Tag Archives: rusia

Mari bănci britanice – HSBC, RBS sau Coutts, apar nominalizate în cea mai mare schemă de spălare de bani din Europa de Est

Sursa: Sfin.ro

Publicaţia britanică „The Guardian” a dezvăluit informaţii despre operaţiunea „Laundromat”, aşa numita „spălătorie de bani” ruseşti – 20 de miliarde de dolari. Au fost implicate şi bănci şi judecători din Republica Moldova.

Cea mai mare schemă de spălat bani din Europa de Est a implicat companii britanice false, bănci ruseşti, judecători din Republica Moldova. Dezvăluirile au rezultat în urma unei anchete la care au participat zeci de jurnalişti din mai multe ţări.

„The Guardian” a descris cum funcţiona schema folosită de infractori prin care se spune că s-au spălat 20 de miliarde de dolari în perioada 2010-2014. Adevărata cifră ar putea fi de 80 de miliarde de dolari.

În schema spălării banilor ar fi implicaţi 500 de oameni, între care bancheri din Rusia, oligarhi, vărul lui Vladimir Putin, oameni conectaţi FSB, serviciul secret rus. Un rol în afacere l-au avut bănci din Republica Moldova şi Letonia. Autorităţile de la Chişinău au fost lipsite de reacţie în perioada când prin băncile din Republica Moldova erau spălaţi bani veniţi din Rusia.

Informaţiile bancare analizate de RISE Moldova arată ca 22 de milioane de dolari ar fi ajuns în conturile unor companii afiliate omului de afaceri Ilan Shor. Tranzacţiile au fost făcute de firme fantomă din Marea Britanie care au încasat sume uriaşe din datorii fictive la companii din Rusia. Totul, în urma unor procese desfăşurate în Republica Moldova.

Mai multe bănci din Marea Britanie, printre care HSBC, RBS sau Coutts, banca folosită de către regină – au procesat peste 700 de milioane de dolari. Parte din aceşti bani ruseşti au dispărut în companii off shore, iar alţii au fost cheltuiţi pe obiecte de lux în Regat. Băncile sunt întrebate acum ce ştiu despre această schemă de spălare a banilor. În acelaşi timp, Procuratura Anticorupţie de la Chişinău cercetează în dosar 16 judecători, executori, şefi de la Banca Naţională, dar şi angajaţi ai unei bănci comerciale.

Tagged , , , , , , , , , , ,

CUM A DEVENIT RUSIA NOUL DISTRIBUITOR DE PUTERE ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Sursa: Sfin.ro

Ambiţiile lui Putin în Orientul Mijlociu

În dimineața zilei de 11 ianuarie, feldmareșalul Khalifa Haftar aflat la bordul unei aeronave plutitoare, a sosit în portul mediteranean Tobruk. Fostul un comandant al forțelor rebele, sprijinite de SUA, care l-au alungat pe dictatorul libian Muammar Gadhafi, în anul 2011, a fost întâmpinat de o gardă de onoare şi de un amiral, îmbrăcat în uniformă albă. După ceremonia de primire, feldmareşalul Haftar, în vârstă de 73 de ani, acum cetățean american după ce a trăit mai mulți ani în Statele Unite, a fost escortat sub punte pentru a susţine o conferință video, securizată, cu cel mai energic distribuitor de putere din Orientul Mijlociu. Tema oficială a fost lupta împotriva terorismului însă, ambele părți știau că agendă neoficială era cu totul alta şi anume, mărirea puterii lui Haftar pentru a învinge guvernul slab de la Tripoli, sprijinit de O.N.U.

Haftar are legături strânse la Washington, dar gazdele sale din luna ianuarie nu erau americanii. El a urcat la bordul singurului portavion rusesc, Amiral Kuznetsov, iar interlocutorul său a fost un vechi prieten de la Moscova, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu.

După trei decenii în care a stat mai mult pe margine, Rusia a devenit, din nou, un jucător important în regiune. În ultimele şase luni, aceasta a schimbat cursul războiului civil din Siria și a preluat controlul asupra procesului de pace, construind o relație strânsă cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan și curtând aliații tradiționali ai SUA, cum ar fi Egiptul, Arabia Saudită și chiar Israelul. În ultimii doi ani, preşedintele rus, Vladimir Putin, a avut 25 de întâlniri cu lideri din Orientul Mijlociu, de cinci ori mai multe decât a avut fostul președinte al SUA, Barack Obama, potrivit unei analize a întâlnirilor prezidențiale realizată de Newsweek.

Preşedintele Iranului, Hassan Rouhani, stânga, Preşedintele Azerbaijanului Ilham Aliyev, centru, și preşedintele rus Vladimir Putin, dreapta, în timpul unui prânz de lucru la Heydar Aliyev Center. FOTO: ALEXEI NIKOLSKY/TASS/GETTY

Timp de decenii, Washingtonul a încercat să planteze germenii democrației, în multe părţi ale lumii, inclusiv în Orientul Mijlociu însă acest plan pare să fi fost abandonat în timpul administraţiei Obama şi a actualului preşedinte al SUA, Donald Trump. Cu excepția Tunisiei, „Primăvara Arabă” nu a adus democrația în Orientul Mijlociu, în schimb, a permis instaurarea instabilităţii și dezvoltării extremismului în țări, cum ar fi Egipt, Libia și Siria. Intervenția occidentală, în Libia și Yemen, împreună cu implicarea Iranului alături de Arabia Saudită în coaliţia din Yemen, au făcut ca aceste state să rămână împotmolite în războaie civile. Sprijinirea rebelilor sirieni și insistenţa de a susţine că președintele autocrat Bashar al-Assad ar trebui să plece de la conducerea ţării a dus la declanşarea războiului civil în Siria şi la alimentarea creșterii grupului militant Statul Islamic (ISIS). Nici găsirea unei soluţii între Israel și Palestina, obiectiv pe termen lung al politicii externe a SUA, nu a dat roade. Cele două state fiind acum mai departe decât oricând. Singurul succes regional înregistrat de administraţia Obama rămâne semnarea acordului istoric cu Teheranul privind reducerea programului nuclear al Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor economice. Chiar şi acesta pare extrem de șubred sub noua administrație.

„Întreaga politică, a lui Obama, în Orientul Mijlociu, nu a reușit”, a declarat Leonid Sluțki, preşedintele comisiei afacerilor externe din Duma Rusă. „Neputința sa și lipsa rezultatelor concrete, sunt evidente.”

Kremlinul a sesizat o oportunitate în regresul S.U.A. Recâştigarea vechii influenţe pe care a avut-o Uniunea Sovietică în Orientul Mijlociu, aduce pentru Moscova o serie de avantaje. Rusia poate continua clădirea unui nou imperiu și poate proiecta un spectru de influenţă tot mai mare, la nivel mondial. Pe de altă parte, poate aduna mai multe atu-uri pe care le va putea folosi în negocierea diplomatică a sancțiunilor occidentale impuse, după anexarea Crimeei, în anul 2014 sau în alte situaţii.

„În primul rând, aceasta este o chestiune de recâştigare a influenței noastre strategice”, a declarat senatorul Oleg Morozov, membru al comisiei de afacei internaţionale a Consiliului Federației Ruse, pentru Newsweek. Pe de altă parte Dmitri Trenin, director al Carnegie Center Moscova, spune: „Scopul politicii externe a lui Putin este de a restabili Rusia ca o mare putere la nivel mondial. Pentru el, a fi capabil să opereze, în Orientul Mijlociu, la concurență cu SUA, reprezintă dovada că este o mare putere. Aceasta este ceea ce a făcut Rusia în Siria „.

Dar, poate mai important decât oricare dintre aceste obiective și o motivație puțin înțeleasa în Occident, este reprezentată de dorința Moscovei de a proteja Rusia de terorismul islamist radical. De această teamă a profitat Putin, pentru a urca la putere, în timpul brutalelor războaie din Caucazul de Nord al Rusiei din anii 90. Politica sa bazată pe spiritul rebel, cultivat în Rusia, a permis Kremlinului să ia decizii dincolo de drepturile și libertățile personale ale rușilor. După ce a urmărit timp de un deceniu cum SUA au încercat să exporte democrația în Irak și Libia, ţări care apoi s-au năruit în conflicte civile, Putin a tras concluzia că o putere externă poate colabora numai cu regimuri puternice, oricât de nemiloase ar fi acestea, altfel lumea va asista la „distrugerea sistemelor de stat și la creșterea terorismului.”

Pe măsură ce influenţa ISIS a crescut în Siria, Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile occidentale de a combate gruparea teroristă. La mijlocul lunii septembrie 2015, serviciile de securitate ale Rusiei au anunțat că au existat cel puțin 2.500 de cetățeni ruși care ar fi luptat pentru ISIS. În ochii lui Putin acest lucru a fost suficient pentru a-l determina să susţină regimul Assad considerând acest lucru drept o chestiune de securitate națională pentru Rusia.

„Scopul nostru principal în Siria este de a ne asigura că cetățenii noștri, care au mers acolo pentru a luptă alături de ISIS nu se vor mai întoarce”, spune Vyacheslav Nikonov, un membru al Dumei. „Pentru Rusia, intervenția în Orientul Mijlociu este o chestiune de a ne apăra propria securitate. Toate celelalte sunt detalii. „

Pe măsură ce SUA şi-a redus intervenţiile costisitoare din Orientul Mijlociu, Putin a profitat pentru a-şi face noi aliaţi în lupta împotriva terorismului şi pentru a recâştiga rolul de mare putere globală. GRAFICA: COREY JACKSON FOR NEWSWEEK

Defensivă sau nu, întoarcerea Rusiei în Orientul Mijlociu, s-a dovedit a fi un succes uimitor pentru aceasta și un pas înapoi pentru SUA. Până de curând SUA nu a avut niciun rival militar sau diplomatic, real, în Orientul Mijlociu. Acum, Trump îşi începe preşedinţia cu promisiuni de ștergere totală a ISIS, dar uită că deja există avioane în aer, trupe pe teren în Siria, nave de luptă în largul coastelor Libiei, toate ruseşti, iar prietenii Moscovei ocupă sau se pregătesc să ocupe palatele prezidenţiale de la Tripoli şi Damasc. De fiecare dată când Trump va dori să facă o mișcare în Orientul Mijlociu, va trebui să se întrebe: „Ce părere va avea Putin despre asta?” Nici un alt preşedinte american, recent, nu a avut această problemă.

Puterea și paranoia

În perioada Războiului Rece, Orientul Mijlociu a reprezentat, în egală măsură, terenul Moscovei şi al Washingtonului. Uniunea Sovietică a fost campioana autodeclarată a revoluției proletare din întreaga lume. Anti-occidental, naționalismul arab puternic socialist al președintelui egiptean Gamal Nasser a dat Moscovei deschidere pentru a-şi răspândi influența asupra lumii arabe. După înfrângerea puterilor coloniale, Marea Britanie şi Franța, de către Nasser, în anul 1956, în timpul Crizei Suezului, au început să pătrundă în regiune arme şi bani din Rusia. Inginerii sovietici au îndiguit Nilul la Aswan și au ajutat la construirea orașelor moderne, în timpul regimurilor arabe socialiste din Siria și Irak. În același timp, o întreagă generație de ofițeri, medici și profesioniști arabi au studiat la Moscova, inclusiv viitorul președinte egiptean Hosni Mubarak, ca și Haftar, care au beneficiat de pregătire în Uniunea Sovietică în anii 1970, după absolvirea Academiei Militare Benghazi. Generalii KGB au contribuit la organizarea serviciilor de securitate din Libia, Algeria, Egipt, Irak și Siria, după modelul poliției secrete sovietice.

Dornic de a opri efectul de domino, comunist, în Orientul Mijlociu, Washingtonul a început să cheltuie sume importante de bani în această direcţie. Israelul, Arabia Saudită și Egiptul, după căderea lui Nasser, au primit ajutor militar din partea SUA. Turcia, membră NATO din 1952, a găzduit avioane americane, nave de război și cel mai controversat sistem de rachete Jupiter, cu rază medie de acțiune, fapt care i-a determinat pe sovietici să plaseze rachete în Cuba, aproape declanșând un război nuclear în octombrie 1962.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, prietenii Moscovei din regiune s-au agățat de putere, menținând o semilună dârz anti-occidentală în Libia şi Siria, în ciuda lipsei rublelor rusești. Apoi, unul câte unul, aliaţii Moscovei a început să scadă. Irakul lui Saddam Hussein, care între timp a primit ajutor din partea SUA, a fost primul care a cazut în 2003. Rusia a descris acest fapt drept agresiune americană, pură. Un deceniu mai târziu, Primavara Arabă, din anul 2011, a revendicat Libia lui Muammar Gaddafi, Egiptul lui Hosni Mubarak și Tunisia lui Zane El Abidine Ben Ali. De-a lungul acestei perioade, valurile paralele de revoltă din fostele republici ale Uniunii Sovietice cunoscute sub numele de Revoluţiile Colorate au înlăturat guvernele pro-ruse din Serbia, Ucraina, Kârgâzstan și Georgia. În anul 2011, dorința pentru democrație a ajuns și la Moscova, unde 100.000 de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva întoarcerii lui Putin, pentru un al treilea mandat prezidențial.

Pentru americani, seria de proteste păreau să marcheze triumful democrației și al puterii populare. Pentru ruși, Primăvara Arabă părea să facă parte dintr-o campanie a Washingtonului, orchestrată pentru a distruge orice lider care ar fi îndrăznit să se opună S.U.A., inclusiv Putin. Ratingul sau de apreciere a coborât la un minim istoric de 63%, în timp ce liderii protestelor, care vorbeau despre liberalism și apropierea de valorile europene şi de SUA, păreau a fi concurenți autentici pentru putere.

Preşedintele rus Vladimir Putin ascultându-l pe preşedintele Turciei, Recep Tayip Erdogan, alături de preşedintele azer Ilkham Aliyev în timpul Congresului Mondial al Energiei, Ediţia 23, care s-a desfăşurat pe data de 10 Octombrie 2016, în Istanbul, Turkey. FOTO: MIKHAIL SVETLOV/GETTY

În ochii lui Putin, „Piața Tahrir (Cairo) și Maidan (Kiev), fac parte din aceeași conspirație împotriva Rusiei”, a declarat un diplomat occidental de rang înalt de la Moscova, care nu a fost autorizat să vorbească. „Am respins această abordare pentru că este una paranoică, dar el este convins de ceea ce crede. „

De-a lungul acestei perioade, Rusia a protestat și în mod regulat, a fost ignorată în cadrul ONU, în încercarea zadarnică de a preveni bombardarea Belgradului în anul 1999 și invazia Irakului în anul 2003. SUA a trecut peste Moscova de multe ori. La sfârșitul anilor 1990, Moscova a ajutat Teheranul să dezvolte rachetele cu rază medie de acţiune Shahab-3 iar mai târziu a început să construiască Bushehr, prima centrală nucleară a Iranului. Începând din 2008, Rusia a început să joace un rol onest încercând să convingă Teheranul să renunțe la programul său nuclear.

„Americanii și-au dat seama că au nevoie de ajutorul nostru în problema Iranului”, a declarat fostul prim-ministru rus, Serghei Kirienko, care a fost șeful Corporației Energiei Nucleare de stat, Rosatom în timpul negocierilor cheie cu Iranul. „Iranienii au încredere în noi. Noi am fost garanția lor de securitate. „

În același timp, Rusia s-a implicat, în mod constant și în liniște, în procesul de pace israeliano-palestinian. Aliatul cheie al Moscovei a fost liderul palestinian Mahmoud Abbas, care a obţinut un doctorat la Universitatea Prieteniei între Popoare din Moscova, în anii 1970. Cercetătorii israelieni, care citează documente pe care arhivistul KGB, Vasâli Mitrohin le-a scoas ilegal din Rusia, în anul 1991, au afirmat că Abbas a fost recrutat de serviciul de securitate sovietic sub numele de cod „Krotov”. Oficialii palestinieni au respins acuzațiile considerând că acestea sunt menite a-l compromite pe Abbas.

Agent sau nu, lui Abbas ” îi plac rușii şi vrea să le facă pe plac”, spune Ziad Abu Zayyad, un fost ministru şi negociator palestinian. Când Putin a vizitat Betleemul, în timpul unei călătorii din anul 2012 către West Bank, Abbas i-a oferit un teren, pe care acum se află un centru cultural rus. Tot în 2012, doua străzi din Betleem și Ierihon au primit numele lui Putin și al predecesorului său, Dmitri Medvedev.

Duse în paralel, aceste gesturi publice, de prietenie reprezintă o campanie diplomatică liniștită și constantă, în regiune. Reprezentantul Moscovei este un vorbitori de limbă arabă, în vârstă de 64 de ani, diplomat de carieră pe nume său Mikhail Bogdanov, care a fost trimisul special al lui Putin în Orientul Mijlociu, din anul 2012. Fost ambasador în Siria, Egipt și Israel, Bogdanov a jucat un rol cheie în câștigarea prietenilor și influențarea oamenilor, pentru ca aceştia să treacă de partea libianului Haftar, de la președintele şi conducătorul militar egiptean, Abdel Fattah el-Sisi.

Dezangajarea constantă a Americii în Orientul Mijlociu, în conformitate cu politica dusă de Obama, l-a ajutat pe Bogdanov. Casa Albă a avut un motiv bun pentru a face un pas înapoi din regiune: Președintele a vrut să își încheie intervențiile militare americane nepopulare. În același timp, America a fost din ce în ce mai puțin dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu, datorită unei revoluții interne a gazelor de șist, care a transformat SUA într-o țară exportatoare de energie. Consecinţa nedorită a acestei politici a fost că i-a permis lui Bogdanov să lanseze, de la Ramallah, oferte către Cairo și Benghazi, Libia.

„Natura politicii externe a regimului rus este de un pragmatism extrem în încercarea de a face față tuturor actorilor principali din regiune”, spune Nikolay Kozhanov, fost atașat la ambasada Rusiei din Teheran, acum în Marea Britanie. „Acest lucru ar trebui să fie considerat ca fiind principiul de bază al strategiei Rusiei și avantajul său principal în Orientul Mijlociu.”

Spre deosebire de omologii săi americani, Putin nu ţine prelegeri Egiptului și Siriei privind democrația și drepturile omului. „Rusia a văzut o oportunitate în Egipt, deoarece SUA a forţat mai multe reforme care au esuat, de la Primăvară Arabă”, spune Steve Seche, un fost oficial al Departamentului de Stat și ambasadorul SUA în Yemen. Președintele rus a fost dispus să vândă arme ieftine către puterile regionale. Moscova a vândut arme în valoare de 4 miliarde de dolari în Egipt, din anul 2012 și a început discuțiile cu Iranul pentru o afacere de peste 10 miliarde de dolari, în noiembrie 2016.

Cele două crize apărute între timp au făcut ca Orientul Mijlociu, să nu mai reprezinte singura direcţie prioritară a politicii externe a Rusiei: Anexarea Crimeei de către Rusia, în februarie 2014, care a pus Moscova în conflict direct cu Occidentul și un an mai târziu, războiul din Siria, care a oferit lui Putin oportunitatea de a transforma  Rusia intr-unul dintre importanţii distribuitori de putere în Orientul Mijlociu.

Tagged , , , , , , ,

Îngenuncherea Rusiei – wishful thinking

Sursa: Sfin.ro
Mai aveau un pic și spuneau că toate beneficiile proiectului sunt ale Greciei.  Sau așa rezultă din declarația – politică, a lui Tsipras.  Dar este altceva care mi-a atras atenția – politica confruntațională cu Rusia continuă și nu poate aduce pacea pe care-o propovăduim noi.  Când ești confruntațional, singurul lucru pe care-l ai, este neliniștea și instabilitatea – sigur nu pacea.
Mai mult, izolarea economică a Rusiei este echivalentă cu trimiterea ei în brațele Chinei, care – fie spus, poate absorbi tot potențialul energetic al Rusiei în secolul 21 și mai bine…  Și mai poate absorbi ceva China în acest secol, potențialul tehnologic  al Rusiei.  Să nu uităm că Rusia – totuși, a fost precursorul tehnologiei spațiale.  Că asigură și astăzi – singură, transportul la stația orbitală internațională, sau că are cel mai mare avion de transport din lume – faimosul Antonov AN-225 Mriya.  Acest lucru – o apropiere masivă de China, poate schimba definitiv balanța militară a lumii.
Și nu prea mai contează câte portavioane ai dacă ești încolțit.  Va trebui să faci concesii pe care altfel nu le-ai face.   Cum le-a făcut marele imperiu al lumii – coroana britanică, ca să scape din Război.  Și uite-așa astăzi este America care controlează mările lumii.   Firește, comparația nu este dreaptă, dar când ești încolțit faci concesii…  Aș zice – în context, că Rusia nu este astăzi Încolțită, este doar marginalizată – și asta nu o face vulnerabilă la concesii xtraordinare.  Așa cum deja s-a dovedit cu jocul prețului petrolului – care acum se pare a fi un backfire pentru inițiatori.  Oricum, să rămânem totuși vigilenți – mai sunt doar câteva luni până la alegerile rusești și atacurile – sub orice pălărie, continuă și se-amplifică.  Enjoy :))

Cinci state din Europa de Sud-Est au demarat, in mod oficial, lucrarile de constructie la o conducta destinata sa aduca gaze naturale din bazinul Caspic pe pietele europene, in ideea de a reduce dependenta Europei de Rusia, informeaza Reuters.

Cu o lungime de 870 de kilometri, gazoductul Trans Adriatic Gas Pipeline (TAP) face parte dintr-un proiect mai amplu, denumit Coridorului Sudic de Gaze, de peste 3.500 kilometri, care va permite transportul a peste 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an de la zacamantul Shah Deniz II din Marea Caspica pana in Italia.
„Harta energetica a Europei de Sud-Est este redesenata, iar acest lucru face din Grecia un centru energetic in regiune”, a declarat marti premierul Alexis Tsipras la ceremonia de inaugurare a lucrarilor organizata la Salonic, nordul Greciei.
Acest proiect de cinci miliarde de euro va trece prin Georgia, Turcia, Grecia si Albania pentru a ajunge pana in sudul Italiei via Marea Adriatica. Trans Adriatic Gas Pipeline ar urma sa faca legatura cu conducta Trans Anatolian Pipeline (TANAP) la punctul de frontiera Kipoi dintre Grecia si Turcia, precum si cu conducta Caucazul de Sud prin Georgia.
„Inauguram o parte importanta a unuia din cele mai mari si mai complexe proiecte din istoria industriei energetice, a declarat premierul georgian Georgy Kvirikashvili, potrivit incont.ro.

Proiectul Trans Adriatic Gas Pipeline (TAP) este derulat de un consortiu la care actionari sunt companiile BP, SOCAR, Snam, Fluxys, Engas si Axpo. Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) analizeaza acordarea unei finantari de pana la 1,5 miliarde de euro pentru TAP, ceea ce ar urma sa fie cel mai mare credit acordat vreodata de BERD.

Oficialii guvernamentali au estimat ca TAP va insemna 8.000 de noi locuri de munca in Grecia, tara unde rata somajului a ajuns la 24%, si contracte de sute de milioane de euro pentru firmele grecesti care vor lua parte la lucrarile de constructie.
Tagged , , , , , , , , ,

Logica Economica – Pretul petrolului nu prea mai are loc de scazut

 

La acest preț inclusiv Arabia Saudită se simte amenințată, deoarece a fost atins nivelul costului pe termen lung al extracției. După cum se poate vedea din figură, despre Rusia, Canada sau SUA nici nu are rost să mai povestim.

Cost

Guvernele țărilor arabe au început să taie din cheltuielile publice și să pună taxe, însă tot pierd bani masiv din cauza ieftinirii petrolului. Arabia Saudită a încheiat anul 2015 cu un deficit bugetar de 16% din PIB, de cartea recordurilor (cauzat nu doar de scăderea veniturilor din petrol, ci și de creșterea cheltuielilor – militare, bineînțeles). La actualul preț al petrolului rezervele bănești i-ar putea ajunge vreo 2-5 ani, în funcție de câtă austeritate face.

Sama

Așa că eu nu cred în prăbușirea în continuare, durabilă, a prețului petrolului. Pur și simplu nimeni nu-și poate permite să vândă mai ieftin. Asta doar dacă nu cumva întreaga economie mondială intră în colaps, cu China în frunte, ceea ce ar reduce cererea. Scenariul nu este exclus, având în vedere dimensiunea bubble-ului creat de tiparniței de bani ale statelor dezvoltate și investițiile speculative care ne-au dat impresia că o ducem bine, că toate sunt roz și frumoase. Ce-i drept, China mai are loc de scădere:

Shanghai

Tagged , , , , , , ,

Scenariu catastrofal pentru OPEC

Sursa: Hotnews

Rusia se pregateste de o scadere de proportii biblice a veniturilor din petrol in urmatorii sapte ani, perioada in care cotatiile s-ar putea mentine in jurul pragului de 40 de dolari pentru un baril , scrie The Telegraph . Traim intr-o realitate diferita spune un inalt oficial de la Kremlin. Mesajul este tintit direct catre Arabia Saudita.

Maxim Oreshkin, ministrul adjunct de finante a spus ca Rusia concepe un plan bazat pe ipoteza ca pretul va oscila intre 40 si 60 de dolari chiar pana in 2022, un scenariu ce ar avea implicatii devastatoare pentru Opec.

Asta s-ar traduce intr-un dezastru si pentru producatorii din Marea Nordului, pentru proiectele off-shore braziliene si pentru producatorii occidentali profund indatorati.

“Vom trai intr-o realitate diferita”, a spus oficialul la un forum organizat de ziarul rusesc Vedemosti.

Suflul rece venit dinspre Moscova soseste intr-un moment in care pretul sortimentului US crude al petrolului a scazut la 35,56$/baril, impins in jos de incapacitatea statelor membre ale Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol de a ajunge la o intelegere saptamana trecuta.

Numarul record de pozitii short (miza pe scaderea cotatiilor nota red.) luate de fondurile speculative a amplificat efectul.

Bank of America considera ca acum exista riscul “unui razboi al preturilor in toata regula” intre membrii Opec in conditiile in care rivalele Arabia Saudita si Iran se lupta intr-o batalie strategica dusa pe piata petrolului.

Pretul sortimentului Brent a cazut la 37,41$, desi cererea creste rapid. Cotatiile sunt la cel mai coborat nivel de la haul in care ajunsesera la inceputul anului 2009, in timpul crizei Lehman Brothers.

De data aceasta este insa un soc pozitiv de supraoferta, adica benefic pentru economia lumii ca intreg.

Agentia Internationala pentru Energia (IEA) a spus in raportul sau lunar de piata ca Opec a incetat sa mai opereze ca un cartel si “pompeaza in voie” tintind sa scoata in decor rivalii, oricare ar fi costul pentru proprii membri.

Veniturile Opec vor scadea la 400 de miliarde de dolari in acest an in aceste conditii, o prabusire ametitoare fata de cele 1.200 de miliarde incasate in 2012.   Aceasta situatie se traduce printr-un masiv transfer de bogatie la nivel global.

IEA a anuntat ca stocurile de titei – 2.971 milioane de barili – dau pe afara si ca este probabil ca vor mai urca cu circa circa 300 de milioane de barili in urmatoarele sase luni in conditiile in care “politica scapata de sub control a Opec” inunda piata.

Agentia de supraveghere citata a linistit insa temerirle ca lumea ramane fara locuri in care sa pastreze marea de petrol extrasa, spunand ca sunt pe cale de realizare depozite cu capacitate totala de 230 mil. barili.

Avertismentul Rusiei privind nivelul de 40$ este doar ultima escaladare intr-un lupta strategica dusa pe marginea prapastiei intre Kremlin si Arabia Saudita , deja “la cutite” din cauza situatiei din Siria.

Planul de rezerva propus de Moscova trimite un mesaj clar catre Riad si catre comandantii Opec ca Rusia poate suporta preturi foarte reduse pe termen indefinit, datorita flotarii libere a rublei, ce protejeaza bugetul intern.

Arabia Saudita este in capcana din cauza unei limite impuse pe cursul de schimb, ce o face sa “sangereze” valuta din rezerve pentru a acoperi deficitul bugetar ce a ajuns la 20% din produsul intern brut.

Rusia pretinde ca are dimensiunea strategica pentru a rezista la un asediu prelungit si tinteste sa sa implementeze o politica de substituire a importurilor pentru a-si reinvia coloana vertebrala industriala.

Comparativ cu Rusia, tarile Opec din Golf par doar un scamator care nu stie decat un truc, comenteaza The Telegraph.

Vicepremierul Arkady Dvorkovich a declarat in septembrie ca Opec va trebui sa-si schimbe tactica. La un moment dat probabil ca ei vor fi obligati sa-si schimbe politica. Pot rezista intre cateva luni si doi ani”, a spus Dvorkovich.

Oficialii de la Kremlin suspecteaza ca scopul politicii saudite este de a forta Rusia sa se aseze la masa negocierilor, pentru a se alatura Opec in instituirea unui super-cartel care sa controleze jumatate din productia lumii.

Abdallah Salem el-Badri, seful Opec, a fost aproape sa recunoasca asta saptamana trecuta, cand a spus ca organizatia nu mai este destul de mare pentru a actiona singura si ca nu va reduce productia daca nu se implica si alti producatori non-Opec.

“Cautam modalitati de a negocia cu natiuni non-Opec, incercam sa ajungem la un efort colectiv. Toata lumea incearca sa vada cum ar putea sa o faca”, a spus el-Badri.

De fapt, Rusia plateste la bluful Opec, pariind ca are o putere mai mare de a rezista.

Intrebarea daca Rusia chiar poate rezista in aceste conditii pentru mai multi ani este una deschisa.

Economia este intr-o recesiune profunda, productia s-a contractat cu 4% anul trecut iar veniturile reale au scazut cu 9%, asa ca ultima mutare pe tabla de sah ar putea fi doar o strategie de negociere.

Iar liderii Arabiei Saudite sunt perfect constienti de ananghia in care se afla Kremlinul.
Ei par siguri ca vor fi in picioare mai mult decat Rusia in acest duel de durata.

La momentul in care vom afla care dintre acesti doi giganti petrolieri e mai puternic, insa, s-ar putea ca amandoi sa fie in genunchi, mai comenteaza The Telegraph.

Tagged , , , , , , , , , ,

I told you so…

“I told you so” – iată acum e la vedere, Rusia se va bate pentru drepturile ei în Mediterană…  Atenționarea către forțele militare americane este de o importantă deosebită.  Mai mult, această poziționare rapidă a Rusiei în Syria – care-a luat prin surprindere America și în egală măsură NATO, arată ineficiența serviciilor de informații aliate – sau, în egală măsură, arată eficiența serviciilor rusești. Și mai arată ceva, serviciile israeliene ramân totuși de neegalat în regiune – pentru că cu două saptamâni în urmă, a fost Netanyahu cel care – împreună cu intelligence chiefs (toți trei), s-a urcat “peste noapte” în avion pentru o vizită “fulger” la Moscova…  Or fi “mirosit” ei că rușii au băgat ceva la cuptor – poate un curcan american :))

Russia has demanded that American warplanes exit Syrian airspace immediately, a US official told Fox News on Wednesday.

The official said that Russian diplomats sent an official message to the US ordering American planes out of Syria, adding that Russian fighter jets were now flying over Syrian territory, according to the report.

US military sources told the news outlet that US planes would not comply with the Russian demand.

“There is nothing to indicate that we are changing operations over Syria,” a senior defense official told Fox.

The Russian parliament on Wednesday unanimously granted President Vladimir Putin the right to deploy the country’s military in Syria, a move a top Kremlin aide said related only to the air force.

Tagged , , , , , ,

Nationalism economic

CSCI (Centrul de Studii si Cercetari Infopolitic) a initiat seria de cercetari sociologice intitulata “Nationalism romanesc”. Astazi, este redat publicitatii al doilea set de concluzii, pe baza unei masuratori facute la inceputul acestui an. (Rezultatele primei parti a cercetarii – “nationalismul economic” – le puteti consulta AICI)

Tagged , , , , , , , , , , , ,

Gazprom- noul sef al OMV Austria

Sursa: Hotnews

​Ziarele austriece Der Standard si Kurier scriu ca OMV, compania-mama a Petrom, va anunta astazi o schimbare radicala in conducere. Astfel, noul CEO al companiei austriece va fi Rainer Seele, care il va inlocui pe Gerhard Roiss. Rainer Seele este acum presedintele Consiliului de Administratie al companiei germane Wintershall (parte a concernului BASF), dar si presedinte al Camerei de comert Germania – Rusia. Din pozitiile de conducere la Wintershall si Camera de comert, Rainer Seele a avut relatii profunde de business cu companii energetice rusesti, mai cu seama Gazprom.

Astazi, la ora 17 (ora locala), compania OMV va anunta ca noul sau CEO este Rainer Seele, scrie ziarul Kurier . Nascut in 1960, Seele a condus consiliul de administratie al companiei energetice Wintershall, care este detinuta de concernul german BASF. El va deveni succesor al lui Gerhard Roiss, care paraseste OMV la 30 iunie.

Wintershall este cel mai mare producator german de titei, cu peste 2500 de angajati in 40 de tari in care opereaza. De asemenea, Wintershall este unul din cei mai apropiati parteneri de afaceri ai concernului rus Gazprom. Compania germana are incheiat un joint-venture cu Gazprom si opereaza campuri in Siberia.
Numirea lui Seele este cu atat mai socanta cu cat, in ciuda dezmintirilor oficiale, analistii suspecteaza Gazprom de intentii de cumparare ostila de actiuni OMV. Wintershall e o companie foarte profitabila si a inregistrat, in 2014, pentru a patra oara consecutiv, un castig de peste 1 miliard de euro. Profitul din 2014 a fost de exact 1,464 miliarde euro. In 2013 a fost chiar de 1,730 miliarde.


In martie 2012, Rainer Seele a fost ales presedinte al Camerei de comert Germania – Rusia. “Motivul pentru care Germania si Rusia sunt parteneri puternici si, mai ales, parteneri pe termen lung, este faptul ca firmele din ambele tari recunosc ca un dialog continuu furnizeaza bazele pentru succesul reciproc”, spunea Seele intr-un comunicat oficial al companiei .

De ce este important pentru Romania ce se intampla la varful OMV? Pentru ca politica de investitii si comerciala a Petrom este stabilita de actionarul sau majoritar, adica OMV. Or, in ultimii ani OMV (al carei principal actionar este statul austriac) s-a remarcat printr-o politica foarte apropiata de Rusia/Gazprom. Cel mai recent exemplu este legat de constructia gazoductului South Stream (proiect esential al Rusiei pentru adincirea dependentei Europei de gazele rusesti, respins insa de Romania din motive strategice), proiect pe care OMV l-a sustinut si continua sa il sustina cu tarie.

Tagged , , , , , , , , , ,

BBC News: Russian navy to use Cyprus ports

BBC News

Cyprul nu e membru UE?  Pentru Cypru nu se aplică consultările cu UE când e vorba de securitatea Uniunii?? Sigur că nu, asta cu “întrebatul” e doar pentru guguștiucii din grupa mare a politicii romanești…
Poate totuși mai învățăm câte ceva noi ăștia Deștepții lumii – adică neamul nostru care-a devenit neam de eroism de tavernă și – după unii “analiști”, centrul strategic al Securității UE și…  câte și mai câte… doar că nu ne ia nimeni în seamă…  Poate învățam să nu mai cerem voie la pipi, poate învățam că licurici există numai în capul celor care-și aleg Peștele pentru protecție – bineînțeles, protecție în mintea lor, pentru că nu există protecție dacă se-ajunge în/la public…
Ungaria face ce dorește, Cyprul la fel… Germania și Franța negociază starea de război cu Rusia fără Anglia sau fără UE la masă… Și mai ales fără România care este – prin Moldova, locul cel mai plauzibil după estul Ucrainei.  Pentru că Rusia nu va ataca nici o țara membru UE, deci membru NATO – ii lasă încetul cu încetul să între NATO în Ucraina mai întâi…  Observatori ce Dzeu, că n-or fi combatanți declarați.
Mai departe, uite Grecia zice că nu-i mai convine și nu plătește – deștepți grecii, au schimbat macazul chiar când a fost să fie plata… Desigur, așa cum ii știm noi pe greci, este doar o coincidență…
Spaniolii își văd de campionatul lor cu gândul să halească din nou alte câteva sute de miliarde de euro fonduri nerambursabile pe care nu le-au cheltuit guguștiucii atotștiutori de securitate globală – adică noi, în special noi românii.  Halal Uniune, se va duce acolo unde-i locul, la coșul de gunoi al istoriei din cauza aroganței cu care și-a tratat membrii, arogantă care-a făcut posibilă pierderea Ucrainei și poate a făcut posibil chiar un război – aici mă refer la condițiile extraordinar de grele impuse Ucrainei pt împrumutul pe care l-a cerut și care-a fost scânteia “revoluției” din 2013…
Cu aceeași arogantă au fost tratată și Grecia – și cam același rezultat și acolo…  În ce privește Grecia, cred că rușii mai au răbdare un pic – ar plăti ei de trei ori mai mult și de trei ori mai repede – pentru că accesul la Mediterană și la strâmtori n-are preț pt ruși…
Dar ăsta-i haz de necaz, cum spunem noi, asta fac eu acum, dar uite că nu-s povești – toate s-au întâmplat și continuă să se întâmple în această fascinantă uniune unde egalitatea e doar la super-maximele salarii date comisarilor europeni ca să nu crâcnească cumva la “votul-popular” în interesul… Mda… mă opresc aici – tare-aș vrea să o zic data asta, dar la fel ca rușii, mai am puțină răbdare, doar se spune că jocul greșeală așteaptă… Enjoy

Tagged , , , , , ,

Interesele de cumetrie energetice ale lui Vosganian

Sursa: EVZ

După ce a scăpat a doua oară de urmărirea penală în dosarul „Gaz Ieftin pentru Ioan Niculae”, Vosganian se justifi că pe blog pentru acțiunile sale FOTO: NICU DÎRDÎIC

Pe când era șef de cabinet, finul senatorului a consiliat un patron din industria gazelor, care era interesat de afaceri cu Moscova. Acuzat de DIICOT că a intervenit la fostul premier Călin Popescu Tăriceanu pentru a vinde gaze ieftine, din producție internă, către miliardarul Ioan Niculae, senatorul Varujan Vosganian neagă orice implicare. Cu toate acestea, „Evenimentul zilei” a descoperit că Vosganian îl are ca fin de cununie și partener de afaceri pe Dumitru Cocea. Cel din urmă a fost angajat până în 2013 la Ministerul Economiei ca șef de cabinet al ministrului. În aceeași perioadă, a fost plătit de SC GazProiect Brașov, pe postul de consilier tehnic.

Conform datelor de la Registrul Comerțului, firma GazProiect este controlată de o altă societate, administrată de Mircea Simion Veșcan. În aprilie 2012, în cadrul unu interviu, Veșcan pleda pentru relansarea relațiilor româno- ruse și acuza Guvernul de „nepricepere” în această chestiune.

Ce susține Wikileaks

Relația Vosganian – Cocea – Veșcan este importantă dacă o analizăm din perspectiva unei stenograme Wikileaks, unde senatorul era prezentat ca un filorus și un critic al lui Traian Băsescu pentru că stă în calea unor relații mai bune cu Moscova. Vosganian a negat vehement aceste informații. Senatorul este acționar majoritar la Euroeconomic SRL, firmă care se ocupă de intermedieri de plasamente financiare.

În numele finului

În societatea lui Vosganian îl regăsim pe Dumitru Cocea cu 1,13% și Melic Vosganian cu 1,71%. Despre Dumitru Cocea, presa a relatat că acesta este finul lui Varujan Vosganian. Dumitru Cocea a fost directorul de cabinet al ministrului Varujan Vosganian, fiind propus de către acesta ca membru în CA al Transelectrica și Hidroelectrica. A rămas la minister ca director până în noiembrie 2013. În declarația de avere de la finalul mandatului, finul lui Vosganian a declarat că a încasat 27.000 de lei de la Gaz Proiect Brașov ca și consilier tehnic. Gaz Proiect este deținută de Armax Gaz, societate controlată de Mircea Simion Veșcan.

Revoluționarul generos

În aprilie 2012, Veșcan declara într-un interviu că „reprezentanții diplomatici și economici ai Guvernului României ori nu au priceperea necesară, ori pur și simplu nu se dorește, pentru că din punct de vedere comercial, relațiile sunt aproape înghețate. Este inexplicabilă slaba activitate comercială pe care România o are, la ora actuală, cu Federația Rusă”.

Supărat pe inspectorii Agentiei Naționale de Integritate (ANI) că au anunțat că-i verifică averea, Varujan Vosganian a început să se justifice pe blog. Senatorul, care a anunțat că și-a dat demisia din PNL tot pe blog, arată că bunurile sale provin în mare parte de la părinți și socrii.

În 2012, Vosganian a primit 48.000 de lei de la ministerul Economiei și 38.000 de lei din partea Uniunii Armenilor din România. Varujan Vosganian este și revoluționar, a încasat 17.350 de lei, sumă pe care susține că a donat-o.

 

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,