Tag Archives: Voiculescu

Andrei Caramitru despre delatiunile lui Voiculescu- ar trebui sa plece la munca de jos afara sa vada cum e!

download

Andrei Caramitru a cerut ca Antena3 să fie boicotată nu doar de „politicieni, dar și de cei care comandă reclame”.„Antena 3 este irelevantă. Nu contează! Au luptat ca nebunii pentru PSD si penali, si PSD a pierdut masiv.De ce ? Pentru că audiența lor este de doar 400’000 de oameni. Atât. O postare mai virală de la un influencer online, un video de la Mircea Bravo sau Selly au și de 5 ori mai mult. ProTV are 2.5 milioane pe seara. EuropaFM este mult peste ei.

Voturile PSD au venit in mare parte prin primarii de la sate – de la țăranii de peste 60 de ani, cu studii primare. Foarte putini oameni care înțeleg un discurs sau pot judeca singuri au votat PSD. Antena 3 nici nu a contat in rezultatele finale.

Acum – ca PSD a pierdut – infractorul securist Voiculescu este disperat. Pentru că el vrea sa joace, sa conteze. Dar nu mai contează deloc. Pentru nimeni. Decât dacă îl băgăm noi in seamă.

Antena 3 ar trebui boicotată – nu doar de politicieni dar și de cei care comandă reclame. Firmele mari dau 100m EUR pe an către Grupul Intact. Ar trebui sa oprească finanțarea. Și Gâdea, Badea și toți nenorociții de acolo sa fie dați afara – sa plece ei in Diaspora la muncă de jos, să vadă cum e”, a precizat Andrei Caramitru pe Facebook.

Înaintea acestei cereri, deputatul USR Stelian Ion a spus că a decis să nu mai participe, pentru moment, la emisiunile postului Antena 3. El a luat această hotărâre după ce a fost aspru criticat pentru participarea la Sinteza zilei, de la Antena 3, moderată de Mihai Gâdea.

„Am decis să opresc pentru moment aparițiile la Antena3. Mulțumesc deopotrivă pentru înțelegere și pentru criticile pe care mi le-ați adus cu bună credință”, a scris Stelian Ion.

„Valul acesta de reacții negative spune multe și voi ține cont de aceste mesaje. Până de curând A3 nu ne invita în emisiuni. Preferau invitați comozi, iar cei care le ridicau probleme erau dați afară din emisiune. Merg la A3 fără nicio plăcere. Știu cine sunt și ce au făcut de-a lungul timpului… Merg acolo pentru a mă adresa și celor care se uită la A3. Nu e normal ca la o televiziune să fie prezentat un singur punct de vedere. De-asta e important să mergem și pe terenul adversarului. Nu mergem pentru a le ridica audiența, sau pentru a-i legitima, ci pentru a le vorbi și acelor oameni ținuți captivi de un aparat de manipulare monstruos. Daca ei aud o singură variantă zilnic, o vor percepe că fiind realitatea incontestabilă. Daca aud și contraargumente, există șansa să îi convingem pe unii dintre ei că adversarii noștrii îi mint, sau macar să-i facem sa se îndoiască. A te lupta însemna a purta bătălii și pe teren advers. Ați observat că mergem la Digi, Realitatea, TVR, RTV și A3. Trebuie să fim vizibili. Cu timpul unii oameni își vor schimba percepția greșită despre noi: că suntem naziști, extremiști, necivilizați, scandalagii, sorosisti… Pe oameni nu-i poți prosti la nesfârșit. Aș zice că-i legitimăm dacă mergem acolo să ne pupăm cu ei, dar nu e cazul. E o problemă delicată, eu v-am explicat aici o parte din argumentele pentru care mergem acolo. Voi analiza foarte atent semnalele pe care ni le transmiteți, de aceea va rog să continuați să-mi trimiteți feedback, pentru lua decizii cât mai corecte.”, a scris Stelian Ion pe Facebook înainte de participarea la emisiunea de la antena 3.
Tagged , ,

Caracatita fondurilor europene innoata la Braila

Corespondentul nostru local, Sokrates Kokkalaris – brailean prin nastere si roman prin adoptie, ne transmite in cele ce urmeaza un material nascut parca din filmele cu mafioti…

Stiti care e problema mafiotilor? Sunt realmente prosti… Ei au alta parere insa de aceea Al Capone a fost prins cu chestiuni banale, de aceea Voiculescu a crezut ca prosteste pe toata lumea scriind 10 carti pe minut si de aceea Fondurile Europene sunt si vor fi din ce in ce mai greu fraudate…La acest lucru a contribuit si DNA.


Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru 24 de ore, începând cu data de 03.02.2016, a inculpaților:

SIMIONESCU AUREL GABRIEL, primar al municipiului Brăila și ANGHELESCU STOICA, director executiv al Direcției Finanțelor Publice Locale din cadrul Primăriei municipiului Brăila, la data faptelor, cu privire la săvârșirea infracțiunii de:
– abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit,
– schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor europene.

În ordonanțele procurorilor se arată că, în cauză, există date și probe care conturează următoarea stare de fapt:

La data de 22 iulie 2009, în contextul derulării Programului Operațional Regional, cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) în proporție de 85% (ce privea sprijinirea unei dezvoltări economice și sociale durabile și echilibrată teritorial, a tuturor Regiunilor României), Primăria municipiului Brăila a încheiat cu instituțiile abilitate un contract de finanțare ce avea ca obiect „Modernizare Bulevardul Dorobanților, municipiul Brăila”.

În cursul anului 2010, inculpatul Simionescu Aurel Gabriel, în calitate de ordonator principal de credite și responsabil de controlul financiar preventiv, beneficiind de sprijinul inculpatului Anghelescu Stoica, în calitate de director executiv al Direcției Finanțelor Publice Locale din cadrul Primăriei municipiului Brăila, a schimbat, cu intenție, fără respectarea prevederilor legale, destinația sumei de 2.642.179,91 lei, ce reprezintă o parte din cei 15.703.464 lei primiți ca primă tranșă de prefinanțare din fonduri europene, în cadrul proiectului menționat mai sus.
Această sumă de bani a fost folosită în alte scopuri decât pentru cheltuieli eligibile în cadrul proiectului respectiv („Învățământ”, „Locuințe, servicii dezvoltare publică” etc.).

Citeste intreg comunicatul pe www.PNA.ro

Tagged , , , , , , , ,

Opinia Intrarom cu parere la Insolventa sa

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Intrarom ne trimite un drept la replica. Ne pare bine si-l publicam. Nu pentru ca noi credem ca are dreptate ci pentru ca asa e jocul democratic in lumea presei.
Ne ameninta Intrarom ca ne dau in judecata. Iarasi e foarte bine. E dreptul lor. Asa cum e dreptul nostru de a ne aprofunda investigatiile si de a reveni -dupa ce publicam opinia Intrarom- cu noi si incendiare amanunte despre afacerea Intrarom, Intralot , rolul lui Copos si al lui Voiculescu in aceasta afacere, rolul Intrarom in Loteria Romana- aproape falimentata de distinsul personaj Socrates Kokkalis- cel care conduce din umbra interesele grupului Intrarom/Intralot… si… cine credeti ca e avocatul intermediar al acestui grup?

Distinsul domn Bostina… cum care ? Doru Bostina. Un proprietar al unei case celebre de avocatura din Romania.

Mihai Craiu


In continuare cititi opinia grupului Intrarom. Da’ e doar o opinie. A lor. Asa cum si a noastra e doar o opinie. A noastra.
Vom reveni…


1

2

3

4

5

Tagged , , , , , ,

Tupeu de Borfas – Statul NU a incasat nimic de la deontologul Dan Voiculescu…

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Voiculescu Dan – ca sa ne referim la el asa cum fac referire actele de judecata, apeleaza la o armata de avocati – pe langa fostul militian Etienne si fostul procuror /judecator cu relatii la magistratii din Romania, Cozmaciuc, acum Voiculescu cel sarac apeleaza la Musat si Asociatii (pentru ca stie ca acestia asigura si reprezentanta legala a Presdintelui Klaus Yohannis…Voiculescu a mai facut asa si in trecut angajand cabinetul Predoiu Racotzi Zamfirescu pentru ca, nu-i asa -Predoiu era si el intr-o functie importanta iar Voiculescu se folosea de acest proces ca de o  ranga- pe o parte il platea regeste, pe de alta il invita la Antene sa-i dea lacomului Predoiu imagine si evident daca nu reactiona cum trebuie ii servea si o portie de stiri pe contra…doar asa ca sa-si aduca aminte.

Iata pierderile lui Voiculescu pe 2014 datorate disparitiei din valoarea contabila a imobilizarilor corporale -deci a cladirilor confiscate- in valoare de 33 milioane de RON…Cum spuneam, praf in ochii nostri…de fapt Voiculescu nu plateste nimic in continuare…

Oricum se vede ca NU mai poate face combinatii financiare atat de fericite pe linia influentei ca sef de partid si de mogul…Daca in alti ani cifrele lui de afaceri erau in cer, azi, pe pamant sau mai ales SUB PAMANT SRL- la Beciul Domnesc – Voiculescu mai face doar o cifra de afaceri de 10 milioane de Ron… 2 amarate de milioane de euro… Inainte-maruntis pentru soferi…

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 45905596 ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL, din care 109510955 Stocuri (materii prime, materiale, productie in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri etc.). 6261808 Creante 102860528. Casa si conturi la banci 5958. CHELTUIELI IN AVANS 76336.  DATORII 62943565. VENITURI IN AVANS 1109176. PROVIZIOANE – CAPITALURI – TOTAL, din care: 91440146 Capital subscris varsat 6480000 Patrimoniul regiei – Patrimoniul public – Indicatori din CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE  Cifra de afaceri neta 10973924 VENITURI TOTALE 24416342 CHELTUIELI TOTALE 57683984 Profitul sau pierderea brut(a) -Profit 0 -Pierdere 33267642 Profitul sau pierderea net(a) a exercitiului financiar  -Profit 0 -Pierdere 33267642 Indicatori din DATE INFORMATIVE –  Numar mediu de salariati 66 – Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN.

Voiculescu declara pierderi in anul 2014 la societatea care i apartine majoritar -GRIVCO SA- pierderi deci in valoare de 33.267.642 RON-vezi situatia de pe mfinante.ro publicata aici.

Evident ca acest lucru este doar praf in ochii judecatorilor, sa se impace cu acestia si sa-i planga de mila…de fapt de cand a intrat la parnaie ca sa scrie 10 carti pe ora, Voiculescu Dan NU A PLATIT NICI UN LEU CHIRIE in baza contractelor…Ba mai mult, i-a umplut pe reprezentantii statului de procese in timp ce Buze Moi -Gadea sau maimuta Mircea Badea- isi arata recunostinta in favoarea patronului tipand ca sunt evacuati din sediu…

Iata mai jos detaliile incredibile ale unui borfas de cartierul Vergului-Voiculescu Dan -care si din puscarie face ce stie el mai bine –Inginerii Financiare si clasicele tepe.

Tot Voiculescu încasează chiria pe sediul Antenei 3. Detaliul care a blocat recuperarea prejudiciului de peste 60 de milioane de euro

O luptă juridică crâncenă are loc în aceste zile departe de ochii presei pentru recuperarea sau mai bine zis nerecuperarea prejudiciului uriaş din dosarul ICA-Voiculescu. Sunt în joc mai mult de 60 de milioane de euro.

După un an şi jumătate de la sentinţa definitivă de condamnare şi confiscare, statul român a reuşit să recupereze doar 1 la sută din valoarea întregului prejudiciu din dosarul lui Voiculescu.

Mogulul Antenelor şi televiziunile sale au deschis o sumedenie de procese în instanţele civile de la Tribunalul Bucureşti prin care au blocat procesul de recuperare.

Potrivit Fiscului, judecătorii de la Tribunal au ignorat sentinţa penală de confiscare şi au recunoscut Antenei 3 dreptul de folosinţă asupra sediului din Băneasa, chiar dacă imobilul a trecut în patrimoniul statului încă din septembrie 2014. Instanţele de la Tribunal au recunoscut şi valabilitatea contractelor de închiriere dintre fosta ICA şi Antene.

Judecătoarele de la Tribunal au fost înduioşate că Antena 3 şi-ar fi putut întrerupe emisia ca urmare a relocării şi i-au permis să mai rămână în clădirea statului şi să plătescă chirie tot companiei lui Voiculescu.

Judecătorii din secţiile civile de la Tribunal au recunoscut şi dreptul de preemţiune al chiriaşilor la cumpărarea imobilelor confiscate şi scoase la vânzare de Fisc. Aceasta le-a permis Antenelor să conteste comisia şi raportul de evaluare a imobilelor şi să blocheze întreg procesul de recuperare a prejudiciului.

Surse judiciare care urmăresc procesul de recuperare au explicat că Voiculescu încearcă să repete schema prin care a pus mâna fraudulos pe patrimoniul ICA: se foloseşte de dreptul de preemţiune al chiriaşului. Acum, ca să împiedice executarea sentinţei de confiscare.

Toată miza (ne)recuperării prejudiciului s-a mutat, din nou, la judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, care au pronunţat sentinţa penală din 8 august 2014 de condamnare şi confiscare a imobilelor lui Voiculescu „libere de orice sarcini”. Luni, 25 ianuarie, magistraţii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea trebuie să precizeze dacă contractele de închiriere dintre fosta ICA şi Antene, în curs la data pronunţării sentinţei de confiscare, reprezintă o sarcină şi care sunt efectele. Interpretarea instanţei penale ar putea ajuta Fiscul în apelurile declarate împotriva sentinţelor instanţelor civile de la Tribunal.

Voiculescu a încercat în zadar să o recuze pe judecătoarea Camelia Bogdan şi a aruncat în luptă una dintre cele mai bune case de avocatură din România, Muşat şi Asociaţii, cea care i-a câştigat preşedintelui Klaus Iohannis procesul de incompatibilitate cu ANI.

Pe larg, evoluţia cazului

Voiculescu, condamnat la închisoare. Pe 8 august 2014, mogulul Antenelor, Dan Voiculescu, a fost condamnat la 10 ani de închisoare în dosarul ICA. Acum este în penitenciarul Rahova unde a scris deja 10 cărţi. Şi-a redus astfel pedeapsa cu 300 de zile.

Decizie definitivă de recuperare a prejudiciului şi confiscare specială. Instanţa a dispus şi recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro rezultat din privatizarea frauduloasă a Institutului pentru Cercetări Alimentare (ICA).

Atenţie! Surse judiciare care urmăresc îndeaproape procesul de executare a sentinţei au explicat pentru România Curată că, pe lângă recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro, judecătorii Curţii de apel Bucureşti, Camelia Bogdan si Alexandru Mihalcea, au dispus şi confiscarea specială a „produsului infracţiunii”. E vorba de banii din închirierea către Romtelecom a blocului turn de pe malul lacului Băneasa de către Grivco, compania lui Voiculescu. Numai între 2003 şi 2006 – când Voiculescu şi-a donat acţiunile fiicelor sale – chiria a fost de peste 3,5 milioane de euro. Instanţa a dispus şi confiscarea banilor obţinuţi de fiicele lui Voiculescu din 2006 încoace din dividendele de la Grivco.

Statul, devenit proprietar. Pe 23 septembrie 2014, ca urmare a sentinţei definitive, Statul Român prin Ministerul Finanţelor a trecut în proprietatea sa blocul turn Grivco, sediul Antenelor 3 din Băneasa şi terenurile aferente.

Un nou proces. După sentinţa definitivă de condamnare şi confiscare din 8 august 2014, Fiscul (ANAF) a susţinut că nu înţelege ce anume are de făcut şi a cerut lămuriri judecătorilor care au pronunţat decizia. Noul proces se numeşte contestaţie de lămurire a Deciziei Penale pentru punerea în executare. Vezi aici.

În cadrul acestui nou proces, pe 15 decembrie anul trecut, judecătorii Curţii de apel Bucureşti, Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea, au cerut Fiscului să răspundă la întrebarea:

Cine încasează chiria pentru sediul Antenei 3 din Şoseaua Bucureşti -Ploieşti nr. 25-27 în condiţiile în care, încă din septembrie 2014, imobilul a fost trecut în proprietatea statului?

Surpriza nu a întârziat să apară. Pe 28 decembrie 2015, Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice a comunicat instanţei:

„În calitatea sa de nou proprietar de la data de 08.08.2014 şi până în prezent, Statul Român nu a acceptat (prelungit) niciun contract de închiriere cu vechii chiriaşi asupra bunurilor confiscate şi, pe cale de consecinţă, în calitatea sa de proprietar, nu a încasat nicio chirie din data de 08.08.2014 până în prezent.”

Prin urmare, se pune întrebarea cine încasază chiria de la Antena 3 pentru imobilul din Băneasa?

Răspunsul este simplu: tot familia Voiculescu. Antena 3 s-a adresat instanţei civile de la Tribunalul Bucureşti şi a cerut să rămână în sediul confiscat în baza contractului de închiriere cu fosta ICA. Antena 3 a invocat că mutarea ar presupune foarte mulţi bani:

Evacuarea din spaţiul închiriat ar determina cheltuieli de evacuare şi relocare ce se ridică la suma de 20.079.600 lei, precum şi exercitarea unor proceduri de anulare a unor acte administrative şi de repunere a părţilor în situaţia anterioara”, s-a plans Antena 3 la Tribunal, potrivit unei comunicări a Fiscului către instanţă şi aflate la dosarul de la Curtea de apel Bucureşti.

Le-au dat dreptate de teamă să nu se întrerupă emisia Antenei 3. Judecătorii au recunoscut dreptul de folosinţă şi valabilitatea – la data pronunţării sentinţei de confiscare, 8 august 2014 – a contractelor de închiriere dintre Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii – CCAI (fosta ICA) şi Antena 3 şi Antena Group pentru imobilul din Băneasa, unde posturile tv ale familiei îşi au sediul central. Contractul de închiriere dintre CCAI şi Antena 3 a fost încheiat pe 18 noiembrie 2013 şi are valabilitate până la 1 august 2016. Contractul de închiriere dintre CCAI şi Antena Group a fost semnat pe 27 martie 2007 şi prelungit apoi prin acte adiţionale. Ultimul adiţional e din 9 octombrie 2012. Potrivit motivării sentinţei prin care i s-a permis Antenei 3 să rămână în imobilul confiscat, judecătoarea Luminiţa Calciua avut în vedere cheltuielile pe care le presupune relocarea, faptul că ar fi fost nevoite să parcurgă o nouă procedură în faţa CNA şi pericolul întreruperii activităţii.

Statul poate cere banii din chirie. Surse judiciare au explicat pentru România Curată că Fiscul poate cere ulterior ca sumele încasate de compania lui Voiculescu de la Antene, după ce Statul Român a devenit proprietarul clădirii, să fie confiscate şi virate la buget.

Surpriza abia vine. Anul trecut, ANAF s-a pregătit pentru vânzarea imobilelor confiscate de la Voiculescu. Pe 21 octombrie 2015, Fiscul a evaluat blocul turn de pe malul lacului Băneasa, sediul Antenelor şi terenurile aferente la aproape 146 de milioane de lei, adică peste 32 de milioane de euro. ANAF se pregătea să le scoată la licitaţie.

O dată însă cu recunoaşterea dreptului de folosinţă şi a valabilităţii contractului de închiriere, Antenele au cerut instanţelor civile şi recunoaşterea dreptul de preemţiune al chiriaşilor la cumpărarea de la Fisc a imobilelor confiscate şi pe care statul vrea să le scoată la vânzare.

Antena 3 invocă existenţa, la data confiscării imobilului, a unui drept rezultat din contractul de închiriere nr. 751/18.11.2013 (…) care arată că bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică numai prin licitaţie publică, făcând excepţie bunurile imobile pentru care există un contract de închiriere în vigoare în momentul intrării acestora în proprietatea privată a statului (…) Bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului, pentru care la data intrării în proprietatea privată a statului exista un contract de închiriere în vigoare, pot fi valorificate prin vânzare directă către chiriaşi, dacă oferă cel puţin preţul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, în termen de 30 de zile de la data notificării în acest sens către organele de valorificare şi achită integral suma în termen de 60 de zile de la data depunerii ofertei de cumpărare”, se arată într-o adresă ANAF trimisă la Curtea de apel.

Pe 4 noiembrie 2015, o instanţă civilă a Tribunalului Bucureşti a recunoscut dreptul de preemţiune al Antenei Group la cumpărarea sediului în care stă cu chirie.

Aşa că Antenele ameninţă acum Fiscul cu procese pentru că nu li s-a respectat dreptul de preemţiune. Au trimis o plângere prealabilă ANAF în care cer desfiinţarea comisiei de evaluare.

Chiriaşul are calitate de deţinător al bunului evaluat, precum şi un drept de preemţiune şi trebuia să fie inclus în Comisia de evaluare a bunului confiscat”, au susţinut Antenele, potrivit ANAF.

Fiscul atrage atenţia că sunt şi alte procese deschise. „De asemenea, facem precizarea că în prezent există nesoluţionate pe rolul instanţelor civile şi alte litigii promovate de către chiriaşii celor 4 bunuri confiscate, care invocă acelaşi drepturi arătate mai sus, litigii care sunt notate în cărţile funciare ale imobilelor făcând astfel imposibilă valorificarea lor prin licitaţie”, se arată într-o comunicare a Fiscului către instanţa Curţii de apel Bucureşti din 24 noiembrie 2015.

Fiscul dă vina pe instanţe. „Antena Group şi Antena 3 doresc de fapt (prevalându-se de dispoziţiile OG nr. 14/2007) ca aceste bunuri asupra cărora invocă existenţa unor contracte de închiriere valabile la data pronunţării Deciziei Penale şi care au făcut obiectul confiscării dispuse de instanţa penală, aflate de drept în patrimoniul Statului Român, să se întoarcă în patrimoniul beneficiarului real (Dan Voiculescu – n.r.) şi să poată dispune discreţional de ele, fapt ce ar duce la nerecuperarea pagubei produse prin infracţiunile stabilite definitiv a fost săvârşite de inculpat. De asemenea, instanţele civile, prin soluţiile pronunţate în cadrul dosarelor nr. 17616/3/2015 şi 17641/3/2015 (a admis în fond valabilitatea contractului de închiriere al Antenei Group SA şi a constatat dreptul de preemţiune – câştigare de către SC Antena 3 SA a dreptului de folosinţă asupra imobilului confiscat din Bucureşti – Ploieşti,) nu fac altceva decât să pună în imposibilitate organul de executare să recupereze prejudiciul de la debitorii de mai sus facilitând astfel întoarcerea bunurilor în patrimoniul beneficiarului real”, se arată într-o adresă către CAB din 5 ianuarie a Administraţiei Sectorului 1 a Finanţelor Publice, semnate de şefa instituţiei, Mihaela Georgescu.

Într-un interviu acordat Europa FM pe 20 ianuarie, şeful Fiscului, Gelu Ştefan Diaconu, a dat şi el vina „pe hibele sistemului judiciar”:

Foştii sau actualii proprietari au un drept consfinţit prin lege de a apela la justiţie. Ori bunurile care fac obiectul valorificării şi pe care noi le-am evaluat şi am urmat întru totul procedura legală sunt astăzi înregistrate cu sarcini la Agenţia de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, sunt hotărâri ale unor instanţe care, chiar dacă nu sunt definitive, consacră un drept de preemţiune în sarcina actualilor proprietari şi dacă noi mâine le-am scoate la valorificare, probabil nimeni nu se prezintă pentru a prelua un bun care este înregistrat cu sarcini şi am fi pe procedură nevoiţi ca în paşi succesivi să reducem cu 25% la fiecare pas valoarea acestuia“.

O concluzie. Surse judiciare care urmăresc procesul de recuperare au explicat că, practic, Voiculescu încearcă să repete schema prin care a pus mâna fraudulos pe patrimoniul ICA ca să împiedice executarea sentinţei de confiscare: se foloseşte de dreptul de preemţiune al chiriaşului.

Ce poate face statul. Fiscul a cerut lămuriri judecătorilor care au pronunţat sentinţa de condamnare şi confiscare, Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea. ANAF vrea să ştie cum interpretează instanţa penală propria decizie:

Solicităm lămurirea dispozitivului deciziei, în sensul precizării dacă sintagma din dispozitiv “liber de orice sarcini” a fost folosită de onorata instanţă penală în sensul nerecunoaşterii (denunţării contractelor de închiriere existente) valabilităţii şi existenţei contractelor de închiriere existente asupra bunurilor imobile confiscate la data pronunţării Deciziei penale nr. 888/08.08.2014”, se arată în cererea ANAF către CAB din 24 noiembrie 2015.

Fiscul susţine că interpretează astfel decizia:

Instanţa penală a dispus definitiv confiscarea celor 4 bunuri imobile şi trecerea lor în patrimoniul statului „libere de orice sarcini”, adică la momentul operării transferului dreptului de proprietate prin confiscare, onorata instanţă a dispus trecerea în patrimoniul statului a bunurilor confiscate libere de orice sarcini – considerând eventuale sarcini şi contractele de închiriere, alături de celelalte tipuri de contracte existente asupra bunurilor (contract de credit, etc), trecând astfel în patrimoniul statului nu numai bunul imobil liber (teren plus clădire), ci şi întreg patrimoniul din care face parte bunul, precum şi eventualele îmbunătăţiri existente asupra bunului la momentul confiscării. Motivul pentru care solicităm lămurirea clară a menţiunilor din dispozitivul Deciziei Penale nr. 888/08.08.2014 referitoare la menţiunea confiscării imobilelor „libere de orice sarcini” este dat de faptul că instanţele civile au ignorat dispoziţiile definitive ale instanţei penale şi au recunoscut atât dreptul de folosinţă al chiriaşilor (SC Antena 3 SA), cât şi valabilitatea unor contracte existente asupra bunurilor confiscate la momentul pronunţării decizirei penale 888/08.08.2014”, arată ANAF.

Miza uriaşă: deblocarea recuperării prejudiciului. Acum, la termenul din 25 ianuarie, judecătorii CAB Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea trebuie să se pronunţe „cu privire la faptul că chiria este o sarcină şi care sunt efectele acestei constatări”, după cum au redactat magistraţii în actele din dosar.

Interpetarea instanţei penale ar putea ajuta Fiscul în apelurile formulate împotriva sentinţelor civile de la Tribunal. Aşadar, miza este uriaşă, iar Voiculescu a aruncat în luptă împotriva Cameliei Bogdan cea mai bună casă de avocatură din România, Muşat şi Asociaţii, cei care i-au câştigat preşedintelui Klaus Iohannis procesul de incompatibilitate cu ANI. Avocaţii lui Voiculescu au încercat să o recuze pe judecătoare, dar fără succes aşa că acum ea trebuie să se pronunţe pe lămurirea şi interpretarea dispozitivului deciziei de condamnare şi confiscare din 8 august 2014.

Ce a recuperat pâna acum statul din prejudiciul uriaş de peste 60 de milioane de euro. Fiscul a valorificat până acum doar o vilă din Predeal a Cameliei Voiculescu pentru suma de aproape 400.000 de euro. Vezi aici.

Şi un apartament din Kiseleff al mogulului pentru aproape 350.000 euro. Vezi aici.

În total, 750.000 de euro. Aşadar, după un an şi jumătate de la sentinţa definitivă de condamnare şi confiscare, Statul român a reuşit să recupereze doar 1 la sută din valoarea întregului prejudiciu din dosarul lui Voiculescu.

Citeste mai mult pe Romaniacurata.ro

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Quinta Royala—infractorii care au tepuit statul cu sute de milioane de euro scapa cu averea INTACT (Voiculescu)-A-Voiculescu,Becali,Carpaci,Necolaiciuc CFR,Gabriel Bivolar

Sursa: Evz

Infractori celebri, interlopi sau îmbogățiți peste noapte din evaziune fiscală râd în nas autorităților care le bat în poartă să-i execute silit.

Cu toții și-au înstrăinat bunurile unor apropiați și își văd liniștiți de afacerile frauduloase. Agenția care ar trebui să pună capăt acestui „dezmăț” financiar nu a fost înființată, în ciuda promisiunilor politicienilor

Statul are de recuperat de la Mihai Necolaiciuc, fostul director general al CFR, 8,4 milioane de lei. Hotărârea a fost luată de judecătorii care l-au condamnat pe fostul director la 4 ani și jumătate de închisoare, plus plata daunelor. Pe 17 iulie 2015, Necolaiciuc a fost eliberat de Tribunalul București după ce, în toamna anului trecut, a fost condamnat la închisoare. Judecătorii au admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor și i-au obligat pe inculpați să îi plătească, în solidar cu SC CNCF-CFR SA, suma de 8.459.972 de lei.

Sărac lipit

Cert este că Necolaiciuc a ieșit din arest cu 500 de zile mai devreme și nu a plătit, până în acest moment, niciun leu din prejudiciul stabilit de instanță.

Fostul director acuzat de fraude uriașe nu riscă să rămână fără avere

„Evenimentul zilei” a întrebat la ANAF cât a recuperat de la fostul director. Din răspunsul Fiscului rezultă că în acest moment inspectorii încearcă să-i vândă acțiunile deținute de acesta la o societate comercială. În urma verificărilor nu au găsit niciun ban în conturile fostului director și s-a constatat că nu are niciun bun pe numele său. „Referitor la Necolaiciuc Mihai, vă comunicăm că organele fiscale competente au declanșat procedurile de executare silită, acestea concretizându- se în sechestrul instituit asupra părților sociale deținute de Necolaiciuc Mihai la o societate comercială, bunuri mobile aflate în faza evaluării de către evaluatorul autorizat, în vederea valorificării. Din verificările efectuate de organele de executare silită a rezultat că Necolaiciuc Mihai nu deține bunuri imobile urmăribile și nici disponibilități bancare”, se arată în răspunsul ANAF.

 

 

Averea „Țarului CFR”, o enigmă pentru autorități

Presa a relatat că fostul director general al CFR a vândut o vilă impunătoare în 2005, cu puțin timp înainte de a pleca din țară. Imobilul, situat în localitatea Pojorâta din Suceava, a fost cumpărat de cel mai bun prieten al „Țarului” de la CFR, șeful Camerei de Comerț și Industrie Iași.

În 2005, fostul director general al CFR a fugit din România. A fost prins în Statele Unite ale Americii și reținut timp de mai multe luni, după care a fost trimis în țară pentru a-și ispăși pedeapsa.

La momentul reținerii în SUA, în 2011, procurorul american a susținut în sala de judecată că acesta a cumpărat trei apartamente în Florida, contra sumei de 1 milion de dolari, într-un complex imobiliar de lux. În replică, avocatul lui Necolaiciuc a arătat că sumele invocate de acuzator sunt exagerate și că Necolaiciuc a plătit 250.000 de dolari în bani gheaţă pentru două apartamente și alţi 125.000 de dolari pentru un al treilea, toate fiind ipotecate. Ulterior, din cauza crizei, valoarea acestora ar fi scăzut.

„Cârpaciul”-milionar, dar fără proprietăți

Tehnica de a înstrăina bunurile pe numele unor cunoștințe sau rude nu este nouă. A aplicat-o și șeful clanului Cârpaci din Timișoara, Ionel Sandner, care este căutat degeaba de ANAF. Are pe numele lui o singură casă. Ionelaș Cârpaci, capul celui mai bogat clan de rromi din țara noastră, a intrat în vizorul Fiscului. ANAF a anunțat săptămâna aceasta numărul persoanelor vizate de controalele menite să investigheze averile nejustificate, iar în județul Timiș este vorba de 8 persoane. Una din acesta e Ionelaș Cârpaci, alias Ionel Sandner, după cum și-a schimbat numele baștanul, în căutarea unui „pedigree” corect și curat.


FOTO: Ionelaș Cârpaci nu se deranjează să răspundă la telefonul personal. Are un angajat care vorbește în numele lui



Are servitor care răspunde la telefon

Sandner/Cârpaci locuiește într-o vilă cu turnuri, placată cu marmură, pe malul Begăi, pe strada Brașov. Deține o adevărată flotă de mașini de lux: un BMW X5, două Audi (Q7 și Q5) și un Mercedes, toate înmatriculate în Germania. Ca un boier, nu răspunde niciodată direct la telefon, ci are un servitor care o face pentru el și comunică interlocutorului dacă „șeful” e disponibil sau nu.

Sandner deține o singură proprietate înregistrată pe numele său, unde are și adresa de domiciliu. E curios ce va mai descoperi ANAF și, mai ales, ce măsuri se vor impune, având în vedere că rromul din Timișoara este, de departe, cel mai bogat din țară.

Avere din cerșetorie

Împreună cu concubina sa, Mirela Stanca, Ionel Sandner are o avere estimată la peste 13 milioane de euro. În cea mai mare parte este vorba de proprietăţi imobilare – zeci de vile, case, apartamente, terenuri, garaje și diferite spaţii. Majoritatea imobilelor se găsesc în centrul vechi și au fost obținute fraudulos. De altfel, el este cercetat penal pentru fals și uz de fals.

Cârpaci/Sandner a inventat ceea ce unii numesc „reţeta ţigănească”, manevră pe care, ulterior, și-au asumato toți rromii. Cumpăra cel mai ieftin apartament dintr-un imobil, muta acolo o familie săracă, care avea „temă” să le facă vecinilor viață de coșmar. După luni de zile în care erau inundați constant și își găseau ușile unse cu fecale, după zeci de nopți nedormite în urma petrecerilor țigănești, vecinii își vindeau locuințele, sub prețul pieței, numai să scape.

Banii i-a făcut Cârpaci, conform unor surse judiciare, „prin tranzacții imobiliare ilicite și conducând rețele de cerșetorie în Vest, imediat după Revoluție”.

Averea din cimitir: 10 palate funerare și un monument gotic

Cuplul Cârpaci/Sandner-Stanca are apartamente în vile și case vechi în Timișoara, terenuri în jurul orașului de pe Bega, 10 palate funerare, placate cu marmură adusă special din Italia, cu turnuleţe și termopane, canapele, fotolii și televizoare LCD în incintă. Tot ei au cumpărat și un cavou gotic, monument de arhitectură, într-un cimitir timișorean. Unele imobile sunt monumente istorice. Un exemplu este clădirea în care funcționează Institutul Francez, pentru care Cârpaci/Sandner a falsificat semnătura unuia dintre cei trei moștenitori legali.

Deși Ionel Sandner este unul dintre „artizanii mafiei imobiliare”, care a acționat ani la rând în orașul de pe Bega, el are pe numele său doar vila de pe strada Brașov. Toate proprietățile, zeci la număr, sunt trecute pe numele soției. De asemenea, toate tranzacțiile imobiliare le-a făcut soția sa, în nume personal. Pe numele lui Ionelaș Cârpaci, fostul nume al baștanului putred de bogat, nu apare nimic în evidențele Fiscului, în timp ce pe noul nume, Ionel Sandner, sunt notate două amenzi neplătite, de 270 și, respectiv, 100 de lei.


Deși este cel mai bogat rrom din țară, Cârpaci figurează în evidențele Fiscului doar cu două amenzi neplătite


Cazuri similare

● Printr-o decizie din decembrie 2002 a instanței supreme, rămasă definitivă doi ani mai târziu, Gabriel Bivolaru a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, pentru înșelăciune. Prin aceeași decizie, Bivolaru și zece societăți controlate de el au fost obligați la plata a 70 de milioane de dolari la cursul leu-dolar din 2004. La șase ani de la această hotărâre, banca a recuperat de la afacerist doar 6,4 milioane de dolari.

● Un alt exemplu de nerecuperare a pagubelor în urma unor condamnări este cel al impresarului de fotbal Ioan Becali. În urma condamnării pentru evaziune fiscală, acesta a fost obligat să plătească 17 milioane de lei. Când a fost declanșată executarea silită, instituțiile statului au transmis Fiscului că „persoana fizică Becali Ioan nu figurează cu bunuri mobile și imobile”.


FOTO: Ioan Becalia avut grijă ca, înainte de condamnarea din dosarul Transferurilor frauduloase, să-și înstrăineze toată averea FOTO: RĂZVAN  VĂLCĂNEANȚU



● Un caz scandalos a fost semnalat de inspectorii ANAF. Tribunalul Tulcea l-a condamnat, în 2014, pe un anume Nicolae Stănescu, la patru ani de închisoare și la plata sumei de 109 milioane de lei, după ce a fost găsit vinovat de evaziune fiscală. Deoarece Stănescu nu avea nicio proprietate pe numele său, statul încasează prin poprire o treime din pensia acestuia de 245 de lei, adică 81 de lei în fiecare lună.

Agenția „fantomă” din curtea Guvernului

Aceste anomalii care văduvesc bugetul statului cu sute de milioane de euro anual (bani care nu pot fi recuperați) ar putea fi stopate odată cu înființarea unei Agenții specializate în recuperarea prejudiciilor dictate de instanțele de judecată. „Am propus înființarea agenției în cadrul ministerului, pentru că aici funcționează deja un oficiu care se referă la procedurile internaționale în materia sechestrării bunurilor. Va trebui să existe o foarte bună colaborare între instituții, de aici înainte. Oficiul va fi integrat, structurat”, declara în martie 2015 ministrul Justiției, Robert Cazanciuc.

Promisiuni neonorate

Două luni mai târziu, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici (foto), susținea că Agenţia pentru recuperarea prejudiciilor va începe să funcţioneze de la 1 iulie. „Cel târziu săptămâna viitoare, în Guvern să se adopte proiectul de lege, astfel încât în prima sesiune a Parlamentului să fie aprobată, ca de la 1 iulie să înceapă să funcționeze”, arăta ministrul Eugen Teodorovici.


FOTO: Eugen Teodorovici



În ciuda acestor promisiuni, nici până astăzi Guvernul nu a adoptat proiectul de lege mult așteptat. Agenția ar trebui să se ocupe exclusiv de executarea conturilor bancare, a vilelor și a mașinilor.

În 2013, procurorii au pus sechestre pe conturi, terenuri, clădiri și mașini în valoare de aproape jumătate de miliard de euro, dar efectiv în contul statului au intrat mai puțin de 8 milioane de euro.




 

Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a “postacilor” de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.

Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Starea presei sau cum a ajuns Udrea ziarista la fel ca Voiculescu

Sursa: Voxpublica.Realitatea.Net

Multe file de prin marile dosare de corupţie ne oferă detalii despre media: pe lumea asta ziarele, televiziunile, siteurile sînt ale unor patroni care au interese, de multe ori obscure; pe lîngă patroni aflăm şi ziarişti-antrepenori care vînd ce pot cum pot spre deosebire de fraierii care n-au “instinct de piaţă”; toată lumea dă lecţii de moralitate, încă se vinde bine şi asta.

Vine Băsescu la putere, citim stenograme cu ăia de la Antene, pleacă de la putere, citim cu ăia ai lui.

Aflăm din dosarul Udrea şi de la Antena 3, platforme de ştiri, şi din analize mai amănunţite la Tolontan pe blog, amănunte despre cum a fost cumpărată o parte a presei. Udrea era proprietar fără să fie, ziariştii erau slugi fiind independente şi pro-justiţie etc. Am tot scris despre marile două tabere de mercenari, găsiţi pe blogul ăsta zeci de analize. Azi mi-am propus să rezum mult mai simplu treaba.

Două puternice industrii de pază şi protecţie s-au ridicat în ultimele decenii. Firmele private de paznici. Şi presa.

Bodygardul a devenit o instituţie. Maşinile firmelor de pază sînt mai multe şi mai prezente pe străzi decît cele ale poliţiei. Ca bodyguard poţi bate mai liniştit decît poliţistul. Abuzul poliţiei este măcar semnalat în unele cazuri. Abuzurile bodyguarzilor sînt “fireşti”, sînt private.

Presa a fost folosită şi ea pe bune bucăţi pe post de jandarmerie privată. Numai cînd mă uit cîte materiale apar cu putorile de români care nu vor să muncească pentru patroni generoşi şi-mi dau seama că ziariştii s-au sinucis de ceva timp.

Cînd o aperi pe Udrea pentru că te- a plătit sau pe Voiculescu eşti un mercenar oarecare, e plină lumea noastră de ei. Cînd ataci sărăcimea că nu munceşte destul pe bani puţini eşti altceva, eşti propagandist al unui establishment mult mai nociv decît vreo figură sau alta. Nu eşti mercenar, eşti un fanatizat al puterii, mulţi spun asta şi fără să fie plătiţi, din credinţă profundă.

Nu-s încă hotărît cine a făcut mai mult rău, simplii roboţei plătiţi sau roboţeii virusaţi ideologic (există şi hibrizi între cele două, sigur, priviţi dezbaterile cu legi Big Brother sau TTIP)?

Dar o concluzie am, roboţeii plătiţi funcţionează într-un soi de competiţie. Latura virusată ideologic e singură pe scenă.

Bodyguarzii păzesc proprietăţi private sau instituţii publice (licitaţii la mişto, bani grămadă, eliminarea pazei de stat, prea scumpă şi cu prea multe drepturi la angajare). Ce să vezi, şi rolul ziaristului, păzitor al “democraţiei”, a devenit de paznic al afacerii, al interesului de vreun fel. Bodyguardul de rînd şi ziaristul de rînd sînt la fel de precari. Precari într-un business care de fapt e foarte influent şi lucrativ.

Cine vă spune poveşti cu glorie, luptă grea, investigaţii sfărîmătoare vă minte. Sînt ziarişti care fac o treabă simplă, după cîteva reguli simple (dar din ce în ce mai scumpe: costă să ai răbdare, să sapi sau să nu fii senzaţional sau să nu înghiţi dosare livrate de-a gata). Tot aşa sînt şi bodyguarzii, foşti angajaţi în diverse zone industriale deja istorice, angajaţi care-şi fac treaba curat şi cuminte pe salariul minim.

Ei nu pot răsturna mecanismele de putere de la vîrf, influenţa negocierile patronale şi politice, nu au putere de vreun fel. Un nivel al doilea în aceste companii sînt oamenii care asigură legătura între profit şi influenţă pe piaţă. Aşa apar firme de bodyguarzi şi ziarişti pe rol de detectivi particulari, servicii secrete private şi cîte alte forme de pază şi protecţie.

De la distanţă, cele două categorii pot fi confundate.

E amuzant că Antena 3 face scandal că sînt cumpăraţi unii de Udrea. Am scris aici de nenumărate ori că avem trusturi în care se acţionează cu soldaţi ai banilor Vântu & Voiculescu, şi trusturi aservite puterii politice (Băsescu pe atunci). Ambele tabere au fost dizgraţioase şi nocive. În egală măsură. Iar nu mă pot decide ce e mai scîrbos, să aperi fără tăgadă instituţii de care eşti interesat, grupuri partinice şi de afaceri, în funcţie de cum bate vîntul, sau să-ţi aperi un singur patron pînă cazi.

Antena 3 a făcut un titlu de glorie din faptul că au pupat în fund un singur om (care a avut şi el valsurile lui politice), pe cînd Evenimentul Zilei, B1, Realitatea etc. au pupat în funcţie de “vremi” şi chiar de abuzuri diverse executate de diverşi patroni de-a lungul vremii.

Influenţa politică şi discutarea ei e foarte bună, dar nimeni nu discută cît de profund cumpărată e presa de către business în general – pentru un contract de publicitate bun poţi cumpăra şi aranja editorial cam orice, uneori abia fac faţă redacţii bune unor astfel de presiuni. Nu e doar celebrul caz Roşia Montană o mostră de cum poţi cumpăra presa cu totul pe cale legală. Apanova a fost un alt exemplu. Practic actori din piaţa media s-au autocenzurat, şi-au pus mîna invizibilă peste gură. După criză advertorialul a devenit lege.

Mai nou, subiecte de “interes naţional” şi ideologic n-au nici o treabă în a trece drept adevăruri supreme. Tratatul transatlantic UE-SUA nu trebuie discutat pentru că eşti pro-Putin, exploatări controversate nu trebuie chestionate, de ce nu se taxează mari companii, de ce au protejat cu toţii austeritatea, protecţie pentru bănci etc.

Antena 3, în timp ce găzduia din interese politic forţe anti-băsiste şi se mai enerva că UE ne spune ce să facem, nu sărea niciodată linia vreunei chestionări sociale adevărate. De altfel, de la chestiunea privatizării de la urgenţă s-a ajuns rapid la ură pură şi dură pentru Băsescu şi camarilă dar din motive de corupţie, nu de politici. Era corupţia ălora răi care învingea corupţia bună, a “noastră”. Şi atît.

Culmea e că faptul că au reuşit să nu se anihileze complet a dat un soi de poză totuşi democratică. Adică e mai rău să ai o singură unică şi puternică firmă de bodyguarzi decît să ai mai multe firme de bodyguarzi, deşi au profil abuzator, netransparent etc.

Tot aşa, decît o haită agajată de unii să cîştige supremaţia, mai bine mai multe. O fotografie cu pluralism s-a realizat totuşi. Coşmarul ar fi fost doar cu Badea la puterea presei sau doar cu alde lu’ Udrea, Băsescu, SRI, DNA şi ce mai vreţi. Fire invizibile îi leagă, dar din bătaia lor iese şi ceva ordine. Exact ca firmele de badigarzi care pentru cîte un contract angajează nişte smardoi să-şi mai dea în freză, după ce-şi reîmpart zona, liniştea se reaşează cît de cît. Nu te mai bate nimeni decît bătăuşul autorizat.

Paradoxuri, cum vedeţi. Dar şi asemănări. Am obosit cu fineţuri, am zis să o dăm pe comparatistică de piaţă. Cum scria Lucreţiu Pătrăşcanu cîndva, despre perioada interbelică şi marii ei luptători de presă şi opinie (erau şi atunci cu tona, mult mai violenţi şi chiar mult mai corupţi), toată atenţia se concentrează pe răfuieli sau pe reverie, pe vals între pamflet şi reportaj sau ştiri “echilibrate” (atunci cîndvrem s-o ardem quality), dar astea sînt şi forme de a închide ochii, de cele mai multe ori.

Bun, şi unde-i romantismul presei, investigaţia salvatoare etc? A existat tot timpul, pentru asta trebuie răbdare şi mai puţină isterie. E plină scena de contractori şi contractaţi, dar nu-s greu de observat. Dar sînt tot acolo intenţii bune, naive, neutre, angajate, independente, cum vreţi. Încă mai aveţi de cîştigat. Ei trăiesc de pe urma tensiunilor dintre marile găşti. Scenariul negru ar fi ca una să cîştige definitiv, pentru că nu există parte bună. Deocamdată e tot ce poţi spera. Binele involuntar. Unul o critică pe Udrea pentru că e plătit.

Altul îl critică pe Voiculescu pentru că e plătit. Între gradaţiile (şi gradaţii, da, mai e şi SRI-ul care distorsionează piaţa) astea, mai facem şi treabă. Ca un badygard care din cînd în cînd mai şi face o faptă bună, printre comenzile dubioase ale şefilor. E lumea în care trăim, cine nu execută comenzi-contra-profit este fie un privilegiat, fie vreo specie cu upgrade în condiţii dure de supravieţuire, fie un tip cu ceva tupeu şi simţ strategic, fie un individ care a avut bulan, că altă expresie mai potrivită nu cred că e de găsit.

Poza asta tristă e poza întregii noastre lumi de azi. Puţini mai reuşesc să zîmbească în ea. Haha.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Unde scuipa poporul…

Sursa: Times New Roman

voiculescu_gelos_pe_gadea_oprea

Scene de groază la Penitenciarul Jilava! Colegii de celulă spun că fostul patron al trustului Intact a făcut o criză violentă de gelozie după ce l-a văzut pe Mihai Gâdea sărutându-l pe Gabriel Oprea exact aşa cum, cândva, îl săruta pe el: în cur.

“Se uita, liniştit, la Antena 3”, mărturiseşte un vieţaş. “Brusc, parcă s-a transformat. Era roşu, transpirat tot, şi-a răsturnat măsuţa de scris cărţi, a aruncat cu o vază în televizor şi a început să urle: ‘Mihăiţăăă, ce mi-ai făcut, te calc în picioare, te omor!’ Iniţial, nu ne-am dat seama ce s-a întâmplat, dar pe urmă l-am auzit şi noi pe Gâdea mozolind fesele generalului Oprea.”

Specialiştii au confirmat că imaginile nu erau trucate şi că Gâdea chiar a fost angajat într-un act de anilingus cu Gabi Oprea, încercând să-l scoată basma curată după incidentul de zilele trecute.

Deşi Gâdea şi-a cerut scuze şi a jurat că nu ştia că e în direct la TV, Felix e hotărât să-i dea o lecţie dură când iese din puşcărie. “Mi-a promis că mă va aştepta oricât ar fi nevoie, dar şi el, şi Badea şi-au dat arama pe faţă cum a apărut altă pereche de buci… Nici măcar în vizită n-au mai venit, nerecunoscătorii! Sunt uscat ca iasca acolo jos!”, a tunat Voiculescu, făcându-i să plângă chiar şi pe gardienii ceva mai fricoşi.

Tagged , , , , , , , ,

Dovada ca Voiculescu a furat banii Romaniei prin Crescent este prezentata de Silvian Ionescu

Sursa: Comisarul.ro

Silvian Ionescu, fost ofiter spion al Directiei de Informatii Externe (DIE), l-a avut in subordine pe Traian Băsescu în anii in care fostul presedinte era seful Navrom la Anvers l-a acuzat pe acesta că era turnător. Acum, omul care l-a acuzat pe Băsescu, vine cu dezvăluiri despre Dan Voiculescu. Silvian Ionescu povestește modul în care se făceau banii înainte de 1989 și cum era implicat Voiculescu și firma Crescent în afacerile României în exterior.

”Da,Voiculescu a furat banii statului.

In 1986,ianuarie,proaspat numit sef de serviciu,la 35 de ani,avem drag sa ma afirm.

Discutasem anterior in Spania cu secretara de stat de la comert exterior de cererea Romaniei de a exporta ciment in Spania.Erau cote comunitare,ani de zile de cercetari si omologari,dar,a fost maleabila.

Am convenit sa facem rapid o comisie mixta la Madrid,l-am informat pe tov.Ion Stanciu,ministru adjunct,ne-am dus la Madrid,eu doldora de documentatie si nea Ionica zice : 

Silvica tu stii subiectul,discuta tu cu ea.

Am pus pe masa o omologare a cimentului romanesc din Italia,destul de veche.

Stiam insa amandoi,si eu si Dna Isabella ca Spania avea nevoie de cimentul romanesc.De ce? Simplu:Spania era cel mai mare producator european de ciment,de cea mai buna calitate.Reusise sa-l omologheze in Statele Unite,in Florida,unde cererea era imensa.1986.PRETUL AMERICANILOR ERA DE 90$CIF FLORIDA!Dar avea cerere enorma si pe piata interna,pe care ar fi aruncat-o in aer la un pret peste 65$/to.

Romania exporta prin Crescent in Egipt cu 21$CIF ALEXANDRIA!

I-am cerut Dnei ministru o intrevedere intre patru ochi si am rugat-o sa ne spuna ei doua lucruri:PRETUL cu care ne lasa sa intram in Spania si daca ne accepta,ca derogare de la regulile UE cu un milion de tone!

Am fost de o obraznicie extrema:Cota Romaniei pe toata Uniunea era de 3500 de tone iar Spania era membra de cateva luni!

Peste o luna,m-a chemat la Madrid din nou si raspunsul a fost da,un milion de tone pe an la pretul maxim pe care sa-l negociem cu producatorii spanioli ca sa nu le disturbam piata.

Am obtinut 57 $ CIF TARAGONA,adica un fob Costanta de vreo 43 $!

FOBul aprobat era de vreo 13-14 pe tot ce se exportase pana atunci.

Le pun pe toate in raport,sunt mandru de mine,ma felicita toti!

Pe la spate insa,ma trezesc ca Gavrila de la Dunarea ma cheama si zice”nu se poate fara noi Silvica”!

Vitrocim bine instruit zice noi fara Crescent nu putem ca ei au COVACO (VAPORUL ASPIRATOR PENTRU TRANSVAZAREA CIMENTULUI VRAC),Anghelache zice bai da sunt si eu pe acolo(Anghelache AVS-aport valutar special)

Plecam ditamai delegatia la Barcelona,Voiculescu-Crescent,Lazar Mihai-Dunarea,Margineanu-Vitrocim si englezul de la Crescent Viena

Nu o data ci de vreo trei ori!Ne cazam la Reina Sofia,cel mai scump hotel din Barcelona.Sunt arhive,sunt martori si daca profesorul ma supara apelez si la prietenii mei din serviciile spaniole.

deci batem in cuie contractul si Crescent devine dintr-o data semnatarul,nu Vitrocim,nu Dunarea.

Din cei 30$ obtinuti peste FOBul aprobat,Crescent a luat 12$ in Cipru pe tona,pentru 400 mii/1986;cca500 miito in 1987;cca800 miito in1988 si inca vreo 500 to in1989.

Adica peste 2 mil.to ori 12$/to profit net.

La mine la serviciu se raportau doar 2$ /to aport valutar special.

Anghelache raporta vreo 5!

Invatati hoti de pe atunci,cum vreti sa fie azi!

Sunt contracte sunt oameni in viata sunt spanioli de onoare care pot confirma.Nu ma bazez pe Lazarica sa-si mai aduca aminte,dar in mintea mea e complice cu ce s-a intamplat la Crescent

Sa spuna unde sunt milioanele astea de dolari!”, e mesajul lui Silvian Ionescu.

NR. Anghelache din poveste este unchiul fraților Negoiță, ”marii oameni de afaceri” semi-analfabeți care se dau miliardari. Anghelache, ăla cu aportul valutar, era și negociatorul care vindea sașii către Germania Federală….

Lazăr este cel care îi ține acum locul lui Voiculescu în fruntea afacerilor. Mihăiță, ca și Gâdea..

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Mihai Craiu – Adevărul despre Crescent: Cum a furat Dan Voiculescu sute de milioane de dolari în 1989

Afacerea ICA, pentru care mogul Voiculescu a ajuns după gratii este doar una dintre mega- escrocheriile Varanului şi poate cea mai mică dintre ele. Pentru cei care încă se mai întreabă cum şi- a ridicat Dan Voilescu imperiul vă prezentăm mai jos un material- document despre cum a debutat în afaceri Voiculescu, imediat după momentul 1989. Materialul a fost realizat pe baza informaţiilor din dosarul Intreprinderi de Comerţ Exterior Dunărea, principalul instrument prin care fosta securitate derula exporturi civile şi militare înainte de 1989, dosar care a fost desecretizat pentru o foarte scurtă perioadă de timp şi resigilat la ordinul expres al lui Ion Iliescu

În timp ce românii trăiau cu sufletul la gură evenimentele din Decembrie 1989, Dan Voiculescu punea la cale planul diabolic prin care a furat sute de milioane de dolari din conturile securităţii. Cel supranumit „Varanul” a spoliat imediat după căderea regimului Ceauşescu conturile firmelor ascunse ale securităţii şi, deşi faptele sale sunt bine identificate în documentele de urmărire penală, dar şi descrise în anchetele de presă, este în continuare protejat de politicieni. B1 TV a realiazat, în premieră, o radiografie a afacerilor mogului Voiculescu, dar mai ales, a clarificat modul în care „Varanul” a jefuit conturile din străinătate ale României post decembristă.

Voiculescu, afacerea ICA

Tv Dobrogea

 

Lecţia de istorie: Voiculescu- Kent, din mituitorul securiştilor, stăpânul inelelor la Crescent

Oricât de mult încearcă Dan Voiculescu să scape de trecutul său, dar mai ales de firma Crescent, un lucru este sigur- a avut cheile de la seiful securităţii şi l-a lăsat gol. Pentru cei nefamiliarizaţi cu afacerile fostei securităţi vă prezentăm un scurt istoric. Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE) Dunărea a fost o companie de comerț exterior înfiinţată în 1982 de Securitațe, cu indicativul de Unitate Militară 0107. Toate marile întreprinderi de stat care făceau comerț exterior lucrau prin ICE Dunărea. Relația cu partenerii externi se realiza prin Crescent Commercial and Maritime și reprezentanța din București, condusă de Dan Voiculescu. Veniturile Securității erau asigurate printr-un comision perceput legal. ICE Dunărea percepea un comision de 1,4 la sută din rulajul unei întreprinderi la export și 1,2 la sută în cazul importului. Pe scurt ICE Dunărea era paravanul intreprinderilor româneşti în ţară, iar Crescent paravan în faţa companiilor străine. Graţie poziţiei sale de director la Crescent, dar şi a cadourilor pe care le făcea generalilor securităţii („tradiţionalele” cartuşe de Kent, sticle de wiskey şi cafea) Voiculescu a ajuns un personaj cheie în afacerile securităţii.

Cum a făcut „Varanul” primul milion de dolari- a lichidat conturile Securităţii

„Activitatea Crescent în România se intensifică, aceasta realizând până în 1989 cifre între 150-200 de milioane de dolari pe an. Crescent deschide mai multe filiale în Malta, Egipt, Marea Britanie, Austria şi SUA. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar şi al desfiinţării DSS, Dan Voiculescu, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor Crescent Cipru, semnat în alb de proprietarul oficial al companiei, John Edgington, îl contactează pe Michael Fouad Sanbar, fostul său partener şi îi propune să reia din noi firma Crescent în schimbul unui comision consistent. Acesta acceptă şi cei doi fac următoarea operaţiune. Michael Fouad Sanbar preia înapoi firma Crescent de la John Edgington, dar semnează un testament prin care îl numeşte pe Dan Voiculescu protector testamentar şi îi lasă acestuia moştenire firma Crescent”, arată reporterii B 1 Tv. Michael Fouad Sanbar a decedat în anul 1995, astfel Dan Voiculescu preia firma Crescent în mod oficial putând dispune de activele firmei şi de banii aflaţi în conturile filialelor Crescent. Dar asta nu e totul. „ În ultima săptămână din decembrie 1989 şi în ianuarie 1990, Dan Voiculescu închide toate filialele firmei Crescent, transferând sumele din conturile respective. Tot atunci vinde o serie active al Crescent, printre care 4 vapoare din cele 7 pe care firma le avea în proprietate, clădirea în care îşi avea sediul filiala Crescent din Austria, precum şi altele de mai mică importanţă. În momentul revoluţiei din decembrie 1989, Crescent avea în derulare o serie de operaţiuni de export de tablă, ţevi şi oţel-beton, cu plata la 120 de zile de la livrare. Marfa exportată de Crescent era livrată de IC Metal Export-Import şi IC Dunărea, acestea fiind întreprinderile care urmau să încaseze contravaloarea exporturilor. La expirarea termenelor de plată, februarie şi aprilie 1990, Crescent nu a virat nicio sumă de bani în conturile celor două întreprinderi româneşti cu care avea contracte de export”, au arătat reporterii B 1 Tv.

Un nou dosar Flota, cu Voiculescu comandat (infractor) de cursă lungă

Un nou dosar Flota, cu Voiculescu comandat (infractor) de cursă lungă

Nu au existat facturi, note de realizări, declaraţii vamale de export sau alte documente care să probeze plata încărcăturilor următoarelor nave plecate din portul Constanţa în intervalul octombrie- decembrie 1989:
– nava Raseltina, care a părăsit portul Constanţa la 5 octombrie 1989, cu 3000 de tone tablă, având destinaţia Statele Unite
– nava Ilfov care a părăsit portul Constanţa la data de 6 octombrie 1989 cu 1.670 de tone de ţevi cu destinaţia Statele Unite
– nava Munzur care a părăsit portul Constanţa la data de 9 octombrie 1989 cu 4.066 de tone de oţel-beton având destinaţia Turcia
– nava Dimis, care a părăsit portul Constanţa la data de 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone de tablă, cu destinaţia Statele Unite
– nava Munzur, care a părăsit portul Constanţa la data de 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oţel beton, cu destinaţia Turcia
– nava Calafat, care a părăsit portul Constanţa la data de 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oţel beton, cu destinaţia Egipt
– nava Telega, care a părăsit portul Constanţa la data de 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone de ţevi, destinaţia Canada
– nava Făgăraş, care a părăsit portul Constanţa la data de 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone de oţel beton, destinaţia Statele Unite.

“În urma acestor operaţiuni de lichidare a filialelor Crescent, de vânzare de active, de însuşire a lichidităţilor din conturile firmei şi de neplata ultimelor facturi, Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după Revoluţie o sumă totala cuprinsă între 150 şi 300 de milioane de dolari. În a doua jumătate a anului 1990 Crescent a reînceput să deruleze anumite operaţiuni de export, activitate pe care a desfăşurat-o mai puţin de un an. În 1991, datorită imaginii publice proaste a firmei Crescent, Dan Voiculescu hotărăşte să nu mai deruleze operaţiuni comerciale prin Crescent şi înfiinţează o serie de alte firme”, arată jurnaliştii.

Andrei Bădin: Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după revoluţie între 150 şi 300 de milioane de dolari

„Scria Dan Voiculescu pe blog- nu am nimic de ascuns în relaţiile mele cu Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea. Din punctul meu de vedere, poate fi desecretizată toată arhiva Dunărea. Vreau să spun clar, astfel încât să ştie toată lumea, arhiva şi dosarul Dunărea mă lasă rece. Nu am nicio implicare în ele. Băsescu, opreşte-te din minciuni!… am vorbit în repetate rânduri aici în emisiune despre o anchetă SIE-DIICOT, în anul 2000, care viza IC Dunărea şi Crescent, şi pe Dan Voiculescu în mod special. Ancheta n-a putut fi finalizată la acea vreme, deoarece a revenit la putere în 2001 Ion Iliescu şi dosarul a dispărut undeva”, a precizat jurnalistul Andrei Bădin. „În urma acestor operaţiuni de lichidare a filialelor Crescent, de vânzare de active, de însuşire a lichidităţilor din conturile firmei şi de neplata ultimelor facturi, Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după revoluţie o sumă totala cuprinsă între 150 şi 300 de milioane de dolari. Noi nu-l acuzăm de nimic pe Dan Voiculescu, ancheta ar trebui să continue”, a precizat ziaristul.

Ancheta lui Harnagea blocata de PSD

Ancheta lui Harnagea, blocată de „tătucul” Iliescu

Cătălin Harnagea, şeful Serviciului de Informaţii Externe în 2001 confirmat datele jurnaliştilor B1 Tv, dar şi presiunile imense pe care Voiculescu le-a făcut pentru muşamalizarea dosarului ICE Dunărea. „În 2000 s-a desecretizat doar arhiva comercială, asta a fost intenţia mea şi de fapt ce a urmat a fost o cercetare împreună cu procuratura, cu DIICOT, pentru că atunci nu exista DNA, tocmai ca să se verifice anumite contracte şi hai să spunem anumite schimburi comerciale care au existat înainte de ’89 şi asupra cărora au existat şi planau anumite bănuieli. Ea a continuat pe tot parcursul anului 2000 în echipa comună realizată între ofiţerii SIE şi procurorii de la DIICOT, urmând să continue şi în 2001, numai că eu pe 1 februarie 2001 mi-am dat demisia din funcţia de director al Serviciului. Ceea ce ştiu este că în 2001 arhiva, tot la iniţiativa CSAT-ului a fost secretizată la loc (consiliul supreme prezidat de Ion Iliescu, n.r.)”, a declarat fost şef SIE. „Am ajuns la nişte concluzii, dar concluziile trebuiau închise cu anumite informaţii şi DIICOT-ul trebuia să-şi urmeze ancheta, parcursul anchetei, fiindcă dânşii puteau să intre la anumite bănci comerciale, la anumite ministere, ca cel al Comerţului sau în anumite arhive, cum au fost arhivele CST-ului şi aşa mai departe. Se făcea referire la anumite companii care au funcţionat pe lângă IC Dunărea, nu numai Crescent, dar era vorba şi de Tera şi de alte firme care funcţionau în Europa de Vest. Sigur că toate aceste informaţii, încă o dată vă spun, erau şi veneau din partea şi din deschiderea acestei arhive ale IC Dunărea. Ceea ce ar fi trebuit să urmeze şi ca să închidă şi să dea o concluzie foarte exactă a ceea ce s-a întâmplat cu activitatea acestei unităţi a Centrului de Informaţii Externe ar fi trebuit ca DIICOT-ul, procuratura să-şi finalizeze cercetarea”, a concluzionat Harnagea. Re- secretizarea dosarului Dunărea a fost făcută la propunerea lui Ioan Talpeş. Partidul Umanist, aşa cum se numea la acea dată gruparea politică al lui Voiculescu nu vroia ca „El lidero mahimo” să intre în ghearele justiţiei iar PDSR- ul lui iliescu la protejat cât a putut pe Voiculescu.

În atenţia DNA- dosarul Dunărea trebuie redeschis!

„Acest dosar după 2001 a fost închis din cauză că au fost secretizate documentele în baza cărora s-a deschis acest dosar. Aş vrea să vă aduc aminte că acest dosar a fost deschis existând indicii clare de desăvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave asupra economiei ţării. Această infracţiune nu este prescrisă, deoarece a fost întreruptă înfăptuirea justiţiei prin secretizarea documentelor. O dată cu secretizarea documentelor se întrerupe şi termenul de prescripţie”, a explicat jurnalista Ondine Gherguţ. Potrivit acesteia s-a făcut presiuni inclusive asupra magistraţilor să nu se redeschidă acest dosar. „Acum este de competenţa parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum era şi atunci, atunci exista serviciul Anchete Speciale, nu DIICOT, DIICOT-ul s-a înfiinţat puţin mai târziu. Anchetele speciale erau conduse de procurorul Ovidiu Buduşan. Pentru că acest procuror a îndrăznit să înceapă anchetele în astfel de dosare cum era Crescent şi Bancorex, după 2001 a fost hăituit, chiar pe posturi de televiziune se anunţa, ministrul Justiţie de atunci, Rodica Stănoiu spunea că trebuie arestat, la fel spunea şi premierul de atunci Adrian Năstase, adică atunci politicul dădea indicaţii de arestare foarte uşor prin televiziuni. Acum nu mai este aşa fiindcă suntem în Uniunea Europeană, slavă Domnului. Şi această anchetă trebuie să fie din nou începută de parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că e vorba de un prejudiciu atât de mare, s-ar putea să intre şi în competenţa DNA”, a menţionat jurnalista.

Mogulul şi momentul adevărului: a recunoscut că a furat banii României

În anul 1991, o televiziune canadiană a difuzat un film, „Averea diavolului”, în care, la un moment dat, îl intervieva pe Dan Voiculescu în legătură cu banii din conturile firmei Crescent. A fost poate singurul moment de sinceritate a mogului, în care a vorbit despre conturile securităţii:

Reporter: În anii ’80 aţi strâns sute de milioane… zeci de milioane de dolari. Unde s-au dus aceşti bani?
Dan Voiculescu: Aceşti bani sunt în conturile Crecent din Cipru. Toţi banii aceştia. Profiturile nete sunt în conturile Crecent din Cipru.
Reporter: Cât valoarează compania acum?
Dan Voiculescu: Nu ştiu… Acesta este un secret, în mod normal, nu? Dacă este un secret, nu vă spun.
Reporter: Îmi puteţi spune dacă profiturile dumneavoastra au ajuns în conturile speciale ale regimului Ceauşescu?
Dan Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun bănuţ?
Dan Voiculescu: Niciun bănuţ.

p.s. La data interviului, Voiculescu jefuise deja conturile la care a avut acces. Omul a spus, deci adevărul: nu a alimentat conturile lui Ceauşescu cu banii obţinuţi din tranzacţiile Securităţii, ci pe ale sale.

[youtube=http://youtu.be/Dn2tnQPBQXQ]

Sursa: Dobrogea TV

Tagged , , , ,