Tag Archives: ziarul financiar

Cine nu reuseste ani la rand sa faca profit, sa inchida

Sursa: Zf

Acum două săptămâni la prezentarea raportului de stabilitate financiară a României, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR a adus în discuţie faptul că 200.000 de firme private din România, adică o treime, nu raportează şi nu fac profit. Pentru ce există aceste firme, care este scopul lor, întreba public Isărescu. Toate aceste firme într-un fel sau altul afectează economia, sistemul bancar şi dau o notă proastă mediului de afaceri românesc.

“Numărul extrem de mare, 200.000 de întreprinderi private cu pierderi permanente, arată două probleme majore: de ce nu se respectă regulile economiei de piaţă în România? În anii 90 (…) ni s-a spus următorul lucru: concurenţa şi curăţenia pieţei sunt esenţiale, adică intrări, dar şi ieşiri. Să poţi să înfiinţezi firme, să lucreze, să fie concurenţă loială, dar să existe şi ieşiri la fel. Dacă nu face faţă sau dacă are pierderi, să poată fi radiată rapid. Păstrarea unui număr mare de societăţi cu pierderi permanente nu numai că ecranează situaţia sectorului privat, dar îngreunează chiar procesul de finanţare”.  Unele dintre aceste firme sunt foste societăţi de apartament, create pentru a “mişca” banii, iar altele reprezintă nereuşite familiale, a mai comentat guvernatorul.

România are 600.000 de firme care raportează afaceri anuale de 250 mld. euro(1.125 de miliarde de lei) şi un profit net de 2,5 miliarde de euro(adică în jur de 1%).

România nu este o ţară unde a raporta profit la finalul anului pentru o companies să fie un titlu de glorie. Ideea generală este că dacă raportezi profit eşti un fraier pentru că apoi trebuie să  plăteşti impozit pe profit la stat.

La prima vedere cei care nu ar raporta profit ar fi antreprenorii români, pentru că ei au afaceri familiale, ei plimbă banii, ei înfiinţează companii pentru plata unor venituri, pentru acţionari sau management, deoarece prin această formă s-ar plăti mai puţine taxe pe munca la stat.

Dacă ne uităm puţin în statistica ultimilor şapte ani, lucrurile se schimbă radical: companiile româneşti raportează un profit mult mai mare decât companiile străine, multinaţionalele.

Din 2008 încoace, multinaţionalele au făcut un profit de 2,5 miliarde lei, în timp ce firmele româneşti au raportat un câştig net de 55 de miliarde de lei.

Petrom, încadrată la multinaţională este compania care a raportat cele mai mari profituri: în ultimii 7 ani câştigul net a fost de 18,83 miliarde de lei(4,18 miliarde de euro).

Dacă Petrom a raportat un profit de 18,83 miliarde de lei, la care adăugăm operatorii de telefonie mobilă Orange şi Vodafone, plus Dacia care raportează şi ei profit an de an, iar soldul pentru toate companiile străine în 7 ani este de numai 2,5 miliarde de lei, înseamnă că la restul multinaţionalelor totul este un „dezastru”. Ar trebui să închidă şi să plece. Dar toate stau în piaţă şi ocupă poziţii de top în sectoarele în care activează, fiind la masa discuţiilor guvernamentale.

În cifra de afaceri totală a companiilor din România, de 250 de miliarde de euro pe an, jumătate este realizată de multinaţionale, iar cealaltă jumătate de companiile româneşti. Dar cei care raportează cel mai mare profit sunt firmele româneşti:  55 mld.lei în 7 ani vs 2,5 mld. lei.

În comentarile lui, Isărescu nu a făcut această departajarea  între firmele româneşti şi companii străine.

Mai întodeauna antreprenorii români sunt arătaţi cu degetul, ca fiind vinovaţii de serviciu, însă datele arată altceva.

Iar exemplul personal al guvernatorului BNR cu afacerea lui proprie(Măr SRL- producţia şi vânzarea de vin sub brandul Casa Isărescu) arată ce se întâmplă la finalul contului de profit şi pierderi din economia românească.

Din 2009 încoace, compania lui, unde are 50% din acţiuni, a raportat o cifră de afaceri cumulată pe 6 ani de 11,93 milioane de lei, cu un profit net de 2,77 milioane de lei, adică o marjă de 23,21%. Am putea spune că Isărescu deja avea o piaţă prin funcţia şi numele lui, care deschide toate uşile şi îi este mult mai uşor să-şi vândă produsele.

La polul opus, Bergenbier S.A., cunoscutul producător de bere, a raportat numai pentru anul 2014 o pierdere de 104 milioane de lei, la afaceri de 406 milioane de lei. Rompetrol Rafinare, Petromidia, o companie care nu a mai simţit gustul profitului de nimeni nu-şi mai aminteşte de când, a raportat în 2014 o pierdere de 1.074 milioane de lei, la afaceri de 13.491 milioane de lei.

Este adevărat că antreprenorii români îşi devalizează de multe ori proprile companii şi băncile de unde au luat credite, dar cifrele sunt mult mai mari la multinaţionale în privinţa transferurilor.

Isărescu este revoltat pe bună dreptate, dar analiza lui ar trebui să se extindă mult mai adânc. Sistemul bancar nu are ce credita, pentru că multinaţionalele se creditează singure, au devenit adevărate bănci, dacă nu chiar mai puternice decât ele, deşi raportează numai pierderi, iar banii pleacă afară. Cum rezolvăm această problemă?

 

Măr SRL ( Sursa: Ministerul Finanţelor)
Cifră de afaceri(lei) Profit net(lei) Marjă de câştig(%) Număr de angajaţi
2009 755.000 258.000 34 5
2010 1100.000 620.000 56 10
2011 2198.000 393.000 18 12
2012 2680.000 470.000 17 14
2013 2330.000 549.000 23 16
2014 2870.000 483.000 16 16

 

 

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Esecul supravegherii bancare – marca Cinteza BNR – Noul Bancorex privat…Cine raspunde?

Sursa: Zf

Sistemul bancar trece astăzi prin cea mai grea perioadă de după 1990, chiar mai grea decât în anii 1996-1999, când cea mai mare bancă locală, Bancorex, a trebuit să fie salvată cu banii statului şi integrată în BCR.

Statul a cheltuit atunci 2 mld. dolari pentru a înlocui cu titluri de stat în activele Bancorex creditele acordate – mai mult sau mai puţin fraudulos – către sute de companii şi care nu au mai fost recuperate niciodată.

S-a spus atunci că administrarea de stat a fost de vină şi că doar privatizarea va aduce eficienţă în management, mai ales prin intervenţia capitalului străin. Iată însă că, astăzi, Bancorexul din ’99 este extins la nivelul întregului sistem bancar.

Nivelul creditelor neperformante a ajuns în martie 2012 la 24% din total, după ce în decembrie 2008 era la 3%. Este adevărat că astăzi a coborât la 15%, dar asta doar ca urmare a scoaterii din bilanţ a creditelor neperformante şi vânzării lor către recuperatori.

Întrebarea este: cum de un sistem privat a ajuns la un nivel al creditelor neperformante de 12 mld. euro din credite totale de 50 mld. euro?

Unde au fost eficienţa şi grija pentru banii proprii a sistemului privat, unde a fost know-how-ul străin despre care s-a vorbit atât de mult că va fi salvator în acest sector pentru România?

Puţini recunosc situaţia dramatică a sistemului bancar de astăzi. Se pune capac peste frământările din bănci, peste blocarea pur şi simplu a resurselor externe care ar trebui să irige economia românească aflată în mare nevoie de finanţare.

Este un eşec atât al sistemului, cât şi al supravegherii, ca din decembrie 2008 până în august 2015 creditarea să scadă de la un sold de 51 mld. euro la unul de 48 mld. euro, în condiţiile în care România este de mult printre ultimele ţări din Europa la intermedierea bancară.

Sunt şapte ani de acum de când băncile trăiesc numai din reînnoiri de linii de finanţare şi îşi amintesc practicile din anii ’90 când pur şi simplu mutau banii populaţiei în titluri de stat, ignorând creditarea privată. Mai mult, dacă nu ar fi intervenţia statului prin programul Prima casă, scăderea soldului creditelor se duce de la 51 mld. euro în 2008 la 44 mld. euro!

„Deleveraging“. Iată că s-a găsit şi un nume „trendy“ pentru acest fenomen, care înseamnă de fapt că în economie canalele pe care ar trebui să circule bani seacă de la o zi la alta.

Şi asta în condiţiile în care de şapte ani se pompează cu nemiluita bani în sistemul financiar internaţional de către băncile centrale, la dobânzi de zero la sută sau negative despre care nu se mai poate spune că sunt dobânzi, ci pur şi simplu cadouri făcute de băncile centrale băncilor comerciale pentru ca acestea să meargă mai departe cu banii în economia reală.

Cu toată incompetenţa şi neglijenţa de care au dat dovadă acordând creditele la care un sfert din volum trebuie şters pentru că nu va mai fi niciodată recuperat, există resurse încă în sistem ca doi bancheri să fie plătiţi astăzi în România cu peste un milion de euro pe an, conform informaţiilor de la Autoritatea Bancară Europeană.

Ani de zile s-a spus că România trebuie să atragă bănci străine pentru că nu are destulă economisire locală, dar azi creditele reprezintă doar 94% din totalul depozitelor.

Situaţia îi afectează cel mai mult pe antreprenorii locali, care s-au trezit cu tăierea liniilor de finanţare şi cu refuzul de a prelungi resursele financiare pentru proiecte de investiţii. Mai ales că aceştia sunt dublu îndatoraţi faţă de multinaţionale, aşa cum reiese din analiza spre exemplu a primilor 100 de jucători din economie.

Este greu de înţeles cum, într-o economie care are nevoie de investiţii ca de aer, băncile nu găsesc proiecte rentabile. Îmbunătăţirea indicatorilor de profitabilitate ai companiilor locale – prin scăderea CAS şi scăderea TVA la alimente care a dus la majorarea consumului – se vede că nu este de folos.

Soldul creditelor acordate companiilor, în lei şi euro, era de 99 mld. lei în echivalent, în ianuarie 2009, pentru ca în iulie 2015 să fie la 105 mld. lei, ceea ce în euro înseamnă practic o scădere.

Ordinul este clar: ieşiţi de pe România, curăţaţi ce se mai poate curăţa, înlocuiţi în portofoliu ce se poate înlocui, mergeţi pe garanţia statului. Lipsa de angajament pentru dezvoltarea economiei locale este evidentă.

Din păcate, oamenii care conduc astăzi sistemul bancar, deşi ştiu cât de gravă este situaţia şi că într-o economie precum cea a României, care caută să se modernizeze, care are nevoie de tehnologie, unde companiile locale sunt chiar în etapa în care au un necesar de capital pentru echipamente, pentru utilaje, nu au de unde să se finanţeze, tac.

Saltul înainte de care are nevoie economia românească pentru o creştere economică de tip chinezesc, de peste 7% pe an, nu se poate face fără masivă finanţare. Un exemplu recent al unei companii din nordul ţării, Romcab, profilată pe export, care a apelat la o bancă din est pentru un credit de 15 mil. euro, arată blocajul cu care se confruntă jucătorii locali în negocierile cu băncile.

În 1999, când Ziarul Financiar era la început, BNP Dresdner Bank a înfiinţat o sucursală la Bucureşti, unde şi-a trimis un bancher din Londra. Erau ani  în care banii băncilor mergeau în primul rând în titluri de stat, iar bancherul de la Londra a spus uimit atunci pentru Ziarul Financiar: „Eu ştiu că băncile trebuie să alerge după clienţi, dar aici în România toţi bancherii se miră când le spun asta“.

Era o problemă de atitudine de fapt atunci, iar astăzi, din păcate, vedem că rădăcinile acestui comportament faţă de client au rămas.

Am avertizat în 2009 şi 2010 că majorarea dobânzilor va crea un val de credite neperformante, iar unele bănci mari din România acceptă abia acum că pur şi simplu clienţii nu mai pot plăti ratele şi propun diverse programe de rate reduse.

Cam târziu. Oamenii au fost sufocaţi deja şi au depus armele, dovadă fiind cei 800.000 de clienţi care au întârziat peste 90 de zile cu plata ratelor. Când unu din patru clienţi persoane fizice nu îşi mai poate plăti rata la bancă e o problemă de sistem şi de politică bancară. Nu mai e vorba de erori sau derapaje ale departamentelor de risc.

Bancherii se plâng că nu sunt iubiţi şi că rolul lor de intermediari financiari nu este înţeles. Dar care rol de intermediar financiar, când tocmai acest rol devine din ce în ce mai redus în economia românească în ultimii şapte ani?

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Ciolan – proprietarul Ambient si-a facut afacerea…varza

Sursa:Zf

Distribuitorul de materiale de construcţii şi bricolaj Ambient Sibiu, una dintre cele mai puternice afaceri antreprenoriale din acest sector, construită de Ioan Ciolan, şi-a cerut intrarea în insolvenţă. Compania a înregistrat anul trecut un declin de 20% al vânzărilor, care au coborât sub 500 mil. lei.

Compania a trecut pe pierderi, cu un rezultat negativ de 32 mil. lei, de la un profit de 37 mil. lei în anul anterior, potrivit datelor raportate la Finanţe.

Businessul Ambient, fondat de Ciolan la începutul anilor ’90, a trecut printr-un amplu proces de restructurare în ultimii ani, care a implicat diverse mă­suri pentru reducerea gradului de îndatorare. Anul trecut, Ciolan şi-a diminuat participaţia deţinută în cadrul Ambient la 70%, după ce a cedat un pachet de acţiuni unui fond de investiţii controlat de BCR, în schimbul stingerii unei creanţe de circa 4,5 mil. euro.

Reţeaua Ambient, concentrată pre­ponderent în zona Transilvaniei, nu­mă­ră 12 unităţi în prezent.

După ani de supremaţie a jucătorilor străini, piaţa locală de bricolaj şi distribuţie de materiale de construcţii este dominată în prezent de alte două businessuri antreprenoriale locale – Dede­man Bacău şi Arabesque Galaţi.

 

Tagged , , , , , ,

Minciuna si frivolitatea lumii politice

Sursa: Zf.ro

Fără să fie o premieră, pentru că de mai mulţi ani numeroase discursuri publice suferă degradări semnificative din cauza abuzului de minciuni şi frivolităţi, vedem cum dezbaterea legată de proiectul de lege privind Comitetul de Macrostabilitate a alunecat în acest sens rău de tot. Pe panta degradării, desigur.

Să judecăm. Am intrat deja în a doua săptămână de când un proiect de lege elaborat de Guvern – vizând înfiinţarea în România a unui Comitet care să asigure „coordonarea în domeniul supravegherii sistemului financiar naţional, prin stabilirea politicii macroprudenţiale“ – a stârnit dezbateri înfocate. Totul plecând de la o stipulaţie: aceea că onorabilul Comitet – ce va fi condus de un Consiliu din care vor face parte guvernatorul BNR, prim-viceguvernatorul, doi viceguver­natori şi econo­mistul şef al BNR, preşedintele şi prim-vicepre­şedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară şi doi reprezentanţi ai Guvernului desemnaţi de premier – îl va avea ca preşedinte pe guvernatorul Băncii Naţionale. Fapt asociat cu închipuirile unor cunoscuţi analişti, care, fără să fi citit proiectul de lege, au comentat public ce au auzit prin „telefonul fără fir“. Şi anume: 1) că respectivul Comitet va emite „recomandări obligatorii“ pentru Guvern; 2) şi că, în consecinţă, guvernatorul Mugur Isărescu va fi „deasupra Guvernului“.

De aici, de la aceste afirmaţii neadevărate, a început nebunia. Alţi analişti şi comentatori, cărora li s-au adăugat oameni politici din partide parlamentare, unii deţinând funcţii la vârf, care de asemenea n-au citit proiectul de lege, dar au auzit ce au comentat alţii, s-au aruncat în vâltoarea acestei înfocate dezbateri. Şi astfel publicul, îndeobşte derutat şi confuzat, a aflat că:

  • guvernatorul BNR va putea cenzura iniţiativele incomode ale Guvernului, precum mult disputatul cod fiscal;
  • înfiinţarea acestui comitet „reprezintă o încercare transparentă de subminare a suveranităţii naţionale“;
  • „se pare că acest Comitet preia conducerea şi nu numai că poate împiedica, dar poate să impună decizii Guvernului“;
  • „un monstru juridic precum acest Comitet Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială denaturează grav sistemul instituţional democratic românesc, deoarece respectivul Consiliu devine un organism deasupra acţiunii şi controlului puterii legislative, ceea ce nu poate fi acceptat“;
  • „nu pot nouă oameni, cât ar fi de buni şi de bine intenţionaţi, să decidă tot, deasupra Guvernului, deasupra Parlamentului“…

Vă propun să citiţi cu atenţie proiectul de lege. Este publicat şi pe site-ul BNR. Şi vă veţi convinge că niciuna dintre aceste afirmaţii greu de calificat nu există în acest document.

În acest caz, dacă oameni ei înşişi buni şi bine intenţionaţi, unii având responsabilităţi importante în mari partide parlamentare, au făcut în spaţiul public astfel de afirmaţii fără nicio legătură cu prevederile proiectului de lege, explicaţia nu poate fi decât una singură: s-au lăsat înşelaţi de cei care s-au grăbit să intoxice opinia publică. Unii inventând pur şi simplu stipulaţii pe care legea nu le cuprinde. Alţii, creduli, au umflat afirmaţiile celor dintâi. Şi aşa a pornit „telefonul fără fir“.

Ce remarc? Un şir modest de minciuni – şi probabil că sunt minciuni din moment ce analişti care au citit ceva în proiectul de lege spun cu totul altceva în comentarii făcute la TV, la radio ori scrise în ziare şi mai cu seamă pe bloguri. Şi un şir lung de frivolităţi – pentru că nu cred că există un alt cuvânt mai potrivit care să definească discursurile lipsite de seriozitate şi, în ultimă instanţă, de temeinicie născute din prestaţia uşuratică a unor analişti (aşa îşi spun ei) ce vorbesc cu dezinvoltură despre un document (proiectul de lege privind Comitetul de Macrostabilitate) pe care nici nu l-au citit şi nici nu ştiu nimic despre cum s-a născut acest document, care îi sunt rădăcinile şi care îi sunt cu adevărat scopurile. Dar îl „analizează“;  de fapt, îl înfierează. Au prins câte un crâmpei de informaţie din discursurile altora (nici ei bine documentaţi) şi încearcă să reconstituie întregul univers al proiectului de lege din cioburi exprimând puţina lor imaginaţie. Numai aşa s-a putut ajunge la o frază, pe care am citit-o marţi într-un comentariu al domnului Dan Coste, a cărei explicaţie e imposibil de dat. Citez: „Comitetul acela stupid de macrostabilitate (că de ce nu-şi fac şmecherii respectivi o fundaţie, dacă tot vor să aibă păreri?), care a stârnit controverse cu duiumul“…

Mult mai departe cu închipuirea ajunge însă profesorul Radu Golban, care scrie: „În timp ce întreaga lume fuge de Statul Islamic, liderii de la Bucureşti au adoptat prin înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprundeţială un model de guvernare al înţelepţilor de pe Lipscani din templul economiei, cunoscut doar în statele teocratice“… Domnul Golban nu se dezminte. Aşa cum singur se prezintă, s-a născut la Timişoara, a emigrat în Germania în 1988, dobândind cetăţenia germană, apoi s-a stabilit în Elveţia. Publicul din ţara noastră îl cunoaşte din câteva dezbateri televizate, în care a vorbit despre o datorie istorică a Germaniei către România, pe care domnia sa ar fi descoperit-o în arhivele Băncii Reglementelor Internaţionale de la Basel. A tot povestit şi repovestit propria versiune a datoriei Germaniei faţă de România, deşi la Banca Naţională s-a întâlnit cu guvernatorul şi cu alţi specialişti, i s-au arătat documente şi i s-au dat explicaţii detaliate. Mai mult, Banca Naţională a organizat şi o dezbatere comună cu Academia Română, în care a fost analizată detaliat această problemă. Domnul Golban nu a renunţat însă la versiunea domniei-sale. Ceea ce mă face să cred că nu va renunţa nici la versiunea privind Comitetul de Macroprudenţialitate.

Adevărul însă nu are nimic comun cu astfel de născociri. Şi, mai ales, Comitetul în cauză nu se va ocupa cu „supravegherea a orice“ , cum am citit ieri într-un comentariu din www.ziarulnatiunea.ro. Un lucru e cert: Comitetului de Macrostabilitate îi revin 11 atribuţii, toate subordonate unui obiectiv fundamental: „salvgardarea stabilităţii financiare“. Având dreptul să emită recomandări adresate BNR şi ASF, dar şi Guvernului. Interesant de observat că în ceea ce priveşte Guvernul, recomandările vor fi emise în vederea iniţierii, în condiţiile legii, a unor proiecte legislative în scopul menţinerii stabilităţii financiare. Dar toate cele trei autorităţi, către care se vor îndrepta astfel de recomandări, vor fi obligate fie să dea curs recomandărilor, fie… să comunice Comitetului motivele pentru care nu consideră aplicabilă recomandarea. De unde, atunci, ideea cu supraguvernul?

Apropo de afirmaţia profesorului Golban, care scrie că modelul Comitetului de Macrostabilitate ar fi cunoscut doar în state teocratice, merită să subliniez apăsat că şi modelul, şi rădăcinile lui sunt europene. Iar către un astfel de model au condus lecţiile crizei. În Uniunea Europeană sunt 28 de state. Dintre ele, în 24 de state astfel de Comitete funcţionează deja. Numai în patru state, între care şi România, lucrurile nu sunt încă finalizate. Sunt însă deja elaborate proiectele de lege. Voi remarca, de asemenea, că în fiecare dintre cele 28 de state ale Uniunii Europene modelul a căpătat anumite particularităţi, fiind astfel adaptat specificului organizării supravegherii financiare dintr-o ţară sau alta. Dar pretutindeni băncii centrale îi revine un rol extrem de important.

În 13 state (Belgia, Cipru, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Malta, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit) Comitetul funcţionează în cadrul băncii centrale. În două state (Finlanda şi Suedia) îşi are baza în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară. Iar alte 13 ţări (Austria, Bulgaria, Croaţia, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Polonia, Slovenia, Spania şi România) au optat pentru Comitete care să funcţioneze separat, reunind însă specialişti din banca centrală, ASF şi Guvern. În ceea ce priveşte preşedinţia, în Germania bunăoară revine Ministerului de Finanţe, dar guvernatorul are drept de veto. La fel în Franţa, însă numai guvernatorul băncii centrale are puterea de a propune activarea de măsuri. În celelalte ţări, preşedinţia revine băncii centrale.

Dincolo de graniţele Uniunii Europene, în Elveţia, ţara care l-a adoptat pe domnul Golban, banca centrală, Autoritatea de Supraveghere şi Guvernul colaborează deja pentru  întărirea stabilităţii financiare, tendinţa fiind înfiinţarea unui Comitet Naţional.

Şi dacă acesta este adevărul, în ce scop opinia publică din România este informată că modelul Comitetului de Macrostabilitate, în curs de formare, ar fi un monstru cunoscut doar în state teocratice?

Tagged , , , , , , , , , ,

Petre Ion și fiica lui Dan Voiculescu

În septembrie 2003, același interval temporal în care Petre Ion derula afaceri în asociere cu familia Udrea-Cocoș, acesta intra într-o afacere, “Romsturio SRL”, în care printre asociați se numărase până la acel moment și Corina Mirela Voiculescu (n.r. Corina este una din fiicele lui Dan Voiculescu, mai puțin aflată în lumina reflectoarelor decât sora ei Camelia. Întocmai ca în cazul firmei Danei Năstase, în clipa în care Corina Voiculescu (împreună cu alți acționari) își făcea exitul alături de ceilalți parteneri, pășeau în firmă ca noi asociați Rușan Gheorghe (familia Rușan exploatează luciurile de apă Oltina și Dunăreni în Dobrogea), Gheorghe Negrea și Petre Ion (toți trei au fost reprezentați în cadrul tranzacției de același avocat).

De precizat e că printre asociații Cameliei Voiculescu în afacerea cu “sturioni”, s-au aflat Bogdan Gabriel Neidoni și Alexandru Cristian Neidoni.

Bogdan Gabriel Neidoni e un personaj care o vreme a ocupat funcția politică de Director și mai apoi de Director Adjunct al Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine în guvernul Emil Boc, în perioada când Nokia a decis să renunțe la investiția din România. Ulterior a fost pus director la compania de stat Teletrans S.A.. Neidoni Gabriel Bogdan, (despre care ZF titra în 2011 că e un “no name” pe harta comunității de business, întrebându-se cum a fost pus într-o funcție de înaltă responsabilitatea precum cea de promovare a investițiilor străine) e cel care i-a vândut la începutul anilor 2000 Corinei Voiculescu 5% din afacerea cu sturioni.

Alexandru Cristian Neidoni a fost numit Consul Onorific al României în Principatul Lichtenstein în toamna lui 2013 (de Guvernul Ponta II, în mandatul lui Titus Corlățean la MAE. Linkul este http://bern.mae.ro/node/1083 ). Nu există multe date despre Consulul Alexandru Cristian Neidoni, cu excepția faptului că a reprezentat-o pe Corina Voiculescu în 2003, în tranzacția prin care firma “Romsturio SRL” a ajuns la Gheorghe Rușan, Gheorghe Negrea și Petre Ion.

Mai jos puteți consulta lista consulilor diferitelor țări în Lichtensein:

30_Oktober_2013_Liste_Kons__Corps__englisch__Internetversion

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Pierderi de 12 ori mai mari decat in 2013-Alfa Bank

Sursa: Zf

Alpha Bank a înregistrat anul trecut în România pierderi înainte de taxe în valoare de 58,5 milioane de euro, de aproape 12 ori mai mari comparativ cu 2013, potrivit datelor publicate joi de instituţia financiară elenă.

În 2013, Alpha Bank a înregistrat pierderi înainte de taxe de 4,7 milioane de euro.

Rata creditelor neperformante era la sfârşitul anului de 15,3%, uşor peste nivelul de 15,1% din primele nouă luni. La finele anului 2013, rata creditelor neperformante era de 14,4%.

Soldul creditelor a scăzut cu 0,2% comparativ cu anul anterior, la 2,92 miliarde de euro, fiind în uşor declin şi de la nivelul de 2,93 miliarde de euro de la sfârşitul trimestrului al treilea.

Alpha Bank avea la sfârşitul anului 2014 o cotă de 5,9% pe piaţa creditelor din România.

Din totalul împrumuturilor, creditele ipotecare erau la sfârşitul lunii decembrie în valoare de 883 milioane de euro, cele de consum de 289 milioane de euro, iar cele pentru companii de 1,75 miliarde de euro.

Portofoliul depozitelor a crescut cu 19,3% comparativ cu 2013, la 1,7 miliarde de euro. La nouă luni, depozitele erau în valoare de 1,55 miliarde de euro.

Alpha Bank are în România 149 de sucursale şi 2046 de angajaţi.

La nivel de grup, Alpha Bank a înregistrat în 2014 pierderi după taxe în valoare de 329,7 milioane de euro, după un rezultat negativ de 2,9 miliarde de euro în 2013.

Tagged , , , , , , , ,

De ce tac ?!

Sursa: Nasul Tv

Cazul incredibil al numarului 3 din DNA Central, procurorul Danut Volintiru, a carui nevasta este notar in Gorj si incaseaza bani de la Ciurel – seful CEO, miliarde de lei, in timp ce Ciurel este anchetat de catre DNA iar Sova este la un pas de arestare a fost evitat de catre aproape toata presa si, ciudat, de catre intreaga clasa politica.

Alaltaieri, in afara de NASUL TV, Cartianu FB si Turcescu FB, doar EVZ, Curierul National si Ziare.com au publicat factura de peste 5,5 miliarde lei incasata de nevasta ditamai procurorului Volintiru taman de la cel cercetat de DNA-ul unde procurorul este ditamai seful, al treilea dupa Kovesi.

Am facut o lista cu toti cei care tac, in mod extrem de suspect, la unul dintre cele mai zguduitoare subiecte de presa din 2015. Bravo colegului Narcis Daju de la Gorjnews, “nasul” bombei de presa!

DE CE TAC ?

1. Kovesi – sefa DNA si a lui Volintiru, femeia care aresteaza tot in Romania si nu se teme de nimic.

2. De ce tac Hotnews si Dan Tapalaga, expertii nr.1 din presa pe institutia DNA?

3. De ce tace Traian Basescu, el avind doua motive grele sa nu taca?! Pai Volintiru a fost propus la DNA de catre Ponta, in urma celebrului blat politic, Basescu fiind cel care a semnat decretul. Si doi, Procurorul General Nitu il ancheteaza pe Basescu pentru un fis-fis, vrajeala cu Firea “santajata”.

4. De ce tace Udrea, avind in vedere ca tocmai ea a sustinut prima ca DNA este sub pulanul lui Coldea-SRI ?!

5. De ce tace Catalin Tolontan? El este un ziarist care nu doar ca a monitorizat activitatea unor procurori dar i-a luat celebrul interviu lui Geoana in Gazeta Sporturilor, in 3 decembrie 2009, in care acesta spunea ca o va schimba pe Kovesi din functia de Procuror general (cu 3 zile inainte de noaptea cu “Mihaela, Dragostea mea”).

6. In sfirsit, de ce tac ANI si CSM, care alteori se autosesizeaza pe cite-o pirlita de nevasta de parlamentar sau CSM-ul care a reactionat fulminant cind Basescu l-a piscat de nas pe Nitu, Procurorul general?

7. De ce tace Klaus Iohannis?! Pentru mine nu e o enigma, e clar o strategie. Desi, in asemenea caz flagrant, Presedintia ar trebui sa dea macar un comunicat!

Mai exista o categorie de “TACUTI” dar aici avem unele explicatii:

1. Adevarul, Prima Tv si mogulul Cristian Burci tac rau de tot fiindca Adevarul Holding are datorii de 100 de milioane de euro, Prima Tv tocmai a luat o amenda uriasa si inexplicabila marimea amenzii, de 2 Miliarde, din partea CNA, iar mogulul Burci tocmai a fost dus cu “insotitori” la Curtea de Apel in dosarul “Mita pentru PSD”, in calitate de martor.

2. De ce tace marele Cristian Tudor Popescu?! La pachet cu Mediafax, Gandul, Ziarul Financiar?! Pai nu e mogulul Adrian Sarbu retinut pentru 30 de zile in beciurile Politiei Capitalei pentru acuzatii grave?!

3. Nu urmaresc Antenele si nici nu citesc Jurnalul National, deci nu stiu daca tac desi banuiesc ca da, ca doar tatucul lor e legat pentru 10 ani !

4. De ce tac liderii Opozitiei, Domnisoara Gorghiu sau Marele Buldog Blaga?! Pai ori de frica, ori de blat, alta scuza nu au la un asemenea subiect bomba!

5. De ce tace Adrian Nastase, tocmai la procurorul prins cu cel mai mare conflict de interese din istorie, dar taman procurorul care l-a bagat la zdup?! Pai Bombo e terminat de frica (stie ce scheleti are in dulap) si cred ca si-a facut rost de oarece protectie in schimbul tacerii si al miilor de simpozioane pe care le va organiza in urmatorii ani.

Concluzie.

Oameni buni si normali, oare nu vedeti ca, desi sint in tabere opuse personajele si organele de mai sus, unele chiar in tabara neutrilor, cam prea TAC TOTI ?!

Tacerea asta e suspecta si ma pune pe ginduri. Ceva se intimpla si nu e de bine. Ne cam indreptam spre o Romanie “militarizata” si “disciplinata” in care in fiecare dimineata niste “insi” stabilesc ce are voie sa se vorbeasca sau sa se scrie in Romania!

Cit timp vom rezista si exista, va asigur ca NASUL TV nu pune botul la asa ceva si ma bucur ca Savin, Alexa, Cartianu, Turcescu au apreluat si comentat acest subiect greu!

Sa fiti iubiti!
Radu Moraru

P.S.
Evident ca RTV-Ghita sau Lavinia Sandru-Realitatea, nu se pot ocupa de un asemenea subiect bomba, au alte treburi, grele de tot!
Putini am mai ramas fratilor, mult prea putini pentru o tara atit de mare! Dar cine stie, poate ca noi astia putini, dar buni si neincovoiati, vom schimba Romania! Curaj Romania! Arata ca poti!

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,