Tag Archives: spalare de bani

15 ani de practici ilegale și 5.000 de e-mailuri între un concern farmaceutic și directorul Institutului Matei Balș–dr. Adrian Streinu- Cercel

652x450_020110-reteta-medicala

Există o metodă sistematică de fraudare a Asigurărilor de Sănătate. Pe numele tău, indiferent cine ești.

A pățit-o inclusiv fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu, care s-a internat pentru o gripă, dar a plecat mai bolnav. Doar în acte, fără să știe.

Se întâmplă la un spital emblematic, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș”, aflat de 19 ani sub patronajul unui doctor celebru:

Adrian Streinu-Cercel, omul care anunță gripa la televizor.

Practica diagnosticelor fictive – afecțiuni adăugate din burtă oamenilor care vin la spital cu diferite probleme și pentru care statul plătește, pacient cu pacient, note de plată umflate – are un efect devastator: sărăcește artificial sistemul, intoxică statisticile naționale de sănătate, umflă achiziții publice de medicamente, generează crize.

„Suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice”, admite actualul ministru al Sănătății.

Ne-am uitat în buzunarul ascuns al halatului.

Încape aici fundația privată a lui Streinu-Cercel, în care primii șapte producători mondiali de medicamente au pompat un milion de euro doar într-un an. Jumătate au fost retrași cash, în tranșe rotunde, uneori chiar la bancomatul din curtea spitalului.

RISE a mai obținut corespondența electronică internă a Hoffmann – La Roche, numărul 2 global în piața farma. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București dezgroapă în detaliu relația financiară cu șeful de la “Matei Balș” și 15 ani de practici ilegale.

Suntem în inima Capitalei, la câțiva pași de Obor, și vă invităm la un tur prin Sistem.

Andreea, o bucureșteancă stabilită în Italia, dar venită acasă în concediu, s-a trezit într-o dimineață din vara lui 2016 cu o diaree groaznică care i-a stricat scurta vacanță cu familia.

S-a dus glonț la Institutul „Matei Balș”, fiind internată chiar pe secția profesorului dr. Adrian Streinu-Cercel. A făcut o serie de analize medicale și a trebuit să înghită apoi niște pastile care să-i domolească tranzitul intestinal.

Nimic complicat. Doar enterocolită, o inflamație a intestinului provocată de un amestec nefericit de alimente. După trei zile în care s-a simțit ca și cum ar fi băut bere cu iaurt, Andreea a fost externată și s-a întors în Italia cu problema rezolvată.

Diareea ei, însă, explodase oficial în documentele spitalului.

Și, inevitabil, în istoricul medical al femeii, pe care statisticienii de la Institutul „Matei Balș” l-au încărcat din pix cu o colecție impresionantă de boli. Majoritatea, inventate. Sunt consemnate acolo de patru ori mai multe afecțiuni decât în realitate, unele mult mai grave.

Toate, cu efect direct pe cardul de sănătate al femeii, în numele căreia s-au decontat bolile fictive.

Altfel spus, pentru o diaree care făcea cam 100 de euro, am plătit cu toții 1.000 €.

I-am cerut o consultație pe subiect chiar infecționistului care a tratat-o pe Andreea în timpul internării la „Matei Balș”.

Diagnosticele fictive reprezintă o metodă sistematică de fraudare a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

La afecțiunile reale ale pacienților, adică cele pentru care oamenii vin de regulă la „Matei Balș” și pe care doctorii le descoperă la consultații specifice, departamentul de statistică al Institutului mai adaugă un set de diagnostice scoase din burtă.

Așa a pățit Andreea.

Adică eu sunt un tâmpit și tanti de la statistică știe ea mai bine ce și cum a avut pacientul?”, se întreabă retoric doctorul de la „Matei Balș” care a tratat diareea femeii.

„Unde sunt diagnosticele mele? Femeia avea în mod real ceva pentru care am făcut niște recomandări la externare. Au dispărut de tot din codificările lor. Rezultă că a fost internată pentru altceva.”

Iar Andreea nu e un caz izolat.

Tot în vara lui 2016, a venit la spital Sorina, o puștoaică de 14 ani. Tot cu burta și ea, de data asta Salmonella făcuse ravagii, dar infecționiștii au pus-o pe picioare. Numai că la departamentul de statistică lucrurile au arătat mult mai rău: Sorina s-a ales în plus pe cardul de sănătate cu o pneumonie, o Candida, o anemie și alte câteva vești proaste.

Georgiana, 32 ani, a venit cu o ciupercă la gură. Stomatită aftoasă și angină acută cu eritemato pultacee, a notat doctorul pe foaie.

Dar a plecat și ea cu o pneumonie, cu nelipsita Candida, bașca o sinuzită, dar și o infecție urinară. Fără să știe. Nici ea, nici medicul curant.

Ion are un diagnostic grav, confirmat și parafat: ciroză generată de hepatita C.

În arhiva „Matei Balș” a rămas, însă, și ca purtător oficial de hepatită B.

„E una ce am scris eu [în foaia de observație] și alta codifică ei [la statistică]. Omul ăsta are și două diagnostice care se anulează între ele: trombocitopenie = trombocite puține și trombocitoză = trombocite multe”, rămâne stupefiat alt infecționist veteran de la Institut.

Ține-n mână istoricul medical viciat al unuia dintre bolnavii care au trecut efectiv prin mâna lui, dar pe care Statistica l-a procesat mai scump pentru stat.

Frauda e la vedere, spun doctorii cu care am vorbit, pentru că ce semnează ei în mod normal e diferit față de ce transmite spitalul către instituțiile care gestionează politici și bugete publice de sănătate:

„Totul e în format electronic, cu excepția foilor fizice de observație. Acolo nu au curaj să completeze peste noi.

Cert e că numai în 2016, anul în care au fost internați pacienții de mai sus, Institutul „Matei Balș” a decontat 91.270.499 lei la CNAS, pe baza diagnosticelor comunicate oficial, pentru bolnavii tratați în spital.

Din banii ăștia, 4.600,8 de lei au venit pentru Andreea, deși nota de plată pentru diaree nu depășea 500 de lei.

Tu, cel care citești acest articol

Ești un număr. Boala de care suferi are un cod. Medicamentul pe care-l iei are o serie. Parafa medicului tău e înmatriculată și ea. Farmacia din colțul străzii, la fel, clasificată special.

Toți suntem cifre, rânduri și coloane în Sistemul Informatic Unic Integrat al Asigurărilor de Sănătate (SIUI), administrat de CNAS și gestionat tehnic de Serviciul de Telecomunicații Speciale.

SIUI e o matrice cu istoria bolilor din România. Sursa supremă a statisticilor medicale. Stochează datele fiecăruia dintre noi, cu sau fără asigurare.

Și într-o dimineață te trezești cu febră.

Tușești, transpiri, te dor oasele, te sperii și zbori glonț la primul spital. La „Matei Balș”, eventual, dacă ești din București și te ajută traficul. Institutul e un oraș în miniatură pe șoseaua Ștefan cel Mare. Hectare de spital cu blocuri de sticlă, clădiri de patrimoniu, o biserică și un parc secular în care te rătăcești instantaneu.

Ai gripă – zice medicul de la Camera de Gardă, după ce ascultă plămânii și se uită-n cerul gurii. Scrie asta în fața ta pe foaia de observație și te cazează peste noapte, cât timp laboratorul de analiză moleculară îți examinează virusul.

Datele se mișcă.

Sunt redirecționate 20 de metri la dreapta, cum ieși din Camera de Gardă, în cea mai securizată clădire din campus. La etaj, „Oficiul de Calcul și Statistică”. Nimeni nu poartă halat aici, e compartimentul de informaticieni subordonat direct managerului, care introduce în SIUI ce găsește în foaia de observație completată de medic.

În acel moment codul tău de pacient (CID), adică 20 de cifre pe care statul ți le repartizează automat și aleatoriu doar ție, în baza CNP-ului, e asociat în sistem la codul specific al bolii. Gripă pentru tine – J10.0 pentru stat.

Ai intrat în algoritm.

Te externezi, și-n drum spre casă, oprești zgribulit la farmacia din cartier cu rețeta de la spital în mână.

Un fapt banal care produce o nouă conexiune în sistem: două fluxuri de date se cuplează imediat când farmacistul înregistrează rețeta. Și care, la fel ca medicamentul prescris, este înseriată și numerotată. Ambele informații (spital-farmacie) creează o asociere unică în SIUI, contribuind la harta complexă a fiecărui incident medical.

Încă un rând în cazul tău, dar care conține 70 de tipuri de informații.

Gripați banal, răniți în accidente, abonați la citostatice sau așteptând un transplant, vaccinați sau nu, alergici la polen, bolnavi de HIV, cu măsele umflate ori afectați psihiatric – absolut toți lăsăm urme în SIUI.

Dar „Big Brother” are o logică

Urmărește banii.

Ideea de codificare a bolilor s-a născut la Universitatea Yale, Statele Unite, în anii ‘70, și a setat pentru prima dată în istorie un mecanism de control financiar al tratamentelor pe care statul sau asiguratorii privați le rambursează spitalelor.

Mașina a devenit tot mai sofisticată în timp, un aparat contabil al sănătății publice, obiectiv strategic reglementat prin legi organice, securizat de servicii speciale, administrat de o instituție autonomă.

Însă principiile de bază rămân simple, ca la biblioteca comunală: clasificare, standardizare, arhivare.

Sistemul începe cu un schelet care împarte afecțiunile în 23 de categorii majore de diagnostic – în funcție de anatomia corpului uman și specializările medicale. Fiecare are propriul cod de 5 caractere (DRG – Diagnosis Related Group). Toate se ramifică spre alte 671 de situații medicale, fiecare cu gradul său de risc și proceduri medicale aferente.

Acum intră în ecuație spitalul care te tratează. Că-i la țară sau la oraș, universitar, de urgență, maternitate, privat sau public – fiecare așezământ cu crucea roșie pe ușă intră în clasificare.

Contează în clasament performanța dovedită pe parcurs, complexitatea cazurilor pe care spitalul le poate gestiona. Se evaluează tot: numărul de paturi, rural, urban, gradul de ocupare, resursele umane sau logistica. Departajarea se face după un așa-zis ICM (Indice Case Mix).

Alt cod, deci. Cu cât e mai mare, cu atât e mai bine pentru spital.

Institutul „Matei Balș”, de pildă, are un ICM de 1,6184, fiindcă tratează boli complexe precum HIV sau hepatita, deține laboratoare de analiză, urgențe și departament universitar.

Spitalul Orășenesc din Hârlău, cu un singur chirurg angajat, s-a oprit la indicele 0,7506.

Mașina coroborează toate variabilele de mai sus cu prețul aproximativ al unei intervenții medicale, oricare ar fi natura ei, și obține Valoarea Relativă a unui pacient.

Acesta-i termenul oficial.

„E un coeficient atribuit în funcție de cantitatea relativă de muncă, consumabile și resursele de capital necesare pentru tratamentul complet al bolnavului cu afecțiunea respectivă”, explică legea.

Altfel spus, calculezi analize, antibiotice, spitalizare, echipamente, „manopera” doctorului, raportezi situația la cota spitalului în care aterizezi și rezultă astfel „valoarea ta relativă” de la ultima gripă. Întotdeauna, un număr cu patru zecimale te clasifică în matrice și se calculează din DRG (al tău) și ICM (al spitalului).

Ți-ai mai revenit, dar spitalul trebuie să deconteze „distracția” cu tine.

Aici e miza.

Banii sunt publici, adică provin din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, coșul uriaș administrat de CNAS, la care contribuim fiecare când ne plătim asigurările obligatorii. În faza asta, Casa devine casierie, iar plățile sunt standardizate și ele cu un indicator pompos aplicat spitalului și derivat din evaluarea ICM.

Se numește Tarif pe Caz Ponderat (TCP).

Aceeași comparație: „Matei Balș”, institut cu pretenții, are un TCP de 1800, în timp ce Hârlău s-a blocat la 1450. Tehnic, același pacient costă diferit de la un spital la altul. Legislația nu a coroborat mereu TCP cu ICM.

Apoi se aplică, pur și simplu, o formulă.

La final, suma pe care spitalul o primește pentru un pacient externat reprezintă produsul dintre TCP-ul unității și Valoarea Relativă a bolilor tratate. O înmulțire simplă. Numai că bolile fictive adăugate fraudulos pe numele unui om îi cresc acestuia „valoarea relativă”, ceea ce ridică drastic și suma decontată de stat pentru el.

Practic, spitalul umflă nota de plată.

De aceea, diareea Andreei a costat mai mult decât trebuia. Afecțiunile inexistente, dar adăugate din burtă, au mărit valoarea codurilor sale DRG până la 2.2556.

Acest număr înmulțit cu 1800 (cod TCP la „Matei Balș”) a rezultat în 4.600,8 lei, primiți de Institut de la Casa de Asigurări pentru tratarea femeii.

De nouă ori mai scump.

Prin urmare, Sistemul dă eroare

Dar eroarea e umană.

Programat să prevină fraudele și să faciliteze accesul tuturor la serviciile medicale, să monitorizeze practicile clinice sau piețele de medicamente – softul asigurărilor de sănătate poate fi fentat ușor.

Foamea cronică de bani a spitalelor a generat un soi de oportunism economic. E care pe care.

Ne-a explicat breșa un oncolog familiarizat cu fenomenul. La Spitalul Colentina, unde lucrează el, medicii sunt cei care se ocupă de codificarea bolnavilor, și nu statisticienii. Spre deosebire de Institutul „Matei Balș”, vecinul de peste gard.

„Dacă aș fi șef peste o secție de oncologie, ca să supraviețuiesc financiar, va trebui să exploatez la maximum chiar și alergiile unui pacient ca să am bani pentru ceilalți. Dacă are alergie la un antibiotic, el venind pentru un cancer de ficat – să zicem, deși e irelevantă alergia în context – i-o trec și pe aia în fișă pentru că aduce bani în plus de la Casă. Una e, totuși, să te chinui să scoți dintr-un pacient până la ultimul leu din ce suferințe are și alta e să îi bagi din burtă și boli de care nu suferă.”

Mai e o problemă:

„Noi am importat sistemul australian fără să mai facem niște calcule de cost ca lumea pentru fiecare boală în parte, iar codurile au fost subevaluate de Minister ca să facă economie cu spitalele. ”

E vorba despre acordul de licență dintre guvernele României și Australiei, prin care noi am importat, la modul copy-paste, sistemul de codificare a bolilor.

„România a analizat modul de utilizare al sistemului AR-DRG în propriul teritoriu, a constatat unele aspecte critice și a inițiat dezvoltarea propriului sistem de clasificare, începând cu luna iulie 2010”, admite Guvernul. Versiunea de azi (RO.vi.DRG) ar fi fost croită special pentru spațiul mioritic.

Dar dacă iei bolile la mână, zici că au codificat „Cartea junglei”. Sistemul românesc e pregătit în orice moment pentru urgențe ca mușcăturile de crocodil, aligator sau rechin, variolă de maimuță și erupții vulcanice.

Medicul certifică bolile

Nimeni altcineva.

„Responsabilitatea pentru existența și validitatea informațiilor este exclusiv a medicului curant – nu asistenta șefă, statisticianul, informaticianul etc.” – se predă la școala de șefi de spitale.

Procesul laborios necesită cunoștințe de specialitate.

Nu și la „Matei Balș”.

Unul dintre cei care au analizat diagnosticele fictive pentru RISE, medic la Institut, se așteaptă la consecințe: „Asta-i starea de fapt, nu excepția. Și mă întreb: la un control, cine va răspunde pentru asta? Tare mi-e că ăla pe numele căruia a fost bolnavul.”

A încercat pe loc să rescrie în calculator diagnosticele fictive ale lui Ion, fostul său pacient, dar degeaba. Acces interzis. Istoricul medical rămâne viciat.

Acest mesaj îmi apare când intru pe un pacient încheiat de Statistică. Îmi zice că nu mai pot modifica nimic odată ce s-a finalizat codificarea DRG”

Pentru că-i tardiv.

O dată pe lună, conexiunile de coduri (boală-asigurat) emise de „Matei Balș” pleacă în pachete de date criptate către Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar.

Școala vede în ansamblu, generează statistici, identifică tendințe în matematica bolilor noastre, anticipează epidemii, trasează direcții în bugetele guvernamentale.

De la Școală, pachetele de date criptate și organizate pe boli, efecte, vârste, sexe sau zone geografice, merg mai departe la destinație: Casa de Asigurări. E singurul loc unde informațiile pot fi decriptate, pentru ca tu și gripa ta sa fiți indexați, cu aceeași cheie digitală care le-a criptat în clădirea albă de la Institutul „Matei Balș”.

Nota de plată

Se umflă la Statistică, sub ochii managerului de spital.

Esențială în medicină, statistica este o știință în sine, derivată din teoria probabilităților matematice, care analizează volume mari de date și se aplică în absolut orice domeniu contemporan.

Răspunde unui scop fundamental uman: previziunea, nevoia naturală de anticipare, de a fi pregătit. Și observă de secole evoluția bolilor.

În 1840, Spitalul Brâncovenesc din București avea așa ceva în regulamentul intern: „la sfârșitul fiecăruia an Dohtorul va înfățișa Direcsii lista de numărul bolnavilor ce s-au căutat în Spital împărțită după felul boalelor.”

Datele erau vitale și atunci, dar tot medicul era cel care stabilea bolile, în timp ce administrația făcea doar calculele. 178 de ani mai târziu, paradigma legală nu s-a schimbat, dar corupția bate știința.

Cu efecte grave pe termen scurt.

Bolile închipuite la „Matei Balș” compromit statisticile. La ce duce asta? La afectarea bugetelor publice de sănătate. Cine câștigă din manipularea pieței? Cei care vând și cei care îi ajută. Primii sunt producătorii și distribuitorii de medicamente sau echipamente, ceilalți sunt managerii din sistemul medical.

Am rugat-o pe Sorina Pintea, ministrul Sănătății, să comenteze situația. „E un subiect fierbinte, din păcate, o realitate urâtă”, a admis înainte să ne dea un interviu.

Haosul din bazele de date

E confirmat oficial chiar de ministru.

„Da, suntem o națiune bolnavă pentru că uneori inventăm diagnostice.”

Gospodărește un morman de date medicale contradictorii, 92 de registre instituționale care nu se pupă. Și tocmai aprobă un medicament nou și scump (Spinraza). Ca să-l bugeteze, trebuie să știe exact câți oameni au nevoie de tratament, așa că a întrebat instituțiile din subordine.

A primit trei estimări diferite, care i-au provocat o trilemă de 25 de milioane.

Agenția Medicamentului, 60 de bolnavi. Impact bugetar ~ 12 milioane de lei.

Școala de Sănătate Publică, 86 de bolnavi. Impact bugetar ~ 17 milioane de lei.

Casa de Asigurări, 184 de bolnavi. Impact bugetar ~ 37 milioane de lei.

„Teoretic, toate aceste instituții trebuie să aibă niște baze de date foarte bine puse la punct, având în vedere că gestionează miliarde. Din păcate, știți și dvs. foarte bine, aceste sisteme nu sunt foarte performante, nu sunt foarte bine puse la punct și răspunsul la întrebarea dvs. este relativ simplu: nu știm exact, încă, ce oameni avem de ajutat”, a declarat ministrul Sănătății pentru RISE Project.

Prima conexiune

Are loc birocratic, când fiecare spital raportează criptat bolile identificate.

În România, sunt cinci sute în total, publice sau private, și fac asta lunar.

Primul beneficiar în flux, Școala de Sănătate Publică, cu sediul în zona Obor a Capitalei, procesează rece datele pacienților români – geografie, vârstă, sezon, intervenție etc – și alcătuiește poza de ansamblu cu banii decontați.

În medie, un operat pe inimă costă cam 4000 de lei pe zi, un bolnav de cancer până în 1000 de lei pe zi, o gravidă vreo 750 de lei – dar totul este analizat „în vrac”, apoi transformat în sinteze și simulări pentru Sănătate și Finanțe, ministerele care stabilesc efectiv politicile și bugetele.

400 de euro. Sold anual. Pe cap de cetățean.

Atât ți-ar reveni dacă ni s-ar împărți tuturor bugetul de stat alocat Sănătății.

Altfel, pâinea e la minister, care organizează banii pe căprării, iar cuțitul stă la Casă, care urmărește, om cu om, cum se cheltuiesc.

Căprăriile sunt ceea ce numim oficial Programe Naționale de Sănătate – strategiile de stat pentru bolile cu impact major asupra populaţiei, precum HIV, cancer, diabet, afecțiuni cardiologice, neurologice, urgențe de transplant etc.

Fiecare Program e păstorit de o câte o Comisie Națională, adică un for tehnic format din specialiști și prin care „Ministerul Sănătății coordonează din punct de vedere științific și metodologic domeniul de specialitate” – spune legea.

Aici s-au pus mereu la aceeași masă zmeii medicinei din România, cei mai titrați doctori pe specializările lor, profesori universitari, academicieni sau manageri de spitale. Ei au hotărât pachete medicale de bază, protocoalele terapeutice, medicamentele care circulă, prețurile lor, aparatura cumpărată, cine se poate trata în străinătate, iar lista continuă cu peste 20 de atribuții.

Deciziile se iau prin vot și sunt comunicate ministerului.

De exemplu, cei mai oncologi dintre oncologi compun Comisia Națională de Oncologie. Sunt șapte. Când nu cad de acord, șeful Comisiei stabilește singur ce și cum.

Există zeci de comisii care acoperă toate specializările, inclusiv ramuri auxiliare ca tehnologiile medicale, igiena sau bioetica.

Și peste toate, ani de zile, a guvernat un fel de comisie a comisiilor:

„Comisia Națională pentru Coordonarea Comisiilor de Specialitate ale Ministerului Sănătății”

Aceasta era compusă din 15 membri, numai somități. Printre ei, găsim miniștri controversați ca Mircea Beuran sau Daniela Bartoș,  pe rectorii Universităților de Medicină și Farmacie din București și Cluj, cele mai mari din țară, dar și chirurgi cu probleme penale și carnet de partid, precum Șerban Brădișteanu sau Irinel Popescu.

În grupul celor 15 care gândeau Strategia Națională de Sănătate, a figurat statornic și profesorul Adrian Streinu-Cercel – managerul de la Institutul „Matei Balș.”

Lucrurile au arătat astfel timp de un sfert de secol, până la reforma din 2016, când tehnocrații au limitat rolul executiv al comisiilor medicale, dar l-au conservat pe cel academic, desființând unele, modificând altele.

Recapitulare:

Tu plătești, guvernul strânge banul, ministrul și „dumnezeii” medicinei îl împart.

Și ca să nu trișeze nimeni, s-a inventat Mașina cu ambalajul său instituțional: Casa de Asigurări (CNAS).

Care, prin lege, „asigură organizarea și monitorizarea Programelor Naționale de Sănătate”, deci e contabilul cu braț de fier al statului care păzește fiecare leu din Sistem. La asta ajută clasificarea diagnosticelor și softul SIUI ce monitorizează în timp real piața de pacienți.

De la Casă, bugetul Sănătății circulă pe două artere vitale: spital și farmacie. La cine tratează și la cel care vinde tratamentul.

Dar inteligența artificială pălește când managerul de spital devine centrul unui conflict de interese: el stabilește, el împarte, el cheltuie.

Și iată cine câștigă

Corporațiile farma și doctorii care devin agenții lor nevăzuți.

Avem un studiu de caz.

RISE a obținut corespondența electronică internă a Hoffmann – La Roche, numărul 2 în piața globală a producătorilor de medicamente. Peste cinci mii de e-mailuri ale biroului regional din București, operat de grupul elvețian, dezgroapă în detaliu 15 ani de practici ilegale.

Perfecționate în timp, metodele La Roche variază. De la cash în valiză, excursii exotice sau „lucrări științifice” servite – plățile se disimulează din ce în ce mai sofisticat prin contracte private, nedeclarate, sinecuri pentru familie sau fundații personale.

Holdingul elvețian țintește o felie cât mai mare din cei 400 de euro pe cap de pacient român, ceea ce a condus biroul de la București la un jihad de vânzări în care au înrolat o armată de medici.

În prima linie, ca întotdeauna, se duce bătălia pentru informații: date despre pacienți, structura alocărilor bugetare, achiziții viitoare, cum circulă produsul în piață, doctori aflați pe statele paralele de plată ale concurenților. Toate statisticile naționale reprezintă o mină de aur.

Cum arata dinamica din teren?

Mesaj trimis pe 11 octombrie 2011, ora 11:07

Subiect: news clawback

Cu o zi înainte, domnul Paul Radu, Market Acces Manager la Hoffmann – La Roche, fusese pe teren, într-o vizită la șeful Casei de Asigurări, iar acum dădea un raport complet. Lumea se focusa în 2011 pe modificările legii clawback, o taxă specială impusă producătorilor de medicamente.

Lobbyist neobosit, Paul Radu frecventa instituții, negocia, discuta, era plătit să deschidă uși. Funcția lui corporativă se traduce prin Director pentru Accesul pe Piață, ceea ce presupune un slalom continuu între Ministerul Sănătății, cel de Finanțe, Casa de Asigurări și vreo prezentare unde se adună medici și farmaciști influenți.

Radu provine din interior. A lucrat 12 ani în sistem, șef peste punctul nevralgic: centrul de analiză a datelor DRG de la Școala Națională de Sănătate Publică.

Apoi, a plecat direct în sectorul privat, fiind racolat de Hoffmann – La Roche, unde satisfacția se simte pe card. Creșterea vânzărilor se reflectă în buzunarul angajaților sub formă de bonusuri, conform protocoalelor stabilite la centrala din Basel, Elveția. Comisionul poate atinge maximum 6 salarii.

Au dat la noi medicamente de peste 6,5 miliarde de lei între 2009 și 2016. Aproape un sfert din bugetul Sănătății pe un an.

Contactați de RISE, Hoffmann-La Roche se delimitează azi de practicile relevate în scurgerea electronică de informații pe motiv că aceste „aspecte deosebit de serioase” s-au întâmplat în trecutul companiei, ea fiind condusă acum de o nouă echipă managerială, care nu răspunde de intervalul 1999-2015.

„Dacă credeți că aceste documente relevă fapte de natură penală”, ne-a spus Andrei Vlad, reprezentantul La Roche, „vă rugăm să informați autoritățile competente”.

Intervine agentul

Un titan al sistemului medical:

Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului „Matei Balș”.

Vi-l introducem din perspectiva managerilor La Roche, așa cum îl percep ei tactic în industrie:

Mesaj trimis pe 6 februarie 2013, ora 20:06

Subiect: Solicitare aprobare deviz IAS 2013 – Kuala Lumpur, Malaezia, 30 iun – 03 iul 2013

Alina Mihai, cea care trimite e-mailul intern, era Product Manager la departamentul HIV/ SIDA & Tamiflu, în cadrul corporației La Roche, deci responsabilă de vânzarea medicamentelor pentru boli infecțioase, specialitatea șefului de la „Matei Balș”.

Femeia l-a flancat îndelung pe Streinu-Cercel, alimentându-l cu donații sau excursii. Treaba ei se derula practic pe holurile spitalelor, mereu în căutare de „vendors” (trad: vânzători), cum mai sunt numiți liderii medicali de opinie în argoul corporației. Îi convingea să prescrie și să promoveze produsul.

În 2013, după un deceniu deja pe statele de plată ale La Roche, compania îl trimitea pe Adrian Streinu-Cercel și la un eveniment științific, în Malaezia. E-mail-ul era adresat lui Dan Zamonea, directorul de atunci al biroului regional La Roche, care trebuia să aprobe un deviz de 36.000 de dolari.

Relațiile bazate pe sponsorizări se dovediseră profitabile încă de la început.

Pegasys e un medicament cu interferon, esențial pentru bolnavii cu orice fel de hepatită infecțioasă, care se adună cu miile în fiecare an la „Matei Balș”. De aceea, emblematicul Institut reprezintă pentru La Roche o piață strategică de desfacere a celui mai marketat produs al său.

Și în timp ce managerul Streinu-Cercel semna personal studii clinice care promovează medicamentul, participa și în forul care aprobă Pegasys pe lista subvențiilor de stat. Anual, La Roche lua aviz de la Comisia Națională de Boli Infecțioase, în care activa Streinu-Cercel. Și pe care acesta a și condus-o în 2009.

În companie, procedura SOP reglementează intern sumele repartizate unui doctor în funcție de câtă marfă La Roche se poate deconta, pe mâna lui, la CNAS. Astfel, un medic putea primi între 30 și 300 de dolari pentru fiecare pacient căruia i-a recomandat să se trateze cu Pegasys. Dacă făcea reclamă medicamentului la un congres în fața mai multor colegi, „agentul” era remunerat cu 200 – 300 de dolari.

Clasamentele corporației seamănă cu jocurile piramidale.

Infecționistul care avea 5 pacienți bolnavi de ficat și tratați cu Pegasys era premiat cu o excursie la un eveniment științific undeva pe Valea Prahovei sau la Sovata. La 10 pacienți, omul vedea Parisul, trimis la vreun congres prin Europa. Campionii cu peste 20 de pacienți pe tratament se calificau chiar la o plimbare prin America.

Schema l-a premiat și pe șeful de la „Matei Balș”.

Scurgerea de informații Hoffmann-La Roche îl dezvăluie pe Adrian Streinu-Cercel indexat financiar în mai multe tabele Excel, împreună cu sute de medici care au primit bani în privat de la holdingul elvețian.

De exemplu, în anii 2000 și 2001, Cercel lua 5.370 de dolari, cât o garsonieră de provincie la acea vreme. În 2003, când era consilier al ministrului Sănătății, mai primea 6.300 de dolari. Plățile din categoria asta erau aduse în cash din contul centralei La Roche din Elveția.

Pe vremea aceea nu trebuiau declarate legal.

Din februarie 2014 e obligatoriu, iar Cercel a consemnat la vedere în 2015 cadouri, ajutoare, onorarii și venituri independente în valoare de aproape un milion de lei. Adică 16.000 euro pe lună, în afară de ambele salarii oficiale (Universitate și Institut).

Dar grosul se ascunde într-o căpușă.

Buzunarul ascuns al halatului

Înseamnă fundația privată a lui Adrian Streinu-Cercel. Poartă, însă, numele spitalului pe care îl conduce: „Matei Balș”.

Hoffmann-La Roche pompa și acolo, cu titlul de donații, 71.300 de lei.

Iar suma asta e printre cele mai mici.

Șapte dintre primii zece producători farma ai lumii stau împreună pe lista de donatori ai fundației.

Peste 5,8 milioane de lei au intrat în contul ONG-ului în numai doi ani și jumătate, din ianuarie 2014 până în mai 2016, din care 5 milioane sunt bani primiți de la marii producători.

Jumătate din sumă, 2,1 milioane, a ajuns la sacoșă – retrași cash din bancă sau scoși repetitiv, în sume egale și rotunde, la bancomatul de lângă spital.

Fundația „Matei Balș” este o organizație privată, fondată și prezidată ani de zile de Adrian Streinu-Cercel, managerul spitalului de stat cu același nume. Acum, mai e doar membru.

Funcționează în incinta spitalului, la Pavilionul IV, lângă Urgențe, într-o cameră de 20 de metri pătrați. Apare și pe site-ul oficial al Institutului cu o ditamai reclama care te îndeamnă să-i donezi 2%:

„Și tu poți ajuta! Și tu poți face diferența în viața cuiva mai puțin norocos. Contribuția ta ne ajută să continuăm programele pe care le-am demarat deja.”

Nu sunt alte detalii, dar realitatea contrazice reclama. Și Institutul finanțează fundația.

Trei doctori și trei economiști, toți aflați sub comanda lui Streinu-Cercel la spital, îl încadrează oficial și în comitetul de conducere al fundației. Printre ei îi găsim pe dr. Mariana Mărdărescu, infecționist la secția de copii și coordonatoare a Programului Național de HIV, pe dr. Viorel Ispravnici (achiziții publice) și pe directorul medical al Institutului, dr. Sorin Petrea.

În general, personalul din spital aude despre entitate toamna, în preajma celui mai important eveniment specializat pe boli infecțioase: „Zilele Științifice ale Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș”.

Congresul are loc frecvent la hotelul RIN deținut de frații Negoiță, iar amfitrionul tradițional, Adrian Streinu-Cercel, deschide și închide mereu lucrările. Agenda evenimentului, de regulă, se împarte egal: întâlniri științifice și publicitare. Sute de medici din toată țara vin să-l asculte pe Patriarhul bolilor infecțioase. Uneori, chiar pe una dintre fiicele acestuia, doctoriță și ea, la fel de implicată în organizarea evenimentului.

În rest, dacă vrei să mergi la eveniment, plătești taxa de participare la fundație.

Până și Institutul de stat condus de Cercel a transferat 79.567 de lei în fundația aceluiași Cercel.

Persoană de încredere, doamna Raluca Cruceru, jurista Institutului, e contabilă și la fundația șefului. Ea operează inclusiv contul de online banking.

Adică sinecura familiei Cercel.

Înainte de Crăciunul lui 2014, pe 19 decembrie, fundația a executat o plată către Oana Săndulescu, fostă Streinu-Cercel. Tranzacția cu fiica directorului e justificată prin două contracte semnate în ziua precedentă. Suma încasată: 26.823 lei.

Altminteri, cele două fete ale lui Cercel iau amândouă câte un salariu stabil de la spitalul de stat administrat de tatăl lor.

Dr. Oana Săndulescu, fiica cea mică, e colegă cu tatăl ei pe Secția a 2-a de la „Matei Balș”, dar n-a tratat absolut niciun bolnav în 2017 – o dovedesc scriptele din Institut. S-a concentrat pe cariera academică și își rotunjește veniturile din bugetul Universității de Medicină și Farmacie București, unde predă pe un post de conferențiar.

A doua fiică, dr. Anca Streinu-Cercel, lucrează la Institut, dar e și consilier la Centrul Național de Evaluare și Examinare, care aprobă manualele școlare. Doctor cu experiență, fata cea mare a încasat peste 130 de mii de lei, pe persoană fizică, de la companiile farmaceutice. Doar în 2015.

Sponsorii farma

Aceasta e lista lor în ordinea descrescătoare a sumelor.

RISE a analizat tranzacțiile fundației „Matei Balș”, patronată de Streinu-Cercel, pe o perioadă de doi ani și jumătate: ianuarie 2014 – mai 2016.

Johnson&Johnson, Statele Unite  – 2.088.693 lei

5 transferuri în fundație

Banii au venit direct din Belgia, transferul fiind dispus de J.C. General Services, parte a grupului american, lider mondial în industria farma.

În total, cinci tranzacții în euro și lei. Inițial, 360.000 de euro, dintr-un foc. Ulterior, încă patru transferuri către fundația lui Streinu-Cercel, însumând 529.693 lei.

Pentru că firma e preocupată de bazele de date, între altele, spun reprezentanții săi. Iar sponsorizarea ar fi urmărit „înființarea unui program de screening (trad: testare) pentru hepatita C, al unui registru al pacienților infectați cu virusul hepatitic C, și, în ansamblu, realizarea de demersuri pentru vindecarea acestei boli infecțioase până în anul 2020.”

Prezista, Intelence și Edurant sunt trei dintre cele mai populare medicamente împotriva HIV, produse de Johnson&Johnson și prescrise sistematic la Institutul „Matei Balș”.

Prezista a fost lansat în România într-o vineri din septembrie 2008. Campania de marketing s-a împletit eficient cu reclama pe care Streinu-Cercel o făcea medicamentului în presă.

Merck Sharp Dohme, Statele Unite – 680.443 lei

5 transferuri în fundație

Cunoscută ca Merck peste ocean sau MSD în Europa, compania e prezentă la noi încă din anii ‘90. Printre altele, ei vând Isentress, unul dintre cele mai scumpe medicamente din gama antiretroviralelor, pilule esențiale pentru tratamentul celor infectați cu HIV. Prin „Matei Balș”, americanii mai dau Gardasil și Cancidas pentru boli infecțioase.

Cercel semnează două studii clinice pe Isentress și alte două pe Cancidas, iar în martie anul ăsta, la Institut, a lansat cu tam-tam Gardasil 9, marketat drept „singurul vaccin anti-HPV ce protejează împotriva a patru tipuri de cancer”.

La evenimentul publicitar organizat la spital, gazda Streinu-Cercel a salutat noul produs în contextul unor statistici dramatice despre virusul HPV, care cauzează cancerul de col uterin.

Bristol Myer-Squibb, Statele Unite – 562.403 lei

12 transferuri în fundație

Înființat în secolul XIX, holdingul produce azi inclusiv Reyataz, medicament pentru HIV, respectiv hepatită B, prescris masiv la „Matei Balș”, dar nu fără să fi fost documentat în prealabil de șef.

Substanțele active din Reyataz fac obiectul mai multor studii clinice semnate Streinu-Cercel.

Pe lângă fundație, profesorul a încasat pe persoană fizică alți 4.448 lei de la BMS, pentru reclamă la pastilele Reyataz, cu prilejul unei conferințe organizate în ianuarie 2015 la București. Prezentarea lui Cercel s-a numit Standalone -Reyataz” 

Era doar o primă plată, fiindcă până la sfârșitul anului, BMS i-a mai dat 33.043 de lei pentru alte conferințe în țară, consultanță și dezbateri.

GlaxoSmithKline, Marea Britanie – 545.121 lei

5 transferuri în fundație

Celebră pentru Nicorette (guma anti-fumat) sau Sensodyne (pasta de dinți), britanicii au în portofoliu și o gamă largă de medicamente pentru boli infecțioase. Ca antibioticul Augmentin.

În 1986, descopereau primul tratament pentru HIV, iar azi produc Kivexa, Combivir și Ziagen – toate prescrise seropozitivilor din evidența Institutului „Matei Balș”.

Cel puțin trei studii clinice pentru Kivexa se regăsesc în CV-ul de cercetător al lui Adrian Streinu-Cercel, iar în 2006 s-a implicat personal în lansarea produsului, considerându-l „o binevenită nouă opțiune terapeutică.

Cercel și GSK mai sunt parteneri într-o controversă majoră privind un medicament pentru gripă.

Evenimentele s-au petrecut în toamna lui 2009, când Streinu-Cercel aprindea la toate televiziunile isteria gripei porcine, iar Ministerul achiziționa în sistem de panică 400.000 de cutii de Relenza. N-a fost nevoie de atât. La scurt timp, profesorul a fost adus în guvern, pe post de Secretar de Stat responsabil pe sănătate publică.

Zanamivir se numește substanța activă din medicamentul Relenza

AbbVie, Statele Unite – 364.779 lei

7 transferuri în fundație

Compania a intrat în topul Big Pharma abia în 2002, de când deține patentul pentru Humira – tratament destinat bolilor autoimune.

În 2016, înregistrau deja recordul pentru cel mai vândut medicament din lume cu încasări anuale de 16 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg. Și la noi, Humira este medicamentul pe care Casa de Asigurări decontează cei mai mulți bani.

AbbVie a detronat Hoffmann-La Roche, devenind lider de piață în România cu o ofertă care, pe lângă Humira, livrează și tratamente pentru infecțioase, antiretrovirale pentru HIV și interferon-free pentru hepatită C.

Kaletra și Norvir, două mărci anti-HIV fabricate sub sigla AbbVie, apar constant pe rețetele „Matei Balș.” Ca alte dăți, Streinu-Cercel a onorat lansarea pe piața românească.

Tratamentul interferon-free pe care guvernul îl cumpără de la AbbVie pentru spitale a fost subiectul altui scandal cu bani publici. Nimeni nu știe prețul, cantitatea, numărul bolnavilor cu hepatită C tratați. Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări au declarat confidențial contractul-cadru încheiat cu AbbVie.

Mediatizate au fost și cuvintele de laudă ale lui Streinu-Cercel la anunțarea oficială a tratamentului.

Pfizer, Statele Unite – 293.242 lei

4 transferuri în fundație

A produs vaccinuri și medicamente de-a lungul a aproape două secole. Primul boom comercial l-a bifat în secolul XIX, când a reușit să producă acid citric la nivel industrial, iar al doilea, mai târziu, când a vândut penicilină pentru armata americană în Al Doilea Război Mondial.

La marele public au ajuns cu o paletă largă de medicamente, printre care și Viagra.

Marketingul Pfizer a avut succes în România, unde vând inclusiv Vfend, cunoscut ca unul dintre cele mai eficiente antifungice, prescris constant la „Matei Balș”.

Compania a câștigat, de altfel, licitații de peste 8,1 milioane de lei cu spitalul lui Streinu-Cercel. În mod tradițional, profesorul susține evenimentele Pfizer pe tema vaccinării, iar în 2008 le-a lansat și lor un medicament pentru HIV: Maraviroc.

Banii donați fundației au fost pentru un „proiect de cercetare medicală în domeniul bolilor infecțioase comunicabile grave și amenințătoare de viață”, dar și pentru două ediții ale Zilelor „Matei Balș”, ne-a  comunicat Pfizer.

Angelini Pharmaceuticals, Italia – 109.972 lei

1 transfer în fundație

Știți dropsurile pentru dureri în gât Tantum Verde? Cei de la Angelini le fac. Precum și o serie de medicamente antifungice, specifice bolilor infecțioase, ca Xydalba. În 2017, italienii au fost sponsori principali la Zilele Științifice ale Institutului de Boli Infecțioase „Matei Balș”.

Hoffmann-La Roche, Elveția – 71.300 lei

3 transferuri în fundație

Campion european și vicecampion mondial, La Roche a fost mai bine de un deceniu lider absolut de piață în România, cu un portofoliu care acoperă aproape toată plaja de specializări medicale.

În tot acest timp, Roche a sponsorizat evenimentele publicitar-științifice prezidate de Streinu-Cercel, l-a premiat pentru numărul de pacienți tratați, pentru studiile sale clinice și a finanțat direct călătoriile profesorului prin lume.

Cash, prin bancă, fundație sau prin contracte de consultanță, drepturi de autor și prestări servicii –  familia Cercel a încasat de la elvețieni cu toate mâinile. Nu doar seniorul, ci și fiicele.

Beneficiile au fost reciproce. De pildă, în 2012, La Roche a demarat o ofensivă de marketing sub cupola unei campanii de informare ce-și propunea „să crească rata de diagnosticare a hepatitei C prin conștientizare și testare”, iar Cercel a acționat ca element-cheie în strategia de comunicare a corporației, trăgând alarma din toate pozițiile.

La Roche îl clasează pe Cercel în „topul primilor 40 de medici prescriptori”, conform strategiei de vânzări prezentate de români la Basel. Obiectivul: „medicii deja loiali rămân convinși de beneficiile Pegasys / vor folosi și mai mult Pegasys”.

În 2014, pe semnătura lui Streinu-Cercel, Institutul a mai cumpărat de la compania elvețiană substanțe de laborator în valoare de 5,9 milioane de lei.

Pegasys – strategia de marketing, așa cum a fost prezentată de români șefilor din Elveția

La Roche pretinde că i-a plătit mai puțini bani lui Cercel, dar se referă la plățile pe persoană fizică, nu la fundație.

În fundația „Matei Balș”, manevrată de profesorul Streinu-Cercel, au mai pompat câte zece mii de euro fiecare francezii de la Sanofi, germanii de la Boehringer Ingelheim și britanicii de la AstraZeneca.

Printre sponsori se regăsesc și companiile Alfa Wassermann, Italia (18.000 lei) și Astellas, Japonia (17.600 lei), iar undeva, la coada listei, apare și Antibiotice Iași, perla farmaciei românești, cu o modestă contribuție de 2.955 de lei.

Cine e profesorul

Dar, mai ales, ce reprezintă.

Adrian Streinu-Cercel joacă în liga celor mai longevivi baroni medicali – personaje care au acumulat de-a lungul anilor influență și putere prin funcții cu acces la fonduri publice enorme.

CV-ul său are 36 de pagini, pe pereții biroului atârnă 27 de diplome. A condus sau a participat în 43 de comisii și academii care reglementează sau influențează politicile publice.

Și e acolo dinainte să fie Institutul.

În 1984, pe vremea lui Ceaușescu, s-a angajat la Infecțiose în spitalul Colentina, după o perioadă la Direcția de Sănătate Publică. În 1999, la reorganizarea spitalului, când s-a separat Institutul „Matei Balș”, fostul șef de secție a preluat noul așezământ.

E manager de 19 ani și în ultimul deceniu a avut pe mână 1 miliard de euro.

Mai precis, un buget de 4.566.081.300 lei din 2007 până în 2018, perioadă în care Institutul a semnat un total de 8.929 de contracte publice, cumpărând orice – de la pixuri și brânză telemea, la medicamente de ultimă generație și aparatură de specialitate.

Politic vorbind, între 1988 și 2009, anul în care devine el însuși secretar de stat, Cercel a consiliat miniștri ai sănătății din absolut toate partidele.

Îl știe tot poporul. E un produs media.

Epidemiile televizate l-au făcut celebru, în două mari reprize. Primul vârf de audiență l-a capitalizat în 2005, când gripa aviară instala panica în țară, după ce aprinsese mapamondul.

Avertizor de serviciu pe dezastre infecțioase, Cercel a trasat permanent coduri roșii în prime-time, punând presiune pe stat și influențând achiziții publice cu mesaje alarmiste.

Ca acesta:

„Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se pot îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar 2 milioane dintre aceștia vor muri. Oamenii trebuie să știe că ne așteptăm la un virus foarte agresiv.” (Adrian Streinu-Cercel, iunie 2006)

Au murit doar câteva sute de mii de orătănii contaminate de păsările migratoare sau, pur și simplu, ucise preventiv de guvern. În țările cele mai afectate, Vietnam, Indonezia și Thailanda, bilanțul funebru se ridica la 87.

În 2009, cu televiziunile după el, Adrian Streinu-Cercel era primul român care se vaccina împotriva gripei porcine și anunța dramatic noul pericol. Alt record de audiență.

Fix atunci ocupa funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății și găsise un partener de încredere în Primăria Capitalei, condusă de dr. Sorin Oprescu, care organizase centre de vaccinare prin oraș. Unul funcționa la Institutul „Matei Balș”, unde demnitarul Cercel, cu mandatul suspendat la spital, făcea totuși băi de mulțime cu oameni încolonați la vaccin.

E o strategie de vânzări, ne explică sursa noastră din interiorul Hoffmann-La Roche. Elvețienii produc Tamiflu, medicamentul recomandat de Cercel și cumpărat masiv de stat pe fondul isteriei AH1N1.

„Streinu-Cercel e un asset (trad: bun de valoare) care-și merită banii. Îl plătești pentru pacienții din spitalul lui, îl plătești pentru numărul pacienților din toată țara, îl plătești să nu scadă numărul de pacienți pe țară, ci să îl crească, dar îl plătești și să vorbească despre marfa ta. El este ceea ce noi numim un KOL, esențial în acest business. Adică un Key Opinion Leader (trad: lider cheie de opinie). Dacă ce ai tu în portofoliu e recomandat de Streinu-Cercel, atunci medicii au încredere și prescriu.

În vara lui 2009, în toiul pandemiei de gripă porcină, profesorul își consolida o poziție-cheie în aparatul guvernamental, cea de președinte al „Comisiei de boli infecțioase”. Fusese simplu membru până atunci, dar o prezida pe cea de „luptă anti-SIDA.

Cota lui maximă de influență a durat până la reforma tehnocrată din 2016, când monopolul decizional al comisiilor medicale s-a evaporat. Cercel n-a mai prins atunci șefia comisiilor, iar anul ăsta nici calitatea de membru.

Reduta sa e Institutul

Aici l-am întâlnit.

Obișnuit să vorbească despre realizările proprii și oficial dezamăgit de întrebările noastre, Cercel ne-a oferit totuși un tur antreprenorial de campus.

Ca și cum ar fi vrut să ni-l vândă.

Uite, aici vrem să ridicăm un pavilion cum nu mai e în România. 178 milioane de euro. O să se învârtă cu medici cu tot să nu se încurce unii pe alții. Dar pe aia verde din stânga o vezi? Clădirea? E restaurant. Nu bucătărie de spital, reține! Ați mai văzut așa ceva la noi? În asta galbenă din dreapta am investit 15 milioane de euro. Pe aici intră Ebola, direct, carantină totală. Unde ai mai văzut? Astea-s laboratoarele de diagnostic molecular, aici noile birouri de Statistică. Hai să vă arăt aparatele. Ăsta ne zice în juma’ de oră orice virus. Ăla analizează instant, bagi o de-asta și-ți apare p-acolo. Nu mai există. Poate la Victor Babeș… Iată și baia! Hotel. Iar asta rotundă e aula academică. Sus sunt spații de cazare, rămâne omul să doarmă, aici săli de cursuri, simpozioane. Uite studenții! Unde mai găsești? Hai și la servere, tocmai le-am mutat!

În spiritul ăsta ne-a plimbat „dom’ profesor” prin micul său regat, întâmpinat de câteva zeci de „bună ziua” respectuoase la care răspundea egal, ca omul rutinat.

Îmbrăcat elegant în costum scump și cămașă cu butoni, printre halate albe și tehnologie ca-n Star Trek, Adrian Streinu-Cercel privește lumea didactic, când prin ochelari, când pe deasupra lor.

Dar odată întorși în pavilionul V, pe scaunele mari de piele din biroul său, s-a încurcat în răspunsuri.

Despre diagnosticele fictive

Începe cu o eschivă. „Ordinea în care sunt diagnosticele așezate poate fi modificată. Dacă pun pneumonie pe cancer pulmonar, iese 0,6. Dacă pun invers, iese 4.” Dar nu vorbeam despre inversarea DRG-urilor, ci despre falsificare. „Exclus, exclus”. De ce? „Păi n-are cum, că toate datele sunt în calculator.” Păi în calculator se modifică. „La Matei Balș, totul e informatizat. De la secție, farmacie… tot… nimeni nu poate să facă nimic pe lângă. Sistemul este asigurat de o companie externă.”

Cere secretarei niște hârtii. „Numai în weekend au venit, de exemplu, 1012 pacienți. La care să le modific diagnosticele?” Am vorbit cu mai mulți doctori de aici, comparând foile de observație cu bolile decontate. „Dacă cineva are de făcut o reclamație, să o facă, dar să nu vorbească prostii.”

Nemulțumit de cota spitalului, e grijuliu. „Doctorii au sarcină să identifice toate diagnosticele și să nu scape din ele. Că dacă scapă, bugetul institutului are de suferit. Treaba mea ca manager este să țin lucrurile sub control”.

Și atent la fiecare pacient. „Dacă-mi vine un pacient cu insuficiență respiratorie acută, cum a fost acum două săptămâni, când am dat ok-ul să-i pună plămân artificial, am scos din buzunar 40.000 de lei. Eu banii ăia n-am de unde să-i iau. Și atunci trebuie să fiu atent și la o diaree.

Despre tranzacțiile fundației sale

La ce folosește Fundația „Matei Balș”? „La multe. Congrese, Zilele Balș sunt organizate de această fundație. (…) A finanțat cu banii obținuți clădirea Academiei HIV/SIDA din campus. Acolo se țin tot ce înseamnă cursuri, simpozioane, workshopuri. Camere de 20 de persoane cu proiector și tot ce trebuie. Suntem for metodologic de boli infecțioase. Facem tot aici, nu plătim chirie și economisim bani.”

Între 2014 și 2016, fundația a primit 5 milioane de lei de la șapte dintre cele mai mari corporații farma din lume. „Păi foarte bine c-a primit.” Ce s-a întâmplat cu banii? „Păi v-arăt. V-arăt pe loc.” 2,1 milioane au fost retrase cash, de la bancomatul BCR de lângă spital. „Fundația nu are carduri. Cine are cardul?” N-am ști noi. Poate doamna Cruceru de la Juridic? „Doamna Cruceru, într-adevăr, manageruiește fundația, dar nu știu de chestia asta.”

Fiica dumneavoastră a primit bani de la Fundație pe persoană fizică. „Cum să nu? Toată lumea are contracte cu fundația. Pentru cercetare. Că de la Institut eu nu pot să dau bani. Ăsta e scopul fundației: să asigure fonduri pentru diverse cercetări.”

Deci e un liant, un intermediar? „Exact.”

Toate detaliile pe:

https://www.riseproject.ro/articol/institutul-de-boli-inventate/

Tagged , , ,

Mari bănci britanice – HSBC, RBS sau Coutts, apar nominalizate în cea mai mare schemă de spălare de bani din Europa de Est

Sursa: Sfin.ro

Publicaţia britanică „The Guardian” a dezvăluit informaţii despre operaţiunea „Laundromat”, aşa numita „spălătorie de bani” ruseşti – 20 de miliarde de dolari. Au fost implicate şi bănci şi judecători din Republica Moldova.

Cea mai mare schemă de spălat bani din Europa de Est a implicat companii britanice false, bănci ruseşti, judecători din Republica Moldova. Dezvăluirile au rezultat în urma unei anchete la care au participat zeci de jurnalişti din mai multe ţări.

„The Guardian” a descris cum funcţiona schema folosită de infractori prin care se spune că s-au spălat 20 de miliarde de dolari în perioada 2010-2014. Adevărata cifră ar putea fi de 80 de miliarde de dolari.

În schema spălării banilor ar fi implicaţi 500 de oameni, între care bancheri din Rusia, oligarhi, vărul lui Vladimir Putin, oameni conectaţi FSB, serviciul secret rus. Un rol în afacere l-au avut bănci din Republica Moldova şi Letonia. Autorităţile de la Chişinău au fost lipsite de reacţie în perioada când prin băncile din Republica Moldova erau spălaţi bani veniţi din Rusia.

Informaţiile bancare analizate de RISE Moldova arată ca 22 de milioane de dolari ar fi ajuns în conturile unor companii afiliate omului de afaceri Ilan Shor. Tranzacţiile au fost făcute de firme fantomă din Marea Britanie care au încasat sume uriaşe din datorii fictive la companii din Rusia. Totul, în urma unor procese desfăşurate în Republica Moldova.

Mai multe bănci din Marea Britanie, printre care HSBC, RBS sau Coutts, banca folosită de către regină – au procesat peste 700 de milioane de dolari. Parte din aceşti bani ruseşti au dispărut în companii off shore, iar alţii au fost cheltuiţi pe obiecte de lux în Regat. Băncile sunt întrebate acum ce ştiu despre această schemă de spălare a banilor. În acelaşi timp, Procuratura Anticorupţie de la Chişinău cercetează în dosar 16 judecători, executori, şefi de la Banca Naţională, dar şi angajaţi ai unei bănci comerciale.

Tagged , , , , , , , , , , ,

Blejnar a acoperit afacerile soților Nemes | Saptamana Financiara

Fostul presedinte al ANAF Sorin Blejnar si Viorel Comanita, fost director la Autoritatea Nationala a Vamilor si vicepresedinte al ANAF, au fost sesizati oficial cu privire la activitatile evazioniste desfasurate de omul de afaceri Radu Nemes, insa au coordonat actiunile de control intr-o modalitate care sa asigure functionarea in continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilitatilor sistemului vamal, se arata in motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti.

Potrivit documentului, omul de afaceri Radu Nemes a manifestat o preocupare constanta pentru constituirea si consolidarea unui palier de protectie a gruparii infractionale pe care o coordona, alcatuit din functionari cu putere de decizie in cadrul unor institutii publice cu competente in aceasta materie, respectiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala ori Directia Generala de Informatii si Protectie Interna.

Protecție la nivel inalt

„Aceasta protectie venita din partea unor inalti functionari ai statului s-a dovedit a avea un caracter realmente necesar, in conditiile in care dimensiunea activitatii evazioniste operationalizata prin intermediul SC E.R.G. SRL nu ar fi putut trece neobservata, mai ales intr-o localitate precum comuna Nicolae Balcescu, unde, in perioada de referinta cuprinsa intre mai 2011 si iulie 2012, transporturile de motorina care veneau si la scurt timp plecau de pe platforma SC E.R.G. SRL catre destinatiile din Sibiu si Medias, precum si pretinsa productie de produse petroliere inferioare declarata ca ar fi fost realizata in antrepozitul detinut de SC E.R.G. SRL erau comparabile cu cele realizate de o rafinarie”, se precizeaza in motivare.

Astfel, probatoriul administrat in cauza dovedeste ca acest palier de protectie care a sprijinit activitatea evazionista a grupului infractional organizat controlat si coordonat de Nemes a fost alcatuit in primul rand din Sorin Blejnar, care la momentul respectiv avea calitatea de presedinte al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, si Viorel Comanita, care indeplinea functia de vicepresedinte al aceleiasi institutii.

Au primit sesizari

„In perioada cat au detinut functiile de presedinte, respectiv vicepresedinte al ANAF, atat inculpatul B.S., cat si inculpatul C.V. au primit nemijlocit sesizari oficiale continand date concrete cu privire la activitatile evazioniste desfasurate de N.R. si de SC E.G. R. SRL, insa si-au exercitat atributiile de coordonare a actiunilor de control intr-o modalitate care sa asigure functionarea in continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilitatilor sistemului vamal”, se mentioneaza in motivarea instanței.

Blejnar a primit, in iunie 2009, o nota a Curtii de Conturi in cuprinsul careia era descrisa pe larg modalitatea de fraudare a bugetului de stat prin tranzactiile cu produse energetice comercializate de antrepozitele fiscale si era indicata activitatea desfasurata de mai multe societati comerciale, printre care se numara si SC Excella Real Grup SRL, administrata de Nemes.

Aceasta solicitare a fost adresata nemijlocit inculpatului B.S., in calitate de presedinte al ANAF, caruia i s-a cerut totodata sa comunice Curtii de Conturi rezultatul masurilor dispuse. Inculpatul a rezolutionat nota primita de la Curtea de Conturi cu mentiunea ‘Masuri legale’, insa verificarile indicate cu privire la SC E.G. R. SRL nu au fost niciodata efectuate”, se precizeaza in motivare.

Nota DGIF

De asemenea, in luna octombrie 2011, cand activitatea infractionala se afla in plina desfasurare, Blejnar a primit o nota a Directiei Generale de Informatii Fiscale (DGIF) din cadrul ANAF, in cuprinsul careia era practic descris in mod sintetic modul de fraudare a bugetului de stat prin activitatile evazioniste realizate in numele si pe seama SC Excella Real Grup SRL, DGIF cerand in mod expres instituirea unor masuri de supraveghere si control.

„Singurele verificari efectuate in urma notei anterior mentionate au constat intr-un control efectuat la data de 21.11.2011 la sediul SC E.R.G. SRL, vizand identitatea dintre stocul scriptic de produse energetice si cel faptic. Acest control nu a avut insa aptitudinea de a confirma informatiile din nota intocmita de Directia Generala de Informatii Fiscale privind livrarile faptice de motorina catre statiile de carburanti si caracterul fictiv al operatiunilor de rafinare, in conditiile in care stocurile scriptice erau influentate de documentele fictive intocmite de inculpati, iar verificarile care ar fi trebuit sa fie efectuate potrivit solicitarilor se refereau tocmai la realitatea tranzactiilor consemnate”, se arata in documentul citat.

5 ani de închisoare in prima instanta

Pe 9 iunie, fostul presedinte al ANAF Sorin Blejnar a fost condamnat de Curtea de Apel Bucuresti la cinci ani inchisoare cu executare in dosarul „Motorina”, in care este acuzat, alaturi de sotii Radu si Diana Nemes, de complicitate la evaziune fiscala si constituirea unui grup infractional organizat.

Instanta a mai decis ca Blejnar nu are voie sa exercite pe o perioada de cinci ani, dupa ce iese din inchisoare, mai multe drepturi civile, cum ar fi dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa functii de conducere in cadrul autoritatilor statului cu competente in domeniul fiscal.

In acelasi dosar, sotii Radu si Diana Nemes au fost condamnati la 9 ani inchisoare, respectiv 7 ani inchisoare. Fostul ofiter DGIPI Florin Secareanu a primit 5 ani inchisoare, aceeasi pedeapsa fiind aplicata si in cazul lui Viorel Comanita, fost director la Autoritatea Nationala a Vamilor si vicepresedinte al ANAF.

De asemenea, au fost condamnati si administratori ai unor firme implicate in mecanismul de evaziune fiscala: Lucian Florin Ionescu – 5 ani; Mihai Buliga, Andrei Juganaru, Dumitru Preda, Ovidiu Moldovan si Pavel Ghise – cate 7 ani inchisoare; Dumitru Chirvasitu – 8 ani, Mariana Vranceanu – 6 ani, Nicolae Belba – 3 si 6 luni inchisoare, toate pedepsele fiind cu executare.

Source: Blejnar a acoperit afacerile soților Nemes | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , , , ,

Benzinariile SOCAR – Bani spalati in familie | Saptamana Financiara

În 2014, la început, un azer și-un turc cărau de zor prin București sacoșe pline cu sute de mii de euro. Banii proveneau de la filiala Socar din România și au ajuns la fratele celui care o conducea. Erau taxe neplătite la stat și profituri ilegale. Atunci, grupul petrolier de la Marea Caspică își dezvolta rețeaua locală de benzinării. 

Cash-ul plimbat cu sacoșa fusese spălat printr-un circuit de firme-fantomă.

Hamza Karimov, directorul general al Socar Petroleum, filiala implicată în ancheta procurorilor. Foto: Andreea Alexandru/Mediafax Foto.

Hamza Karimov avea 23 de ani când a venit la București, în 2007, să conducă prima filială a grupului de petrol și gaze al statului azer. Tural Karimov, fratele lui vitreg, a ajuns mai târziu la București și s-a lansat în afaceri imobiliare de milioane de euro, trecând o scurtă perioadă și prin departamentul de achiziții al Socar .

Tatăl celor doi, Tahir Karimov, a fost până recent o figură politică importantă în Azerbaidjan, guvernator al raionului Salyan, situat la circa 100 de kilometri de Baku, capitala statului de la Marea Caspică. Karimov senior a fost schimbat din funcție în martie 2016 de Ilham Aliyev, șeful autoritar al statului azer.

Mezinul familiei Karimov a fost arestat în urmă cu o lună și jumătate la București pentru evaziune și spălare de bani.

BANI LA SACOȘĂ Tural Karimov a fost acuzat, la sfârșitul lunii iunie, că a coordonat o rețea de firme și interpuși, prin intermediul cărora a păgubit bugetul public și a spălat banii proveniți din evaziune. Operațiunile frauduloase, spun procurorii, s-au derulat în prima parte a anului 2014.

În prima linie s-au aflat două firme bucureștene, Latina Admin Imob și Intermarket Trade SRL. Ambele au primit bani de la Socar Petroleum pentru construirea unor benzinării. Fără experiență în domeniu, cele două SRL-uri au subcontractat lucrările și serviciile aferente, dar nu o dată, ci de două ori, umflând astfel artificial achizițiile. Sumele în plus pentru lucrările și serviciile fictive au diminuat valoarea taxelor plătite la stat și au alimentat conturile unei alte firme – AM&T Construcții Metalice.

De aici au intrat într-un circuit de firme-fantomă și au ajuns, la final, în mâinile lui Tural Karimov. În total, procurorii au calculat că 4,39 milioane de lei (aproape 1 milion de euro) au ajuns, în pungi, în mai multe tranșe, la Karimov junior.

În acte, SRL-urile din prima linie erau deținute de offshore-ul cipriot, Naltrinda Ltd.

Documentele firmei cipriote îi listau ca proprietari pe avocatul român Emanuel Teodoru, 42 de ani, și pe fosta lui soție. Naltrinda Ltd era controlată de alte două offshore-uri, iar acestea erau deținute de cei doi Teodoru.

DOCUMENT. Firme offshore interpuse au fost folosite pentru a ascunde identitatea beneficiarilor

Avocatul Emanuel Teodoru ne-a explicat: “Intelektus Network și Anonimis Management sunt acționarii fiduciari ai Naltindra. Un client a apelat la serviciile unui avocat care m-a contactat pe mine ca să înființăm aceste companii. Nu pot să vă spun cine este beneficiarul real. Pot să vă spun că eu nu mai am nici o treabă cu aceste companii. Nu am fost chemat de procurori. Nu îi cunosc pe Hamza și Tural Karimov”. Teodoru nu a dorit să spună numele avocatului care a apelat la el pentru înființarea firmelor offshore.

Unul dintre colaboratorii casei “Teodoru și Asociații” a fost Valeriu Timuș, 34 de ani, avocatul filialei Socar Petroleum încă de la înființarea ei, în 2011, pe scheletul unei companii locale. Valeriu Timuș ne-a spus că a lucrat pentru Teodoru înainte să colaboreze cu divizia grupului azer: “Am încetat orice colaborare cu Socar Petroleum acum mai bine de doi ani. La acel moment, nu exista nicio problemă cu vreun dosar penal. Contractul de asistență juridică cu Socar a fost încheiat cu cabinetul meu, nu mai colaboram atunci cu domnul Teodoru”.

Valeriu Timuș a furnizat serviciile juridice către Socar în tandem cu avocatul Stelian Mic. Acesta din urmă a asigurat ulterior asistență juridică și pentru una din companiile imobiliare ale lui Karimov junior: “Pe domnul Tural Karimov l-am cunoscut la Socar, lucra în departamentul de achiziții, dar nu știam că firma MTK din Turcia e a lui. Am fost contactat direct de administratorul companiei (n.r.- Andreea Gabriela Irinie, acuzată în dosarul penal). Am încetat colaborarea cu Socar Petroleum în ianuarie 2014″.

Contactată telefonic, Andreea Gabriela Irinie, administrator și al Intermarket Trade, ne-a spus că nu poate da detalii despre acest caz, motivând că ar încălca astfel dispozițiile primite de la procurori.

Reporterii RISE Project au mers la sediile celor două firme bucureștene implicate în evaziune, dar nu au găsit pe nimeni.

În actul de acuzare, procurorii susțin că azerul Bayram Rzazade, 23 de ani, reprezentantul legal al offshore-ului cipriot, a gestionat operațiunile financiare și a acționat ca interpus al lui Tural Karimov.

Una dintre benzinăriile inaugurat de Socar în 2014. Foto: Alexandru Hreniuc/Mediafax Foto

De partea celalaltă, AM&T Construcții Metalice era deținută, la momentul operațiunilor, de frații Naci și Guneș Kenan, cetățeni români de origine turcă. Compania susține că a construit opt din cele 34 de benzinării pe care le deține Socar în România.

Extras din referatul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Guneș Kenan a fost acuzat că i-a livrat sacoșele cu bani lui Tural Karimov, uneori direct, iar alteori prin intermediul lui Rzazade. Guneș Kenan nu a răspuns întrebărilor trimise de RISE Project, iar Rzazade, aflat acum sub control judiciar, nu a putut fi contactat.

Karimov junior a cedat compania turcă MTK Group, implicată în tranzacțiile imobiliare, cu doar o lună înainte să fie arestat la București. Cel care i-a preluat afacerea a fost azerul Umid Abuzarli, care împarte aceeași clădire în Baku cu familia Karimov, potrivit documentelor obținute de RISE Project.

În documentele companiei MTK Group, Tural Karimov figura cu reședința oficială într-un apartament din București, din strada Dinu Vintilă. Apartamentul a fost folosit până atunci atât de fratele său Hamza Karimov, cât și de Socar Assets Company – prima filială a grupului azer.

Dosarul penal în care a ajuns să fie implicată celalaltă filială a provocat modificări la vârful acesteia.

În iulie 2016, consiliul de administrație al Socar Petroleum a numit un director cu mandat limitat, pe lângă Hamza Karimov, ca să reprezinte filiala în relația cu autoritățile române și să-i conducă operațiunile curente.

Hamza Karimov, directorul general al Socar Petroleum, ne-a declarat: “Informațiile procurorilor sunt false. Socar nu are nicio legătură cu această poveste. Dacă alții au făcut ceva, Socar nu este responsabil. (…)Fratele meu este un om foarte bun, a investit mult în România. El nu mai lucrează la Socar. (…) Vă pot spune că Socar o să continue dezvoltarea rețelei de benzinării. Aceste acuzații sunt false, sunt persoane și companii care au o problemă cu activitatea Socar “.

Directorul filialelor Socar ne-a mai spus că nu a fost citat de procurori în acest caz și că a plecat pentru o scurtă perioadă din țară: “Eu am plecat din România pentru Jocurile Olimpice. Sunt vicepreședintele Federației de Judo din Azerbaidjan”.

Grupul Socar, sponsorul oficial al Euro’ 2016, ultimul campionat european de fotbal, are un rol cheie în planurile României de a-și reduce dependența energetică față de Rusia. Proiectul strategic poartă numele AGRI și presupune construirea unui gazoduct pe ruta Baku (Azerbaidjan) – Kulevi (Georgia) – Constanța (România), cu o capacitate de 7 miliarde de metri cubi de gaze pe an, din care aproape o treime ar urma să fie consumate în România. Relațiile dintre Azerbaidjan și Occident sunt însă tot mai afectate de acțiunile interne ale regimului de la Baku, acuzat că încalcă constant drepturile omului.(Detalii, AICI)

Source: Benzinariile SOCAR – Bani spalati in familie | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , ,

Romania exporta penali in Lichstenstein

Sursa: Comisarul.ro

Dosar penal pe numele lui Andrei Hrebenciuc deschis în Lichtenstein

Andrei Hrebenciuc, fiul fostului deputat Viorel Hrebenciuc, este cercetat penal în Lichtenstein, urmând ca el să fie audiat în cadrul unei comisii rogatorii. Informația a fost dată publicității, miercuri, în cadrul procesului de la Înalta Curte de Casație și Justiție în care Andrei și Viorel Hrebenciuc sunt judecați în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri.

Autoritățile din Lichtenstein au formulat o cerere de comisie rogatorie, pentru a primi informații de la autoritățile din România în legătură cu un dosar penal pe care l-au deschis pe numele lui Andrei Hrebenciuc.

Cererea de comisie rogatorie a fost adresată Curții Supreme, însă această instanță a decis că nu are competența în acest caz, astfel încât solicitarea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

“Suntem surprinși de această cerere. Andrei Hrebenciuc nu știe să fie cercetat în Lichtenstein”, a declarat în sala de judecată avocatul lui Andrei Hrebenciuc.

Tot miercuri, în dosarul retrocedărilor ilegale de păduri a fost citit rechizitoriul întocmit de DNA, urmând ca la următorul termen, din 12 octombrie, să se înceapă judecarea pe fond a dosarului.

De asemenea, la dosar au fost depuse de către DNA mai multe CD-uri cu interceptări.

Viorel Hrebenciuc a declarat în instanță că dorește un nou termen pentru a se decide dacă va cere să fie judecat prin procedura simplificată, însă numai după ce va asculta interceptările respective.

Și Andrei Hrebenciuc a spus că se gândește dacă va cere judecarea prin procedura simplificată.

Viorel Hrebenciuc a fost trimis în judecată în ianuarie 2015 pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență și spălare a banilor.

În același dosar, fostul deputat Ioan Adam este acuzat de instigare la abuz în serviciu, constituirea unui grup infracțional organizat, cumpărare de influență (3 infracțiuni), iar fostul ministru al Justiției Tudor Chiuariu este judecat pentru constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de influență și spălarea banilor.

De asemenea, au fost trimiși în judecată Lorand Andras Ordog, judecător în cadrul Tribunalului Covasna, Paltin Gheorghe Sturdza (beneficiarul retrocedării), Iosif Kadas, Constantin Bengescu, Andrei Hrebenciuc, Sorin Ion Iacob, Jănică Poenaru, Ioan Gheorghe Varga, Daniel Constantin Călugăr, Ioan Mătășel, Gabriela Rodica Zaharia, Anca Roxana Adam (soția deputatului Ioan Adam, judecătoare la Tribunalul Brașov), Iulian Durlan (primar al comunei Căiuți, județul Bacău), Adam Crăciunescu (directorul general Romsilva).

Acuzațiile se referă la retrocedarea ilegală a 43.227 de hectare de teren forestier în județul Bacău în favoarea lui Paltin Sturdza și în defavoarea Romsilva. AGERPRES

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Cum sa intri n faliment dupa ce ai inghitit 32 milioane de euro de la Posta

Sursa: Supervizor

DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL Bucureşti (CUI 6365723) a intrat în insolvenţă la data de 12 august 2015, urmare a propriei cereri, depusă pe 21 iulie 2015, la Tribunalul Bucureşti (Dosar 27324/3/2015). Instanţa a numit ZRP INSOLVENCY SPRL ca administrator judiciar provizoriu, “cu o remuneraţie de 3.000 lei din averea debitorului”, în timp ce termenul limită de înscriere la masa credală a fost fixat pentru data de 28 septembrie 2015.

În documentaţia depusă la cererea de deschidere a procedurii, DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL susţine că “se află în stare de insolvenţă prezumată, întrucât fondurile băneşti disponibile sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile în sumă de 18.706.870 lei, constituite din8.804.589 lei datorii către furnizori şi 9.902.281,15 lei datorie către «Piraeus Bank România» SA, urmare a contractului de credit nr.47295.1/03.11.2010″.

În afară de PIRAEUS BANK ROMÂNIA, alţi doi creditori care deja “s-au remarcat” sunt EFY GROUP SRL şi MOTOR GRIG SRL, aceste două firme depunând cereri de deschidere a insolvenţei împotriva DIOMA, care au fost calificate drept declaraţii de creanţă, după cum precizează sentinţa instanţei. Interesant este faptul că DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL s-a cerut în insolvenţă şi în decembrie 2014 (Dosarul 40760/3/2014), dar neîndeplinirea de către debitor a unor condiţii fixate de instanţă a dus la prelungirea procesului mai bine de jumătate de an. În cele din urmă, acest Dosar a fost conexat cu cel în care deja s-a pronunţat sentinţa.

DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL a raportat pentru anul 2014 pierderi de 12,66 milioane lei, la o cifră de afaceri de 17 milioane lei, fiind primul an (din ultimii 10) încheiat pe minus.Datoriile totale la finalul anului trecut erau de 33,64 milioane lei, dar merită menţionat faptul că şi creanţele se ridicau la o valoare impresionantă – 26,16 milioane lei.

DIOMA-600

Valoarea mare a creanţelor, dar probabil şi evoluţia negativă din ultima perioadă, are o motivaţie simplă: firma bucureşteană a fost abonată la bani publici, fiind constructorul “de casă” al Primăriei Sectorului 5 (a lui Marian Vanghelie). Începând cu anul 2007, DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL şi-a adjudecat contractele de reabilitare a infrastructurii stradaledin sectorul 5 (detalii AICI), iar apoi s-a reprofilat pe reabilitarea termică a blocurilor (detaliiAICI).

DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL are un capital social de 3.030.000 lei, deţinut integral deKERES LIMITED (Emiratele Arabe Unite), firmă care îndeplineşte şi funcţia de administrator, fiind reprezentată de Marin DUMITRU (născut în 1955). KERES LIMITED a preluat societatea bucureşteană în 2011, de la ROHAS PROMOTION GROUP LIMITED (Noua Zeelandă), off-shore reprezentat tot de Marin DUMITRU. La rândul ei, ROHAS PROMOTION GROUP LIMITED a preluat părţile sociale în 2009, de la Marin DUMITRU şi Marcela Corina DUMITRU.

Demn de remarcat este faptul că DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL figurează la Registrul Comerţului cu menţiunea “urmărire penală”, probabil pentru Dosarul 465/P/2013 (cunoscut ca Dosarul “Cosma-Păvăleanu”), instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. În acest Dosar, se menţionează că, la data de 30 septembrie 2013, s-au extins cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de peste 40 de persoane fizice şi juridice, printre care se numără şi DIOMA INTERNATIONAL EXIM SRL, “sub aspectul săvârşirii infracţinilor de evaziune fiscală şi complicitate la spălare de bani“.

Tagged , , , , , , , , ,

Manual de spalare a banilor

Sursa: Digi24

Banii pe care Dorin Cocoş i-ar fi primit în cazul Microsoft, spun anchetatorii, ar fi fost, ulterior, folosiţi pentru cumpărarea de terenuri şi construcţia unor clădiri, dar şi pentru creditarea unor societăţi comerciale ce îi aparţineau. De toate tranzacţiile, susţin anchetatorii, ar fi avut cunoştinţă şi Elena Udrea.

Astfel, cei doi foşti soţi ar fi încercat să mascheze sumele de bani primite drept mită: Dorin Cocoş şi Dinu Pescariu au semnat un document din care reieşea că fostul sportiv l-a împrumutat pe omul de afaceri cu 500.000 de euro. Suma apare în declaraţia de avere a Elenei Udrea din anul 2009.

„Mă întreba cineva de ce nu m-am mirat când am auzit că s-a împrumutat cu 500.000 de euro. Păi, cum să mă mir că s-a împrumutat? M-aş fi mirat dacă era angajat pe 1.000 de lei, 2.000 de lei”, spunea Elena Udrea.

O altă operaţiune economică fictivă făcută de Dorin Cocoş şi de care Elena Udrea ar fi ştiut este legată de contractarea unui împrumut de 3,26 milioane de euro de la BRD Dorobanţi. Suma a fost folosită pentru cumpărarea unui teren de aproximativ 12.000 de metri pătrați pe malul lacului Griviţa, pe strada Neajlovului.

Terenul şi creditul au fost preluate, în 2010, de Alexandru Faur şi au dispărut din declaraţia de avere a Elenei Udrea. Cunoscut ca un apropiat al lui Gheorghe Stelian, Alexandru Faur a cerut Primăriei sectorului 1 eliberarea unui plan urbanistic zonal pentru ridicarea, pe terenul din strada Neajlovului, a unui imobil cu subsol, parter şi două etaje.

Cu toate acestea, spun anchetatorii, beneficiarii reali ai investiţiei ar fi fost Dorin Cocoş şi Elena Udrea, iar preluarea creditului reprezenta, de fapt, o mită mascată.

Astfel, între aprilie şi iunie 2013, direct, prin intermediul unor apropiaţi şi al societăţii Centrul de Diagnostic Internaţional SRL, Dorin Cocoş a început să cumpere suprafețe importante din imobilul care urma să fie construit pe terenul pe care îl cedase. Asta însemna, spun anchetatorii, că, de fapt, el era adevăratul investitor. Prin încheierea de acte juridice succesive, Dorin Cocoş, susţine DNA, ascundea banii pe care îi câştigase din mită. Din cele 3,26 de milioane de euro credit, Dorin Cocoş urma să achite 2,1 milioane. Sora lui, Anca Dinu, ar fi achitat deja 200.000 de euro din creditul care, oficial, era pe numele lui Alexandru Faur.

„Acesta este terenul unde urma să fie construit imobilul de patru etaje. În 2013, au fost înregistrate singurele tranzacţii pentru vânzarea spaţiilor care urmau să se construiască aici. La puţină vreme după încheierea tranzacţiilor, procurorii au deschis ancheta în dosarul Microsoft. Ratele la bancă nu au mai fost plătite. Construcţia clădirii nu a mai început. În prezent, BRD a solicitat unui executor scoaterea terenului la licitaţie, sperând că-şi va recupera restul creditului – aproximativ 1,6 milioane de euro”, relatează Sergiu Voicu, reporter Digi24.

O altă metodă de ascundere a banilor, se arată în documentele DNA, ar fi fost creditarea propriilor societăţi comerciale cu bani. O astfel de tranzacţie, în valoare de 540.000 de lei plus TVA, a fost către societatea Clamari Trading Impex. Creditarea firmei de către Dorin Cocoş apare în declaraţia de avere a Elenei Udrea din anul 2009.

O altă tranzacţie care nu apare în actele oficiale a fost creditarea de către Dorin Cocoş a societăţii Eurohotels Internaţional Company, în anul 2010. Banii, spun procurorii anti-corupţie, ar fi ajuns în conturile societăţii, dar nu ar fi fost trecuţi în declaraţia de avere a Elenei Udrea, aşa cum ar cere legea.

Anchetatorii spun că declaraţiile de avere ale deputatului şi actul de partaj făcut cu Dorin Cocoş la divorţ demonstrează că Elena Udrea era, de fapt, adevăratul destinatar al banilor primiţi de soţ din încheierea contractului care priveşte licenţele Microsoft.

Atât investiţia făcută într-o societate care îi aparţinea exclusiv lui Dorin Cocoş, cât şi datoria de 500.000 de euro către Dinu Pescariu sunt asumate în actul de partaj de către ambii soţi.

După divorţul de Dorin Cocoş, Elena Udrea a rămas, prin partaj, cu majoritatea bunurilor. Procurorii afirmă că acest fapt ar fi o dovadă în plus a faptului că fostul ministru ar fi fost beneficiarul mitei de la Claudiu Florică.

În 2012, Elena Udrea trecea în declaraţia de avere 7 terenuri, 4 case şi apartamente, un Fiat şi un Mercedes. Alături de soţul său avea în conturi 511.000 de euro şi 1,4 milioane de lei. La divorţ, din cele 7 terenuri comune, Elena Udrea primeşte cinci în proprietate exclusivă, după cum apare în declaraţia sa de avere din anul următor.

Un alt teren îl împarte cu Dorin Cocoş. Din cel de al şaptelea, deputatul capătă un sfert. Primeşte toate bijuteriile familiei şi cele două maşini. Din cele cinci locuinţe, Elenei Udrea îi rămân în proprietate exclusivă două case şi un apartament, plus un sfert dintr-un imobil de 635 de metri pătraţi. Tot la ea rămân şi banii din conturi. Mai mult, primeşte, spun anchetatorii, încă două milioane de euro, care reprezintă o diferenţă de bani pentru bunurile rămase la Dorin Cocoş.

Tagged , , , , , , , , ,

DNA cere un al doilea mandat de arestare pentru Elena Udrea, acuzata ca ar fi luat spaga 500.000 de euro pentru rezolvarea problemelor in justitie ale unui om de afaceri. Udrea mai e acuzata de trafic de influenta in dosarul Microsoft si intr-un alt contract controversat, e-Romania

Sursa: Hotnews

Elena Udrea

DNA cere un al doilea mandat de arestare pentru Elena Udrea, in dosarul Microsoft, dosar in care fusese deja pusa sub control judiciar. Procurorii DNA o acuza pe Udrea si de noi fapte de coruptie: trafic de influenta privind contractul cu licentele Microsoft, trafic de influenta privind contractul e-Romania, spalare de bani si fals in declaratii de avere.

DNA o acuza pe Udrea ca, prin declaratiile publice din ultimele zile legate de Dorin Cosos si un martor din dosar, a incalcat una dintre obligatiile controlului judiciar, si anume “sa nu se apropie de ceilalti inculpati, alti participanti la comiterea infractiunii, martorii din dosar si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale”, si sustine ca se impune o masura preventiva privativa de libertate .

Mai mult, procurorii sustin ca Udrea ar fi cerut si primit mita 500.000 de euro pentru rezolvarea problemelor in justitie ale unui om de afaceri.

Comunicatul DNA

În completarea comunicatelor 162 și 164 din 29 ianuarie 2015, privind suspiciunea săvârșirii unor fapte de corupție în legătură cu încheierea unor contracte de licențiere IT, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:

În conformitate cu prevederile legale și constituționale, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție – doamna Laura Codruța Kövesi a transmis procurorului general al P.Î.C.C.J referatul cauzei, în vederea sesizării:

1. Camerei Deputaților, pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de UDREA ELENA GABRIELA pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni săvârșite în exercițiul funcției:

– trafic de influență (fapte în legătură cu încheierea și derularea acordului cadru de licențiere Microsoft din anul 2009, a contractelor subsecvente și a actelor adiționale la acestea);
– trafic de influență (fapte în legătură cu derularea contractului e-România);
– trafic de influență;
– spălare de bani;
– fals în declarații de avere.

2. ministrului Justiției, pentru a cere președintelui Camerei Deputaților încuviințarea reținerii și arestării lui UDREA ELENA GABRIELA pentru infracțiunile sus menționate.

3. ministrului Justiției, pentru a cere președintelui Camerei Deputaților încuviințarea arestării preventive, ca urmare a înlocuirii controlului judiciar dispus la data de 29.01.2015, față deUDREA ELENA GABRIELA , cu măsura arestării preventive pentru următoarele infracțiuni:
– spălare de bani;
– fals în declarații de avere.

În referatul transmis Camerei Deputaților, întocmit de procurori, se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2010, o persoană din cercul relațional al lui Cocoș Dorin a preluat creanța aferentă creditului de 3,26 milioane de euro contractat de Udrea Elena – Gabriela la o bancă.
Din cercetările efectuate rezultă că preluarea creditului a reprezentat doar o modalitate de ascundere a circuitului financiar și a beneficiarului real al bunurilor, respectiv a investiției ce urma a se realiza pe terenul cumpărat din credit.

Astfel, în perioada aprilie 2013 – iunie 2013, inculpatul Cocoș Dorin, în mod direct precum și prin intermediul societății pe care o controlează – Centrul de Diagnostic Clinic Internațional SRL, respectiv prin intermediul unor rude sau apropiați, a încheiat mai multe „Promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare a unui bun viitor”, având ca obiect suprafețe construite din proiectul imobiliar pe care promitentul vânzător se presupunea că îl va dezvolta pe terenul achiziționat din creditul menționat, teren situat în București.

În total, în baza Promisiunilor de vânzare – cumpărare, inculpatul Cocoș Dorin urma să asigure circa 2.100.000 euro din creditul preluat de persoana din cercul său relațional. S-a stabilit, de asemenea că, în baza unui act adițional din 28.06.2013, promitentul cumpărător, rudă a lui Dorin Cocoș, a achitat în contul creditului suma de 100.000 de euro, după ce anterior mai achitase încă 100.000 de euro.

Împrejurările menționate arată că preluarea creditului și încheierea promisiunilor de vânzare – cumpărare ar fi reprezentat doar o modalitate de disimulare a beneficiarului real al investiției și a provenienței sumelor de bani din care se efectuau plățile aferente creditului, respectiv sumele primite cu titlu de folos necuvenit ca urmare a infracțiunilor de corupție săvârșite.

Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul Cocoș Dorin ar fi pretins și primit, de la două persoane, suma de 9.000.000 de euro pentru ca, prin intermediul ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului de la acea vreme Udrea Elena Gabriela, membru al Guvernului, și vicepreședinte al unui partid politic, să asigure firmelor susținute de una dintre cele două persoane, încheierea și derularea contractului de licențiere Microsoft cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Inculpatul Cocoș Dorin a pretins și primit suma de 9.000.000 euro și a disimulat proveniența și beneficiarul real al acesteia în baza înțelegerii cu Udrea Elena Gabriela.

Această înțelegere rezultă în mod explicit din modul de dobândire al bunurilor, din novarea creditului, din modul de partajare al acestora, precum și din probatoriul testimonial.

În anul 2010, Cocoș Dorin, în baza înțelegerii cu Udrea Elena Gabriela ar fi pretins de la un om de afaceri, administrator al unei societăți cu obiect de activitate IT, suma de circa 3 milioane euro, pentru a debloca plățile aferente contractului e-România.

În anul 2013, pe fondul cercetărilor efectuate de Direcția Națională Anticorupție în legătură cu derularea contractului de licențiere Microsoft și a măsurilor asigurătorii dispuse față de un om de afaceri vizat de anchetă, Udrea Elena Gabriela ar fi pretins suma de 500.000 de euro pentru a-i rezolva problemele din justiție. Există indicii în sensul că remiterea sumelor de bani ar fi avut loc în mai multe tranșe în perioada iulie 2013 – februarie 2014.

Ulterior instituirii măsurii controlului judiciar la data de 29 ianuarie 2015 (în legătură cu infracțiunile de spălare de bani și fals în declarații de avere), în luările de poziție publice în mass-media, Udrea Elena Gabriela a făcut afirmații cu privire la acuzațiile ce i-au fost aduse, afirmații ce vizează fondul cauzei și care sunt în măsură să influențeze declarațiile inculpatului Cocoș Dorin și ale unui martor, toate acestea în condițiile în care aceasta nu a dat declarații în dosarul penal.

Faptul că numita UDREA ELENA GABRIELA a încălcat una dintre obligațiile impuse ca urmare a dispunerii măsurii controlului judiciar, și anume „să nu se apropie de ceilalți inculpați, alți participanți la comiterea infracțiunii, martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale”, denotă că se impune o măsură preventivă privativă de libertate.

Prezentele cereri intră sub incidența prevederilor Codului de Procedură Penală și ale Constituției României, prin urmare, persoana față de care s-a solicitat sesizarea pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale, respectiv încuviințarea arestării preventive, beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Tagged , , , , , , , , , ,