Mihai Craiu

Sursa: Ziartricolorul.ro

Un personaj misterios, din Focşani, dar cu reşedinţa la Monaco, care trece drept „Machiavelli dîmboviţean”, „capo di tutti capi”, „malefic”, dar şi miliardar în euro, deşi-semnificativ – el nu apare în topul celor mai bogaţi români. A fost asociat în afaceri (sau chiar mai este, dar nu la vedere) cu alte nume controversate, precum evreii Alexandru Bittner şi Dan Fischer, sau cu masonul Cristian Burci, parteneri cu care, la un moment dat, împărţea proprietatea postului de televiziune Prima tv.

Legătura cu Serviciile Secrete

Legăturile lui Costel Bobic cu vîrfurile fostei Securităţii sau ale S.R.I.-ului sînt reale, dar şi încărcate de legendă, aşa cum este totul în ceea ce îl priveşte. Un fapt cert este prietenia sa cu Gheorghe Diaconescu, fost colonel în Direcţia a III-a de contraspionaj a Securităţii, devenit după 1989 adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu. Diaconescu i-a asigurat lui Bobic protecţia afacerilor din poziţia ce o deţinea la SRI, cf. investigaţiilor de presă. De fapt, colonelul Diaconescu apare ca deţinînd 10% din principala firmă a lui Bobic, Acord Invest Bucureşti (cu activitate de comerţ în toate domeniile, reţea de magazine, producţia de gaz şi produse chimice, servicii etc). Firma Acord Invest este controlată de Bobic în proporţie de 55%, restul firmei fiind de ţinută de un anume Amer Eyada, sau de alţii, printre care şi un alt ofiţer aparţinînd Serviciilor Secrete româneşti, generalul Gh. Şerbănescu, cadru al spionajului românesc, adică al Serviciului de Informaţii Externe, în prezent în rezervă. Conform regretatului director al SRI, Radu Timofte (care le-a urmat în funcţie tandemului Costin Georgescu şi Mircea Gheordunescu), oamenii din echipa de afacerişti în care se învîrte Costel Bobic au fost protejaţi nu de către SRI în ultima vreme, ci de către „celălalt serviciu secret, de unde provine generalul Şerbănescu (SIE – n.n.). De acolo mai provin şi alţii care îi protejează. Întrebaţi-l pe (Ioan) Talpeş (ex şef al SIE) în ce relaţii e cu Burci. Şi colonelul (de Securitate-DIE) Ristea Priboi ştiu că i-a ajutat, că prin el a reuşit Burci să ia firme de la stat, prin Ovidiu Muşetescu (fost preşedinte ai agenţiei de privatizări a statului, APAPS – fostul FPS -, între 2001 şi 2004)”. Se spune că Bobic a fost/este folosit ocazional”, de SIE, pentru plăţi sub acoperire.

Această legătură a lui Bobic, generalul Gh. Şerbănescu, a fost „deconspirat ca ofiţer DIE de către fostul şef al spionajului din vremea lui Ceauşescu, Mihai Pacepa, care a arătat că acesta era ofiţer în spionajul extern al României şi agent de legătură cu Organizaţia de Eliberare a Palestinei, condusă de Yasser Arafat, sau că Şerbănescu a fost implicat în „pedepsirea” Monicăi Lovinescu, deoarece aceasta critica regimul lui Nicolae Ceauşescu la postul de radio Europa Liberă. Prin 1991, Şerbănescu era ambasadorul României în Kuweit. Şi asociatul lui Bobic, Cristian Burci, „şi-a construit imperiul financiar în domeniul feroviar, sanitar-veterinar şi alimentar între anii 2001 şi 2004, fiind ajutat de doi generali rezervişti care au lucrat pentru SIE”, spunea şeful SRI Radu Timofte, referindu-se la acelaşi general Gh. Şerbănescu şi la generalul (r) Ioan Talpeş, fost şef al SIE. „Am trimis nenumărate note informative – continua R. Timofte – în care avertizam instituţiile statuui inclusiv la Parchet, dar n-a ţinut nimeni cont de ele pentru că Burci venea de mînă cu generalul Gheorghe Şerbănescu şi bloca demersurile noastre” (ale SRI).

Cea mai nemediatizată legătura a lui Costel Bobic cu un Serviciu Secret este cea cu cel al ministerului de Interne, aşa-zisul „doi şi un sfert” (adică ex-UM0215), fiind asociat cu Remus Şpan (fostul şef al interceptărilor acestui serviciu), „bun prieten” al său care îi furniza informaţii secrete, lui şi politicianului liberal Norica Nicolai (ex ministru de Interne), căreia Bobic i-ar fi fost „finanţator de mare succes anonim al campaniilor electorale”.

Tunuri la Bancorex şi alte afaceri

Generalul Şerbănescu s-a implicat în afaceri după 1992, cam în aceeaşi perioadă cu Costel Bobic. În februarie 1997, Parchetul a început urmărirea penală „privind pe Bobic Costel şi Şerbănescu Gheorghe… pentru săvîrşirea infracţiunilor de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii… fals în declaraţii şi înşelăciune constînd în aceea că, în calitate de administrator al SC Acord Intercom 95 SA Bucureşti, la data de 09.05.1995… cei doi au prejudiciat Bancorex cu suma de 11.088.706 mărci germane”. Şerbănescu şi Bobic au reuşit, însă, să închidă definitiv dosarul după anul 2001. Generalul Şerbănescu a mai apărut, alături de Bobic, şi ca cenzor în firma Art Construct 95, abonată şi ea la creditele Bancorex, cea mai mare bancă românească devalizată în primul rînd din cauza creditele acordate politicienilor şi personajelor cu influenţă şi protecţie politică, dar şi pentru a se pierde urma acestor bani. Şi firmele MBM Construct ’95 sa şi Acord Invest sa, în care Şerbănescu şi Bobic erau asociaţi, au luat de la Bancorex, conform unor rapoarte, cea. 20 milioane de dolari, ca şi alte firme, asociate mai mult sau mai puţin justificat cu numele lui Bobic, ca Freedom Star (15 milioane de dolari) şi Prima TV (în asociere cu Cristian Burci).

Afacerile lui Costel Bobic sînt, de fapt, de tot felul, de la cele cu petrol (i s-a pronunţat numele chiar şi legat de devalizarea Petrom-Focşani în perioada 2000-2004, de privatizarea Peco Vrancea) pînă la traficul de frontieră legat de magazinele duty-free din toate punctele de frontieră terestră (alături de un anume Petrovici), numele său fiind implicat şi în mega-scandalul de trafic de contrabandă ţigareta II, în care au fost implicaţi oameni ai Serviciilor Secrete, nu numai româneşti. Cum am văzut, Bobic nu este străin nici de afacerile din televiziune sau de cele din industria muzicală şi de divertisment.

Episodul alegerilor din 1996. Înainte de alegerile din anul 1996, deşi om de afaceri, Costel Bobic ar fi fost sursa unor dezvăluiri împotriva regimului pentru şeful ziarului Ziua, S. Roşca-Stănescu. Imediat ce rezultatele finale ale alegerilor prezidenţiale îl arătau pe Emil Constantinescu ca învingător asupra lui Ion lliescu, Roşca-Stănescu aloca întreaga primă pagină a ziarului elogierii lui Costel Bobic, pe care îl prezenta drept omul care l-a convins pe şeful SRI, Virgil Măgureanu să nu dea curs comenzii lui Iliescu de a falsifica rezultatul alegerilor în favoarea sa. Bobic apărea astfel ca agent al Providenţei în România. Imediat, un raport occidental al drepturilor omului, scria că: „Alegerile din noiembrie 2006 a candidatului opoziţiei, Emil Constantinescu, ca preşedinte, a avut un efect imediat asupra presei, căci poliţia a oprit investigarea unor acuzaţii aduse lui Costel Bobic, un ziarist (?) al independentului Ziua, care a scris despre corupţia guvernamentală” (?).

De fapt, S.R. Stănescu afirmase că în perioada guvernării PDSR (1992-’96), Costel Bobic a fost „agentul său secret, introdus în mafia económico-financiară a partidului de guvernămînt” (în ’96, poliţia îl căuta cu mandat pe Bobic, în timp ce el îi dădea lui Roşca-Stănescu interviuri despre preşedintele Ion Iliescu şi apropiaţii acestuia). Bobic a fost, în realitate, cum am văzut, unul dintre cei care a participat la devalizarea Bancorex”, dar, totodată ar fi „furat” nişte dischete cu toţi beneficiarii creditelor preferenţiale, pe care i le-a oferit lui Sorin Roşca Stănescu în schimbul obţinerii protecţiei faţă de o eventuală anchetă. Unii martori spun că, în primele luni ale anului 1997, Bobic dormea efectiv într-un birou al ziarului „Ziua“ şi trăia din banii lui S. Roşca Stănescu, avînd conturile personale blocate şi neputînd părăsi ţara.

Se pare că jocurile „din opoziţie” sînt specialitatea lui Costel Bobic, căci, în perioada 1997-2000, el se reapropie de PSD, prin Viorel Hrebenciuc, pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, iar la alegerile din 2000 ajunge să fie unul dintre sponsorii „discreţi” ai lui Adrian Năstase, plătindu-i direct pe Dan Andronic şi pe Bogdan Teodorescu.

Televiziune şi show-biz

Cu Cristian Burci (un cunoscut mason), Costel Bobic s-a asociat din vremea cînd Burci primea de la FSN-ul „post-revoluţionar” contractul de exclusivitate pentru publicitatea difuzată pe singurul post de televiziune din acel moment, TVR-ul, în valoare de foarte multe milioane de dolari SUA. După acest episod, „Burci, alături de faimosul contrabandist Bobic, pun mîna pe Prima TV”. A condus firma Music & Music promovînd formaţiile muzicale 3Sud-Est şi Animal X, dar şi pe iubita sa, Cristiana Răduţă, o ex-vedetă Playboy, cu care s-a şi căsătorit, deşi i-ar fi putut fi tată. Solista l-a urmat la Monaco, principatul bogaţilor lumii, unde Bobic deţine un imobil, ea renunţînd definitiv, totodată, în anul 2007, la cetăţenia română, solicitînd şi obţinînd cetăţenia principatului.

Andrei Gheorghe, realizator al multor emisiuni radio şi tv ar fi fost una dintre victimele furiei lui Bobic, deoarece, după ce ar fi refuzat să promoveze muzica Răduţei, ar fi fost pus în faţa unui scandal legat de consumul ilegal de droguri, dosar despre care s-a spus că ar fi fost fabricat la comanda lui Costel Bobic.

„Capo di tutti capi”

În cadrul emisiunii „în gura presei”, realizată de cunoscutul analist de presă şi politică Mircea Badea, acesta făcea o dezvăluire, în sensul că: nici unul din numele foarte vizibile din perspectiva presei româneşti, nu este, cu adevărat, şeful „adevăratelor” mega-afaceri interne din România, acesta fiind, din experienţa sa (!), un anume personaj care acţionează atît în afacerile de tot felul, dar şi în lumea televiziunii şi a show-bitz-ului, şi pe care l-a numit: „domnul B”. Acesta ar fi, în viziunea d-lui Badea, „capo di tutti capi” al românilor (interlopi?). Deşi iniţial părea că se referă la Bittner, s-a văzut din precizările ulterioare ca se referă la Bobic (o evident foarte subiectivă impresia d-lui Badea, ce ar putea fi, însă, chiar şi corectă, dar, la fel, M. Badea ar fi putut să se refere ca la un „capo di tutti capi” la Nicu Gheară, cu diferenţa că acesta din urmă este vînat de SIE, în timp ce Bobic lucrează pentru serviciul de spionaj românesc).

Bobic este cunoscut ca fiind boss-ul duty-free-urilor din România, alături de Răzvan Petrovici, vorbindu-se – fără, însă, a se dovedi – despre implicarea sa în contrabanda cu bunuri prin frontieră. Presupusa lor contrabandă s-ar fi înfăptuit sub protecţia şi cu ajutorul celebrului şef al vămilor, Dinu Gheorghe, zis Dinu Vamă. Anul 2002 a fost unul zbuciumat pentru Dinu Vamă şi Costel Bobic, prin apariţia primului „Armaghedon” de presă, ce a dus la un scandal mediatic. Autorii documentului atrăgeau atenţia cî afaceristul focşănean ar fi fost capul unei reţele de trafic de droguri din România, ajutat de şeful Direcţiei Generale a Vămilor: „Capo di tutti capi” al acestei filiere nu este nimeni altcineva decît interlopul Costel Bobic (care a beneficiat de privilegiul multor întrevederi cu însuşi actualul premier – A. Năstase – sau cu distinsa domniei sale soţii), cunoscut ca un cal breaz pentru implicarea sa prin sistemul duty-free în contrabanda cu ţigări. Sub pretextul directivelor Uniunii Europene, guvernul Năstase, a emis Ordonanţa de Urgenţă 104/2002, prin care erau interzise magazinele duty-free în aeroporturi, celelalte puncte de frontieră, terestre şi navale, rămînînd cu magazinele în picioare… Ordonanţa a fost mană cerească pentru Bobic şi firmele sale.”

Dinu Gheorghe-Vamă a trebuit să demisioneze atunci din funcţia în care îl numise Năstase, dar Bobic şi-a continuat nestingherit afacerile, în discreţie, ne-existînd nici un dosar penal pe numele său. Un document al ministerului Justiţiei arăta în 2006 că: „Din analiza datelor şi informaţiilor deţinute de către Ministerul Adinistraţiei şi Internelor şi de către ANAF… rezultă faptul că există persoane fizice şi juridice care încalcă legislaţia privind comercializarea de mărfuri în regim duty-free, introducînd şi punînd în liberă circulaţie pe teritoriul României produsele în cauză, în mod fraudulos, fără plata taxelor vamale, accizelor şi taxei pe valoarea adăugată.”

Cînd, în anul 2011, vameşii români erau arestaţi masiv de autorităţi pentru corupţie în vămi, liderul sindicatului funcţionarilor publici Sed Lex, Vasile Marica, era acuzat de un fost şef de vamă, Marius Ungureanu, ca fiind unul din cei care cer taxă de protecţie vameşilor şpăgari, Marica riposta: „Omul ăsta are ură pe mine şi pe Costel Bobic”, deşi nimeni nu pomenise atunci numele acestuia ca pe un şef al afacerilor necurate din vămi.

Cozmin Guşă îl acuzase deschis pe Bobic că este implicat în traficul de droguri, din poziţia de patron în toate punctele vamale teritoriale (adică mai puţin aeroporturi). Tot în postura de naş mafiot apărea Bobic şi atunci cînd Hienă, şeful trupei muzicale Animal X, declara, după despărţirea de firma lui Bobic, că au fost ameninţaţi cu moartea (Hienă refuzase să renunţe la cei doi prieteni şi să cînte în formaţie cu Cristiana Răduţă).

Alegerea primarului Oprescu în 2008

O importantă serie de masoni s-au aflat în jurul lui Sorin Oprescu atunci cînd şi-a lansat candidatura şi a cîştigat ca independent funcţia de primar al Bucureştiului, în anul 2008. Cel mai important dintre aceştia, dr. Radu Neagu, membru în staff-ul de campanie al lui Oprescu şi apoi consilier al primarului, a copilărit pe aceeaşi stradă din Focşani cu „prietenul de o viaţă” al lui Oprescu, Costel Bobic. În finanţarea campaniilor „doctorului” a mai fost implicat şi şeful „masoneriei energiei”, Marele Maestru Bogdan Buzăianu, cu care Oprescu s-a întîlnit în iulie 2009, înainte de a candida la preşedinţia României, la reşedinţa acestuia din Geneva. Întrebat fiind legăturile sale cu masoneria, Oprescu spunea: „Am prieteni în masonerie. Costel Iancu e unul dintre prietenii apropiaţi”, ori M.M. Costel Iancu este şeful Ritului Scoţian Vechi şi Acceptat din cadrul MLNR, pe care Costel Bobic l-ar fi convins să îl susţină pe Radu Bălănescu la şefia Marii Loji.

La începutul anului 2008, cu luni bune înainte de alegerile pentru Primăria Capitalei, liderul PSD-Bucureşti, Marian Vanghelie, declara că Oprescu candidează independent, deoarece PSD-ul „nu a vrut banii de campanie ai interlopului Bobic”, declaraţie întărită într-un fel şi de şeful partidului de atunci, Mircea Geoană, care spunea că „Oprescu este dependent de grupuri de interese”.

La rîndul lui, Oprescu replica că Bobic „nu este un interlop… Mă sprijină, ca prieten … Dacă o fi nevoie să apelez şi la el, am să apelez. N-am înţeles niciodată de ce au încercat să creeze o aureolă de mister în jurul lui Bobic, mi-e prieten de 30 de ani”. Totuşi, presa se întreba: „De ce s-a aliniat în spatele lui Oprescu toată floarea cea vestită a afaceriştilor controversaţi? De ce contribuie Alexandru Bittner, omul care ajunsese să conducă guvernul Năstase, la campania lui Oprescu? De ce îl sprijină Adrian Petrache, unul dintre abonaţii afacerilor imobiliare cu RA-APPS? De ce printre finanţatori se numără unul dintre clienţii Bancorex, Costel Bobic? Ce beneficii caută Bartolomeu Finiş, unul dintre regii combinaţiilor cu terenuri, de-l ajută pe Oprescu? Sînt întrebări la care nimeni nu poate răspunde, chiar dacă răspunsul e clar ca lumina zilei – toţi caută profit!”. Toţi finanţatorii enumeraţi mai sus sînt parte a aceluiaşi grup de care este legat şi Bobic, prin Prima tv, grup ce ar putea fi numit pe scurt BBB, adică Burci-Bittner-Bobic, lîngă Bittner fiind permanent lipit şi Bartolomeu Finish. (O întrebare care persistă! Dacă, în 2008, Oprescu era prieten de 30 de ani cu Bobic, cum a ajuns ca fiul privilegiat ai unui general de Securitate din Bucureşti, cum era Oprescu în anii 70, să se împrietenească cu un băiat din Focşani, cum era Bobic, dacă nu cumva şi Bobic se trage tot dintr-un mediu apropiat Securităţii?)

Alt mason consilier de campanie al lui Oprescu, Adrian Thiess, consilier apoi ia primăria capitalei, este (prin firma sa Adra Retail) reprezentantul trustului Otto în România, în timp ce fiica lui Bobic, Cătălina Bobic, este proprietara filialei Otto Star.

La întrebarea revistei „Q Magazine“, din mai 2008: „V-aţi întors de la Monaco după cîţiva ani de absenţă să preluaţi butoanele din politică?”, Costel Bobic răspundea. „Nu m-am întors pentru butoane, ci din cauza unor probleme de familie şi la rugămintea prietenului meu, Sorin Oprescu”, dar adăuga „Eu fac artă în politică” şi că „Tot eu (Bobic) i-am făcut campania şlui Oprescuţ şi în 2000″.

Iată cum relata on-line Florin Ghiulbenghian, în chiar ziua Conventului alegerilor de la MLNR, 6 noiembrie 2010, modul cum ar fi acţionat afaceristul Costel Bobic:

* În urmă cu circa 3 săptămîni sînt sunat de Costel Bobic şi invitat la o discuţie. Evident, accept şi mă prezint… Tema discuţiei? Bobic mi se prezintă ca principalul sponsor şi strategul campaniei electorale a lui Radu Bălănescu în ultimele 2 luni, îmi spune că a citit blogul meu şi mă roagă să-l ajut pe Radu în continuare, atacîndu-l pe Mircea Gheor-dunescu, deoarece el crede că, fără sprijinul meu, Bălănescu nu poate cîştiga finala contra lui Gheordunescu. Îmi propune în schimb funcţia de Mare Maestru Adjunct, în cazul în care Bălănescu reuşeşte să cîştige alegerile pentru demnitatea de Mare Maestru al MLNR. Cînd îl întreb de ce consideră respectiva funcţie potrivită pentru mine, îmi explică că îl interesează să aibă un om al lui cît mai sus poziţionat în MLNR care să-l ajute în diverse combinaţii. Îi explic că, cea mai potrivită funcţie pentru aşa ceva este cea de Mare Secretar, îmi exprim disponibilitatea de a-l ajuta pe Bălănescu şi îl pun să îmi prezinte o hîrtie scrisă de la acesta prin care certifică că respectiva funcţie va fi dată unui Frate (mason) desemnat de mine, deoarece eu sînt un personaj prea controversat şi nici nu mai vreau să mă întorc în MLNR. Este de acord şi rămîne să ne întîlnim peste cîteva zile, după ce aranjează cu Bălănescu. Mărturisesc sincer că nu am crezut o iotă din ce îmi spusese Bobic, mai ales că este un profan şi nici nu părea să ştie nimic despre funcţionarea Ordinului (Presa românească arăta că Bobic ar fi mason; deşi Ghiulbenghian îl caracterizează drept „profan”; el poate fi însă membru al unei mari loje din străinătate, mai ales că îşi petrece cea mai mare parte a timpului la reşedinţa de la Monaco.).

* Din nou, surpriză! Bobic mă sună, îmi spune că Radu a acceptat cererea mea şi mă roagă să aranjez o întîlnire cu cel pe care îl propusesem pentru funcţia de Mare Secretar, deoarece doreşte să îl cunoască. Fac întocmai, ne vedem în 3 şi Bobic îşi exprimă clar doleanţele: vrea să aibă omul său şi la Marele Secretariat, om prin care să aranjeze diverse combinaţii, deoarece nu îl vede pe Bălănescu în stare să facă bani, ci doar imagine. Cădem de acord să aibă loc o nouă întîlnire la care să participe şi Bălănescu cu Vişoianu şi în care aceştia să discute direct cu persoana recomandată de mine, iar în cazul acceptării să se pornească la lucru. Mărturisesc din nou că eram în continuare cît se poate de sceptic că Bobic ar avea o asemenea influenţă asupra lui Bălănescu.

* O nouă surpriză! Şi mai mare! Bobic aranjează respectiva întîlnire la începutul ultimei săptămîni de campanie, chiar la el acasă. Toată lumea este prezentă, inclusiv Radu Bălănescu, dar mai puţin eu, care Implicasem că nu este bine să apar lîngă Bălănescu deoarece ar fi bănuit că el este cel aflat în spatele acţiunilor mele şi i-ar aduce mai multe deservicii decît puncte în cadrul alegerilor. Fratele meu şmasonul desemnatţ îmi confirma a doua zi că s-a bătut palma conform celor afirmate de Bobic şi că urmează să fie introdus de Bălănescu în staff-ul de campanie şi prezentat ca viitorul Mare Secretar. Decidem să continuăm jocul pînă la confirmarea şi în faţa Fraţilor (masoni) ce l-au sprijinit pe Bălănescu a celor convenite în cadru restrîns în casa lui Bobic.

* Timp de 4 zile Fratele nostru a fost implicat direct, în urma introducerii în staff-ul de campanie de către Radu Bălănescu, în ultimele mişcări efectuate înainte de Convent. Vineri, la ora 17.00, Radu Bălănescu l-a confirmat oficial, în faţa staff-ului său, ca viitorul Mare Secretar, după numai 4 zile de prezenţă în echipa sa şi în urma unei negocieri purtate cu profanul Costel Bobic. Evident că Fratele Tohăneanu, căruia i se promisese funcţia respectivă de mai bine de 1 an, nu a fost deloc încîntat, iar ceilalţi Fraţi prezenţi nu au înţeles nici ei motivele respectivei schimbări. Mai mult, Radu Bălănescu îl desemnează pe Fratele ales de mine ca reprezentantul său în Comisia de Numărare a Voturilor din Convent, ceea ce ne determină să îl includem în ultima clipă pe lista delegaţilor la Convent. În momentul în care am avut şi această ultimă confirmare a încălcării extraordinar de grave a regularităţii masonice de către Radu Bălănescu, am decis să îi anunţ pe Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, pe Marele Maestru fondator Costel lancu, pe preşedintele Curţii Supreme de Justiţie Masonică Remus Borza şi, prin intermediari, pe Fratele Mircea Gheordunescu. De asemenea, am avut o discuţie faţă-în-faţă cu Costel Bobic, precum şi convorbiri telefonice cu Cornel Vişoianu şi cu Nini Florea, pe care i-am informat asupra deciziei mele irevocabile de a face publică vînzarea MLNR de către Radu Bălănescu către profanul Costel Bobic…”.