Tag Archives: walter busca

Maglavit de Bucuresti…

Sursa: B1

Mărirea şi decăderea lui Gigi Becali, patronul religios al echipei de fotbal Steaua, este surprins de jurnalistul Cornel Nistorescu, în editorialul intitulat sugestiv „Sfârşit de Maglavit la Bucureşti”, publicat pe site-ul cotidianul.ro.

Nu demult se răţoia la autorii de cataloage şi clasamente că el are mai mult de un miliard. Acum se plânge că abia mai are bani să ţină FCSB. Steaua a devenit o amintire frumoasă şi mult prea îndepărtată. Cu alte cuvinte, un vânt de sărăcie bate şi peste iluziile de bogăţie ale lui Gigi Becali. L-au mâncat avocaţii sau l-a scuturat puşcăria? L-a nenorocit politica sau se schimbă vremurile şi el aleargă după ele din ce în ce mai sufocat, fără să înţeleagă de ce rămâne tot mai în urmă, tot mai departe? Toate la un loc!”, notează Cornel Nistorescu.

Problemele lui Gigi Becali nu sunt însă o excepţie în fotbalul românesc. Şi ceilalţi patroni ai generaţiei de tranziţie sunt acum într-o situaţie inconfortabilă ce marchează apusul unei ere.

O epocă de jonglerii halucinante se sfârşeşte trist. După 25 de ani, când marii capitalişti ai României (alde Tender, Iancu, Borcea, Iacubov, Ghiţă, Walter-Buşcă, Nelu Iordache, Theodor Berna şi alte zeci şi sute) stau priponiţi în penitenciare sau exersează răbdarea în faţa porţilor aceloraşi puşcării, toţi sunt de fapt un soi de Becali, de iluzionişti anti-business şi în acelaşi timp creatori de afaceri a la Iosefini, scoase din pălărie şi din urechi, cu care au atins cele mai trăsnite recorduri europene în materie de ţepe şi învârteli. (…)

Becali este doar purtătorul de steag al unei generaţii de norocoşi care acum se plâng că sunt nedreptăţiţi sau vânaţi. România a produs o generaţie de urechişti ai afacerilor din care mai rămân câţiva norocoşi şi, mai ales, cei care au avut ambiţia să înveţe din mers. Unii au tocat de parcă viaţa lor ar fi fost un bal nesfârşit, alţii, mult mai puţini, s-au gândit că vremea pomenilor, a privatizărilor trântite, a imobiliarelor şi, ultima, vremea drepturilor litigioase, toate trec mai repede ca zăpada mieilor şi nu rămân decât investiţiile producătoare de bunuri. Cu schimbarea de ton a lui Becali moare şi Maglavitul din afacerile româneşti. Şi poate începe altceva sau nu începe nimic. Rămâne doar neputinţa prin care să plătim cu toţii participarea la această uriaşă farsă economico-politică”, scrie Cornel Nistorescu.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Sistemul…

Sursa: Comisarul.ro

Acest material este un prim pas către o lume puțin cunoscută. Despre care se vorbește în șoaptă, în cuvinte gâtuite de emoția farmecului special pe care îl generează misterul. Din păcate pentru această țară, acest mister a produs mari pagube și a înrobit un popor care nu merita așa ceva.

Prin jocurile acestor fețe nevăzute care și-au arogat, după 1990, dreptul de a decide drumul României, țara a rămas ca o lebădă violată de un mistreț iar românii mereu divizați. Multe minți strălucite, foarte, foarte mulți oameni cu determinare și pregătire au fugit și produc plus valoare pentru alte țări. Din păcate. Iar România, unde acești oameni ar fi devenit în mod natural lideri, a rămas pe mâna unor șantajați și slabi. Să nu mai vorbim că până în 2004-2005 au controlat aproape total SRI și total SIE. Cu un cinism atroce au stors de la români bani prin jocuri piramidale și invenții gen FNI. Au inventat, în același mod, creditele preferențiale pentru generali. Celebrele credite de la Bancorex. Un miliard de dolari. Statul nu a mai recuperat niciun sfanț.

Doar inserarea americanilor în România, țară care, iată, se vede peste ani, ocupă un punct strategic între plăcile tectonice ale jocurilor de interese, a condus la limitarea influenței lor totale. Puțină lume realizează ce înseamnă pentru acești nenorociți amplasarea scutului strategic la Deveselu. Prima suspendare a lui Băsescu acestor discuții se datorează. Scutul a însemnat că SUA va rămâne și va construi ceva pe termen foarte lung în România. Și își va infiltra oameni peste tot. Îngrădindu-le, zi de zi, teritoriile, influența asupra factorilor decidenți. Tocmai când blocaseră tot ce însemna comunicare în această țară.

Pentru că SISTEMUL controlează TOATE televiziunile de știri. Și, prin RDS/RCS aproape că deține controlul distribuției pe cablu. Cine-și închipuia că fața nevăzută de la Oradea putea construi un imperiu pentru că a fost, pur și simplu, un geniu. O fi întâmplător că RDS este firma care a cumpărat cu 3 milioane de dolari firma celui care la vremea respectivă, în 2003, era încă șeful de cabinet al lui Adrian Năstase, adică Remus Truică?

Și dacă vă spunem, de pildă, că alegerile din 2016 nu vor mai găsi Antena3 pe piață o să vă mirați? Credeți că întâmplător s-a mutat, ușor, ușor, Victor Ponta la B1 TV? Televiziunea patronată de fiul singurului om de afaceri român care a finanțat campania electorală a lui Bill Clinton, George Constantin Păunescu. Și care a și luat masa cu președintele american. Același om de afaceri a cărui șefă de cabinet a fost una dintre cele mai distinse și discrete femei din acastă țară, Poliana Cristescu. Dar ne oprim aici. Vom reveni într-un episod viitor.

Și acum să trecem la câteva nume. Pornind de la un fapt asupra căruia nu s-a scos niciun cuvințel de întrebare către vreun oficial al statului român. Se face un tam-tam de paradă pe săracul româno-francez răpit în Africa. Dar nimeni nu întreabă cum a fost posibil să dispară din țară, a doua zi după ce fusese călcat, din greșeală, de poteră, Florian Walter/Bușcă. Ministrul de interne a fost deranjat de cineva? De vreun parlamentar care să ceară audierea Serviciilor pe această temă? A fost tăcere de mormânt. Deși vorbim despre unul prin conturile căruia au trecut peste 600 de milioane de euro în ultimii 10 ani! A fost, în sfârșit, dat în urmărire internațională. De ce s-a tergiversat atât? Simplu, pentru că fostul interlop pus în fruntea unor afaceri extrem de bănoase și strategice este asociatul fiului unuia dintre capii SISTEMULUI, Virgil Măgureanu. Personajul discret care are grijă să mai fie pozat, din când în când, cumpărându-și o gogoașă la colț de stradă. Probabil că acum banii din conturile la care avea acces Walter/Bușcă au fost mutați deja prin cel puțin 3 bănci din țări diferite!

Iată câteva nume din SISTEM:

*Alexandru Gălușcă (fost atașat militar în China, fost director adjunct la DGIA, fost locţiitor comandant la Statul Major al Forţelor Aeriene, fost atașat  militar la Bruxelles – NATO și EU, general al Armatei)

*Alexandru Omeag (fost șef de departament în SIE, general SIE)

*Ion Isar (fost șef de department în SIE, general SIE)

*Cristian Badea (fost șef de unitate SIE, general SIE)

*Adrian Isac (fost șef de departament în SIE, general SIE)

Va urma.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Busca aka Walter

Sursa: Comisarul

Tăcerea mormântală care s-a așternut pe dispariția așa-zisului om de afaceri Florian Walter, fost Bușcă, ascunde, în off, un scandal de proporții. Care depășește ancheta DIICOT. Personajul este dispărut de 6 zile.

Serviciile, spun surse bine informate, l-au făcut scăpat pe Walter/Bușcă. Printr-o acțiune concertată. Care a inclus chiar intoxicarea procurorilor DIICOT. Și s-au mai și călcat în picioare.

Iată ce se spune. Americanii au avertizat discret SRI că sunt scurgeri de informații din anumite zone unde angajați ai Romprest desfășoară activități. Iar informațiile merg spre un serviciu secret dintr-o țară vecină și de acolo spre agenți ruși. Dealtfel, neștiind nimic despre aceste operațiuni paralele, procurorii DIICOT au și furnizat, fără să vrea, câteva nume. În afacere au intrat însă, ca musca-n lapte și șmecherii din DIPI, fostul Doi și-un sfert, aflat în raza de influență a lui Gabriel Oprea. Din DIPI a fost avertizat Florian Walter/Bușcă despre descinderi.

Așa că Florian Walter/Bușcă a fost recuperat, cu nervi și disperare, în ultima clipă, de pe drum, de SRI. Dacă este tot la SRI sau a fost împrumutat puțin la americani, pentru debrifare, nu vom afla, probabil, niciodată…

Cine este personajul DAT DISPĂRUT de 6 ZILE

Numele lui e Walter. Florian Walter. Înainte îl chema Buşcă. Şi-a schimbat numele pentru CV. Este cumătrul senatorului PSD Miron Mitrea.El l-a scos din ţară pe ţeparul Mihai Necolaiciuc. Nu a fost cercetat pentru asta.

Înainte de 1989, Florian Buşcă vindea butelii la un centru din Pantelimon, acolo unde era coleg de “vândut butelii pe sub mână” cu Borcea. Prietenia celor doi avea să se consolideze şi să devină reciproc avantajoasă în anii de după căderea regimului comunist.

În 1997, Buşcă s-a pus pe făcut bani. Una din primele sale afaceri a fost transportul ilegal la muncă în Italia şi Austria a sute de oameni care munceau la negru în aceste două ţări. Buşcă a făcut şi închisoare pentru asta, atunci când autorităţile austriece au intrat pe fir, şi, la sfârşitul unei urmăriri spectaculoase pe o autostradă – mai ceva ca în filmele poliţiste -, omul de afaceri a fost arestat. Presa austriacă a anului 1997 a consemnat pe larg atât cazul, cât şi arestarea răsunătoare a lui Buşcă. După ce a ieşit pe cauţiune, din arest, Florian Buşcă a pus bazele unei firme de protecţie şi pază, SC Beretta, împreună cu Marian Măgureanu, fiul fostului director al SRI Virgil Măgureanu. Buşcă şi fiul lui Măgureanu au mai făcut afaceri în acea perioadă şi cu mobilă, materiale de construcţii, gresie şi faianţă.

În acele vremuri, în care era asociat cu fiul fostului director al SRI, Florian Buşcă l-a cunoscut şi pe fostul ministru pesedist al Transporturilor Miron Mitrea, pe care l-a susţinut financiar în campania electorală din 2000. Drept recompensă, Buşcă a fost sprijinit de PSD şi a ajuns consilier general PSD în Consiliul General al Primăriei Bucureşti. Amiciţia strânsă dintre Mitrea şi Buşcă a făcut ca politicianul să devină şi naşul de botez al unuia dintre cei doi copii din a doua căsătorie a afaceristului. Relaţia strânsă dintre cei doi nu s-a limitat doar la biserică şi familie…

Firmele lui Walter/Bușcă au încasat de-a lungul vremii sume importante din paza şi salubrizarea Aeroportului Otopeni sau din afacerile cu ANL, CFR şi Metrorex. La vremea respectivă, Buşcă şi fostul său asociat Mihai Sireteanu (fost deputat PSD între 2001 şi 2004) erau cercetaţi penal sub acuzaţiile de înşelăciune şi cămătărie. Cu toate acestea, Walter Buşcă a obţinut unul dintre cele mai bănoase contracte pentru firma Romprest în timp ce era urmărit penal de procurorii DNA pentru cămătărie. Astfel, în 2001, Buşcă împreună cu pe atunci deputatul PSD de Prahova, Mihail Sireteanu, l-au împrumutat pe Ion Georgescu, directorul economic al Agrozootehnica SA Dră­gă­neşti, pentru ca acesta să cumpere în numele lor pachetul majoritar de acţiuni de la IAS-ului prahovean. Cei trei au semnat un “contract de împrumut cu dobândă” prin care deputatul Mihai Sireteanu şi omul de afaceri Florian Buşcă îl împrumutau pe Ion Georgescu cu 1,46 miliarde de lei, cu o dobândă de 0,5% pe zi, pe termen de un an, adică mai mare decât la orice bancă. Totul ar fi mers conform planului celor trei dacă aceştia nu intrau în conflict cu directorul general al Agrozootehnica SA Drăgăneşti, Aurel Anghel. Du­pă privatizare, cei trei, adică Sireteanu – Buşcă – Georgescu, l-au scos din cercul decizional pe Anghel, preluând întreaga conducere a societăţii prahovene. Pentru a se asigura că Anghel va tăcea, Sireteanu a făcut o plângere la Parchet împotriva acestuia, pe motiv că ar fi devalizat societatea. La rândul său, Anghel a sesizat Parchetul în legătură cu neregulile întreprinse la privatizarea Agro­zootehnica SA.

Cu toate că, în timpul guvernării Năstase, Florian Buşcă era deja cercetat de procurori pentru faptele de înşelăciune şi cămătărie comise în complicitate cu deputatul PSD Mihai Sireteanu, a înfiinţat compania Romprest Service. Ac­ţio­na­riatul societăţii a fost unul bizar încă de la început. Asta pentru că nu a existat nicio persoană fizică drept acţionar, ci doar trei companii, dintre care două străine. Acţionar majoritar era firma ame­ricană Detaco LLC, care avea 60% din acţiuni, 30% erau de­ţinute de o companie din Ma­rea Britanie, 3I Grup PLC, iar statul român era reprezentat de Aeroportul Internaţional Otopeni, cu 10% din acţiuni. Compania a preluat, la scurt timp de la înfiinţare, serviciile de curăţenie de pe Aeroportul Otopeni. Un contract de o valoare foarte mare şi, în condiţii normale, destul de dificil de obţinut de o companie nou înfiinţată.

De la acest punct înainte, obiectivele pe care şi le-a fixat firma de salubritate a lui Buşcă au devenit din ce în ce mai înalte. Odată intrată pe Aeroportul Otopeni, următo­rul obiectiv a fost acela de a înlocui Jandarmeria, care asigura paza instituţiei, cu serviciile de securitate oferite de Romprest Security, o divizie a Romprest Service, înfiinţată special pentru a obţine şi acest contract de pază. Fireşte că Romprest Security a primit contractul pentru paza aeroportului, fără licitaţie. Singurii avantajaţi de acest contract au fost deţinătorii companiei Romprest. Asta pentru că reprezentanţii statului român au ales, din motive lesne de înţeles, să plătească milioane de euro din bani publici pentru un serviciu care putea fi prestat gratis, în continuare, de Jandarmerie. Imediat după obţinerea acestui contract, Buşcă-Walter a vrut să continue pe acelaşi tipar, de această dată pentru a înlătura de pe Otopeni şi Brigada Antiteroristă din cadrul SRI (care lucra gratis), dar încercarea a eşuat. Conform Programului Naţional de Securitate Aeroportuară, SRI este singura instituţie cu atribuţii privind controlul antiterorist pe principala poartă aeriană a României; aşa că ministrul de atunci al Transporturilor, Ludovic Orban, a fost nevoit să o lase mai moale, mulţumindu-se doar să îşi numească o protejată din minister (Daniela Mincu) în Consiliul de Administraţie al companiei. Florian Walter-Buşcă a reuşit să obţină în compensaţie pentru contractul pierdut pe mâna lui Ludovic Orban un alt contract de la o altă firmă păstorită de Ministerul Transporturilor. Este vorba despre un contract în valoare de 18 milioane euro între firma Romprest şi celebra gaură neagră a economiei româneşti, CNADNR, compania ce administrează autostrăzile şi drumurile naţionale din România. Contractul de 18 milioane euro vizează întreţinerea şi salubrizarea aşa-ziselor autostrăzi din România.

Buşcă şi americanii. Devine Walter

Buşcă dorea să impună Romprest Service la o licitaţie organizată de Armata Statelor Unite pentru serviciile de salubritate în bazele militare de la Kogălniceanu şi Babadag. Pentru aceasta, compania avea nevoie de un aviz de secu­­ritate de la Ministerul Apărării Naţionale, însă petele din cazierul lui Buşcă îl împiedicau în obţinerea avizului. Ca atare, în august 2006, omul de afaceri şi-a schimbat numele în Florian Walter, obţinând documentul necesar pentru a participa la licitaţia organizată de Armata Statelor Unite, pe care de altfel a şi câştigat-o, oferind cel mai mic preţ.

O altă societate controlată de Buşcă a mai obţinut fonduri importante de la bugetul Ministerului Transporturilor în timpul ministeriatului pesedistului Miron Mitrea. Astfel, societatea Antrepriza Construcţii-Montaj 4 (ACM 4) apare în contracte cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe, dar şi în contracte semnate direct cu CFR-ul condus de Necolaiciuc, cel pe care Walter, fost Buşcă, l-a ajutat să fugă din ţară via Chişinău, conform celor spuse chiar de el, în septembrie 2007.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,