oncologie Fundeni, Ianuarie 2013, pentru de 7,16 milioane de lei. Licitație cu un singur participant. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

– cu Institutul de Cardiologie „C.C. Iliescu”, Februarie 2015, pentru 6,3 milioane de lei. Licitație cu un singur participant. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

– cu Spitalul „Sfântul Ioan”, Iulie 2014, pentru 5,17 milioane de lei. Licitație cu doi participanți. Al doilea a fost descalificat. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

UMC face curat inclusiv în spitalele în care victime ale incendiului de la clubul Colectiv au fost ucise de infecțiile dobândite după internare.

Spitalul Universitar, de exemplu – locul de unde Alexandru Hogea a contractat bacteria care i-a provocat un șoc septic, după cum a dezvăluit Gazeta sporturilor – este unul dintre clienții acestei companii de igienizare.

Cu o lună înainte de incendiul de la clubul Colectiv, Spitalul Universitar a angajat, invocând „situația de urgență extremă” – adică fără să organizeze licitație, ci doar o negociere directă – serviciile UMC, contra 100.000 de lei. La fel se întâmplase și cu trei luni în urmă, în iulie, când, făcând tapaj tot de „o situație de urgență extremă”, spitalul a încheiat cu UMC un contract asemănător.

ACTUALIZARE: Într-un răspuns transmis RISE, conducerea de la Universitar spune că a apelat la serviciile UMC, în maniera descrisă mai sus, pentru a suplini lipsa acută de îngrijitoare de la unitatea de primiri urgențe (UPU) a spitalului.

Cu excepția situației de la UPU, curățenia și igienizarea sunt făcute de personalul propriu al spitalului, nu prin angajarea unor servicii externe, spun cei din conducerea unității sanitare. Răspunsul integral al Spitalului Universitar, referitor la relația comercială cu UMC, AICI.

Spitalul de Arși – locul unde trei victime ale focului de la clubul Colectiv au fost omorâte de infecțiile intraspitalicești, potrivit mărturiei pe care doctorii au făcut-o în Gazeta sporturilor – este, de asemenea, în portofoliul de clienți ai UMC.

La Spitalul de Arși, UMC face curățenie și astăzi. Captură video: Sergiu Brega.

La Spitalul de Arși, Universal Med Cleaning face curățenie și astăzi. CAPTURĂ VIDEO: Sergiu Brega.

În Octombrie 2013, Spitalul de Arși a semnat un acord cadru în valoare de 1,69 milioane de lei cu UMC, pentru livrarea unor servicii de curățenie și dezinfecție, în decursul a doi ani.

NOTĂ: Banii care apar în acordurile cadru nu sunt neapărat aceiași cu cei virați, în final, în contul UMC. Ei reprezintă plafonul maxim până la care spitalele pot să contracteze servicii de curățenie de la această firmă, într-o perioadă delimitată de timp.

Banii propriu-ziși, plătiți la umbra acestor acorduri cadru, sunt virați prin niște contracte care se numesc „subsecvente”, însă acestea nu sunt mereu făcute publice de spitale – de aici, greutatea urmăririi lor.

De exemplu, Spitalul de Arși a anunțat contracte subsecvente de circa 1,05 milioane de lei, în contul acordului cadru de 1,69 milioane de lei, semnat în Octombrie 2013 cu această firmă.

Contractele subsecvente, decurgând din acordul cadru de 1,69 milioane de lei, pe care Spitalul de Arși le-a publicat pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Contractele subsecvente, decurgând din acordul cadru de 1,69 milioane de lei, pe care Spitalul de Arși le-a publicat pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Dezinfectarea blocurilor operatorii și a secțiilor de ATI, unde au fost îngrijite victimele incendiului de la Colectiv cade, de asemenea, în sarcina UMC.

Prin caietul de sarcini al licitației pe care UMC a câștigat-o la Spitalul de Arși i s-a trasat obligația inclusiv de a dezinfecta secția de Anestezie și Terapie Intensivă. FOTO: Captură din caietul de sarcini al licitației.

Prin caietul de sarcini al licitației pe care UMC a câștigat-o la Spitalul de Arși, în Octombrie 2013, i s-a trasat obligația inclusiv de a dezinfecta secția de Anestezie și Terapie Intensivă. FOTO: Captură din caietul de sarcini al licitației.

Patronul UMC: „În general, ca idee, nu am de comentat”

RISE Project a luat legătura telefonic cu directorul și co-asociatul UMC, Andrei Valoschi-Nencescu, pentru a-i solicita să descrie, detaliat, în ce constă activitatea pe care o prestează în spitale și felul în care ajunge să câștige aproape toate licitațiile de igienzare organizate de unitățile sanitare din Capitală.

Andrei Valoschi-Nencescu: Ce să vă zic? Eu nu pot să comentez treburile astea. Mai ales, fiind vorba de presă, m-am obișnuit ca să nu comentez pentru că orice aș spune iese altceva în presă. M-au tot sunat de-a lungul timpului tot felul de oameni. Nu știu nici cu cine vorbesc, vorbesc doar la un telefon. Doar v-ați prezentat și-atâta tot. N-aș putea să vă dau niciun fel de detalii.

Reporter: Putem să vorbim prin e-mail, dacă vă deranjează să vorbim la telefon.

Din punctul meu de vedere, dacă vreți să comunicăm, puteți să-mi trimiteți și pe e-mail. Dar, în general, ca idee, nu am de comentat vizavi de activitatea mea.  

Luați foarte mulți bani de la spitalele de stat.

De obicei, spitalele sau unitățile care au contract ar trebui să comenteze ele. Eu nu fac decât să-mi treaba. Eu nu am contracte doar cu spitalele publice.

Pe site-ul firmei dvs. scrie că aveți doar contracte cu spitalele de stat.

E posibil să nu fie actualizat la minut site-ul.

I-am trimis lui Andrei Valoschi-Nencescu câteva întrebări, pe e-mail, puțin mai târziu. Patronul UMC a rămas pe poziții: „Politica firmei noastre nu ne permite să comentăm aspecte contractuale legate de clienții noștri”.

Una dintre întrebările pe care Valoschi le-a lăsat nerăspunse era aceasta: „Cum comentați faptul că mai mulți pacienți internați la două dintre spitalele cu care firma dumneavoastră are contract de igienizare- Spitalul Universitar și Spitalul de Arși – au decedat, luna trecută, din cauza unor infecții intraspitalicești? ”.

Acordul cadru pe care Spitalul de Arși l-a încheiat, în Octombrie 2013, cu Universal Med Cleaning. Trei dintre firmele care au concurat UMC la această licitație au depus oferte consideraate inadmisibile de spital. ILUSTRAȚIE: Sergiu Brega.

Acordul cadru pe care Spitalul de Arși l-a încheiat, în Octombrie 2013, cu Universal Med Cleaning. Trei dintre firmele care au concurat UMC la această licitație au depus oferte considerate inadmisibile de spital. ILUSTRAȚIE: Sergiu Brega.

Purtător de cuvânt de la Spitalul de Arși: „Fir-ar a dracului de viață!”

RISE Project a luat legătura și cu Adrian Stănculea, medic anestezist și purtător de cuvânt al Spitalului de Arși, pentru a-i cere informații despre contractul pe care unitatea sa sanitară îl are cu UMC.

Stănculea e cel care a declarat public, la începutul acestei luni, că trei dintre răniții de la clubul Colectiv, îngrijiți la acest spital, au murit din cauza mediului infestat în care au fost ținuți.

La auzul întrebărilor legate de firma UMC, doctorul a explodat: „Chiar nu știu! Eu sunt medic până una alta, fir-ar a dracului de viață! De dimineață, stau numai pe telefoane și nu mai am timp să-mi văd bolnavii. (…) M-au sunat cinci ziariști de astăzi dimineață. (…) Faceți, vă rog, cerere la spital și vi se va răspunde!”.

Ulterior, am trimis întrebările, prin e-mail, către conducerea Spitalului de Arși. Până la această oră, nu am primit răspuns. Întrebări similare am trimis și la Spitalul Universitar, la Institutul de Cardiologie „C.C. Iliescu”, la Spitalul „Sfântul Ioan” și la Institutul Oncologic Fundeni – în încercarea de afla de ce serviciile prestate de UMC sunt considerate atât de utile și recompensate cu sume uriașe de bani, în ciuda ratei ridicate a îmbolnăvirilor intraspitalicești. Nici de aici nu am primit încă răspunsuri. 

Profituri de până la 30 la sută pentru patronii UMC

Universal Med Cleaning a fost înființată în 2004, sub numele de Pharma Global Expert. Și-a luat numele actual în 2009, când și-a și schimbat obiectul de activitate în cel de astăzi: curățenie generală a clădirilor.

Acesta este mențiunea din Monitorul Oficial referitoare la transferul firmei Extremis Agroserv 2001, de pe numele lui Predescu și Valoschi pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, potrivit dezvăluirilor Adevărul. FOTO: Monitorul Oficial.

Acesta este mențiunea din Monitorul Oficial referitoare la transferul firmei Extremis Agroserv 2001, de pe numele lui Predescu și Valoschi pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, potrivit dezvăluirilor Adevărul. FOTO: Monitorul Oficial.

Storcând bani de la spitalele de stat din București, UMC a obținut, în anumiți ani, rate ale profitului de 30 la sută.

În 2014, de exemplu, din încasări totale de 7,8 milioane de lei, 2,3 milioane de lei a reprezentat partea patronilor.

UMC este deținută azi de Andrei Valoschi-Nencescu și Florian-Cătălin Predescu, ambii în vârstă de 37 de ani.

Despre Valoschi și Predescu, Adevărul a scris că, în 2009, pentru a scăpa de datoriile unei firme pe care o dețineau împreună – Extremis Agroserv 2001 – ar fi trecut-o pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, care nu făcuseră afaceri în viața lor.

Una dintre ele, tânăr crescut la casa de copii, care abia avea ce mânca și care tocmai își pierduse actele de identitate.

Potrivit Adevărul, pe numele aceluiași amărât fuse trecută și o firmă de curățenie deținută de italianca Giannina Veneruzzo (60 ani) – acționară și ea, până în 2009, a UMC.

Giannina Veneruzzo este asociată la grupul de firme Magipi, care face curat în numeroase mall-uri și hipermarket-uri din țară. Patronul de astăzi al UMC, Andrei Valoschi-Nencescu, este asociat și el, alături de Veneruzzo, la una dintre firmele grupului Magipi.

Centrul de Investigații Media a publicat, anul trecut, o anchetă despre felul în care UMC ar fi primit contracte, fără licitație, de la Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală.

Calculele RISE Project spun că acest spital este pe primul loc în topul unităților sanitare abonate la serviciile UMC, cu contracte de circa 10,5 milioane de lei semnate între 2011 și 2014.

P.S.: Până ne alfabetizăm cu limba bolilor terminale, o cititoare ne-a atras atenția că se spune „infectare” și nu „infestare”, în cazul bacteriilor care provoacă septicemia și, mai apoi, moartea. Am verificat, are dreptate, așa că am făcut cuvenita rectificare în titlu.

Ionuț Stănescu

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Fals si uz de fals prezidential

Sursa: Comisarul

O tăcere grea și vinovată s-a așternut peste presa din România! Este aproape incredibil ce se întâmplă! Băi, oameni buni, adevărata știre nu este că președintele României, Klaus Iohannis, a pierdut o casă în centrul Sibiului! Adevărata știre este că începând de joi, mai bine zis după redactarea oficială a dispozitivului hotărârii Tribunalului Brașov, soția președintelui, doamna Carmen Iohannis, va putea fi acuzată oficial de fals și uz de fals! Infracțiuni pentru care se poate și se face pușcărie! Dosarul închis în mod suspect de parchetul local în 2009 va trebui redeschis. Despre dosarul transmis de DIICOT la DNA, pe aceeași speță, s-a așternut, de asemenea, tăcerea.

Noi v-am spus acum nici o lună, pe 16 octombrie, să rețineți o poză făcută de un personaj în biroul președintelui EXCLUSIV/REȚINEȚI această FOTOGRAFIE din BIROUL președintelui Iohannis!

În restul amănuntelor nu mai are rost să intrăm. Probabil că în zilele următoare, în cele din urmă, vor publica toți toate amănuntele.

Însă ancheta, cu toate documentele o puteți citi pe Riseproject.ro.

Tagged , , , ,

De ce castiga Gemedica lui Oprescu toate licitatiile la cel mai mare Spital din Bucuresti? Pentru ca medicii din comisia de licitatie lucreaza la Gemedica…simplu, nu?

Sursa: Riseproject.ro

O unitate pentru arși, superechipată și ultracostisitoare, nu a fost pusă în funcțiune pentru a trata victimele incendiului de la clubul Colectiv, deși a fost inaugurată, în primăvară, de ministrul Nicolae Bănicioiu.

Cătălin Tolontan a publicat această informație, ieri, pe blogul său.

RISE Project a verificat cine e firma care s-a ocupat de utilarea acestei unități de chirurgie plastică, realizată la Spitalul Floreasca.

Răspunsul: compania Gemedica, deținută de Aurel Galea (49 de ani), prieten intim, sponsor de campanie electorală și partener de afaceri al lui Sorin Oprescu.

Echiparea clinicii, împreună cu instruirea celor care urmau să o folosească, a fost realizată, între 2013 și 2015, în baza unui acord cadru care presupunea livrarea produselor și serviciilor descrise mai sus contra unei sume de până la 9 milioane de euro (38,9 milioane de lei). (Anunțul de atribuire a licitației, AICI).

Interesant este că firma Gemedica a câștigat licitația organizată de Spitalul Floreasca în condițiile în care a fost singura care s-a înscris în competiție.

Trebuie spus că la toate licitațiile organizate de Spitalul Floreasca și câștigate de firma Gemedica (toate câte au fost găsite de RISE Project pe site-urile de specialitate), această companie a participat singură, fără să o concureze nimeni.

În 2012, de exemplu, tot fără să fie concurată de nimeni, Gemedica a câștigat cinci licitații organizate de Spitalul Floreasca, pentru sume de circa 6 milioane de euro. (Detaliile uneia dintre ele, referitoare la furnizarea unor aparate folosite la terapie intensivă, AICI).

De subliniat că sumele citate mai sus sunt stipulate într-un acord cadru, încheiat între Gemedica și Spitalul Floreasca. Ele desemnează plafonul financiar până la care spitalul poate să achiziționeze produse și servicii de la firma lui Aurel Galea.

Fluxurile de bani dintre Spitalul Floreasca și Gemedica ar putea fi mai mici în cazul acestor contracte.

Unitatea de urgențe pentru arși, inaugurată acum o jumătate de an, ale cărei echipamente sunt evaluate la 9 milioane de euro, este parte integrantă din clinica de chirurgie plastică, deja existentă, a Spitalului Floreasca. Este formată din șase paturi și o sală de operații.

– Ce oferă ea?
– Niște încăperi perfect sterile – vitale pentru îngrijirea pacienților cu arsuri mari, extrem de vulnerabili la infecții – și posibilitatea de instalare a acestora în niște capsule în care se introduce oxigen pur, cu presiune mare, care accelerează vindecarea rănilor.

Așa arată capsula în care sunt introduși arșii aflați în stare gravă, pentru a fi tratați cu oxigen pur. Șase astfel de dispozitive există la Floreasca, dar nu sunt folosite. FOTO: Captură TVR.

Profesorul Ioan Lascăr, șeful secției de chirurgie plastică de la Spitalul Floreasca, a povestit, în primăvără, la inaugurare, care este atuul terapiei care va putea fi efectuată în această unitate: „Oxigenarea țesuturilor nu se face doar pe cale sanguină și respiratorie. Oxigenul pătrunde în țesuturi și prin tegumente”.
(Știrea inaugurării din primăvară, pe site-ul TVR.)

Îl limbaj medical, tratamentul acesta se numește „oxigenoterapie hiperbară”.

Unitatea cu „oxigenoterapie hiperbară” de la Floreasca n-a funcționat, însă, niciodată, din primăvară până acum – susțin sursele citate de Cătălin Tolontan și întăresc sursele RISE Project.

– De ce?
– Ieri, la Europa FM, în emisiunea lui Tolontan, ministrul Nicolae Bănicioiu a spus că unitatea „a avut, săptămâna trecută, o problemă tehnică pe partea de instalație de aer”.

Instalația de aer, adică exact mecanismul terapeutic pe care îl oferă, în exclusivitate, unitatea de tratament.

Ieri seară, la TVR, referindu-se la același subiect, Bănicioiu a adăugat că unitatea nu a funcționat și din cauză că nu a avut personal medical.

Justificând nefolosirea unității pentru îngrijirea arșilor de la clubul Colectiv, Ioan Lascăr a invocat, tot ieri, rațiuni de operativitate, zicând că e mai ușor pentru personalul medical să îi trateze pe toți pacienții în același loc, adică în cadrul saloanelor deja exitente ale secției de chirurgie plastică.

Lascăr a mai spus că, după ce se va vedea care sunt răniții cu o evoluție medicală mai proastă, aceștia vor fi instalați în pavilionul inaugurat în primăvară.

RISE Project a întrebat atât conducerea Spitalului Floreasca, cât și compania Gemedica, dar și Direcția Sanitară a Municipiului București (DSMB) dacă acest pavilion superechipat a fost, într-adevăr, autorizat să funcționeze.

Până la această oră, nu am primit răspuns decât de la DSMB și Gemedica.

DSMB ne-a transmis că „autorizația sanitară de funcționare se eliberează pentru toată structura aprobată (n.r.-a spitalului) și nu pentru fiecare secție în parte”.

Gemedica ne-a comunicat că întrebarea legată de autorizație trebuie adresată Spitalului Floreasca și că „sistemul de aer” – invocat de ministrul Bănicioiu, în cadrul emisiunii de la Europa FM – nu a făcut obiectul contractului dintre firmă și spital.

Gemedica a adăugat: „Din informațiile noastre, am înțeles că aceste probleme au fost remediate de către spital”.

ACTUALIZARE (8 noiembrie): În vreme ce moartea eliberează, unul câte unul, paturile de spital în care și-au trăit agonia arșii de la clubul Colectiv, unitatea de elită de la Spitalul Floreasca, care le-ar fi putut prelungi zilele la șase dintre ei, zace, în continuare, nefolosită.

RISE Project a mai descoperit un detaliu legat de felul în care a curs investiția de 9 milioane de euro, făcută în echiparea acestei unități medicale: profesorul Ioan Lascăr, membru în comisia de licitație care a hotărât ca dotările să fie furnizate de firma Gemedica, acordă consultații la clinica Academica, pe care Galea o deține împreună cu Oprescu.  

Altfel spus, Lascăr a elaborat caietul de sarcini al unei licitații care a fost câștigată – în absența oricărei concurențe – de o firmă a patronului clinicii la care își rotunjește veniturile.

În zilele care au trecut de la dezvăluirea faptului că în București există o unitate modernă destinată îngrijirii arșilor – nefuncțională, deși, în primăvără, a fost inaugurată, en fanfare – Spitalul Floreasca nu a răspuns la niciuna dintre întrebările adresate de RISE Project, legate de acest caz.

 

academica

ACTUALIZARE (11 noiembrie): Spitalul de Urgență Floreasca a răspuns, în cele din urmă, la întrebările RISE Project, spunând că echipamentele și serviciile livrate de Gemedica, în contul acordului cadru de 9 milioane de euro, au costat doar 14,6 milioane de lei (aproximativ 3,3 milioane de euro).

„Toate echipamentele achiziționate (n.r. – de la Gemedica) reprezintă ultimul nivel tehnologic. în acord cu exigențele actuale privind îngrijirea bolnavilor arși grav și corespund solicitărilor spitalului nostru”, scrie în răspunsul primit de RISE.

Conducerea Spitalului Floreasca susține că are autorizație de funcționare pentru clinica de chirurgie plastică, însă nu precizează explicit dacă unitatea inaugurată în primăvară se numără printre dotările autorizate să funcționeze de DSMB.

Referitor la instalația de aer, conducerea Spitalului spune că aceasta a fost montată în 2010 și a costat 734.000 de lei (aproximativ 174.000 de euro). Achiziția ei a fost făcută din fondurile Primăriei Sector 1, iar service-ul ei actual e asigurat de firma Aer Tech Service. „Până la această dată, instalațiile (n.r. – de aer) au funcționat în regim de lucru parțial”, scrie în răspunsul primit de RISE.

Relația Gemedica – Oprescu

Legăturile dintre patronul Gemedica, Aurel Galea, și Sorin Oprescu sunt notorii. Familiile Galea și Oprescu dețin împreună compania Medical Prestige, cea care operează clinicile Academica. Și au deținut, în trecut, firma Body Logic. Galea a sponsorizat campania electorală a lui Sorin Oprescu la alegerile prezidențiale din 2009.

În urmă cu patru ani, unul dintre reporterii reuniți astăzi în colectivul RISE Project l-a întrebat pe Aurel Galea – în cadrul unei documentări realizate pentru revista Kamikaze – care a fost motivul pentru care două dintre firmele lui medicale, printre care și Gemedica, achiziționaseră mai multe autovehicule de lux și un iaht.

Și dacă Sorin Oprescu sau membri ai familiei lui folosesc autovehicule respective.

Întrebările reporterului și răspunsurile lui Galea, de atunci, mai jos:

Reporter: Care este motivul pentru care Gemedica și Three Farm au achiziționat mașini precum Porsche Cayenne Turbo, Bentley Continental GTC, Audi A5, Audi A6, Audi A8 , Audi S8, VW Touareg R5 TDI, Land Rover Freelander sau Motor Yacht Cranchi Endurance 39?

Aurel Galea: Pentru că firmele au avut nevoie să folosească activele despre care faceți vorbire.

Reporter: Domnul Sorin Oprescu sau rude ale acestuia au folosit sau folosesc mașini aflate în proprietatea (sau luate in leasing de) Gemedica sau Three Farm?   

Aurel Galea: Dată fiind vechea relație de prietenie care ne leagă, este posibil ca, ocazional, domnul Sorin Oprescu sau membri ai familiei acestuia să fi folosit mașini aflate în proprietatea firmelor mele.

Firma Gemedica semnează, anual, contracte de milioane de euro cu spitalele din sistemul public.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

In numele tatalui – afacerile Dinastiei Aliyev

Sursa: Riseproject

  • O casă din centrul Bucureștiului, păzită de jandarmi, ascunde banii și interesele familiei prezidențiale din Azerbaidjan
  • Azerii au făcut tranzacții de milioane de euro la București, în memoria fostului lider național Heydar Aliyev, tatăl actualului președinte
  • Tranzacțiile s-au derulat pe o filieră de afaceri conectată la ambasada azeră de la București
  • Fundația familiei Aliyev susține că are parteneriate oficiale cu mai multe ministere în România

OBIECTIV DIPLOMATIC”

O casă din zona veche a Bucureștiului e păzită permanent de jandarmi. “Aici e un obiectiv diplomatic”, explică jandarmul care îi legitimează pe reporterii RISE pentru că filmează clădirea din strada Popa Soare nr. 39, situată la aproape un kilometru de Piața Universității.

Alți doi jandarmi își fac rapid apariția de pe o stradă lăturalnică.

Reporter: Ce obiectiv diplomatic?

Jandarm 1: Reprezentanța economică azeră…

Reporter: Unde scrie? Pe clădire apare doar că aici e o fundație…

Jandarm 2: E o fundație, dar e străină …are regim special…

https://youtu.be/icLcGrRsoKg

La această adresă funcționează oficial doar fundația azeră “Heydar Aliyev”, înființată de familia prezidențială în memoria fostului lider național. Jandarmeria Română și Ministerul Afacerilor Externe se contrazic cu privire la statutul clădirii. Jandarmeria spune că nu asigură paza fundației, ci a unei alte instituții cu statut diplomatic, fără să o numească. De partea cealaltă, Externele susțin că nici fundația și nici clădirea nu au statut diplomatic.

În realitate, casa este deținută de o firmă privată din București, în care e implicată familia președintelui azer. La rândul ei, firma privată a pus întreaga clădire, de peste 600 de metri pătrați, la dispoziția fundației Heydar Aliyev.

O FAMILIE BOGATĂ

Cuplul prezidențial. Prima doamnă, Mehriban Aliyeva, conduce fundația Heydar Aliyev. Foto: Mediafax/AFP/TIAGO PETINGA

Membrii familiei Aliyev – Ilham (șeful statului),  Mehriban (prima doamnă) și cei trei copii, Heydar jr., Arzu și Leyla – s-au implicat în ultimii ani în operațiuni financiare secrete pe mai multe continente. Folosindu-se de companii offshore și de interpuși, familia prezidențială a preluat bucăți importante din economia națională – mine de aur, companii de telecomunicații și bănci – dar și proprietăți de lux în mai multe state europene.

Jurnaliștii azeri care au dezvăluit afacerile familiei prezidențiale au avut de suferit. Au fost mai întâi ținta unor campanii de discreditare, iar apoi au fost întemnițați pe baza unor acuzații dintre cele mai bizare. (Detalii AICI și AICI)

Alți zeci de activiști locali și opozanți politici au avut de suferit după ce au criticat abuzurile regimului Aliyev.

În luna iunie 2015, familia Aliyev s-a implicat activ în organizarea primei ediții a Jocurilor Europene, un fel de „mini-olimpiadă” continentală. Prima doamnă a coordonat comitetul pentru organizarea competiției, dar evenimentul a fost boicotat de liderii europeni din cauza încălcării drepturilor omului de către regimul Aliyev.

 

 

 

Protestatari pe străzile din Baku, în octombrie 2013, când Ilham Aliyev a fost reales președinte în urma unor alegeri contestate de opoziție. FOTO: Mediafax/AFP/ TOFIK BABAYEV

Arzu Aliyeva, 26 de ani, fiica mai mică a președintelui azer, promovând Jocurile Europene “Baku2015″. La București, ea este implicată într-o afacere imobiliară. Foto: Instagram

Doar câțiva înalți oficiali din Est, printre care și premierul Victor Ponta, au luat loc în tribunele stadionului “Heydar Aliyev” din Baku, capitala Azerbaidjanului, ca să asiste la festivitatea de deschidere.

Fundația Heydar Aliyev susține că are la București parteneriate oficiale cu mai multe ministere, inclusiv cu Ministerul Afacerilor Externe.

Externele spun însă că nu au încheiat niciun parteneriat cu fundația azeră: “De-a lungul timpului, potrivit statutului, fundaţia a organizat o serie de evenimente şi acţiuni la care au fost invitaţi şi reprezentanţi ai ministerului. Nu există un acord de cooperare formal între minister şi fundaţia respectivă”.

În schimb, ONG-ul azer are legături strânse cu Fundația Nicolae Titulescu, condusă de Adrian Năstase, mentorul politic al premierului Victor Ponta, potrivit rapoartelor oficiale ale celor două organizații.

România a fost al doilea stat din lume care a recunoscut independența Azerbaidjanului la sfârșitul anului 1991, după prăbușirea fostului imperiu sovietic. De atunci, cele două țări și-au consolidat un parteneriat strategic, iar România își pune acum speranțele în bogatele resurse ale Azerbaidjanului ca să-și reducă dependența de gazul rusesc. Ilham Aliyev, șeful statului azer, a fost decorat de două ori la București, atât de fostul președinte Traian Băsescu, cât și de predecesorul său, Ion Iliescu.

DINASTIA ALIYEV

dinastia_aliyev_002

PROPRIETARII SECREȚI

Casa din Popa Soare e deținută de firma Curzon Properties, ai cărei proprietari se ascund în zone offshore. SRL-ul bucureștean a fost înființat pe 9 septembrie 2008, iar trei zile mai târziu a cumpărat clădirea din Popa Soare. După alte trei zile, în încăperile casei s-a mutat fundația Heydar Aliyev, fără să plătească chirie.

Prețul final al casei a fost de 6,5 milioane de euro, bani achitați integral de un offshore din Seychelles, Asbet Ltd –principalul asociat al firmei bucureștene.

Firma offhore era deținută, la momentul tranzacției imobiliare, de azerul Ashraf Kamilov, angajat și acționar în ATAHolding, un conglomerat financiar controlat de familia Aliyev. În martie 2009, Asbet Ltd a cedat pachetul majoritar din firma românească către un alt offshore, Ciaba Ltd, din Insulele Virgine Britanice.

Documentele obținute de RISE Project arată că această firmă era deținută chiar de fiica mai mică a președintelui azer Arzu Aliyeva.

Metin Guvener, 53 de ani, a condus la început firma care deține clădirea din Popa Soare.

Azerul Gafar Gurbanov, 37 de ani, directorul și fondatorul grupului Triangle, a condus și firma Ciaba Ltd.

Transferul dintre cele două offshore-uri a fost semnat de o singură persoană pentru ambele companii – consultantul britanic Metin Guvener, care juca și rolul de administrator al SRL-ului bucureștean.

De aproape doi ani, britanicul era partener cu azerul Gafar Gurbanov, în  grupul londonez “Triangle”. Gurbanov era nimeni altul decât directorul firmei offshore cu care Arzu Aliyeva s-a implicat în afacerea din București.

Concomitent, Gurbanov mai era implicat și în conducerea ATAHolding, grupul financiar al familiei prezidențiale azere.

Fiica președintelui și-a diluat cota în afacerea românească, în 2012, după ce Asbet Limited și-a stins un împrumut de 6 milioane de euro – tranșa finală pentru plata casei din București. La acel moment, offshore-ul deținea un sfert din grupul ATAholding, în care familia Aliyev e majoritară printr-o firmă din Panama.

 

Ashraf Kamilov (stânga) și Ilham Aliyev (dreapta), la prezentarea unui proiect turistic al grupului AtaHolding.

Nici Gurbanov și nici Metin Guvener nu au putut fi contactați la sediul din Londra, iar reprezentanții lor nu au răspuns întrebărilor RISE Project.

În 2012, când Gurbanov se implica în administrarea firmei bucureșteme, el reprezenta și compania petrolieră a statului azer, SOCAR, într-un amplu proiect turistic în Muntenegru.

În România, SOCAR deține mai multe filiale și este compania parteneră cu statul român în proiectul transnațional al gazelor naturale. Compania azeră este o prezență constantă la evenimentele  fundației Heydar Aliyev din România, dar susține că nu le finanțează.

 

 

 

OAMENII DE LA BUCUREȘTI

Cumpărarea casei din strada Popa Soare s-a făcut pe o filieră a Camerei de Comerț România – Azerbaidjan, organizație înființată de oamenii ambasadei azere de la București. Pe aceeași filieră, care include și afaceriști din Republica Moldova, ambasada azeră a cheltuit milioane de euro pentru ca o alee din Parcul Tei să poarte numele lui Heydar Aliyev.

Familia Dobrea. Moldoveanul Vladlen Dobrea a încasat cele 6,5 milioane de la azeri pentru casa din Popa Soare. El este fiul lui Vladimir Dobrea, primul șef al filialei Lukoil România și fost primar al Chișinăului.

Familia Balaban. Valeriu Balaban, capul familiei, tot din Chișinău, este membru în Camera de Comerț România – Azerbaidjan. Valeriu și fiica lui, Natalia Balaban, au fost proprietarii casei din Popa Soare până în anul 2004, când i-au cedat-o lui Dobrea jr. Cele două familii, Dobrea și Balaban, au fost partenere în mai multe afaceri în București. Valeriu Balaban a amenajat, în 2007, și aleea „Heydar Aliyev” din parcul Tei, pe banii ambasadei azere de la București. În paralel, Balaban construia benzinării în România pentru gigantul rus Lukoil.

Ruslan Valadov – președintele executiv al Camerei de Comerț România-Azerbaidjan. Valadov, 46 de ani, a fost partener de afaceri cu Valeriu Balaban. Valadov a făcut afaceri, încă din 2003, în casa în care funcționează acum fundația azeră. A mai făcut afaceri și cu alți membri ai Camerei de Comerț, inclusiv cu administratorul actual al ambasadei azere de la București.

Alev Balgi-Curpedin. Fost președinte al Camerei de Comerț româno-azere. Românca a fost administrator în mai multe firme ale lui Ruslan Valadov, cu care a împărțit o perioadă și conducerea organizației de comerț. Balgi-Curpedin a devenit apoi directorul biroului din București al Fondului Internațional de Cooperare Marea Neagră- Marea Caspică, în care secretar general era fostul ambasador azer Eldar Hasanov, inițiatorul Camerei de Comerț.

Cristina Trelea. Membră în Camera de Comerț româno-azeră, Trelea este atât avocata fundației “Heydar Aliyev”, cât și a firmei care a cumpărat casa din Popa Soare, oferind de-a lungul anilor și consultanță moldovenilor care au vândut casa. În primul an de activitate, reprezentanța fundației familiei Aliyev din București a avut sediul în biroul ei de avocatură.

SPIONUL DIN CAMERĂ

Generalul Gheorghe Dragomir, al doilea om din Serviciul de Informații Externe după Revoluție, a fost, între 2005 și 2007, primul șef al Camerei de Comerț România – Azerbaidjan. Înainte de 1989, Gheorghe Dragomir a executat misiuni în Asia, ca ofițer în centrala spionajului românesc. “Nu l-am cunoscut pe Heydar Aliyev”, spune astăzi generalul, adăugând că înființarea Camerei de Comerț s-a făcut la inițiativa fostului ambasador azer la București, Eldar Hasanov: “Eu m-am retras din 2007, din motive de sănătate. Am organizat prima delegație economică în Azerbaidjan în 2005. Relațiile nu au avut însă continuitate, nu s-a mai făcut nimic din 2006, după vizita președintelui României în Azerbaidjan. Firmele românești sunt absente pe piața azeră, deși, până în 1989, România era o prezență activă în zona Asiei Centrale și a Caucazului de Sud”.

Gheorghe Dragomir explică cum s-a format noua organizație: “Eu am venit cu propuneri de membri din rândul companiilor românești, iar ambasada azeră cu firme care operau pe piața românească. Nu-l cunoșteam înainte pe Ruslan Valadov, l-am întâlnit când s-a constituit Camera de Comerț. El nu lucra la ambasadă, era om de afaceri azer în România. Nici pe moldoveni nu îi cunosc, ei au venit cu cei de la ambasada azeră.”

În casa generalului a fost stabilit și primul cartier general al Camerei de Comerț în anul 2005: “După ce am plecat eu, în 2007, le-am cerut să-și schimbe sediul”.

Sediul Camerei de Comerț s-a mutat, în 2007, în același apartament cu cel în care funcționa Societatea de Prietenie România-Azerbaidjan, condusă tot de Ruslan Valadov.

INVESTIGAȚIA PENALĂ

Șase ani mai târziu, în aprilie 2013, birourile Camerei de Comerț și Industrie România – Azerbaidjan au fost percheziționate de polițiștii bucureșteni. Perchezițiile coordonate de procurori aveau ca țintă finală afacerile derulate de șefii Camerei de Comerț, Ruslan Valadov și, respectiv, Balgi-Curpedin.

Anchetatorii români suspectează, încă din 2011, mai multe afaceri ilegale, printre care și o spălare de bani de peste 2 milioane de euro. În circuitul financiar analizat de procurori sunt implicate mai multe companii.

Una dintre ele, Intelect Prestige SRL, controlată de Valadov și administrată de soțul lui Balgi – Curpedin, este în incapacitate de plată din 2011, cu datorii restante la stat. După ce firma a intrat în insolvență, Alev Balgi-Curpedin a devenit administratorul ei special.

Problemele financiare ale companiei au scos la suprafață și ancheta procurorilor. Mihai Corsate, fost director Intelect Prestige, a cerut anul trecut o adeverință că a fost salariatul firmei. Lichidatorul i-a răspuns că nu îi poate da o astfel de adeverință pentru că arhiva firmei a fost ridicată de procurori în timpul cercetărilor penale.

Mihai Corsate explică în ce a constat disputa juridică cu firma la care a fost angajat: “Eu am dat în judecată compania pentru că nu îmi închipuiam că te poți angaja ca director într-o firmă și, de exemplu, să nu îți înregistreze contractul de muncă. Ei au eludat legea, pentru că n-au plătit taxele, în calitate de angajatori, către statul român. N-au plătit nimic. În 2007, am început să lucrez cu ei și trebuia să le construiesc o fabrică de cărămidă la Brazi (nn- o comună de lângă Ploiești)”. Tribunalul Ploiești a obligat firma Intelect Prestige să-i achite contribuțiile la stat pentru salariile încasate în perioada 2007-2010.

 

 

Contactat telefonic, Ruslan Valadov ne-a spus că e plecat din București și că nu înțelege întrebările. Ne-a cerut să-l sunăm peste câteva zile, dar nu a mai răspuns apoi.

Nici Balgi-Curpedin nu a fost mai darnică în declarații: “Nu înțeleg pentru ce aveți dumneavoastră nevoie de informațiile astea, nu am avut nici o implicare în chestiunile de care spuneți dumneavoastră. Am fost o periodă scurtă în Camera de Comerț, după care mi-am văzut de treburile mele. Dar nu s-a sechestrat nici o arhivă a firmei Intelect Prestige. Nu știu ce informații dețineți dumneavoastră”.

Conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București a confirmat începerea urmăririi penale cu privire la operațiunile de spălare a banilor, dar susține că, până acum, nu a fost acuzată oficial nicio persoană.

 

CONEXIUNI CU CRIMA ORGANIZATĂ

ARHIVA_KISS

Alte două firme sunt în atenția procurorilor bucureșteni pentru operațiuni suspecte de spălare de bani:  Stones Invest Capital și European Eye Center. Prima, înființată de Intelect Prestige, a fost admistrată la început de aceeași Balgi-Curpedin, iar a doua a fost fondată de azerul Ruslan Valadov și pasată apoi unei familii de turci, Hacisuleymanoglu, ai cărei membri erau cunoscuți, la Istanbul, ca lideri ai unor grupări criminale. Valadov a rămas partener cu familia turcă în alte afaceri din București.

Turcii au folosit compania azerului ca să construiască un spital de oftalmologie în Capitală, după ce s-au aliat cu firma britanică, HCS-Providers Ltd. Londra, reprezentată la București chiar de Alev Balgi-Curpedin. Firma britanică a fost înființată de consultantul offshore neo-zeelandez Ian Taylor, implicat în tranzacții cu firme-paravan pe tot globul. Schema de proprietate mai includea și o firmă din Delaware – una dintre cele mai opace jurisdicții din lume – o rețetă clasică pe care Taylor a replicat-o și în alte structuri de tip offshore.

O investigație OCCRP/RISE Project a arătat, în noiembrie 2010, cum funcționa rețeaua globală a lui Taylor, furnizând servicii offshore pentru crima organizată – de la traficanți de arme și până la cartelurile mexicane de droguri. Partenerul său din București, avocatul român Kiss Laszlo, a fost arestat, în octombrie 2010, de procurori pentru delapidare și spălare de bani în afacerea companiei Petromservice, membră, la acel moment, în Camera de Comerț româno-azeră.

Taylor a semnat procuri pentru Alev Balgi-Curpedin în afacerea din România și după ce Kiss, omul său de la București, a fost arestat.

Balgi-Curpedin susține altceva: “N-am avut nici o legătură cu Ian Taylor și despre subiectul ăsta chiar nu vreau să discut în momentul ăsta. (…) Nu sunt în țară, haideți să ne auzim peste câteva zile. În rest, sunt informații publice pe care le puteți obține din ce loc doriți dumneavoastră”. Apoi, nu a mai răspuns la telefon. Firma londoneză s-a retras din afacerea cu turcii în vara anului 2011. La scurt timp, administrarea spitalului a fost preluată de un alt membru al familiei turce,  Basar Hacisuleymanoglu, anchetat încă din 2007 de Poliția din Istanbul ca lider al unui clan local, din care mai făcea parte și tatăl său. Basar Hacisuleymanoglu, 41 de ani, a venit în România, în 2005, și s-a lansat în afaceri cu case de schimb valutar și jocuri de noroc, iar apoi a devenit administrator și partener în companii cu activități medicale. Ca să devină administratorul spitalului, el a declarat în fața notarilor din București că nu este cercetat pentru nicio activitate ilegală.

Judecătorii români l-au extrădat anul trecut pe Basar Hacisuleymanoglu, la cererea Tribunalului de Delicte Grave din Istanbul.

13 mai 2011. Emil Boc, primul-ministru de atunci, a participat la inaugurarea spitalului "European Eye",  al familiei turce. La acel moment, firma britanică, reprezentată de Balgi-Curpedin, era încă acționară. FOTO: Octav Ganea/MediafaxFoto

13 mai 2011. Emil Boc, primul-ministru român, a participat la inaugurarea spitalului “European Eye”. Firma britanică, reprezentată de Balgi-Curpedin, era implicată încă în afacere alături de familia turcă. FOTO: Octav Ganea/MediafaxFoto

Acuzațiile autorităților turce se întind pe o pagină întreagă: omor calificat, constituire de grup infracțional organizat, șantaj, jaf, lipsire de libertate, amenințare, fals în înscrisuri private.

Arestat în 2013, în România, turcul s-a apărat susținând că nu se face vinovat de nicio faptă penală, că nu îi cunoaște pe majoritatea celor din gruparea criminală și că a venit în România ca om de afaceri, nu ca fugar. În final, judecătorii români l-au extrădat anul trecut pe baza probelor din dosar.

Cristina Simion, fost avocat al firmei controlate de turci, ne-a spus: “Basar Hacisuleymanoglu era singura persoană cu care țineam legătura, nu mai lucrez de mult cu ei. Din păcate, afacerea nu a avut rezultatele pe care le-au dorit dânșii, mai ales că Basar a fost extrădat”.

Investigațiile procurorilor români privind afacerile lui Valadov și ale partenerilor săi nu au fost finalizate până în prezent, astfel că azerul nu a fost pus oficial sub acuzare, dar el are probleme și cu alte companii. Lichidatorii au cerut judecătorilor ca Valadov să răspundă cu averea personală pentru aproape 400.000 de euro, acuzându-l că nu a depus documentele contabile ale firmei sale, Euroasia Exim, și nu a plătit taxele la stat. La mijlocul deceniului trecut, compania azerului a avut, timp de doi ani, domiciliul fiscal în casa din Popa Soare, înainte ca acolo să se mute fundația familiei Aliyev.

AFACERI ÎN NUMELE TATĂLUI

24 septembrie 2007. Traian Băsescu și Ilham Aliyev la inaugurarea fundației azere din București. Cei doi președinți au inaugurat, în aceeași zi, și aleea Heydar Aliyev din Parcul Tei. FOTO / Mediafax/AFP / Daniel Mihăilescu.

Numele lui Heydar Aliyev a fost implicat într-un alt proiect al ambasadei azere de la București. Afacerea s-a consumat în 2007 în Parcul Tei din Capitală și i-a avut în prim-plan pe aceeași moldoveni care au deținut și casa din strada Popa Soare.

Amenajarea aleii “Heydar Aliyev” din parc i-a costat pe cetățenii azeri aproape 2 milioane de euro, iar la finalul lucrărilor președintele Ilham Aliyev a venit special ca să inaugureze monumentul înălțat în memoria tatălui.

Firma care a executat lucrările de amenajare și a încasat  banii azerilor- Opal Consulting SRL-  era controlată tot de moldoveanul Valeriu Balaban, fostul proprietar al casei în care funcționează fundația Heydar Aliyev.

Balaban este și membru în Camera de Comerț, alături de ambasada azeră de la București, cea care l-a plătit pentru lucrările din parc. Ambasada a refuzat să răspundă la întrebările RISE Project pe marginea acestui subiect, dar Valeriu Balaban explică cum s-a derulat proiectul: “Da, eu m-am ocupat de amenajările din parc. Nu mai știu cât a fost valoarea, a trecut mult timp de atunci, întrebați la ambasadă. Eu le-am spus cât a costat lucrarea iar ei au achitat. Ne-am pupat, ne-am strâns mâna și la revedere! Nu a fost nicio problemă. A fost un contract făcut, prin ambasada de la București , cu guvernul din Azerbaidjan. Dar a fost concurs, licitație, noi am dat documentele, ei ne-au verificat, cred că a durat trei luni până am intrat în acest proiect. Licitația a fost organizată de ambasadă cu specialiști din guvernul azer, totul a fost făcut ca la carte. “.

https://youtu.be/4tuIfVAwSOQ

Afaceristul moldoveam mai spune că a intrat în Camera de Comerț la invitația părții azere: “M-au întrebat cei de la ambasadă, atunci când făceam lucrări pentru ei, nu mai știu exact cine, dacă nu vreau să fiu membru. Am acceptat, dar nu am avut activitate acolo. Pe domnul Valadov îl cunoașteam și eu, ne știam toți. Domnul Valadov a avut o firmă în casa din Popa Soare, dar nu cred că mai eram proprietar, era cred deja fiul domnului Dobrea”. La acel moment, în 2003, casa aparținea încă lui Balaban, fiind cedată abia un mai târziu partenerilor lui de afaceri, care la rândul lor au vândut-o azerilor, potrivit documentelor obținute de RISE Project.

Noii proprietari, printre care și fiica președintelui Aliyev, au fost scutiți de la plata taxelor locale de Primăria Sectorului 2, aceeași instituție care a autorizat și lucrările din parcul Tei.

Daniel Bojin, Victor Ilie, Roxana Jipa

Ilustrație și VIDEO – Sergiu Brega

Acest material este dedicat colegei noastre Khadija Ismayilova, condamnată ieri, la Baku, la 7 ani și 6 luni de închisoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Vanatoarea de hoti…

Sursa: Riseproject

O comunitate de români din Danemarca s-a organizat într-o rețea de hoți, spărgători de case și traficanți de identități pentru fraude financiare de zeci de milioane de euro. Reporterii RISE Project s-au infiltrat în lumea lor timp de trei săptămâni și au aflat cum operează. Rezultatul: un documentar realizat împreună cu ziarul danez Ekstra Bladet, care a fost difuzat la televiziunea daneză TV3.

Sosirea. După un drum de 38 de ore cu autocarul până în Copenhaga reporterii RISE Project s-au cazat la Hotel Continent, un hotel ieftin în care stau imigranți din toată lumea veniți pentru un salariu mai bun decât în Sri Lanka, Armenia sau România. Locația a devenit celebră în Danemarca după ce aici s-au comis crime și după ce poliția daneză a făcut razii și a găsit în hotel est-europeni căutați pentru spargeri sau pentru infracțiuni pe site-uri de e-commerce.

Când unul dintre reporteri a sunat să facă rezervarea la hotel, recepționera, o poloneză care vorbea engleză cu un pronunțat accent rusesc, i-a transmis degajată: „E ok că sunteți români, avem foarte mulți români aici. Vă așteptăm!”.

Hotel Continent

Hotel Continent este într-o zonă rău famată a capitalei daneze, Nørrebro, pe bulevardul Nørrebrogade. Cartierul este dominat de comunitatea musulmană din Danemarca, acolo au locuit cei mai mulți dintre extremiștii jihadiști care au la activ atentate armate asupra unor caricaturiști sau jurnaliști danezi. În același timp, Nørrebro este și o piață neagră pentru lucruri furate, prostituate din toată lumea, trafic de bijuterii, arme și droguri de mare risc.

În prima seară la hotel, reporterii au fost întâmpinați de Caterina, poloneza la care au făcut rezervarea și au aflat că ea știa deja câteva cuvinte în limba română. Le-a învățat de la sutele de români care s-au tot cazat la ea de-a lungul anilor.

De „bun-venit”, a făcut un gest care simbolizează furtul și a adăugat:„Mulți români au venit la țapțarap aici”. Au râs cu toții și, după ce Caterina a devenit mai încrezătoare, le-a mărturisit că acesta este motivul pentru care și pe motanul ei îl cheamă „Bandit”.

Hotelul de cinci etaje are câte o singură baie pe fiecare palier și, în momentul când au ajuns jurnaliștii acolo, în el erau cazate peste o sută de persoane. Fiecare cameră era pentru mai multe persoane, unele aveau și opt paturi, iar mizeria era la ea acasă. În demersul lui jurnalistic, unul dintre reporteri a luat purici la un moment dat.

Roberto din Titan. A doua zi reporterii s-au îmbrăcat cu cele mai proaste haine, au luat la ei mai multe camere ascunse și au plecat la plimbare prin oraș să caute hoți.

În toate marile orașe ale lumii, gările sunt locuri în care rata criminalității este peste media orașului. Din acest motiv, prima „plimbare” a fost spre gară. În zonă, a și apărut prima figură care aducea a român, singurul cap brunet de pe întreg bulevardul de nordici blonzi. Era Roberto din Titan după cum avea să se prezinte.

Cei doi reporteri l-au abordat:

Reporter 1: Do you know where is the… Cum zici, frate, la gară în engleză?

Roberto: Fraților, sunteți români? Vorbiți în română atunci.

Roberto din Titan

Așa s-au împrietenit cu Roberto. Au aflat despre el că este originar din cartierul bucureștean Titan și că s-a stabilit în Danemarca de câțiva ani după ce a avut „niște probleme cu legea în Italia”.

Reporterii i-au spus lui Roberto că au venit „să muncească” în Danemarca, că nu au nici o specializare, dar că sunt dispuși să facă orice pentru niște coroane daneze. Și astfel, Roberto ne-a prezentat un mic ghid de supraviețuire în Copenhaga.

Timp de o oră, cât reporterii RISE s-au plimbat cu Roberto, au aflat cum pot trăi fără cheltuieli de întreținere și comisioane în Copenhaga, unul din cele mai scumpe orașe din lume: „La casa asta de schimb valutar puteți schimba euro în coroane daneze la comision zero, la acest amanet puteți vinde aur la cel mai bun preț, dacă aveți, la arabii ăștia puteți vinde telefoanele de care faceți rost, aici găsiți chiloți ieftini, de-aici vă cumpărați un trening la un preț bun, la fundația asta mâncați gratis, dacă spuneți că sunteți drogați, primiți adidași gratis de la fundația asta, iar aici dormiți fără să plătiți nimic.” La despărțire, două sfaturi „esențiale”: „nu umblați la voi cu bani cash pentru că vă vor fi confiscați dacă nu îi puteți justifica și este vreo razie a poliției și nu vă duceți la ambasadă că vă expulzează.”

Biserica Sfânta Maria

Biserica în care Dumnezeu poartă Patek Philippe. Roberto i-a dus apoi pe reporterii RISE Project la Biserica Sf. Maria din Copenhaga, locul cu cea mai ieftină cafea din Copenhaga, unde se adună toți românii care fură și cerșesc pe străzile daneze.

Biserica catolică de pe strada Istedgade era plină de români ortodocși veniți la furat. Unii aveau la ei telefoane, alții știau să le spargă codurile de acces, femeile miroseau încântate parfumuri de firmă pe care scria „tester” și făceau planuri să trimită acasă toate aceste lucruri pe care azi le puteți găsi pe site-urile de comerț online.

Aici, reporterii s-au bucurat de alte lecții de supraviețuire: „un iPhone cu cont de iCloud îl închizi imediat ce faci rost de el și îl trimiți în țară să-l dai pe piese, până atunci îl învelești în staniol ca să îl izolezi de sateliții prin care se poate ajunge la tine”, i-a învățat Gelu. Așadar, toți erau conștienți că un iPhone furat cu un cont activ de iCloud te poate transforma într-o „victimă” a poliției.

Hoții sunt concentrați pe telefoanele danezilor și pe ghiozdanele în care ar putea fi laptopuri. Gelu, însă, profitând de faptul că „are mâna ușoară” cu degete de pianist, lucrează la un nivel superior. Gelu fură ceasuri de la oameni în stare de ebrietate.

În fiecare seară Gelu poate fi găsit în centrul vechi din Copenhaga și, până la ora 3.00 AM, îți poate lustrui pantofii pentru doar 10 coroane. După ora 3.00, când oamenii se îmbată crunt, el începe o altfel de muncă: fură.

Pe o măsuță din biserica Sf. Maria Gelu ne-a arătat un ceas Patek Philippe, unul din cele mai scumpe branduri elvețiene de lux.

Cele mai multe dintre ceasurile Patek Philippe sar de 15-20.000 de $, iar Gelu ne spune detașat că a vândut, la un moment dat, unor arabi un Rolex nou cu 2.000 de $. Despre toate spune că le găsește. „De unde ai ceasul ăsta?”, l-au întrebat reporterii. „Ei, l-am găsit pe o pistă de biciclete.” Copenhaga are 350 de kilometri de piste de biciclete așa că reporterii nu l-au crezut și au încercat să îl pună față în față cu un evaluator de ceasuri de lux pentru a verifica veridicitatea brandului.

În 24 de ore, Gelu urma să plece în România cu ceas cu tot, așa că reporterii, percepuți drept hoți profesioniști de către toți românii din biserică, i-au propus o „combinație”: dacă găsesc un client pentru acel Patek Philippe din aur de 18K, să ia 20 la sută din prețul de vânzare. Prețul de pornire pe piața neagră ar fi fost 5.000 de euro, iar partea reporterilor – 1.000 de euro și o sticlă de vin.

Cum timpul era prea scurt pentru a găsi un evaluator real, unul dintre jurnaliștii Ekstra Bladet s-a îmbrăcat la costum și s-a instalat într-un restaurant scump din centrul orașului Copenhaga. Acesta juca rolul „expertului”. Simultan, un alt reporter de la o masă alăturată, echipat cu un DSLR, juca rolul unui turist absorbit de meniul stufos al restaurantului.

Reporterii Rise au intrat cu Gelu în restaurant, l-au așezat la masă cu fața către toate camere ascunse și a început negocierea.

Filmările și fotografiile făcute la negociere au dovedit, în cele din urmă, după analiza unui specialist veritabil, că unchiul lui Gelu din Elveția i-a trimis acestuia o copie și nu un Patek Philippe original.

Viorel din Sibiu, de la iPhone 6, la fraude fiscale complexe. Gelu, Roberto și ceilalți hoți care gravitau în jurul Bisericii Sf. Maria operau dezorganizat, fiecare fura și cerșea pe cont propriu.

Din Hotel Continent, însă, reporterii Rise au reușit să ajungă la o rețea structurată de hoți.

În fiecare seară, reporterii incognito petreceau timp cu diverși români cazați la același hotel, un hacker, hoți, cerșetori, pești și prostituate.

Viorel Căldărar

Unul dintre hoții care pe timpul zilei cerșea, Viorel, avea să fie, de fapt, legătura cu o importantă grupare de crimă organizată. El e un tânăr de 23 de ani, din Arpașu de Jos, Sibiu, unde are o soție, un copil, dar și o gospodărie mare.

Cerșitul este ilegal în Danemarca, dar sistemul de protecție socială a statului danez a reglementat această activitate astfel încât cei care fac asta pot vinde anumite reviste, achiziționate de ei la prețuri de până la 10 RON, dar pentru care primesc de la trecători și 100 de lei.

Viorel și familia lui cerșesc în Danemarca de mai bine de doi ani. Înainte de asta „lucrau pe Italia.” Viorel și unchiul său, Danciu Grancea, povestește el, mergeau în sudul Italiei, își făceau acte false pe numele unor cetățeni italieni decedați și închiriau mașini de lux pe care, după ce le reînmatriculau în România, le plasau mai departe, la preț redus.

În urma unei acțiuni a procurorilor, aceștia au fost prinși și reținuți, dar dosarul a murit printr-o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale după ce, susține Viorel, procurorul a fost mituit.

Unchiul lui Viorel, Danciu Grancea, mai avea, la acea dată, o experiență penală, după ce numele său a apărut într-un dosar falsificare de monedă.

Într-un dosar instrumentat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Danciu Grancea a fost condamnat la 1 an și 6 luni de închisoare cu suspendare după ce a fost surprins având la el 9.600 de euro falși. Flagrantul a fost făcut în parcarea magazinului Kaufland din Sibiu după ce Danciu cumpărase bancnotele false cu 3.500 de euro reali. Potrivit interceptărilor telefonice atașate la dosar, Danciu urma să mai achiziționeze 40.000 de euro falși pe care trebuia să îi plaseze în piață.

După aceste probleme cu legea, povestea Viorel, Danciu Grancea și restul familiei lor s-a hotărât să nu mai „lucreze” nici în România și s-au mutat cu toții în Danemarca.

Seară de seară, Viorel le povestea celor doi reporteri RISE despre cum a fost la furat de telefoane cu alte grupuri de români, cum a furat sistematic biciclete pe care le-a plasat, ulterior, în România, dar și cum cerșitul este, de fapt, o acoperire pentru o activitate infracțională susținută de ani buni.

Toate sumele de bani produse de familia lui Viorel Căldărar și Danciu Grancea au fost investite în România în terenuri agricole și într-o microfermă cu peste 30 de vite și cabaline.

Unul dintre reporterii RISE Project, bucurându-se de încrederea lui Viorel, a fost chemat în camera sa de la Hotel Continent unde sibianul i-a arătat mai multe teancuri de bani. În total, peste 470 de milioane de lei vechi, făcuți de Viorel și cei doi părinți ai săi în decurs de o lună.

Danciu Grancea, de la Mailat, la Ali Yaser. În prezent, Danciu Grancea nu mai lucrează cu nepotul său Viorel Căldărar. Danciu are o afacere cu mai mulți cetățeni arabi pe care i-a cunoscut în Danemarca. Printre aceștia, și sirianul Ali Abdulhussein Yesar.

Ali Yesar

Danciu închiriază case de la Ali Yesar în care cazează cerșetori și hoți, care, fie lucrează pentru el, fie îi plătesc doar chiria.

Reporterii RISE Project l-au vizitat pe Danciu de mai multe ori la o casă de pe strada Jyllingevej 54, într-un cartier de la periferia capitalei daneze, unde el și familia lui locuiau. În casa cu opt camere erau cazați peste 60 de români. Condițiile și mirosul profund neplăcut, l-au făcut pe Danciu să își construiască o intrare separată, doar pentru el și familia sa.

Un reporter RISE i-a spus lui Danciu că știe să spargă conturile de iCloud ale telefoanelor Apple, iar oamenii cazați în casă au început să-i prezinte mai multe telefoane furate. Toate erau ecranate în staniol pentru a nu fi reperate de sateliții de telecomunicații.

Doar din furturi și chirii nu se câștigau sume mari așa că Danciu Grancea s-a transformat într-o platformă de contact între românii săraci și comunitatea arabă din Danemarca. Pe zidul casei, chiar lângă intrarea pentru cei cazați, erau mai multe căsuțe poștale cu numele unor cetățeni arabi.

Pentru 4.000 de euro fiecare, românii lui Danciu erau transformați în interpuși plasați în companii fantomă implicate în evaziune fiscală și spălare de bani. Chiar casa vizitată de cei doi reporteri era sediul mai multor astfel de companii.

 

Unul dintre reporterii RISE Project i-a propus lui Danciu Grancea să intre și el în această afacere cu firme fantomă, arătându-se dispus să figureze într-o companie de-a grupării.

Astfel, reporterul urma să devină directorul unei companii fantomă pentru care urma să primească de la un cetățean arab 5.000 de euro, din care 1.000 de euro ar fi fost comisionul lui Danciu.

Danciu nu se mulțumește cu bani puțini.

– Vorbești engleză?, l-a întrebat Danciu pe reporter.

– Da.

– Asta-i foarte bine pentru că nici nu mai trebuie să meargă cu tine arabul la bănci, la instituții și ar putea ieși mai mulți bani.

Mai departe, reporterul RISE i-a câștigat încredera lui Danciu Grancea spunându-i că și el are un trecut infracțional bogat, dar și foarte mulți prieteni care vor să câștige sume mari de bani într-un timp scurt. Reporterul i-a spus lui Danciu că îi poate aduce grupuri de oameni pentru schema financiară. Pe numele tuturor ar fi urmat să se înființeze firme despre care Danciu a mărturisit că nu știa foarte bine ce fac, dar era conștient că prin ele partenerii săi arabi sustrag bani din bănci și de la statul danez.

Fiecare firmă înființată pe numele unui român rulează câteva milioane de coroane daneze, apoi este lichidată și directorul ei dispare sau preia altă firmă. Surse judiciare le-au confirmat jurnaliștilor de la Ekstra Bladet că numele lui Danciu Grancea și Ali Yesar sunt în vizorul autorităților pentru evaziune fiscală și spălare de bani.

Poliția economică daneză nu a divulgat o sumă exactă cu care rețeaua Ali Yesar – Danciu Grancea ar fi păgubit statul danez, însă, a confirmat că este de vorba de „mai multe milioane de coroane daneze”.

Andrei Rosus

Reporterii RISE Project l-au contactat pe Andrei Rosuș, unul dintre interpușii din firmele prin care se presupune că Ali Yesar ar spăla bani. Acesta a fost și el timp de șase luni administrator al companiei Sumer Exchange & Travel. „Să nu credeți că am stat în firma aia de bună voie, m-au dus forțat la bănci, am semnat toate acele hârtii obligat fiind”, susține Andrei Rosuș.

Epilog. Reporterii danezi i-au intervievat pe Danciu Grancea și Viorel Căldărar. Nici unul dintre ei nu a recunoscut că ar fi făcut vreodată o infracțiune pe teritoriul statului danez. Tatăl lui Viorel Căldărar a povestit că a furat cândva, dintr-un supermarket, „un salam”, dar susține că și astăzi îi pare rău.

La trei săptămâni de la confruntarea cu Danciu Grancea, casa în care au fost și reporterii RISE a fost abandonată de toți oamenii pe care acesta i-a adus în Danemarca la cerșit și la furat. Astăzi, unii dintre ei s-au întors în România, alții încă mai „lucrează” în Copenhaga.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Puroiul din Loteria Romana

Sursa: Adevarul

Jocurile de ”păcănele” ale Loteriei Române nu au licenţă de funcţionare FOTO Adevărul

Conturile Loteriei au fost blocate de procurori pentru venituri din jocuri de noroc fără licenţă. În acelaşi dosar, anchetatorii vizează trei companii private cu acţionariat grecesc: Lotrom, Intracom şi Intralot.

Loteria ar fi realizat câştiguri importante din aparate electronice de tip “slot machine”, cunoscute drept “păcănele”, fără să aibă licenţă. Afacerea cu “păcănele” s-a bazat pe un contract secret din 2003, care a fost finalizat în 2013. Procurorii estimează un prejudiciul de peste 100 de milioane de euro. Pentru recuperarea banilor, procurorii au cerut blocarea conturilor tuturor companiilor implicate, dar şi alte măsuri asiguratorii. Alte 130 de milioane de euro ar fi încasări ilegale, după 2009, când o ordonanţă de urgenţă a schimbat regulile pe piaţa jocurilor de noroc, arată jurnaliştii de la RISE Project.

”Chiar de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, exista obligaţia Loteriei de a solicita autorizarea anuală a fiecărui aparat în parte (8.000 de lei/an) şi licenţierea jocului de noroc ( 25.000 de lei/an)”, au declarat pentru RISE Project surse apropiate anchetei. Dosarul a fost deschis de poliţiştii antifraudă în 2010 şi preluat în acest an de procurorii de la Curtea de Apel Bucureşti. Cum s-a derulat afacerea Loteria Română a luat 6.263 de aparate electronice de la Lotrom, contract finanţat de celelalte două companii din grupul grec. Potrivit acordului comercial încheiat, aparatele au fost înregistrate nu pentru ”păcănele”, ci pentru un alt joc de noroc -“video-loterie” -, care este taxat diferit. De aici ar proveni încăsările suplimentare şi prejudiciul provocat bugetului de stat.

Compania Lotrom a fost înfiinţată în anul 2000 de două companii conectate la un miliardar grec, Kokkalis Sokratis. În 2001, în Lotrom a intrat şi Switel Corporation, o firmă din Lichtenstein conectată  la George Copos. Firma din Lichtenstein a înregistrat marca “Ana Group”, deţinută de Copos. Compania figurează şi în rechizitoriul din “Dosarul Transferurilor”, în care George Copos a fost condamnat anul trecut, alături de alte nume importante din fotbalul românesc. Extrasele bancare analizate de procurori arată că fostul patron al clubului Rapid a făcut un transfer din contul personal către o firmă de brokeraj din Lichtenstein.

Banii au mers mai departe pentru achiziţia de acţiuni la Switel Corporation. Această firmă a deţinut cinci la sută din Lotrom până în 2008, când a cedat acţiunile către un offshore cipriot implicat în mai multe afaceri controlate de George Copos. Contractul-problemă dintre Loterie şi firmele private a fost parafat de directorul Nicolae Cristea, condamnat în dosarul “Loteria” împreună cu Copos. Contactat telefonic, directorul Loteriei Române, Adrian Mişu Manolache, nu a dorit să răspundă întrebărilor RISE Project privind dosarul penal în care este acuzată instituţia pe care o conduce, pe motiv că nu are timp.
Citeste mai mult: adev.ro/nmhnr6

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Cine este milionarul necunoscut, co-titular de cont cu Viorel Hrebenciuc la banca HSBC

Sursa: Adevarul

Potrivit RISE Project, printre românii care au avut conturi secrete la banca HSBC se numără și politicianul PSD, Viorel Hrebenciuc, reținut în dosarul retrocedărilor ilegale de pădure, unde prejudiciul depășește 300 de milioane de euro.

Hrebenciuc a avut acces la un profil bancar codificat care reunește două conturi. La același profil și, implicit, la cele două conturi bancare au mai avut  acces soția lui Hrebenciuc, Letiția, fiul lor, Andrei, dar și un personaj controversat, despre care se cunosc foarte puține lucruri.

În urma unor interviuri realizate înainte ca omul de afaceri să vândă complexul de golf Lac de Verde, am avut șansa să-l cunoaștem, măcar marginal.

Deși bine cunoscut în unele cercuri, Robert Deutsch este un mister pentru publicul larg, și asta chiar dacă în primii ani de după revoluție, numele lui Deutsch a fost legat de scandalul Megapower.

Ziarul ”România Liberă” a publicat o serie de articole în care Deutsch era acuzat că ar fi implicat o companie românească de stat, IIRUC, într-o afacere în America din care statul român ar fi pierdut 12 milioane de dolari.

Deutsch a afirmat că a dat în judecată ”România Liberă” și a câștigat procesul.

Probabil cea mai vizibilă afacere a lui Robert Deutsch în România a fost complexul de golf Lac de Verde de la Breaza. Reprezentanții în România ai lui Deutsch au anunțat vânzarea complexului în 2013 către un grup de investitori chinezi.

Lac de Verde nu este singura sa investiție în România.

Deutsch a mai fondat o firmă care evalua bonitatea și capacitatea de plată a agenților comerciali pe care a vândut-o către o multinațională. De asemenea, a investit în compania de software Softnet, avându-l asociat pe profesorul Vasile Baltac.

Softnet a fost vândută în 2006 către distribuitorul de echipamente de comunicații Omnilogic.

Numele lui Robert Deutsch a fost legat de scandalul numirii Corinei Dumitrescu în funcția de minitru al Educației în 2012, în primul guvern Ponta.

CV-ul Corinei Dumitrescu (soția deputatului PSD Cristian Dumitrescu) conținea o așa-zisă ”greșeală de tehnoredactare” cum că ar fi urmat cursurile Universității americane “Sranford”. De fapt, Corina Dumitrescu a recunoscut că a fost invitată de Robert Deutsch doar să audieze prelegeri la prestigioasa universitate americană.

Robert Deutsch s-a născut în 1934, într-o familie de evrei la Timișoara, a făcut studii universitare în Rusia, a trăit la București, după care a plecat în Germania, ulterior în Elveția și s-a stabilit în America. În schimb, nu vorbește ivrit și nu a ajuns niciodată în Israel – vorbește în schimb română, germană, rusă, engleză, sârbă, maghiară.

În America, banii i-a făcut cu o companie de consultanță, printre clienții săi numărându-se fostul președinte american Ronald Reagan, pe vremea cănd era guvernatorul statului California. De asemenea, în Germania fusese conilier al viitorului cancelar Helmuth Kohl. Poate explicația nu e tocmai precisă: banii i-a făcut din conexiuni cu oameni de la cel mai înalt nivel.

Când venea la București, locuia într-un apartament de lângă Arcul de Triumf, și unde era vecin cu Mircea Malița, fost ministru al învățământului pe vremea lui Ceaușescu, și Adrian Severin, ministru de externe în cabinetul Victor Ciorbea, și ulterior europarlamentar.

RISE Project a prezentat, și va prezenta în zilele următoare numele unor personaje din politica și afacerile românești care au deținut conturi secrete în filiala băncii HSBC din Elveția.

Documentele văzute de reporterii RISE (comunitate de jurnaliști de investigație independenți) acoperă intervalul 1974-2007 și fac parte dintr-un set de mii de acte bancare care detaliază transferuri în valoare de peste 100 de miliarde de dolari și care dezvăluie numele unor criminali, evazioniști, politicieni, celebrități sau oameni de afaceri din toată lumea.

Toți aceștia au folosit serviciile băncii din țara cantoanelor, cel puțin până în anul 2007.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Mihai Craiu – Putregaiul din spatele multinaţionalelor: în loc să plătescă taxe în România şi- au deschis filiale în paradisul fiscal Luxemburg

Sursa: Riseproject

Deşi se laudă că au creat mii de locuri de muncă şi plătesc sume considerabile la bugetul de stat, companiile multinaţionale care activează în România fură cât pot de la cetăţeanul de rând. RISE Project a identificat o filieră prin care peste 170 de companii internaţionale de renume au fentat statul român de la plata taxelor şi impozitelor

O serie de documente secrete arată că un număr mare de firme din România au apelat la facilitățile oferite de statul Luxemburg pentru a plăti taxe mai mici. „Luxemburg a devenit un paradis fiscal din ce în ce mai căutat, care ascunde importante corporații aflate în căutarea unui regim low-tax. Pepsi, Ikea, FedEx și alte 340 de companii internaționale au găsit multiple scheme fiscale prin care au reușit să-și reducă substanțial taxele, în teritoriile micului ducat. Mai mult de 170 de companii aflate în topul <Fortune 500> au cel puțin o filială în Luxemburg”, scriu investigatorii RISE Project.

International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) împreună cu o echipa de 80 de jurnaliști din 26 de țări, printre care și RISE Project, au investigat aceste companii și schemele fiscale folosite, având la bază 28.000 de pagini de documente confidențiale. Sute de miliarde de dolari au fost trecute prin paradisul fiscal luxemburghez, companiile reușind să scutească taxe de ordinul miliardelor de dolari.

„Rai” de Luxemburg: taxe de doar 1%

„Marile companii ajung să obțină reduceri de taxe considerabile mutîndu-și profiturile din țări cu fiscalitate excesivă, unde dealtfel își au activitatea și sediul central, către liniștitul ducat luxemburghez care oferă un regim fiscal lejer și tentant. În unele cazuri, jurnaliștii ICIJ au descoperit companii care s-au bucurat de taxe mai mici de 1% pe profiturile trecute prin Luxemburg. De asemenea, printre documentele cercetate, se numără și sute de scrisori ale fiscului din Luxemburg, care aprobă din punct de vedere al legalității și conformității, tranzacțiile și schemele de optimizare fiscală operate de companii. Aceste scrisori, numite <comfort letters> reprezintă practic asigurarea dată în scris că Ministerul Finanțelor luxemburghez privește favorabil toate aceste operațiuni”, arată RISE Project. Gravitatea situaţiei este confirnată de şefii structurilor europene, care vor să ia la puricat afacerile oneroase din Luxemburg. „În ultimele luni, Uniunea Europeană a avut o serie de dispute cu Luxemburg pe fondul derulării unei anchete privind sprijinul pe care l-ar fi obținut anumite companii precum Amazon și Fiat Finance, sprijin care ar putea fi considerat ajutor de stat. Oficialii luxemburghezi au devenit refractari în ceea ce privește comunicarea de documente fiscale către Comisia Europeană, care în prezent investighează dacă deciziile ducatului sunt sau nu conforme cu legislația europeană. Un alt aspect delicat vizează prezența fostului prim-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker în poziția de președinte al Comisiei Europene. Pe de o parte, Juncker a promis să lupte împotriva evaziunii fiscale și pe de alta, a declarat că este de părere că regimul fiscal din țara sa este în totală concordanță cu legislația europeană”, arată jurnaliştii RISE Project.

Reţete de înşelat statul marca PWC

Potrivit RISE Project, documenetele folosite în ancheta ICIJ fac referire directă la clienți aparținînd PriceWaterhouseCoopers (PWC), una dintre cele mai mari companii de consultanță și audit din lume. “Consultanții PWC au proiectat diverse strategii fiscale care implică împrumuturi între companii surori și tranzații făcute cu scopul de a muta profitul de pe o companie pe alta pentru a reduce venitul impozabil. De multe ori, schemele propuse de PWC au fost foarte complexe, implicînd tranzacția banilor prin intermediul multor societăți, prin diferite țări și paradisuri fiscale. Într-un răspuns oficial trasmis ICIJ, compania PWC consideră că sfaturile sale fiscale au fost date în conformitate cu legislația europeană și internațională”, susţin jurnaliştii RISE. În replică, PWC a catalogat munca jurnaliștilor drept „un furt de informație”. En lucru este însă sigur. Corporațiile care și-au stabilit un punct de lucru în Luxemburg s-au folosit de instrumente financiare hibride cu ajutorul cărora banii s-au plimbat prin toată lumea, folosind regulile fiscale ale unei țări împotriva altora. “Spre exemplu, un împrumut între companii poate permite ca profitul să fie tratat ca și acțiuni sau părți sociale, nu ca un venit ce ar trebui impozitat. UE a interzis de curând astfel de împrumuturi hibride, care exploatează diferențele dintre sistemele de impozitare ale diferitor țări. Specialiștii consultați de ICIJ care au cercetat documentele au confirmat faptul că atât companiile cât și consultatul PWC s-au angajat într-o serie de strategii agresive de reducere a taxelor, folosind Luxemburgul în combinație cu ale jurisdicții offshore, precum Gibraltar, Delaware și Irlanda”, arată RISE Project

PWC, lupul paznic la oi: după ce a păcălit România are contracte pe bani grei cu statul

“PWC a oferit consultanță privind optimizarea fiscală prin intermediul paradisului fiscal din Luxemburg și unor companii cu sucursale în România. Printre clienții săi se numără: suedezii de la Ikea, Eurobank, compania energetică E.ON, British American Tobacco, grupul TMF Group implicat în afaceri imobilare, energie, consultanță și investiții; Orascom Group – controlat de miliardarul egiptean Naguib Sawiris; dezvoltatorul imobiliar Bluehouse, precum și compania israeliană Rosebud. Pentru câteva companii, PWC a oferit în paralel și servicii de audit, verificând raportările subsidiarelor în România. Cunoscuta companie de audit și-a început activitatea la noi în anii’90. PWC a fost condusă mai bine de un deceniu de către Jean-Pierre Vigroux, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți din piața locală. Începând cu 2004, românul Vasile Iuga a devenit managing partener pe regiunea Europei de Sud-Est”, explică RISE Project. Mai mult decât atât, cu ajutorul politicienilor români, PWC a obţinut contracte plătite cu bani grei din buzunarul statului, culmea, după ce a ajutat o mulţime de companii să evite plata taxelor la buget. „Compania PWC a consiliat statul român în mai multe tranzacții importante precum privatizarea Electrica Muntenia Sud, cedată italienilor de la Enel pentru 820 de milioane de euro, și a conceput procesul de privatizare al Oltchim care s-a transformat într-un eșec după implicarea directă a politicianului-ziarist Dan Diaconescu. Nu în ultimul rând, PWC a recrutat managerii privați ai companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor”, explică jurnaliştii RISE.

RISE Project: PWC, sute de milioane euro din audit în România

E.ON. Una din companiile pentru care PWC a furnizat atît consultanță cât și servicii de audit este E.ON Group. Compania germană operează în peste 30 de țări, printre care și România. PWC este auditorul grupului cât și al subsidiarelor din România încă din 2007. Conform rapoartelor anuale ale companiei energetice, PWC a încasat peste 276 de milioane de euro din 2009 pînă în 2013 numai pentru audit. Începînd cu 2009, PWC a oferit E.ON Group și servicii de consultanță pentru reconstrucția grupului prin operațiuni ce implicau în special filialele luxemburgheze ale companiei mamă. În România, PWC a fost numit auditor pentru mai multe divizii ale grupului: E.ON Distribuție, companie în acționariatul căreia este reprezentat și statul român prin Ministerul Econonimiei, E. ON Gaz Distribuție, E.ON Moldova Distribuție și E.ON Moldova Furnizare, societăți deținute în majoritate de grupul german.

Eurobank / EFG Group. În 2009 și 2010, PWC a fost angajată să evalueze tranzacții din cadrul grupului bancar EFG, prin implicarea directă a societăților înregistrate în Luxemburg. În planul de investiții supus optimizării fiscale era prevăzută și intrarea companiei elene pe piața din România începînd cu anul 2008. Filialele locale ale grupului sunt  Eurobank și Bancpost. PWC a devenit auditor independent atît pentru compania mamă, cît și pentru filialele românești. Conform informațiilor publicate în Monitorul Oficial, societățile înregistrare în România au fost auditate de către PWC încă din 2008, o parte din contracte fiind prelungite pînă în prezent.

În raportul din 2010 al companiei mamă EFG Eurobank Ergasias se face referire la poziția de auditor a PWC, în cadrul grupului, în contextul în care acesta urma să furnizeze și un alt tip de servicii. După ce a analizat “independența și eficacitatea” auditorului extern, Consiliul de Administrație l-a reconfirmat în această poziție. În România, grupul a înregistrat pierderi de 40 de milioane de euro în 2013 și a închis peste 20 de unități la începutul acestui an.

TigerGlobal. TigerGlobal deține două afaceri în România: Ejobs și Neogen, care operează importante site-uri cu oferte de locuri de muncă. Pînă în 2007, Tiger Global a deținut acțiuni în ambele companii prin intermediul Tiger Holdings Four S.a.r.l. Luxemburg și a unei filiale olandeze. În 2008, PWC a auditat Neogen iar în 2010 a devenit auditor pentru Ejobs. Tot în 2008, PWC a oferit consultanță grupului cu privire la viitoare investiții, folosing o schemă de rulare a banilor prin multiple filiale înființate în Luxemburg, cu scopul de a reduce semnificativ taxele aferente.

Un alt document PWC din septembrie 2008 menționează ca viitoare investiții în România prin cumpărare de acțiuni, folosind următoarele vehicule: Tiger Global Investments Partners IV (Tiger PIP IV) înregistrată în Cayman Islands Limited Partnership, care deține Tiger Parent Four care la rîndul său deține Tiger Holding Four S.a.r.l. În 2009 PIP IV urma să investească în Cehia și în România. Investiția inițială era calculată la 75 de milioane de euro.

Orascom. Compania controlată de miliardarul egiptean Naguib Sawiris deține în România filiala Sole SRL, prin intermediul căreia a cumpărat câteva sute de hectare de teren lîngă Constanța. Magnatul egiptean a devenit cunoscut în România, în 2011, după ce primarul Radu Mazăre, investigat în mai multe dosare penale, a anunțat că Sawiris l-a contactat ca să-l ajute să doneze o treime din avere în scopuri caritabile. Averea egipteanului era estimată atunci, potrivit Forbes, la peste 1,5 miliarde de euro. PWC a fost consultant, în 2010, pentru Weather Investments, compania mamă a Orascom, pregătind declarațiile fiscale pentru filialele din Luxemburg. Același PWC a creat un mecanism fiscal prin care Weather Investments și-a mărit participația în cadrul Orascom Telecommunication folosindu-se atât de o licitație l-a care au putut să se înscrie acționari din cadrul grupului, cât și de împrumuturi acordate de la o societate la alta din holding. În final, circuitul financiar a făcut ca sumele de bani să se întoarcă în Luxemburg sub formă de datorii.

Bluehouse. Compania a dezvoltat în România importante proiecte imobiliare prin Astoria Business Center SRL, Bluehouse Dezvoltare SRL, Laroblue Investitii SRL sau Bluenoi SRL. Investițiile făcute la noi au fost de zeci de milioane de euro. În 2013 Astoria Business Center a înregistrat datorii de 10 milioane de euro și pierderi de 150 000 de euro.În 2009, PWC a oferit consultanță Bluehouse în vederea realizării unei investiții de 120 milioane de euro. Bluehouse Grup și-a deschis o filială în Luxemburg dedicată investițiilor imobiliare din România și Grecia, aplelând la aceleași împrumuri ca și în cazul Orascom, care ulterior s-au tranformat în datorii neimpozitabile.

Ce spune PWC România

Întrebați de RISE Project dacă în opinia lor există o incompatibilitate între poziția de auditor în România pentru filialele companiilor cărora le-a acordat consultanță în Luxemburg, PWC România ne-a furnizat următorul răspuns: „PwC oferă servicii de consultanţă independentă clienţilor săi în domeniile importante pentru aceştia, inclusiv într-o gamă largă de probleme fiscale. Acestea pot include consultanţă referitoare la taxarea anumitor operaţiuni de afaceri în diferite ţări. De asemenea, ne asistăm clienţii în pregătirea situaţiilor financiare şi în dialogul cu autorităţile fiscale. Serviciile de consultanţă şi de asistenţă oferite de PwC sunt în concordanţă cu normele legislative locale şi europene, cu prevederile legislaţiei fiscale şi ale acordurilor internaţionale, precum şi cu Codul Global de Conduită al PwC în materie de Consultanţă Fiscală. Acesta oferă consultanţilor noştri fiscali din întreaga lume un cadru de reglementare privind o gamă largă de subiecte, inclusiv felul în care deciziile fiscale pot fi interpretate de către toate părţile interesate. Relaţiile cu clienţii noştri sunt strict confidenţiale şi nu putem comenta pe marginea unor cazuri individuale.”

Tagged , , , , , , ,