Tag Archives: serviciul roman de informatii

Wolkswagen si EADS – cine zicea ca nemtii nu-s corupti ?

Sursa: B1.ro

Silviu Mănăstire a vorbit în cadrul emisiunii ”Dosar de politician” despre dedesubturile dosarului EADS de la DNA, caz de mare corupție care are o miză financiară de circa 700-800 de milioane de euro.

“Dosarul EADS” este primul mare dosar de corupție în care apar numele unor liderii politici importanți din Germania, printre care și numele fostului cancelar Gerhard Schroder. EADS este o companie deținută de statul german și francez, iar din acest motiv curajoșii procurori DNA de la București nu vor îndrăzni sa-i ancheteze pe șefii EADS sau pe politicienii germani implicați în afacere. Așadar, va fi primul mare dosar de corupție în care adevărații păpușari nu vor păți nimic, însă câțiva rechini de dimensiuni mai mici de la București vor intra la pușcărie.

Povestea este simplă: EADS a încasat de la statul român aproape un miliard de euro pentru realizarea sistemului de protecție al frontierei. Consorțiul EADS este suspectat de procurorii DNA că a dat spagă, prin interpuși, unor miniștrii și oficiali de la București pentru ca aceștia să facă plațile aferente contractului EADS. Afacerea EADS a fost gândită, însă, de urmatorul baiat șmecher numit Bodo Hombach, un politician german, deosebit de influent în anii 2000, care a ocupat funcția de consilier al cancelarului german Gerhard Schroeder. Hombach a fost și președintele Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Acest pact pentru stabilitate era o instituție europeanp care viza consolidarea păcii, democrației, drepturilor omului în Europa de Est. Același Pact condus de Hombach stabilea dacă o țară din estul Europei putea sau nu să se integreze în Comunitatea Europeană. Acest Bodo Hombach avea un bun prieten pe nume Ion Țiriac, fostul jucător de tenis și reprezentantul unor companii auto germane în România. Ion Țiriac și Bodo Hombach erau parteneri de vânătoare alături de președintele consorțiului Damiler Crysler. Ion Țiric era apropiat al premierului Adrian Nastase și partener de afaceri cu ministrul de Interne de atunci, Ioan Rus. Astfel, neamțul Bodo Hombach ajunge să facă parte din Consiliul de Strategie al Agenției Române pentru Investiții Străine – ARIS, o instituție a guvernului României.

Tot atunci, Guvernul Năstase parafează mai multe documente secrete pentru afacerea EADS. Totul a culminat cu vizita cancelarului german Ghehard Schorder în România, care, chipurile, a venit să-și găsească mormântul tatălui său mort în județul Cluj în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul vizitei lui Schroder, Guvernul Năstase, prin semnătura lui Ioan Rus- ministru de Interne, a parafat afacerea EADS. Acesta este începutul poveștii de corupție EADS, dar toți acești băieti deștepți din Germania, în frunte cu Adrian Năstase, nu vor ajunge să dea declarații în fața procurorilor DNA. Asta pentru că, oricât de puternic este DNA-ul românesc și Serviciul Român de Informații, ei sunt de fapt niște băieți care se joacă cu lopățica în nisip, când vine vorba de marile interese de afaceri din Romania.

Odată cu venirea la guvernare a alianței DA și a premierului Tăriceanu (actual șef al Senatului), mai mulți peștișori au început să ciugulescă mita de la EADS, ca să închidă ochii la ilegalitațile făcute în guvernarea Năstase în beneficiul corporației germane. Pe lista procurorilor DNA se află următorii:

Cristian David, fost ministru de Interne și apropiat al lui Tăriceanu. David a făcut denunțuri pe larg în fața procurorilor pe tema șpăgilor luate în vremea când era ministru. Alți doi pești sunt Cătălin Harnagea și Dorin Marian, apropiații lui Tăriceanu și ai omului de afaceri Dinu Patriciu. Dorin Marian a fost chiar șeful cancelariei lui Tăriceanu, în timp ce firma lui și a lui Harnagea încasa bani pentru consultanță de la EADS. Tot pe lista se află și discretul afacerist Alexandru Georgescu, patronul MIDOCAR, importatorul mașinilor Volkswagen în România; Georgescu a ajutat la înființarea sucursalei EADS în România prin intermediul unei societăți germane numite Cassidian.

Pe numele lui Harnagea, Dorin Marian, Georgescu și Cristi David, procurorii au făcut deja acte de urmărire penală. Doar în acea perioadă, între anii 2007-2008, Ministerul de Interne condus de Cristi David a plătit circa 240 de milioane de euro către EADS pentru studii de fezabilitate, adică pentru hârtogărie, nu pentru echipamente sau sistemele informatice ale frontierei”.

Dosar de Politician: Procurorii DNA s-au blocat geopolitic în ițele EADS

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

4 milioane mai putin… Suma totala 25 milioane euro – spun sursele – platite de Patriciu

Sursa: Luju.ro

DEZVALUIREA FOSTULUI DIRECTOR AL ZIARULUI ZIUA– Sorin Rosca Stanescu: “Faimoasa rapire din Irak s-a transformat intr-o frumoasa afacere financiara. Florian Coldea a preluat banii necesari rascumpararii… M-a sunat Basescu. Mi-a sugerat ca as putea inlocui cuvantul ‘bani’ cu ‘pistoale Kalasnikov’… Acolo au fost multe milioane de dolari, dintre care, patru milioane nu au mai fost predate rapitorilor, ci au fost ‘retinute la sursa’. La cel care avea sa devina, ulterior, generalul Florian Coldea”

Dupa retinerea de catre DNA a doctorului Mohamad Yassin, fostul director al ziarului ZIUA, ex-senatorul PNL Sorin Rosca Stanescu, face o dezvaluire exploziva despre rapirea jurnalistilor romani in Irak. Intr-un editorial intitulat “Triunghiul vinovat: Yassin, Basescu, Coldea” si aparut pe site-ul corectnews.com, Rosca Stanescu acuza ca rapirea s-a transformat intr-o afacere financiara la care au participat, in grup organizat, Traian Basescu, doctorulMohamad Yassin si actualul prim-adjunct al Serviciului Roman de Informatii, generalulFlorian Coldea.

Sorin Rosca Stanescu povesteste ca, in 2005, a aflat ca Florian Coldea ar fi plecat din tara cu o “voluminoasa geanta diplomat”, in care s-ar fi aflat banii necesari pentru rascumpararea jurnalistilor. SRS dezvaluie ca a pregatit aparitia unui articol in ziarul ZIUA pe aceasta tema, dar ca imediat ar fi fost sunat de purtatoarea de cuvant a Administratiei Prezidentiale de la acea vreme, Adriana Saftoiu, care i-ar fi cerut sa nu publice stirea. Rosca sustine ca a refuzat, astfel ca ar fi fost sunat de presedintele Traian Basescu, acesta cerandu-i la randul sau sa nu dea stirea pentru ca viata jurnalistilor ar fi pusa in pericol. Potrivit lui SRS, Basescu i-ar fi sugerat sa prezinte in mod fals ca in geanta dusa de Coldea s-ar fi aflat pistoale si nu bani.

Fostul director al ziarului ZIUA acuza ca in realitate in respectiva geanta s-ar fi aflat multe milioane de dolari si ca nu toti banii ar fi ajuns la rapitori. Rosca dezvaluie ca patru milioane de dolari ar fi fost “retinute la sursa”, adica la “cel care avea sa devina, ulterior, prin mai multe ridicari in grad, la ‘exceptional’, generalul cu doua stele, Florian Coldea“. De altfel, Sorin Rosca Stanescu spune ca in momentul in care jurnalistii rapiti au fost adusi in tara, din aeronava Hercules se vede cum un mascat coboara cu o geanta diplomat si dispare din cadru.

Iata editorialul lui Sorin Rosca Stanescu de pe corectnews.com:

Cei trei au pus la cale un dublu jaf, camuflat in spatele unei actiuni criminale. De terorism. Asa-zisa rapire a jurnalistilor romani, petrecuta in Irak, a fost pusa la cale in laboratoarele de la Bucuresti. Desigur, cu implicarea constienta si inconstienta a lui Omar Hayssam. Cel care a fost condamnat definitiv la multi ani de inchisoare, pentru terorism. Faimoasa rapire din Irak, initiata la Bucuresti, s-a transformat, pentru ‘triunghiul vinovat”, intr-o frumoasa afacere financiara. La care au participat, intr-un grup organizat,Traian Basescu, in calitate de presedinte al Romaniei si de sef al asa-zisei celule de criza, ‘cinstitul’ doctor Yassin si un ofiter specialist in actiuni antitero, practic, necunoscut opiniei publice la acea vreme, pe nume Florian Coldea. Care, de mai mult timp, sta la butoanele Serviciului Roman de Informaţii, sub doi presedinti.

In timp ce opinia publica nationala si internationala se dadea de ceasul mortii, extrem de ingrijorata de soarta ziaristilor rapiti in Irak, cei trei puneau la cale operatii, pe care au incercat sa le secretizeze – si, in parte, au si reusit – pentru cincizeci de ani si care aveau drept finalitate jefuirea unor sume de bani, apartinand unor persoane ori, in mod direct, cetateanului roman. Cum anume au procedat, voi prezenta, succint, in cele ce urmeaza.

Sursele de bani nemunciti au fost doua. Iar marele dirijor, in ambele operatiuni, a fost Traian Basescu.

Primul jefuit, in ordine cronologica, a fost Omar Hayssam. Prin intermediul ‘cinstitului doctor Yassin’. Doctorul Mohamed Yassin facea parte din anturajul lui Omar Hayssam. Ca si el, a servit, sub tricolor, in calitate de colaborator al Securitatii, daca nu cumva, chiar de ofiter acoperit, ambii fiind recrutati sub comunism. Ca si Traian Basescu de altfel. Apartinator mai nou al serviciilor secrete, era, in aceasta ecuatie, doar Florian Coldea. Omar Hayssam, acuzat, pe buna dreptate, ca a pus la cale rapirea jurnalistilor pentru a obtine astfel o rascumparare din partea statului roman, care ar fi putut intregi averea sa, a fost priponit dupa gratii, printr-o dispozitie data de Traian Basescu, la scurt timp dupa ce acesta isi consumase cea de-a doua intrevedere cu Omar Hayssam, petrecuta in umbra zidurilor de la Cotroceni. Acolo, in arestul politiei capitalei, unde, in principiul, nu patrunde nici musca fara stirea si aprobarea procurorilor de caz, a ajuns, si nu o singura data, un particular. Si anume ‘cinstitul si bunul doctor Yassin’. Care a purtat conversatii inregistrate cu Omar Hayssam, in cursul carora ii promitea acestuia o ‘extragere’ de dupa gratii, cu ajutorul ‘profesorului’. Un nume de cod pentru Traian Basescu. In schimbul a ce? In schimbul a jumatate din averea sa pentru care, tot in arestul politiei, a si dat o semnatura. Aceasta a fost doar prima parte a operatiunii. Finalizata, in scurt timp, prin disparitia stranie, din tara, a lui Omar Hayssam, dar, in mod cert, cu sprijinul unor ofiteri superiori din SRI.

A doua operatie financiara a fost initiata la Bucuresti, s-a desfasurat in Irak si a fost finalizata, in mod simetric, tot la Bucureşti. In mod concret, s-a negociat cu cea de-a doua echipa de rapitori, cei, de data aceasta, autentici, pentru o suma de bani de mai multe milioane de dolari si, la capatul negocierilor, Traian Basescu a trimis o aeronava militara, de tip Hercules, in Irak, pentru recuperarea ziaristilor. La plecare, domnul Florian Coldea, intr-o voluminoasa geanta diplomat, a preluat, din avutia publica, banii necesari rascumpararii. Asa-zisa suma de bani ceruta de cea de-a doua echipa de rapitori. In acel moment, unul dintre reporterii de investigatie ai ziarului ‘Ziua’, care traieste bine mersi si poate oricand depune marturie, care a insotit echipa deplasata in Irak, mi-a relatat, printr-un telefon iridium, care permitea comunicatiile prin satelit – cu care fusese dotat de catre redactie – ca in respectiva geanta se afla o suma mare de bani. Am preluat aceasta informatie si am transformat-o, imediat, intr-o stire de presa, care urma sa apara pe prima pagina a ziarului ‘Ziua’. Nu mai stia nimeni, cu exceptia redactorului sef al ziarului, a paginatorului si a secretarului general de redactie, despre ce este vorba. Si, foarte interesant, in scurt timp, am primit un telefon de la Palatul Cotroceni. Mi-a telefonat doamna Adriana Saftoiu. Aceasta era purtatoarea de cuvant a Palatului Cotroceni. M-a rugat, in numele presedintelui, sa nu public informatia. Am refuzat. Imediat m-a sunat insusi presedintele Traian Basescu. I-am spus ca este o informatie de interes public. Mi-a comunicat ca daca voi publica aceasta informatie, viata ostaticilor va fi pusa in pericol. M-a somat sa nu-mi asum aceasta responsabilitate. Si mi-a sugerat ca daca vreau sa dau, totusi, o stire bomba, as putea inlocui cuvantul ‘bani’ cu ‘pistoale Kalaşnikov’. Asadar, domnul Florian Coldea ar fi plecat in Irak, o tara inarmata pana in dinti, cu mai multe pistoale Kalasnikov, intr-o geanta diplomat, pentru a-i convinge, cu ajutorul acestora, pe teroristi sa-i cedeze pe ostatici. Marturisesc ca, din teama de a nu le face acestora rau, m-am pretat scenariului propus de Traian Basescu. si, o stire bomba s-a transformat, astfel, intr-o stire falsa.

In realitate, acolo au fost multe milioane de dolari, dintre care, patru milioane nu au mai fost predate rapitorilor, ci au fost ‘retinute la sursa’. Adica, la cel care avea sa devina, ulterior, prin mai multe ridicari in grad, la ‘exceptional’, generalul cu doua stele, Florian Coldea. Cand a sosit aeronava Hercules, cu ostaticii la bord, in momentul in care acestia au parasit aeronava, dupa deschiderea portilor din spate ale acesteia, toata lumea a putut observa un mascat parasind, in graba, „puntea”, cu o geanta diplomat, de culoare negrea in mana si disparand apoi total din cadru. Era cea de-a doua parte a prazii vizate de Traian Basescu.

Atentie, despre ambele operatiuni financiare, precum si despre stenogramele in care s-a vorbit insistent despre faimosul ‘profesor’ s-a referit, pe larg, in dezvaluirile sale, prezentate pe toate televiziunile, precum si in cartea sa, procurorul Ciprian Nastasiu, cel care l-a anchetat pe Omar Hayssam, cel care, sub presiunea lui Basescu, i-a permis acestuia sa paraseasca arestul, din motive de sanatate, cel care, apoi, a fost sanctionat de Basescu, prin demiterea din inalta functie pe care a detinut-o la Parchetul General, cel care, in fine, a incalcat ‘legea tacerii’ si, la cererea lui, s-a prezentat autoritatilor din Statele Unite ale Americii, la Washington, pentru a face numeroase dezvaluiri, intr-o ‘operatiune de printing’, care a durat mai multe zile.

Astazi, Omar Hayssam, dupa ce, in urma sentintei definitive, a inteles ca protectia care i-a fost promisa nu mai exista si nici nu mai poate exista, a rupt, la randul sau, ‘legea tacerii’. Cine urmeaza? Nu cumva ‘cinstitul doctor Yassin’?”.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Alta fata a SRI

Sursa: Comisarul

Discuţia despre SRI, în contextul nominalizării controversatului Eduard Hellvig la şefia institiţiei, ar trebui să depăşească limita persoanei.
Toţi oficialii români se bat să laude, ca dobitocii, modernul, reformatul, performantul, bla, bla, bla, SRI. Da, SRI 2014 nu mai este SRI 2004. Nu mai este sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie.
Iar Coldea de atunci era Gioni Popescu, un semianalfabet, fost subofiţer înainte de 1989. Şi devenit, peste noapte, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele. O ruşine de ţară am fost. Din care s-a furat sume fabuloase de bani. De ordinul ZECILOR DE MILIARDE DE DOLARI. Care acum sunt ascunse, sub diverse identităţi, în paradisuri fiscale. Sau stau la baza unor aşa-zise poveşti de succes în afaceri gen Tender sau Frank Timiş.
Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.
Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Unde cei mai mulţi aşa-zişi aleşi au fost doar nişte butonaţi. Nişte fantoşe care au mimat democraţia.
Ce-o mai râde acum Gioni Popescu! Văzându-şi creaţia la butoane. Manevrându-l pe chiar prim-ministrul ţării! Însă Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă. L-a creat şi pe Gruia Stoica. Personajul dubios căruia păpuşa Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române! Unui rrom din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi! Şi cât a mai insistat! Vă daţi seama că pe această temă se pot scrie tomuri întregi. Şi societatea civilă independentă şi onestă din România ar trebui să aibă acces cât mai urgent la aceste date. Pentru ca SRI să devină, cu adevărat, un scut pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări. Nu o minciună vopsită frumos, ca acum.
Trebuie umblat la arhivele ultimilor 25 de ani. Pentru a şti exact cine a vândut această ţară! Documentele există. Pentru că rapoarte s-au făcut. Şi nu s-au distrus.
SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român. Care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi. Pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori. Câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională. Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!
Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul, cere, aşa cum am spus, tomuri întregi, vă facem o trecere selectivă. Cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.
Ştiaţi că, în performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, occidentalul SRI?
Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).
Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost con­siderat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).
În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filia­lei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.
Până la condamnarea defi­nitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus (inaugurat de Ion Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română, se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.
În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.
Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în ­memoria publică.
Reformarea SRI a continuat, de rezo­nanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor gene­rali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI.
După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Ins­pectoratului de Contraspionaj, ­Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brateanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Cons­tantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.
SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, doar câteva exemple. Reţeaua a fost mult mai mare…
În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI…

Vîntu șef și la doi şi-un sfert
SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu – adjunct al comandantului 0962 – a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.
Conotaţiile Cazului Prahova în realităţile din 2014
Corupţia din SRI Prahova a avut însă şi mize mai serioase, ofiţerii de aici fiind implicaţi în mafia petrolului, chiar prin foştii şefi ai secţiei Corneliu Păltânea, şi adjunctul său, Daniel Bucur. Ovidiu Soare şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţională şi Securitatea Economică coordona două dintre cele mai importante unităţi din SRI, direcţiile A şi C care se ocupau cu monitorizarea societăţii civile, a partidelor, a mass-media, şi a mediului politic. Vânzarea de informaţii din interiorul sistemului, acuzaţia cea mai gravă la adresa sa făcea parte din “fişa postului” său.
Soare îl servea direct pe Adrian Năstase şi PSD-ul, SRI-ul devenind un fel de bastion al Regimului pesedist.
Soare si-a impus şi plasat trepăduşii in numeroase puncte ale serviciului, controlând, chiar şi după arestarea sa, o bună parte din activitatea instituției, doar nu degeaba și-a plasat conserve peste tot…
Îl cunoaşteţi pe senatorul Ioan Chelaru, cel care a refuzat să se ducă acum judecător la CCR?
În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani. Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte.

Tagged , , , , , , , , , ,