Monthly Archives: July 2015

22 July 2015
News

Cine plateste domnilor procurori?

Sursa: Adevarul

Daniela Tarau

Buzoianca Daniela Tarău a făcut puşcărie, nevinovată, ca urmare a unui şir de erori judiciare care au început în anul 2000. Ancheta a fost instrumentată de celebrul procuror sinucigaş Cristian Panait. După 15 ani de procese, la CEDO şi în ţară, femeia a obţinut recunoaşterea erorii judiciare. Acum îşi dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc, la Academia de Poliţie.

Într-un interviu publicat de APADOR – CH, Daniela Tarău povesteşte viaţa dincolo de gratii şi cum a fost după ce a ieşit din închisoare, stigmatizată permanent pentru o faptă pe care nu a comis-o şi fără să fie crezută pe cuvânt chiar de propria familie.   Potrivit apador.org, povestea a început în vara lui 2000, când Daniela Tarău, originară din Buzău, îşi căuta de lucru în Bucureşti. A aflat dintr-un anunţ la un ziar că o firmă recruta forţă de muncă pentru străinătate.

Dalil Exim M&M Dim SRL nu avea niciun contract cu companii din afară, iar numele îl copiase de la o altă firmă, care se ocupa cu plasarea forţei de muncă în străinătate. Era, de fapt, o ţeapă.    Dar femeia nu avea de unde să ştie asta. Ea şi alţi aproximativ 70 de oameni care au mers de bună credinţă ca să-şi depună dosarele la firmă şi să ajungă să muncească în Israel. A fost angajată de probă, ca secretară, la firma care, de fapt, îi inducea în eroare pe oameni. O chitanţă de mână prin care îşi asuma calitatea de intermediar între o femeie şi asociatul firmei a trimis-o după gratii.

”Ei mi-au propus să lucrez la ei să fac secretariat. Ştiam să lucrez pe calculator, corespundeam unui profil căutat de ei ca secretară. Colaborarea mea cu ei a fost extrem de scurtă, cam trei săptămâni în luna iunie 2000. Apoi am făcut o criză de fiere şi m-am internat în spital, unde pe 7 iulie am fost operată. Au urmat opt luni de convalescenţă petrecute la ţară la ai mei. În asta constă fapta mea, 3 săptămâni cât am lucrat ca secretară. Nu făceam aproape nimic, le explicam oamenilor ce face firma. Facturile şi chitanţele le tăia un asociat care şi-a şi asumat ulterior fapta integral. Eu nu am semnat nimic, nu am luat niciun ban, nici măcar salariu, că eram în perioada de probă”, a declarat Daniela Tarău pentru apador.org.

Astfel, în februarie 2001, Daniela Tarău, 43 de ani, a fost acuzată de înşelăciune şi arestată preventiv.  ”Locotenent Cristina Iorga mi-a explicat de ce sunt acuzată, că sunt dată în urmărire locală din august 2000. Dar pe mine nu mă căutase nimeni. Citaţia fusese emisă ca martor abia în ianuarie 2001. Mi-a luat probe de scris, nu mi s-a adus la cunoştinţă nimic, am aflat şi eu seara când s-a emis ordonanţa de reţinere.

M-a întrebat despre firmă, despre rolul meu, al celorlalţi, ce am făcut eu acolo. Am scris ce am făcut, ce n-am făcut, că m-am îmbolnăvit şi tot restul. Seara au emis ordonanţă de reţinere. Toată ziua l-au căutat pe procurorul Cristi Panait la telefon, l-au găsit şi într-un târziu a venit şi un avocat, Gabriel Stoian, din oficiu, a citit declaraţia mea a semnat-o şi a plecat.  Mi-a zis  “băi, n-au ce să-ţi facă, mâine eşti acasă”, a povestit buzoianca. A stat în arest timp de 1 an şi 9 luni, timp în care a fost condamnată la 3 ani şi 3 luni cu executare, în procesul de fond, apoi la 3 ani şi 3 luni cu suspendare, în recurs.    ”Acum 15 ani nu puteai suna nicăieri. Aveai dreptul să suni numai după ce erai trimis în judecată. Grele sunt primele 3-4 luni.

Depinde de cât eşti de tare, ce grad de rezistenţă ai sau de adaptabilitate, şi de cât de mult crezi în tine. Am văzut documentele multora – aşa devii specialist în drept – nu erau vinovate, dar au cedat. Dacă nu crezi în tine nu mai poţi să crezi în nimic acolo. Am văzut şi tentative de suicid, şi automutilări. Am văzut atât de multe lucruri încât cred că nu ar putea să mă mai sperie nimic pe lumea asta”, a relatat Daniela Tarău.

A fost eliberată în noiembrie 2002, ca urmare a acceptării unui recurs făcut la măsura arestării preventive. Ulterior, cu ajutorul APADOR-CH, s-a plâns la CEDO pentru durata excesivă a arestării şi pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Ea şi-a susţinut mereu nevinovăţia, şi a cerut audierea mai multor martori, drept ce i-a fost refuzat de toate instanţele.

CEDO i-a dat câştig de cauză în 2009, iar în 2010 a început rejudecarea cazului ei. După o rejudecare care a durat mai bine de patru ani, în martie 2015, instanţa a dat decizia finală şi definitivă, Daniela Tarău fiind găsită nevinovată de faptele pentru care fusese acuzată, arestată şi condamnată.   Acum îşi dă doctoratul în sistemul penitenciar românesc, la Academia de Poliţie. E o luptătoare, chiar dacă e un nimeni, aşa cum îi place ei să spună. O anonimă intrată din greşeală în malaxorul justiţiei române şi îngropată în acte pe care nimeni n-a vrut să le citească la timp.

Tagged , , , , , ,
21 July 2015
News

Cand sari ca boul in Vuitton

Sursa: Evz

Ceasurile de fițe, stilourile de marcă, imobilele și mașinile de lux ale unui director din Primăria Capitalei au atras atenția DNA. Fostul director al Direcției Generale Infrastructură și Servicii Publice din cadrul Primăriei București, Mădălin Dumitru, a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru mai multe fapte de corupție. Mai multe discuții cu soția sa au ajuns probe cheie în anchetă. Soția acestuia, Cristina, îi reproșa că achizițiile de firmă au atras atenția asupra sa.

„Dacă ai sărit ca boul din Loius Vouiton, primele discuții pe care le-ai avut tu la Primărie și pe care le-ai uitat în ultima vreme, la ce se refereau? Să nu veniți cu mărci. Da? Să nu vă afișați, da? Ce ți-am zis eu? Că te duci să te dai în spectacol și să te întrebe lumea: «De ce?», cum l-au întrebat pe nu știu cine de ceasul pe care îl poartă în emisiune,” suna reproșul soției. „Și la cât de deșteaptă erai, puteai să-mi spui: «Bine mă, bine că ți-ai făcut fetișul ăsta, dar părerea mea e să nu te duci cu ea la muncă»”, îi replica directorul. Acasă la Dumitru, procurorii DNA au descoperit o comoară: 8 ceasuri și stilouri mărcile Longines, Ulisse Nardin și Mont Blanc.

„Am iubit Touareg-ul!”

Pasionat de autoturisme, el a primit de la mai multe societăți, mașini în folosință gratuită sau la prețuri mici. „Am zis eu ceva de Polo vreodată? Nu. Am zis eu ceva de Passat vreodată? Nu. Am iubit Touareg-ul? Da. Am… Nu mi-a plăcut Mitsubishi. Ți-am spus că nu-mi place ca mașină. După aceea, după ce l-ai luat, am zis, ce am zis? … Să trecem peste Mitsubishi. Ce a urmat? Am zis ceva când ai luat ML-ul? Nu. Am zis ceva când ai luat E-ul? Nu. Nu poți să-mi reproșezi că încercam să te aduc cu picioarele pe pământ”, se văita Cristina.

Imperiul imobiliar

Femeia era nemulțumită că soțul său devenise extravagant prin luxul afișat, în timp ce Dumitru se plângea că făcuse un adevărat imperiu imobiliar singur. „Ce-ai făcut tu cu toate casele pe care le-am luat? Nimic. De ce?… Care închiriere, că și tot ce s-a închiriat, le-am închiriat eu. Eu le-am luat, eu le-am făcut, eu le-am închiriat”, spunea Mădălin. Cristina îi reproșa că tot ce a făcut a fost pentru bani: „Acum stai și le numeri pe toate de nu îți ajung degetele de la o mână. Și? Și îmi spui că era fabulos între noi. Era …..!”.

„Păi nu, aș putea continua, că pe fondul la chestia asta, am sărit ca boul din magazinul Loius Vouiton, că nu-mi iau nu știu, rahat de nu știu ce. Am sărit ca boul din nu știu ce hotel din Ungaria, să sar în nu știu care alt hotel”, spunea Mădălin.

Mită de la Tehnologica Radion

Dumitru a fost acuzat că a primit, în ultimii 5 ani, mai multe foloase necuvenite – lucrări de renovare/amenajare la imobile, bunuri electrocasnice- de la reprezentanții Tehnologica Radion, firmă care avea mai multe contracte cu Primăria Capitalei.

Dumitru: A început să mi se facă dor de tine! Costel, vroiam să te întreb un lucru: Pentru punerea în funcțiune a șantierului din Pipera, când putem să facem o punere în funcțiune, o trecere în revistă? Să stabilești pe cineva care să meargă și să parcurgă pasul ăsta pe acolo… Să vedem. Mai punem brivițul, un colțișor, o bordură, o pavea.

Costel Iacob, angajat Tehnologica Radion: Da, da, da. Dumitru: O să vă dea cineva cheia de acolo…

Angajat Tehnologica: Trebuie să-i cumpăr vas WC suspendat cu draci, cu laci, aplică la oglindă, baterie de lavoar, port prosop, port hârtie. I-am făcut necesarul lui Vasile, am fost dimineață cu el la Vasile…

Șpaga i-a fost furată

Dumitru a fost acuzat că a primit de la reprezentanții firmei Elektra Invest să folosească gratuit două autoturisme special achiziționate pentru director, un BMW X6 și un Mercedes ML. În schimb, firma a primit în subcontractare lucrări la Carrefour Chitila și la Centrul Istoric. Leasing-ul la ambele mașini era plătit de Elektra. În 2009, Electra i-a vândut lui Dumitru autoturismul Mercedes ML cu suma infimă de 20.000 de lei. În 2011, cealaltă mașină, BMW-ul (foto), a fost furată, când era în posesia lui Dumitru, iar Elektra a continuat să plătească ratele la leasing.

Finisaje de 50.000 de euro

Dumitru a fost acuzat că a primit mită de la reprezentanții firmei Real Deco mai multe lucrări de finisaje/ reabilitare a unor imobile, în valoare de 50.000 de euro. În schimb, societatea a primit mai multe contracte de reabilitare a unor școli.

Angajat Real Deco, SMS către Dumitru: „Salutare Dl Mădălin, am pus bucata mică de la balustrada de la parter și balustrada de la balcon. Aș mai avea nevoie de o parte din bani să mai fac din plăți pentru că nu voi mai putea face comenzi. Dacă mă puteți ajuta vă rămân recunoscător. Vă rog, dacă veniți astă seara la casă să mă sunați și pe mine, indiferent de oră, să mai discutăm în legătură cu balustrada de la etaj. Mulțumesc”.

„Și eu trebuie să mă mișc repede”

Dumitru a fost acuzat că a primit de la reprezentanții Astaldi, în folosință gratuită, mașina Lancia Delta 1600, pentru a asigura societății derularea în bune condiții a contractului „Pasajul denivelat suprateran Basarab”. Reprezentantul Astaldi, Canino Pier Luca, a povestit la DNA că, în cadrul unei întrevederi de la sfârșitul lunii noiembrie 2010, Dumitru i-a pretins remiterea unui autoturism. Mai precis, acesta i-a spus: „Dacă vrei ca proiectul să se miște repede, atunci și eu trebuie să mă mișc repede”.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
20 July 2015
News

Strambatura lui Kovesi la discursul lui Ponta

Sursa: Gandul

Premierul Ponta a spus, la recepţia de Ziua Franţei, că apreciază ceea ce ambasadorul Saint-Paul a spus legat de statul de drept, el arătând că trebuie să lucrăm împreună, chiar dacă România este puţin în întârziere faţă de Franţa şi că “în fiecare dimineaţă ne uităm la ghilotină”, dar e un început. La eveniment a fost prezentă şi Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, care a avut o reacţie de nepreţuit în faţa afirmaţiilor premierului.

“Apreciez ceea ce aţi spus despre statul de drept, cred că trebuie să lucrăm împreună, chiar dacă în România suntem puţin în întârziere faţă de Franţa. În fiecare dimineaţă ne uităm la ghilotină, dar este întotdeauna un început”, a spus Victor Ponta, în discursul rostit la recepţia de Ziua Naţională a Franţei.

La eveniment au fost prezenţi şi Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, şi Florian Coldea, directorul adjunct al SRI. Ce reacţie au avut faţă de afirmaţiile premierului, vedeţi în înregistrarea video.

El a menţionat totodată că este sigur că România va fi, din punct de vedere economic, social, instituţional, o ţară europeană.

Ambasadorul Franţei în România, Francois Saint-Paul, a vorbit, marţi, la recepţia de Ziua Naţională a Franţei, despre faptul că nu poate exista libertate fără stat de drept, în acest sens fiind necesar un efort al tuturor instituţiilor statului.

“Nu există libertate fără stat de drept. Este valabil pentru România, la fel cum este valabil pentru oricare altă ţară. Pentru a construi un stat de drept, justiţia nu este suficientă, un efort al tuturor instituţiilor este necesar, un efort al tuturor este neceasar (…). Când vorbim de un efort al tuturor, înseamnă probabil şi să încercăm să recunoaştem şi să dăm prioritate competenţei, să dăm administraţiei uneltele pentru a se construi atrăgând competenţa. În concepţia pe care o avem, statul nu este clasa politică. Prin construirea administraţiei construim statul, este vorba de eliberarea administraţiei de politizare pentru a pune în aplicare politicile (…)”, a spus Francois Saint-Paul.

Tagged , , , , , , ,
19 July 2015
News

ISPE-firma de casa a unor functionari penali din statul roman

Sursa: Comisarul.ro

UPDATE/Constantin Jujan a renuntat la functia de director general al Complexului Energetic Hunedoara, prezentandu-si demisia in fata ministrului energiei Andrei Gerea, pe 14 iulie, informeaza presa hunedoreana. Constantin Jujan a declarat pentru “Glasul Hunedoarei” ca intarzierea primei transe din ajutorul de stat in valoare totala de 167 de milioane de lei l-a determinat sa renunte la postul de manager al CEH. Reamintim ca societatea se afla in acest moment intr-o situatie financiara extrem de dificial, fiind cu un pas in faliment.

Ponta ar fi trebuit arestat a doua zi după ce Digi24 a difuzat incredibilul material în care se spunea negru pe alb că firme din Ungaria la care acționari erau firmele din România ale lui Gruia Stoica, au grăbit falimentul Complexului Energetic Hunedoara importând cărbune rusesc din Ungaria. Gruia Stoica s-a folosit inclusiv de firma de consultanță SEXOLOGICĂ a unei unguroaice pentru a importa cărbune din Ungaria! Acum, că este în faliment, CEH va fi restructurată, grație indicațiilor date de ministrul penal Andrei Gerea, de firma personajului care are balcon comun cu Ponta, unul dintre administratorii de la ISPE, Dan Ioan Gheorghiu. Așa cum noi am scris în articolul EXPLOZIV/Ponta cu Gheorghiu, BARONUL RETEHNOLOGIZĂRILOR, ca Vâlcov cu amanta

​Ministrul Energiei Andrei Gerea a anuntat pe 10 iunie ca un consultant international se va ocupa de elaborarea planului de restructurare de la Complexul Energetic Hunedoara. Cateva zile mai tarziu, pe 16 iunie, CE Hunedoara a publicat un anunt pe SEAP pentru angajarea unui consultant prin cerere de oferta, adica pe baza de invitatii, pentru suma de 450.000 lei. Singura firma care a raspuns invitatiei, pana la termenul limita de 30 iunie, a fost ISPE (Institutul de Studii si Proiectari Energetice SA), cunoscuta ca facand parte din retea de “baieti destepti” care graviteaza in jurul premierului Victor Ponta si despre care HotNews.ro a scris in mai multe randuri. Practic, ISPE este acel “consultant international” despre care vorbea Andre Gerea. Planul de restructurare ar trebui prezentat Comisiei Europene pana la sfarsitul anului, in caz contrar CE Hunedoara urmand sa intre in lichidare.

Un mare semn de intrebare este legat de experienta ISPE in privinta elaborarii unor planuri de restructurare. Institutul este cunoscut in special pentru numeroasele contracte incheiate cu societatile energetice de stat, cele mai multe fiind pe proiectari, studii pentru proiecte de investitii, prezentari de solutii tehnice, elaborari de caiete de sarcini si consultanta tehnica.

Institutul de Studii si Proiectari Energetice SA (ISPE) are ca administratori pe Dan Ioan Gheorghiu, Virgiliu Radulescu si Viorel Gafita. Actionari la ISPE sunt Romelectro, cu 69, 19%, Dan Ioan Gheorghiu cu 9, 77, restul de actiuni fiind detinute de actionari tip lista. Unul din oamenii cheie din aceasta firma este Dan Ioan Gheorghiu, numit in 2012 consilier onorific al premierului Ponta pe domeniul energiei. Intamplator sau nu, Gheorghiu a devenit si mai apropiat de premierul Victor Ponta: vecin de apartament.

De cand a ajuns Victor Ponta premier, iar Dan Ioan Gheorghiu consilierul acestuia, ISPE a incheiat zeci de contracte banoase cu societatile energetice de stat, in special cu SC Complexul Energetic Oltenia si Transelectrica. Pe langa ISPE, a avut de castigat si Romelectro SA, firma controlata de Viorel Gafita. ISPE a incheiat contracte pe partea de studii, iar Romelectro pe partea de lucrari de infrastructura. Unul dintre cele mai importante contracte semnate in ultima perioada este cel de 78,7 milioane de euro, fara TVA, incheiat cu Hidroelectrica pentru retehnologizarea CHE Stejaru.

Prima înțelegere încheiată este cea cu Psycholucia Kft. Firma din Ungaria, înregistrată ca SRL non-profit, urma să livreze 25.000 de tone de cărbune, pentru 1,7 milioane euro plus TVA.

Psycholucia a fost înființată în 2009 și are care obiect principal de activitate consilierea psihologică pentru angajații companiilor și organizarea trainingurilor pentru sexologi.

Cu trei luni înainte de semnarea contractului cu Electrocentrale Deva, compania își adaugă în listă comercializarea de combustibili. Acționarul majoritar al companiei este Bojtor Lucia Zsuzsanna, care, potrivit asociației sexologilor din Ungaria, este sexolog acreditat.

Reporter: În 2012 compania dumneavoastră a semnat un contract cu Electrocentrale Deva pentru un import de 25.000 tone de cărbune. Ce ne puteți spune despre acest contract?

Bojtor Lucia Zsuzsanna: Nu doresc să fac vreo declarație legat de acest subiect, nu am ce să vă spun… A fost un contract de tip ad-hoc, pe care l-am îndeplinit și noi, și ei, contractul a expirat deja, nu vă pot spune altceva.

Reporter: Cum a livrat compania dumneavoastră cărbunele având în vedere că potrivit site-ul societății vă ocupați cu consiliere psihologică?

Bojtor Lucia Zsuzsanna: Credeți cum doriți, însă nu vă supărați, nu doresc să fac vreun comentariu pe acest subiect. N-am să stau să dau vreo explicație, a fost o afacere. Firma are mai multe obiecte de activitate. Nu am ce să vă declar, ne-am ocupat și de altele tipuri de afaceri, așa că vă mulțumesc, nu vă supărați, însă nu doresc să comentez nimic pe acest subiect.

Reporter: Pe domnul Victor Benga cum l-ați cunoscut?

Bojtor Lucia Zsuzsanna: Bine, vă mulțumesc… Spor la treabă!

Tot la finalul lui 2011, o altă companie maghiară, GR Carbon KFT, câștigă un contract pentru livrarea a 20.000 tone de cărbune. În ianuarie 2012, compania cedează contractul către Train Hungary Kft. Peste o lună, Electrocentrale Deva semnează un act adițional, pentru o cantitate suplimentară, de aproape 9.000 de tone. Costul total este de două milioane de euro.

Grațian Călin, director Train Hungary Kft: Am fost contactați de GR-Carbon și în calitate de transportator feroviar ni s-a subontractat acest contract de furnizare. De menționat este faptul că Train Hungary este mandatată de statul maghiar în comerț cu produse energetice.

ANAF susține că, din schimbul de informații cu Fiscul maghiar, nu au fost identificate documentele de subcontractare. Asta înseamnă că există suspiciunea că huila din Ungaria nu a ajuns în România.

Grațian Călin, director Train Hungary Kft: Nu am fost solicitați de către ANAF-ul din Ungaria și nu ni s-au solicitat documente în acest sens. Cu siguranță că există contracte semnate între această societate cu societatea noastră pentru acest obiect al contractului. Este practic imposibil de transportat pe calea ferată mai cu seamă produse energetice care sunt accizate fără a avea documente de vânzare-cumpărare sau acte de comerț.

În mai 2012, Electrocentrale Deva încheie un alt doilea contract cu Train Hungary KFT. De data aceasta, direct. Compania maghiară urma să livreze 27.000 de tone de carbune, cu prețul de 1,85 milioane euro plus TVA.

Reporter: Cum a ajuns compania dumneavoastră să livreze direct cărbune către Electrocentrale Deva?

Grațian Călin, director Train Hungary Kft: Având în vedere faptul că am livrat cărbune de la GR Carbon ni s-a solicitat o ofertă și am răspuns la acea ofertă. Urmare a acelei oferte am încheiat un contract cu Deva.

Reporter: Ne puteți spune care era surse cărbunelui?

Grațian Călin, director Train Hungary Kft: Din câte știu era din Ungaria, de proveniență din Federația Rusă.

Inspectorii fiscali spun că, în total, Train Hungary KFT ar fi livrat la Deva aproape 56.000 de tone de cărbune, pentru care a încasat 3,9 milioane de euro. Și în acest caz, inspectorii ANAF au constat că intermediarul afacerii a fost Victor Daniel Benga.

Grațian Călin, director Train Hungary Kft: Nu îl cunosc personal pe domnul Benga. A fost mandatat de către Train Hungary ca să reprezinte societatea la semnarea contractului, respectiv pentru urmărirea activității de transportator feroviar, la descărcarea mărfilor la Deva.

Potrivit Registrului Comerțului din Ungaria, Train Hungary KFT este deținută în calitate de acționar majoritar de compania românească Grampet. Corporația îi aparține omului de afaceri Gruia Stoica. Directorul Train Hungary KFT este Călin Grațian, vicepreședinte al Grampet.

În august 2012, Electrocentrale Deva încheie un al patrulea contract. De aceasta dată, cu Energo-RU Kft. Compania maghiară urma să livreze 15.000 de tone de cărbune cu prețul total de 1,1 milioane de euro plus TVA. Compania, înființată în 2009, are ca obiect de activitate principal comerțul cu combustibili. Potrivit documentelor Registrului Comerțului din Ungaria, în conducerea companiei apare cu drept de semnătură Kajuha Zoltán, care este și director economic al Train Hungary KFT, compania lui Gruia Stoica.

Reporter: Ne puteți spune dacă există o relație între Energo RU și Train Hungary KFT, respectiv Grampet? Vă întreb asta pentru că unul dintre directorii Energo Ru apare și la Train Hungary KFT.

Grațian Călin, director Train Hungary KFT: În niciun caz nu există o relație de asociere sau legată de proprietate sau de alte tipuri. Kajuha Zoltán, la care faceți referire, este contabil autorizat și ține evidență contabilă pentru mai multe societăți. Firma de care faceți vorbire, firma Energo Ru, este o firmă care transporta cărbune pentru alți clienți din Ungaria pe linia Federația Rusă.

Tot în Energo-RU Kft, Victor Daniel Benga este menționat ca director și ca acționar. De altfel, el este și cel care a semnat din partea maghiară contractul cu Electrocentrale Deva.

În acționariatul companiei apare și Bojtor Vilmos László, cetățean maghiar pus sub urmarire penală într-un dosar al DNA Oradea. El este acuzat de procurori că ar fi spălat 600.000 euro, primiți de vicepreședintele Consiliului Județean Bihor, Alexandru Iosif Francisc Kiss, de la un om de afaceri.

Principalul beneficiar al afacerii, patronul grupului Grampet, acționar în firmele maghiare, omul de afaceri Gruia Stoica a fost condamnat în martie la patru ani de închisoare cu executare într-un dosar DNA. El a fost acuzat de de cumpărare de influență, după ce i-ar fi dat avocatului Doru Boștină trei milioane de euro pentru a afla prețul cerut de CFR Marfă la licitația pentru transportul cărbunelui, organizată de Complexul Energetic Oltenia. Contractul era de peste 100 milioane de euro.

Afacerile derulate la Deva fac acum obiectul unor sesizări penale ale ministrului Energiei, Andrei Gerea.

Tagged , , , , , , , , , ,
18 July 2015
News

Din campul tactic

Sursa: Luju.ro

In general, iubesc anonimatul si, daca nu ma intreaba nimeni, incerc sa-mi pastrez parerile pentru mine. Si daca ma intreaba, la fel… Asa ca am tacut. Pana azi!

Acum am decis sa scriu pentru apararea unui interes privat: acela al cetateanului de rand, tarat prin procese fara rost care duc, eventual, doar la incapacitate generala de plata, la subminarea propriei economii lipsite de un mediu de afaceri. Acea incapacitate care va permite plata salariilor catre angajatii statului doar daca mai luam niste imprumuturi. Pe care le rambursam tot noi, platitorii de taxe mari si cu caracter regulat.

M-am hotarat cu greu, doar pentru ca justitia e si a mea, a omului obisnuit, iar revolta care ma cuprinde in fiecare zi cand intru in sala de sedinta, nu mai e de tolerat. Tot asa cum nu mai pot tolera miile de dosare cu arestati (vinovati sau nu, pe cine intereseaza?!), nici chipurile obosite ale judecatorilor ingropati sub volumele de urmarire penala ce curg la nesfarsit, nici impertinenta procurorului de sedinta care-ti serveste drept argument juridic un impenetrabil “noi consideram ca…”. In esenta, cam ca la Magnificul Sultan Suleyman Han: “Asa considera Maria-Sa”! Oricare cerinta de lamurire suplimentara se considera tupeu… Toate astea, sub justificarea de necontestat a statului de drept. Desigur, nu e clar al cui drept!

Si aici, iar depinde: dreptul judecatorului de a decide dupa ce, in liniste, analizeaza dosarul integral (si nu doar bucata trimisa de procuror, cu pretextul ca “restul se afla in arhiva”), dreptul avocatului de a pleda cu continut, nu doar de forma (dupa ce “fura” cateva cuvinte din “secretul” urmaririi penale, in doua minute, pe coltul bancii grefierului, in sala) sau dreptul inculpatului de a primi o explicatie coerenta si fundamentata juridic despre ce i se intampla.

Dar toate astea sunt doar povesti despre o lume pe cale de disparitie…

Umblu prin aceste locuri macabre denumite sali de sedinta, intr-o postura sau alta, de 21 de ani. La inceput, le-am iubit. Acum, imi vine sa plang si sa fug…

In acest aproape un sfert de secol, am invatat sa citesc pe chipul judecatorului: uneori curiozitatea, alteori solutia. In unele sali, nu mai e nevoie sa intri: citesti doar lista de sedinta afisata la intrare! Orice dezbatere e de prisos…

La fel, citesti si pe chipul procurorului: stii ca daca te priveste cu dispret, pe sub sprincene, sau te sfideaza cu un zimbet in coltul gurii, vine de undeva siguranta lui. Si mai stii ca n-are nevoie de prea multe argumente: e suficient sa deschida gura si tot ce spune s-a notat! Vai de judecatorul care indrazneste sa aiba alta opinie! Urmeaza contestatia in anulare, actiunea disciplinara, scurgerile de informatii la presa… Desigur, pe surse, asa cum ii sade bine unui “camp tactic” sa fie aranjat!

Urmarile?! Eh! Neimportante: un inculpat nefericit care sta in puscarie de sapte luni pentru ca i s-a agravat situatia in propria cale de atac, altul caruia i s-a prelungit arestul la domiciliu, desi norma de procedura este neconstitutionala, altul care a stat nevinovat in arest luni bune, unul mai norocos caruia CEDO i-a dat dreptate si acum se chinuie sa desteleneasca mintea vreunui jurist inapt sa inteleaga preeminenta dreptului extern pe plaiurile mioritice. Daca tot ne-am facut membri UE si daca tot avem o inutila Constitutie…

Si mai e ceva: sincer, nu cred in presiuni carora un profesionist nu le-ar putea face fata! Sa fim seriosi! Cine nu rezista, pleaca ! De buna voie sau nu… Altfel, se cheama ca intelege si accepta consecintele a ceea ce face. Cred, insa, in lipsa de coloana vertebrala si in lipsa de preocupare pentru un cod penal caruia unii nu-i vad rostul. Ii tot incurca…

Ceea ce ma ingrozeste cu adevarat, de exemplu, este numarul de judecatori care, timp de 6 luni, au prelungit arestul preventiv al doamnei Rarinca, fara probe si, cred, fara sa citeasca vreun cuvant; si procurorul care a intocmit rechizitoriul fara sa-si verifice competenta; si seful lui care l-a verificat si l-a semnat; si sefii sefului care au gasit de cuviinta, in loc sa-si intrebe subordonatii de sanatate, sa terfeleasca mai degraba judecatorii ce au “miscat in front” pronuntand achitarea. In plus, sa exercite mijloace procedurale care noua, muritorilor de rand, ne sunt interzise: caci daca te loveste pacatul sa declari vreo contestatie in anulare, primesti un ranjet drept in nas: de la procuror, mai intai.. Si asta tine, banuiesc, tot de drept… sau de drepturi?

In acelasi registru, depinde de care parte a baricadei te afli: daca esti avocat, trebuie sa scurtezi. N-are nimeni timp sa-ti asculte nesfarsitele peroratii despre drepturile clientului tau. Vorbesti mult si prost! Si nici nu conteaza : avocatul sau inculpatul, tot una!

Daca, insa, esti procuror, ai toate drepturile din lume: inclusiv de a retine oameni care nu raspund penal sau de a exercita cai de atac neprevazute de lege. Esti crezut din start si nu ti se pun intrebari. Nici nu se revolta nimeni, pe principiul “nu esti nebun sa retii degeaba!”. Si daca totusi esti, ce ne facem?! Cine raspunde? Cine plateste?

Pe vremuri, daca se intampla asta, te intorceai la sector sa mai inveti niste carte. Asta insa, era pe vremuri…

Azi, mai gresesc oamenii, ca volumul de munca e mare! Si lupta cu criminalii si coruptii e grea, dom’ne! Sa nu ne amestecam noi in urmarirea penala, zic! Sa lasam procurorul sa-si faca treaba! Cum o vrea el… Sau cum s-o pricepe! Cu sprijinul organelor statului fara atributii in domeniul urmaririi penale! Oricum, nu intreaba nimeni, cine ar indrazni?!

Stiu: toti gresim! Dar si toti muncim! Cred ca, in acelasi fel, toti ar trebui sa si gandim! Pentru ca nu ne-am nascut infractori. Si pentru ca n-ar trebui sa ne permitem sa zdrobim vieti doar fiindca, la un moment dat, avem niste “suspiciuni” mai mult sau mai putin rezonabile.

Orice s-ar spune despre Romania, refuz sa cred ca suntem un popor de mafioti si corupti sau ce alte etichete ni se mai pun! Doar ca, intr-o inconstienta fara margini, ne batem singuri cu pumnul in piept, ne mandrim exact cu ce ar trebui sa ascundem! Nu sub pres, ci sub probe temeinice, obtinute doar legal! Si doar dupa aceea sa vorbim!

In acest stat in care trecutul pe rosu la semafor se considera amenintare la adresa sigurantei nationale, pe cand vom fi si teroristi, domnilor “tacticieni”, specializati in diverse si nesfarsite supravegheri operative?

Si atunci?! Poate mai avem solutii! Poate mai e o sansa: sa construim puscarii! Sau sa schimbati cate ceva dumneavoastra, domnilor judecatori! Pentru ca in varful pixului, fara suparare, stau vietile oamenilor, prafuite si mutilate intre copertile unor dosare (multe si repetitive) pe care noi, avocatii, le studiem pe un colt de masa, in arhiva. Degeaba, as putea sa spun…

Si, pentru ca, in aceasta revolta fara margini si fara scuze care m-a cuprins, nu mai pot indura incalcarea suprematiei dvs pe solutii, va rog insistent, inainte sa devenim toti puscariabili: treziti-va, domnilor judecatori!!! Pentru ca restul nu poate fi tacere! Si nici treaba justitiei divine nu mai poate fi!

Tagged , , , , ,
18 July 2015
News

Vara, distracţia se mută pe PLAJA BT – Family like

plaja-bt-mamaia-2015

17 July 2015
News

Parvenire… Boala grea

Reiau fara comentarii un articol excelent  al Alicei Nastase despre astazi in campanie – madam Sucu la 40 de ani

Sursa: alice.revistatango.ro

Nu stiu exact daca ventriculele de jurnalist ale inimii mele sau atriile inimii mele de mama au dat sa faca infarct cand am dat peste pictorialul Dianei Sucu din Viva. Nu mi-am dat seama daca ziaristii care au realizat materialul “Acasa la Diana Sucu” – colegii mei, academicienii – au vrut sa faca bascalie de ea, sau lucrurile in casa Sucu sunt atat de dramatic alandala, incat nici macar pentru poza nu pot fi fatuite si prezentate intr-o lumina mai calduros-materna.

Am inlemnit cand am vazut copilasii tristi si slabuti asezati, desculti, cu picioarele incrucisate, pe podeaua goala, in vreme ce maiculita lor splendida sade cam cu spatele la ei, cu fundul care a consacrat-o sprijinit de o canapea, infofolita intr-un vesmant somptuos, de regina a unui camin chipurile demn de aratat lumii si prezentat ca model noua, cititorilor de publicatii glossy.

Si apoi, fiecare detaliu descoperit mi-a strepezit si mai tare inima, facandu-ma sa ma gandesc cu seriozitate si cu nebunie daca n-ar fi justificat sa sun, plangand, la serviciul de protectie a copiilor bogati, daca o exista asa ceva, sau, daca nu exista, sa cer sa se infiinteze unul, cat mai curand, cat e inca loc de salvare si iertare. Pentru ca am vazut, scris limpede, cu alb pe bej, sub poza copilasilor ghemuiti ca doi catei pe dusumeaua lucioasa, urmatorul text-dezvaluire: “Cu greu, Dan Matei si Petru Andrei Cristian si-au abandonat iPad-urile si au venit la cadru, dar numai dupa ce i-au smuls mamei lor promisiunea ca vor primi, la final, o ciocolata”. Si m-am gandit ca, uite, intr-o singura fraza incape o viata de mama, asa cum a fost… O viata de mama care isi lasa copiii de 4 si de 6 ani sa se joace pe iPad-uri, indelung, din moment ce abia si-au dezlipit degetelele de pe touch-screen-uri, si care-i momeste cu ciocolati, desi, la banii neamului Sucu, ar putea angaja cinci gasti Zurli care sa-i distreze copiii afara, in aer liber, iar insasi Mihaela Bilic, asistata de Carmen Bruma, ambele platite in aur si imbracate in sortzuri cu diamante, sa porunceasca unei osti de bucatari care sa gateasca doar mancaruri sanatoase, menite sa-i faca pe prunci sa creasca inalti, fericiti si sanatosi.

Insa detaliul care mi-a pus capac, descoperit in casa lui Dan Sucu, magnatul mobilei de vita nobila, latifundiarul designului interior, imparatul sofalelor de piele, dictatorul taburetilor scumpi, belferul birourilor lucioase, maharul bibliotecilor destepte, bulibasa fotoliilor confortabile, tarul noptierelor prietenoase, hanul dulapurilor incapatoare, voievodul cuierelor suple si stapanul inelelor de chei a fost acela ca, in livingul sau de lux, picioarele canapelelor scumpe stau invelite in polistiren si legate cu sfoara, intr-un mecanism de protectie si conservare pe care doar in case de oameni ridicol de cumpatati si atenti cu cele materiale l-am mai vazut.  Si iarasi m-am intrebat daca sa mi se stranga inima de mila stapanei casei, care e clar ca nu s-a aplecat niciodata de mijloc, cat s-o deranjeze privelistea – desi copiii ei locuiesc acolo, printre picioarele polistirenosate ale canapelei Mobexpert haute-couture – sau de mila colegilor mei academicieni de la Viva care fie din rautate, fie din prostie, au ales sa publice, in deschiderea mandrului lor material exclusiv, taman poza canapelei cu picioare plastifiate, langa care s-au asezat, in papucii cei scumpi, picioarele naturale ale Dianei Sucu. Diana Sucu, amfitrioana unei lumi in care, nu stiu de ce, tot ce e scump ni se arata ca fiind mai ieftin decat s-ar cuveni.

Tagged , , , , , , , , ,
16 July 2015
News

Cocos despre Ponta

Sursa: Comisarul.ro

Declarație incredibilă a lui Dorin Cocoș în fața procurorilor DNA! Ca și Sebastian Ghiță, Darius Vâlcov, Elena Udrea sau Marian Vanghelie, și Dorin Cocoș a fost chestionat de procurori despre ce relații au fost între el și Victor Ponta. Reacția lui Cocoș, de o naturalețe frustă, a provocat ilaritate: Da, domne’, i-am dat bani, că lucra la mine pe plantație! Nu-l puteam lăsa neplătit, că era un jigărit! 

Scurtă ISTORIE

Victor Ponta către Dorin Cocoș: “Da, domnu’ director! Ordonați!”
Interceptarea de mai jos, din data de 16 Iulie 2008, între Dorin Cocoș și Victor Ponta, a fost prinsă în dosarul cauzei Alro, aflat acum câțiva ani în instanță. Numărul de telefon apelat de Dorin Cocoș este cel al lui Victor Ponta. Discuția dintre cei doi are loc la două săptămâni după ce procurorul obținuse la de Curtea Supremă de Justiție autorizația de incerceptare. Iar totul a fost declasificat după două luni.
Victor Ponta se afla în acea zi la Sibiu unde urma să participe la Raliul Sibiului. Victor Ponta- copilot, Edwin Keleti- pilot în Echipajul 99, așa cum arată referințele din acea dată despre Raliul Sibiului.

Din discuție reiese că Dorin Cocoș avea de rezolvat “o chestie” cu “asociatul” lui Victor Ponta care se afla în acea zi în Austria, chestie cu care până atunci asociatul lui Ponta nu fusese de acord, motiv pentru care chiar îl înjurase pe Victor Ponta.
“Asociatului” lui Ponta “din nou i s-a trimis chestia aia” și acum ar fi trebuit să trimită “chestia”, “de data asta”, “așa cum trebuie”. Ca atare, Victor Ponta se declară de acord să-i stabilească o întâlnire lui Dorin Cocoș cu “asociatul”. În plus, Victor Ponta este de acord și cu solicitarea lui Dorin Cocoș de a-i transmite “asociatului” următoarele : “Bă, dacă-ți vine chestia aia nu o face până mâine. Ține-o pe loc până mâine, poimâine, când discutăm”.

Pe lângă nota criptică, ascunsă a discuției, important de subliniat este și tonul familiar al conversației dintre cei doi, relația de subordonare a lui Victor Ponta față de Dorin Cocoș, apelativul “domnu’ președinte” pe care Dorin Cocoș îl folosește în discuția cu Victor Ponta dar și concluzia: “OK! Bine.Așa facem!”

În Iulie 2008, Victor Ponta era deputat PSD, vicepreședinte al PSD, nu avea funcție guvernamentală și abia în Februarie 2010 a devenit președinte al PSD.
Dorin Cocoș era la acea vreme soțul Elenei Udrea.
Elena Udrea era în Iulie 2008 secretar executiv PDL.

Victor Ponta: „Da, domnu’ director!

Dorin Cocoș: „Domnu’ președinte (Ponta era președinte al TSD, n.r.), ce faci?”

Victor Ponta: „Ordonați! Sunt la Sibiu”

Dorin Cocoș: „Poate îl suni și tu pe asociatul tău, spune-i că din nou i s-a trimis chestia aia. Poate de data asta o trimite cum trebuie”

Victor Ponta: „E plecat în Austria. Când se întoarce”

Dorin Cocoș: „Te rog io…”

Victor Ponta: „Eu îl rog, dar te rog și pe tine să te duci să dați o mână…”

Dorin Cocoș: „Dăm o mână, dar uite, spune-i că am acuma nevoie de chestia aia”

Victor Ponta: „Io îi spun, dar vreau să te duci să-i spui și tu”

Dorin Cocoș: „Îi spun și eu, dar…”

Victor Ponta: „Că eu i-am spus și… A fost atât de reticent încât n-am înțeles care e problema, știi?”

Dorin Cocoș: „Da mă! OK!”

Victor Ponta: „Și mamă cum m-a înjurat el pe mine, la mine în birou și nu știu ce… Deci te rog eu… Hai să o rezolvi și tu!”

Victor Ponta a lucrat pentru Dorin Cocoș. În calitate de avocat, actualul prim-ministru al României a prestat servicii juridice pentru familia Elenei Udrea, începând din perioada în care aceasta era șefa Cancelariei Prezidențiale.

Șase companii deținute de Dorin Cocoș, de  Victor Cocoș (tatăl lui Dorin) și de Anca Dinu (sora lui Dorin) au beneficiat de serviciile avocățești ale lui Victor Ponta încă din anii 2005-2006. Actele adiționale ale celor șase firme au fost modificate fie “de avocatul Victor Ponta”, fie la “Cabinetul Avocatului Victor Viorel Ponta”.

Mențiunile apar în documente oficiale depuse la Registrul Comerțului. Din acestea, reiese fie că soțul de atunci al Elenei Udrea a trecut pragul cabinetului de avocatură al lui Victor Ponta, fie că Victor Ponta a venit personal la sediul firmelor lui Dorin Cocoș, pentru încheierea acestor servicii private.

Și în baza de date a Monitorului Oficial, numele cabinetului “Victor Viorel Ponta»  figurează de zece ori în legătură cu grupul Cocoș:

25 aprilie 2005 Firma Telemedica S.A., care îl avea printre asociați la acea vreme și pe Dorin Cocoș (cu 29%) și câțiva dintre partenerii săi tradiționali, își modifică actul constitutiv la “Cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”. Elena Udrea era sefa cancelariei prezidențiale.

25 aprilie 2005 În aceeași zi, firma Sanipharm SRL, din acționariatul căreia face parte  și Mioara Radu (parteneră a cuplului Udrea-Cocoș, membru PDL și consilieră la Primăria Capitalei în mandatul lui Traian Băsescu) – își extinde acționariatul, intrând în firmă și alți asociați ai lui Dorin Cocoș. Modificarea se face printr-un «contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

21 dcembrie 2005 (respectiv pe 30 august 2006) Firma Centrul de Diagnostic Clinic Internațional (CDCI), își modifică structura acționariatului și adaugă un nou domeniu de activitate prin “două” acte adiționale, în josul cărora apare mențiunea: “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Unul dintre patronii CDCI, la acea vreme, era Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (cu 70%).

13 februarie 2006 Sanipharm SRL își deschide un punct de lucru în incinta Facultății de Chimie – potrivit unui act adițional  “redactat și editat de către avocat Victor Ponta, titular al Cabinetului individual de avocat Ponta Victor Viorel”.

13 februarie 2006 Tot atunci, Clinica de Diagnostic Complex Interdepartamental SRL, patronată și de Mioara Radu, își deschide un punct de lucru în incinta Institutului de Medicină Legală “Mina Minovici” – lucru atestat de actul adițional “redactat și editat de avocat Victor Ponta”. Ulterior, pe 5 noiembrie 2006, Dorin Cocoș preia 90% din această firmă tot printr-un “contract de cesiune încheiat la Cabinet de Avocatură Victor Ponta”.

3 noiembrie 2006 Au loc schimbri în acționariatul Telemedica SA. Spiridon Cristu (asociat vechi al lui Cocoș și fost administrator RAAPPS) cedează 32% din acțiuni către însuși Dorin Cocoș. Operațiunea se realizează legal “în urma unui contract de cesiune încheiat la cabinetul individual de avocatură Victor Ponta”.

7 noiembrie 2006 La firma Centrul de Testare al Forței de Muncă SA se semnează “contractul de cesiune atestat de către avocat Victor Ponta”, prin care mai mulți asociați își cedează acțiunile. Printre cedenți figurează și Victor Cocoș (n.r. tatăl lui Dorin Cocoș).

11 decembrie 2006 Firma Medcomplex SRL, deținută de Dorin Cocoș (cu 90%), își modifică structura patronală printr-un “contract de cesiune încheiat la cabinetul de avocat Victor Ponta”. Vezi documentul AICI. În plus, un banal “search” pe Google dezvăluie că Medcomplex SRL (aparținând lui Dorin Cocoș) are același număr de telefon cu firma de contabilitate Exfin 2000, înființată de mama lui Victor Ponta. Medcomplex apare și în declarațiile de avere ale Elenei Udrea, pe vremea când era ministru în Guvernul Boc. Astfel, familia Udrea-Cocoș a încasat dividende de 2,53 milioane lei de la această companie.

Acum șapte ani, relațiile private dintre Victor Ponta și familia Udrea-Cocoș au fost semnalate de reporterii ziarului Gândul și paparazzii revistei VIP. Pe 11 septembrie 2006, în restaurantul “EuroHotels” al lui Cocoș  din apropierea Arcului de Triumf, cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta și Elena Udrea-Dorin Cocoș au fost surprinse luând cina împreună. Asta se întâmpla la două zile după ce Elena Udrea a participat la școala de vară a TSD, organizată de Victor Ponta – pe atunci liderul tinerilor social-democrați.

Ani mai târziu, în ianuarie 2012, în timpul protestelor de stradă susținute oficial de USL împotriva austerității impuse de PDL, firma cumnatului lui Ponta își adjudeca cel mai bănos contract cu statul din istoria companiei. Licitația fost câștigată în tandem cu “Euroconstruct Trading ’98” – societatea prietenilor și partenerilor de afaceri ai lui Dorin Cocoș: Dan Besciu și Sorin Vulpescu. Toți trei au fost asociați în West Tour ’98 SRL, iar Cocoș și Besciu – în Casa de Pensii Private Concordia Română și în Grupul Român de Investiții.

Şi şeful Cancelariei primului-ministru, Vlad Stoica, prietenul lui Ponta, a lucrat tot pe plantaţia lui Cocoş

Actualul Şef al Cancelariei era un simplu trepăduş, care rezolva personal toate nevoile birocratice ale miliardarului Dorin Cocoş.

Miliardarul Dorin Cocos i-a ţinut în cârcă ani buni pe Victor Ponta şi Vlad Stoica
Stoica era un soi de curier care alerga pe la ghişeele instituţiilor de stat să depună câte o foaie, „misiune” pe care nici măcar stagiarii nu mai acceptă să o îndeplinească în ziua de azi. Dar, cum era răsplătit regeşte pentru frecuşul la care îl supunea fostul soţ al Elenei Udrea, şeful Cancelariei premierului îsi făcea treaba cu o conştiinciozitate demnă de o cauză mai bună.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,
15 July 2015
News

Grecia -Un tzatziki economic

Sursa: B1.ro

Foto: topics.nytimes.com

În criza Greciei, Germania refuză să discute despre reducerea datoriilor, deși ea însăși a avut parte de una dintre cele mai mari reduceri a datoriilor din istorie și de un ajutor necondiționat din partea americanilor (Planul Marshall). Mai mult, Germania a ieșit bine și din lupta propagandistică, reușind să formeze despre Grecia imaginea că este un stat eșuat, care refuză să accepte condiții minimale în schimbul unui ajutor generos.

Totuși, scrie Joseph Stiglitz pentru Time, faptele indică altceva. De la jumătatea anilor 1990 și până la începutul crizei, economia greacă a crescut cu o medie anuală de 3,9 la sută, față de media europeană de doar 2,4 la sută, elenii au luat măsurile de securitate în serios, reducând cheltuielile și sporind taxele, și chiar au obținut excedent primar. Situația lor fiscală ar fi fost impresionată, spune Stiglitz, dacă economia nu intra în depresiune, fapt ce s-a produs deoarece grecii au făcut ce li s-a cerut, nu pentru că nu au făcut.

Dacă grecii vor fi dați afară din zona euro, iar Banca Centrală Europeană va refuza să acționeze drept creditor de ultimă instanță, Grecia nu va mai putea face altceva decât să emită o monedă paralelă. Acest lucru nu este, însă, sfârșitul lunii, căci monedele apar și dispar. Oricum, crede Stiglitz, euro este doar un experiment de 16 ani, prost conceput  și făcut să nu funcționeze (în timpul unei crize, banii se scurg din țara slabă către băncile din statele puternice, creând divergențe).

PIB-ul de astăzi este cu cel puțin 17 la sută mai mic decât ceea ce ar fi fost dacă Europa urma o creștere pe modelul celei de dinainte de trecerea la euro, moneda europeană având mult de-a face cu această performanță slabă.
Tranziția de la euro la un euro grecesc nu va fi ușoară. Guvernul își va recapitaliza băncile cu noua monedă, va continua cu controlul capitalului, va restricţiona extragerile din conturi și va facilita transferul de bani în interiorul sistemului bancar. Banii din interiorul sistemului bancar vor fi uşor devalorizaţi, iar pensionarii vor trebui să aiba parte de un tratament special.

Între timp, grecii vor începe un proces de restructurare a datoriei, după cum și FMI spune că este necesar. Ei ar putea lua exemplul Argentinei şi să schimbe actualele obligaţiuni pe obligaţiuni legate de PIB, astfel încât plăţile să crească pe măsură ce Grecia va fi mai bogată (asemenea obligațiuni pun în acord scopurile creditorilor cu cele ale datornicilor, spre deosebire de actualul sistem, în care Germania beneficiază de pe urma fragilității Greciei).

Joseph Stiglitz mai susține că Grecia poate supraviețui foarte bine fără fonduri de la FMI și zona euro. Grecia a făcut o treabă atât de bună ajustându-și economia încât, dincolo de faptul că plătește datoriile actuale, mai este și pe surplus. Ea nu este dependentă nici de FMI, nici de zona euro pe piețele financțiare, ea având un surplus de cont curent de 1-5 la sută, fără exporturile de petrol. Grecia va putea depăși criza mai ales dacă prețul petrolului rămâne scăzut și dacă noua monedă se va devaloriza puțin pentru a atrage turiștii și încuraja exporturile.

După ce Argentina și-a restructurat datoria și a devalorizat moneda, a avut cea mai mare creștere economică din lume, după China, până în 2008. Chiar dacă fiecare țară este diferită, între cele două există asemănări izbitoare: ambele au fost strangulate de austeritate, ambele s-au trezit cu șomaj mare, sărăcie și suferințe imense din cauza măsurilor FMI. Argentinenii ar fi ajuns și mai rău dacă nu ar fi spus NU. Asemenea ei, Grecia va avea de-a face cu o depresiune economică fără precedent dacă va continua pe calea austerității.

Așa cum au fost generoși cu germanii, americanii trebuie acum să fie generoși și cu grecii, care au fost zdrobiţi pentru a doua oara în ultimul secol de Germania, de această dată cu sprijinul troicii. La nivel tehnic, Rezerva Federală trebuie să creeze o linie pentru Banca centrală a Greciei, cea care, în cazul în care BCE va refuza, va trebui să preia rolul de creditor de ultimă instanţă. Grecia are nevoie de ajutor umanitar neconditionat. Americanii trebuie să cumpere produse grecești, să-și petreacă vacanțele în Grecia și să-i arate acea omenie pe care partenerii europeni nu au fost capabili să o demonstreze.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,
14 July 2015
News

Radu Dimofte si sinapsele coruptiei

Sursa: Mareaspovedanie.ro

Exista însă un pericol în anii 2000, presa. Năstase o adusese la tăcere, dar și multinaționalele și consorțiul au contribuit din belșug la acea stare de fapt. Dacă în 2004, la schimbarea Puterii, presa a avut un moment de respiro și se credea că va începe din nou să latre ca la începutul anilor ‘90, consorțiul a cheltuit imense bugete publicitare, cu precădere în presa prietenă. Întâi, au bătut palma cu mogulii, dar și așa tot mai rămâneau niște ziariști „duși cu capul”, care aveau chef de anchete și scoop-uri. Firmele din IT au început atunci să plătească salarii direct ziariștilor, de obicei celor influenți.

Eram într-un bar bucureștean cu șeful unei mulținaționale americane din IT și la televizor era o emisiune cu Dan Turturică, de la România Liberă. Pentru a-mi demonstra ce putere are asupra ziaristului, i-a dat un sms și l-a scos din emisiune, așa de amorul artei, pentru a-mi demonstra mie și celor din jur că l-a cumpărat deja. La fel a procedat și Vîntu când își freca, de față cu mine și Mircea Dinescu, mâinile, la crearea ziarului Gândul (pentru aceasta poveste puteți citi spovedania “SOV și junimiștii”, publicată în Hotnews, în 2010).

La sfârșitul lui 2004, afacerile mergeau unse, sinapsele erau la intensitate maximă, neuronii actorilor nu mai gândeau, erau deja pe regim de rutină. Exista însă o hibă imensă în acest sistem, hibă ce provenea din lăcomia lui Năstase, care nu împărțea și care nici nu-i lăsa pe cei mai mici să ciupească și ei ceva. Furnizorii nu vorbeau decât cu persoane de la minister, secretar de stat în sus, și toți inspectorii școlari, plus celelalte cadre din teritoriu, se uitau la ce marfă achiziționează, la ce prețuri, fără să poată beneficia de vreun sfanț, ba mai mult erau și obligați să semneze la ordin orice matrapazlâc. Revolta sfințișorilor PDSR din teritoriu s-a simțit greu la alegeri, unde favoritul Năstase a pierdut cu brio.

O să mă întrebați ce făceau Justiția și Serviciile. Evident, făceau afaceri. Dacă veți analiza acționariatul Siveco și Omnilogic, trecând prin câteva societăți austriece și baltice și prin câțiva acționari de la Viena, veți afla că sinapsa acționarului majoritar ajunge tot în România, la ofițerii din Serviciile lui Măgureanu, retrași în afaceri cu IT în 1996. De multe ori, când unii politicieni, chiar de la PDSR, erau înspăimântați de jaful ce se punea la cale și refuzau să semneze sau să publice caietele de sarcini facute de consorțiu, băieții retrași din Servicii interveneau direct șantajând politicienii recalcitranti, dându-i pe brazdă.

Pentru a nu mai avea astfel de sincope, s-a inventat șpaga anticipată, fără obiect. La un moment dat, în plină criză, când apăruseră nişte zvonuri că cineva se gândeşte să-mi ofere postul de la Finanţe, înainte cu mult de a primi vreo propunere sau măcar vreo sugestie, consorţiul a venit și mi-a propus să-mi dea 1 milion pe cont, anticipat pentru serviciile viitoare. Ideea era să ai deja șpagă pe cont când ajungi ministru, astfel încât să o treci de la început în declaraţia de avere şi să nu ai probleme s-o justifici apoi. Cum am refuzat șpaga anticipată, nici ministru nu am mai ajuns. Singura propunere a venit de la Radu Dimofte, în 2012, când se făcea Guvernul MRU. Am refuzat direct şi astfel mi-a spus fără jenă ca o să-l pună pe Drăgoi, ceea ce s-a şi întâmplat. Gândind retroactiv, este evident că Radu avea putere la acea vreme. Îl sprijinea pe Băsescu, era ofiţer acoperit SIE, ba chiar şi fost DIE, iar MRU venea din fruntea SIE şi avea nevoie de oameni din sistem.

Alegerea lui Băsescu nu a deranjat pe nimeni iniţial. Se credea că totul va merge la fel. Gabi Marin şi alţi lideri din consorţiu se duseseră să pupe papucul noului sultan crezând că totul va continua pe aceleaşi sinapse, doar neuronii vor fi alţii. În plus, în perioada 2000-2004, Opoziţia a primit şi ea câteva fărâme şi atenţii, pentru că nu se ştie ce îţi aduce viitorul. Îmi aduc perfect aminte că, după întâlnirea cu noii aleşi, visau deja la aceiaşi cai mari, fuseseră liniştiţi şi luaseră girul Noii Puteri. Cel puţin aşa credeau atunci. Afaceriştii români duseseră ipocrizia şi curvăsăria morală la paroxism, dar au avut surpriza ca Băsescu să-i depăşească cu mult, şi chiar din prima clipă. Una li s-a spus în fata şi alta au primit. Ba, chiar au început să fie hăituiţi. În 2007, la referendumul de demitere, erau deja toţi în tabăra adversă preşedintelui şi aveau o ură profundă pe el şi pe ţiitoarele sale. Când Udrea afirmă azi că nu l-a cunoscut pe Gabi Marin, este perfect adevărat, cel puţin până în 2012, când am plecat eu, tot sectorul din IT o înjura cu spume. Sunt convins că Udrea împroaşcă şi cu adevăruri şi cu invenţii, dar de această afirmaţie sunt absolut sigur.

În guvernarea Tăriceanu, afacerile au mers la fel de bine, ba chiar mult mai bine decât pe vremea lui Năstase, pentru că acum eram în plin boom economic şi erau bani prea mulţi la guvern, risipa era de-a dreptul fără limite. Ca să vă dau un exemplu, preşedintele Asociaţiei Orbilor s-a dus la Vosganian să-i ceară 100.000 şi Vosganian, generos, cu casa plină, i-a dat 1 milion. La doar câteva luni încheia anul 2008 cu un deficit bugetar imens. La fel, în campania pentru legislative, în 2008, când Predoiu candida la Buzău şi s-a dus la Tăriceanu să se plângă că nu ia bani, acesta i-a răspuns: “Păi nu ai penitenciarele, cum nu ai bani?”. Cum Predoiu nu a luat niciun ban șpagă, a pierdut alegerile contra contracandidatului PSD Ghiveciu, care le-a dat pături la oameni şi l-au votat. Predoiu are însă marea vină că a delegat sectorul Achiziţii şi, drept urmare, Alina Bica, în mandatul Boc a putut să facă ce dorea. De fapt, Predoiu era doar reprezentativ, îl reprezenta pe Băsescu şi în rest se făcea că plouă.

Lumea IT-ului a fost însă profund zdruncinată în timpul guvernării Boc. Ăştia erau total dezorganizaţi, erau flămânzi, mult mai lacomi decât cei de dinainte şi erau foarte mulţi decidenţi. Când Gabi Marin s-a dus la Gabi Sandu, primul şoc a fost că i s-a cerut să dea tribut şi pentru afacerile în derulare făcute cu fostul ministru Nica. Marin era profund revoltat şi i-a spus noului ministru PDL: “Înţeleg să împărţim ce muncim împreună, dar ce am muncit cu alţii rămâne aşa!”. „Munca” însemna aranjarea licitaţiilor, fixarea sinapselor şi împărţirea prăzii.

Evident că s-a iscat un scandal monstru între Gabi Marin și Gabi Sandu. Aici a apărut mediatorul-şef, Bogdan Chirieac. Când afacerile au luat o amploare şi mai mare, a apărut Niro, care de fapt i-a împăcat pe toţi, contra unui comision.

Pentru a înţelege cum a ajuns Dorin Cocoş în afacerile cu IT, deşi săracul nu cred că ştia nimic despre calculatoare, trebuie să ne întoarcem în anii 2000-2004, când la restaurantul Trei Cocoşi din Parcul Herăstrău se puneau la cale toate sinapsele corupţiei. Clienţi nelipsiţi erau Chirieac, Miki Șpagă zis Bebiţă şi elveţianul Marius Opran. Ultimul, mult mai discret şi circumspect, văzând ca Dorin Cocoș, botezat şi Gorgorin, începuse nu doar să servească la masă, dar şi să facă uneori cărţile.

Să analizăm sinapsele una câte una, cu argumente şi detalii.

Sinapsele care pleacă de la Bogdan Chirieac spre PSD. Chirieac e nașul de cununie al lui Roibu jr, fiul lui Roibu Aristide, trezorierul PDSR în 2000. Chirieac devine un pion important după campania din 2000, făcând legătura între multinaţionale şi partide. Chirieac achiziţionează de la Adrian Lustig, soţul Eugeniei Vodă, un apartament lângă Piaţa Charles de Gaulle. Toni Petrescu, manager la Ericsson, achiziţionează şi el un apartament în acelaşi bloc, tot de la Lustig. Chirieac nu are banii necesari şi Petrescu îi plăteşte lui Lustig şi apartamentul său. Chirieac primeşte de la mine gratis 5% din WBS Holding pentru a face lobby. Chirieac primeşte de la Ericsson aproximativ 1.5 mil dolari pentru a-i distribui în campanie. Chirieac da cea mai mare parte la PDSR, dar nu uită de Stolojan şi Mugur Isărescu, deşi ştie că nu au şanse în fata Bunicuţei în campanie. Doar Vadim nu primeşte nimic.

Adrian Vasilescu primeşte banii pentru campania lui Isărescu, deşi nici el nu crede în succesul acestuia. Chirieac îi dă 75k dolari lui Vasilescu de la Angelo Gruttaduaria, proprietarul Ductil, lui Vasilescu, la Angelo în casă, pe str. Episcopiei şi, în acelaşi timp, pregăteşte cu Miki Șpagă achiziţionarea de către sicilian a Siderca Călăraşi. Chirieac vrea să facă televiziune, emisiunea ProVest la ProTv. Adrian Sârbu îi cere să vândă emisiunea înainte de a fi produsă. Sârbu îmi vinde mie emisiunea ProVest, 10 ediţii, contra 30k dolari, urmând să împart cu el, după ce îmi voi recupera cei 30k, jumi- juma profitul realizat din publicitate, dar doar eu trebuie să caut publicitate. Reuşesc să vând publicitate la Ductil Steel, Sanofi şi Aventis de peste 60k dolari. Sârbu încasează cei 60k, dar uită să-mi mai dea vreun ban. Țeapă!

Mă duc la Londra şi, întâmplător la o cină în casă la Charles Franck, preşedintele de atunci la EBRD, o găsesc invitata pe Janine. Deschid discuţia despre Sârbu şi îl fac ţepar şi neserios. EBRD tocmai dorea să împrumute pe CME cu mulţi bani. Pentru a nu-şi pierde imaginea pe piaţa londoneză, Adrian Sârbu îmi plăteşte a doua zi toţi cei 60k din afacerea ProVest, invocând întârzierea prin aceea ca Bogdan Chirieac i-a cerut prea mulţi bani șpagă şi nu mai avea de unde. Evident că nu îi cred poveştile. Chirieac are ca invitaţi la ProVest redacţia Europei Libere, finanţez emisiunea, dar Chirieac se ia de ei şi începe să-i facă voalat securişti. Aici am primul dubiu. Chirieac îi pasează contactele de la firmele farmaceutice lui Val Vîlcu, care începe să le şantajeze, Dan Ivan – CEO Sanofi Aventis poate povesti cu lux de amănunte aceste şantaje.

La Restaurantul Trei Cocoşi, îl cunosc pe Dorin Cocoș- Gorgorin, şi pentru prima oară pe Elena Udrea. Gorgorin tocmai divorţase şi ne prezintă ultima achiziţie. Udrea, în tricou mulat şi blugi strâmţi părea scoasă din Discoteca Herăstrău, care era la doi paşi de restaurant. Toţi de la masă fac mişto, eu le spun că fata are tupeu şi o să facă un drum lung şi de succes, nici măcar Gorgorin nu îmi dă dreptate. O s-o reîntâlnesc pe Udrea după mulţi ani, într-un avion de Viena, unde am stat alături, culmea, la economic.

-va urma-

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
← Older posts
Newer posts →