Monthly Archives: November 2015

Cum erau sfătuite româncele să-şi ţină bărbaţii fericiţi în „Codul bunei neveste”

Sursa: Adevarul

Codul bunei neveste, publicat în calendarul Lumea Ilustrată din 1934. FOTOGRAFII acum.tv  Citeste mai mult: adev.ro/nwq05n

Codul bunei neveste, publicat în calendarul Lumea Ilustrată din 1934. FOTOGRAFII acum.tv

Calendarul „Lumea Ilustrată” era un almanah românesc plin de informaţii şi sfaturi interesante, iar într-o ediţie din anul 1934 a fost publicat „Codul bunei neveste”, doldora cu poveţe adunate de la femei căsătorite, lecţii despre viaţa de cuplu învăţate pe propria piele, menite să facă mariajul trainic şi bărbatul fericit.

În timp ce unele sfaturi venite din partea doamnelor căsătorite care au colaborat în 1934 la realizarea „Codului bunei neveste“ sunt astăzi demodate şi reprezentantele organizaţiilor feministe ar putea să se facă foc şi pară la citirea lor, unele îndrumări îşi păstrează şi azi valabilitatea, dincolo de maniera umoristică în care sunt redate. Iată câteva reguli de care nevasta trebuia să ţină cont în 1934 ca să se asigure că bărbatului îi va sta gândul la familie şi nu va fi tentat de alte distracţii: 1. Panseul „Îţi vede rochia … dar nu şi sufletul“, anunţa câteva sfaturi referitoare la modul în care o bună nevastă trebuia să se îngrijească de felul în care se prezenta în faţa soţului: „Îmbracă-te, pe cât posibil, în fiecare zi altfel. Chiar dacă garderoba ta nu e bogată, pune-ţi măcar mai des alt guler, altă panglică, alt cordon sau altă fundă.“ „Nu purta în casă ceea ce ţi se pare că-ţi stă rău când ieşi în oraş. „ „Dacă-ţi dai cu vre-o cremă pe obraz şi nas, să nu te vadă decât oglinda. “ „Mai toţi bărbaţii au o aversiune de neînvins împotriva ciorapilor cari nu sunt bine întinşi pe picior.“ „Nu făcea gargară în faţa lui!„

Să nu mergi niciodată în târlici! „Încă de dimineaţă, la cafeaua cu lapte, să te prezinţi bine, îngrijită, simţită. Bărbaţii au oroare de femeile nepieptănate.„

2. La capitolul „Vorba  multă, sărăcia omului“, nevestele erau sfătuite să-şi ţină în frâu pofta de a vorbi mult şi fără sens: „Nu-i vorbi niciodată de pasta de dinţi şi de ras… sau, în orice caz, abia după prima ceaşcă de cafea“.

„Nu-ţi turbura niciodată soţul când se rade. Pentru bărbaţi rasul, îmbrăcatul şi celelalte analoage, constitue un act sacru, în decursul căruia nu-i place să-i pălăvrăgeşti. Chiar şi bărbaţii cei mai joviali sunt dimineaţa refractari vorbei.“

„Când îi se serveşte cafeaua, vezi să nu-i lipsească nimic, mai ales scrumiera s’o aibă cât mai la îndemână.“ „Nu-l turbura când îşi citeşte gazeta.“ „Deprinde-te să-l asculţi, când îţi povesteşte ceva, chiar dacă nu te interesează.“

„Nu-l sâcăi prea mult cu întrebări, fiindcă ori îţi va vorbi el singur, ori nu vrea să vorbească.“

„Cum i-ai prins obiceiurile şi dorinţele sale favorite, îndeplineşte-i-le, dar fără lux de vorbe.“ „Nu vorbi prea mult şi amănunţit de prietenii săi, dar nici să ascunzi existenţa lor.“

3. Pentru că repetiţia este mama învăţăturii, editorii almanahului aiu găsit de cuviinţă să scrie cu majuscule, de trei ori la rând, îndemnul „ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI! ÎNVAŢĂ SĂ GĂTEŞTI!“, îndrumare urmată de alte câteva perle de înţelepciune adunate de la soţii cu experienţă: „Nu găti numai pentru „el“… ci pentru „voi“.“

„Nu-l desgusta de mâncările lui favorite.“ „Nu-i îngădui să se desguste de mâncările tale favorite.“

4. Bineînţeles, o bună nevastă era responsabilă de instaurarea unei atmosfere relaxate şi vesele în familie, după cum anunţa capitolul „Buna ta dispoziţie e recrearea lui“ „Nu-l sâcăi prea mult! Improvizează distracţii în casă, mai ales atunci când voi sunteţi singurii voştri mosafiri. Nu costă mai nimic şi sunt întotdeauna prilej de clipe fericite în căsnicie.“

„Fii întotdeauna cu douăzeci şi cinci la sută mai veselă decât ai motive să fii şi arată-te şi faţă de el tot aşa de dispusă cum obişnuieşti să fii în societate.“

„Învaţă-te să te schimbi. El îţi va fi infinit recunoscător dacă va găsi la tine mereu ceva nou.“   Dă-i, cel puţin, odată pe săptămână impresia că e burlac. Lasă-l să iasă singur şi nu-l întreba unde se duce. După aceea, el îţi va povesti singur.

„Dacă are vreo pasiune inofensivă, fie că e filatelist, fie că joacă tennis, sau are mania de a „prinde” la radio diferite posturi, nu i-o lua în deşert ; dimpotrivă, cântă-i în strună. Cel mai practic e să ai şi tu o pasiune : aceasta animă convorbirea.“ „În diferitele conflicte, nu-ţi umili niciodată bărbatul, amintindu-i „Ce-ai dat“ sau „sacrificat“ pentru dânsul.“

„Nu-i face niciodată scandal când îţi spovedeşte o greşeală. Nu obţii cu aceasta decât ca să nu-ţi mai povestească cea următoare.“ Nu te indispune când găseşte câte un merit altei femei. Mai bine însemneaz’o pentru tine. De obicei, e privitor la ceva ce-ţi lipseşte ţie. „Fii cât mai rar bolnavă!“ 5. Sfaturile privitoare le viaţa sentimentală erau precedate de avertismentul „Prudenţă în… consumul de desmierdări“, iar îndrumările din acest capitol probabil că le oferi o temă de gândire şi femeilor măritate din ziua de azi: „Nu-l întreba dacă te iubeşte.“ „Să nu vezi într’însul pe „bărbatul cel mai rău”, când eşti supărată.“

„Pentru orice bărbat adevărat, slujba deţine locul dintâi… iubirea e secundară.“

„Pentru orice femeie adevărată, iubirea e locul dintâi… slujba (sau profesiunea) e secundară. În momentele grele, să te gândeşti întotdeauna la aceasta!“ „Nu intra în noua familie cu surle şi fanfare.“ „Nu-ţi îngriji bărbatul astfel ca el s’o observe. Scuteşte-l de miile tale poveţi.“ „Nu prea îi place să-l îndrumeze altcineva.“ „Nu dărui bărbatului tău cravate!“

6. Sub deviza „Tratament inteligent este jumătate îmblânzire“, doamnele erau sfătuite cum să-şi ţină bărbaţii în frâu oferindu-le impresia că ei sunt şefii:

„Când bărbatul tău şi-a şi pus pălăria şi pardesiul şi e gata de plecare, nu-l mai opri cu socoteli, ca şi cum s’ar fi întors acum acasă.“ „Vorbeşte-i foarte rar de bani. Numai faptul că trebue să câştige bani îi umple destul capul, aşa că nu vrea să i se mai pomenească despre ei.“ „Dacă vrei să obţii ceva, apelează la mândria sau vanitatea sa. Vei recolta aproape întotdeauna succes.“

„Îngăduie bărbatului tău să aibă măcar odată altă părere asupra unor chestiuni ce ţi se par fundamentale. Nu trebue numaidecât să vezi într’aceasta un conflict casnic ireparabil.“ „Nu-l sili să aibă legături strânse cu familiile pe cari le frecventezi tu.“ Nu-i înjura rudele, fiindcă, de sigur, nici ale tale nu sunt mai bune. „Fii amabilă cu prietenii lui!“

„Nu-i îngădui să-ţi facă daruri (nici mici, nici mari), ci alege-le împreună cu el, mai ales când susţine că „nu se pricepe singur”.“ „Lasă-l să vorbească şi spune întotdeauna „da”… căci după aceea tot faci ce vrei tu.“ „Evită surprizele!“ „Nu-i lăsa lui în sarcină treburile pur gospodăreşti, ca de pildă plata chiriei, etc., fiindcă, altfel, se va întâmpla să-ţi trântească într’o zi: „Aici eu trebue să fac totul!”

„Ai despre prietenii şi rudele lui o părere bună… nu e nevoie, pentru asta, să-i iubeşti cu înflăcărare.“ Click pe imaginile de mai jos pentru rezoluţie mai mare

Tagged , , , ,

Prin traficarea influentei a putut scapa de dosarul “Cocaina pentru VIP uri”…de dosarul EADS insa nu mai are cum….Un magnat hot isi lichideaza afacerile din Romania rand pe rand…in speranta ca si va pune banii la adapost de confiscarea extinsa 

Sursa: Comisarul.ro

Ce SEMNAL CIFRAT i-a TRANSMIS Țiriac lui Iohannis? ”Am făcut 2-3 televiziuni cu dumnealui, pentru nemți…” Ce spui Frantz?

E groasă rău cu EADS! Și se va lăsa greu. Și la noi, și la nemți! Așa explică oameni avizați care au vizionat afirmațiile halucinante făcute despre ”relația” sa cu președintele Iohannis de magnatul care în ultimul timp își tot lichidează afacerile de prin România. Să nu mai vorbim că mesajul, despre care specialiștii în intelligence spun că a fost unul cifrat, a fost livrat la Realitatea TV în emisiunea lui Rareș Bogdan, găina care se laudă că stă pe gardul lui Iohannis! Mai mult, cu excepția acestui ”amănunt” n-a mai fost reținut nimic din ”emisiunea” respectivă.

Despre ce vorbim?

În direct la Realitatea TV, Țiriac a dezvăluit, marți seară, la emisiunea ”Jocuri de putere”, că îl cunoaște pe Klaus Iohannis de dinainte de a fi șef al statului: ”Eu l-am cunoscut înainte, ca primar al Sibiului, pentru că am făcut 2-3 televiziuni cu dumnealui, pentru nemți, acum 20…18 ani…15 ani. A făcut o treabă bună unde a făcut-o, la Sibiu”.

Miliardarul nu a furnizat alte detalii, poate și pentru că moderatorul a omis să i le ceară, așa că lucrurile rămîn în ceață..

Pînă acum, despre Ion Țiriac se știa că a fost partener cu Adrian Sîrbu în cadrul PRO TV, și cu acționarii americani din familia Lauder, desigur.Despre Iohannis, însă, nu există nici cea mai vagă referire în biografiile sale oficiale legată de asemenea aspect. O primă ipoteză ar fi fost, dacă vorbeam despre o afirmație normală, că e vorba de posturi TV locale, destinate minorității germane din România, puse pe roate de tandemul Iohannis și Țiriac.

Surpriză, contactat de Inpolitics, deputatul minorității germane, Ovidiu Ganț, fost coleg cu Iohannis în Forumul Democrat al Germanilor din România, dezminte categoric:”Minoritatea germană din România nu deține și nu a deținut vreodată o televiziune proprie, fie și locală, a avut doar presă scrisă și emisiunea în limba germană a TVR. Nu am auzit niciodată ca dl.Iohannis să fi fost implicat în vreun proiect de televiziune”. Dacă în România nu există asemenea posturi, formularea ”pentru nemți” trebuie că se referă la Germania, mai scrie sursa citată.

De ce nu apare în CV-ul său, al lui Iohannis, asemenea activitate de prim rang; să faci posturi TV cot la cot cu Țiriac înseamnă mult mai mult decît a fi profesor de fizică la liceu ori Inspector școlar județean? 

Răspunsul e simplu, spun specialiștii în intelligence: vorbim despre un mesaj cifrat al lui Țiriac pentru Iohannis. Sau pentru alții, dracu să-i știe…

Certe sunt două lucruri.

1. Țiriac e băgat rău de tot în Dosarul EADS. Cu fosta lui bancă și cu mahări din Germania.

2. Săsălăul din fruntea României e prieten la cataramă cu un personaj dubios, fugit în Germania de Vest și întors după Revoluție, Michael Schmidt. În apartamentul ăstuia a stat Iohannis cu ”chirie”, în București, în timpul campaniei electorale din 2014. Acest personaj umbros, cu figură de interlop fardat cu haine scumpe, care joacă table pe tabletă în avion, este cumnatul lui Renato Usatîi. Prin căsătoria cu Veronika Usatîi. Nu ne mai deranjăm să vă spunem cine este Usatîi. Oricum, oricâte v-am spune noi, tot FSB-ul știe mai multe… Sau poate că știe Veronika Usatîi, care a lucrat la Lukoil, cu generalii FSB…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

Cele doua Romanii ale Bancii Nationale

Sursa: Zf

Ştiam că există două Românii – una urbană şi alta rurală.

Ştiam că mai există două Românii – una a celor rămaşi acasă şi alta a celor plecaţi.

Şi mai ştiam că există două Românii chiar în rândurile celor plecaţi.

În vremea comunismului – spun unii din cei care au trăit acele vremuri şi au bătut străinătăţurile – românii din afara graniţelor, vârfurile cel puţin, cei care contau cu adevărat în structurarea unei opoziţii solide la regim, nu au putut fi o adevărată diaspora pentru că au fost divizaţi.

Nu am ştiut însă că există o Românie a “economiştilor” şi o alta a “oamenilor de afaceri”. Până miercuri, când dl Valentin Lazea economistul-şef al Băncii Naţionale a explicat ce este cu cele două Românii noi.

Cele două Românii cu multiplele lor paradigme au un numitor comun. Se dispreţuiesc una pe cealaltă.

România urbană dispreţuieşte România rurală. România celor plecaţi o dispreţuieşte pe cealaltă rămasă acasă şi nici cea rămasă acasă nu-i rămâne datoare celei plecate.

Într-o întâlnire de miercuri, la BNR, unul dintre reputaţii economişti ai României Valentin Lazea a mai definit o schizmă: România economiştilor şi cea a oamenilor de afaceri.

Dl Lazea nu este deloc echivoc în ce spune, ci explicit dualist: Există, spune domnia sa, în România două viziuni complet diferite în ceea ce priveşte percepţia realităţii economice – una a mediului de afaceri şi cealaltă a economiştilor.

Evident că dl Lazea face parte din a doua categorie, a economiştilor.

Iată diferenţa, în opinia domniei sale: “Prima (viziunea antreprenorilor – n.n.) este pe termen scurt şi parohială cu accentul săgăsim o soluţie naţională la problema pe care o avem. A doua (a economiştilor – n.n.) este, de regulă, pe termen mediu şi lung, macroeconomică şi europeană sau globală. Mediul de afaceri trebuie să înţeleagă că stabilitatea macroeconomică reprezintă fundamentul oricărei dezvoltări durabile, şi nu doar un «nice to have»”.

Nu sunt vorbe spuse la nervi. Dl Lazea are mereu discursurile atent construite. Iar prezentarea sa de miercuri este, în privinţa cifrelor, foarte exactă.

Întreaga discuţie trebuie aşezată în contextul reducerilor de taxe într-un procent pe care Banca Naţională, Consiliul Fiscal, FMI Comisia Europeană îl consideră exagerat şi în măsură să pună în pericol stabilitatea macroeconomică. În mare, şi economiştii care nu lucrează pentru bănci şi mediul de afaceri au acceptat o astfel de poziţie şi, la vremea respectivă, chiar Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România a avut obiecţii faţă de o reducere atât de abruptă a taxelor. Dar sentimentul general în rândul mediului de afaceri este că reducerile de taxe sunt bune: consumul creşte, prin urmare afacerile cresc. Nu este bine?

De ani de zile taxele au tot crescut. Taxa pe stâlp, taxe noi în agricultură, acciză nouă la carburanţi, reevaluare a facilităţilor fiscale. Toate lumea aplaudă faptul că cresc încasările la buget, dar nimeni nu face socoteala să vadă cum ar fi stat bugetul fără aceste noi taxe. Şi acum când se reduc taxele nu este bine că se reduc?

Aplauzele pentru reducerea puternică taxelor înseamnă “viziune pe termen scurt”, în opinia economistului-şef al BNR: “Mediul de afaceri trebuie să înţeleagă că stabilitatea macroeconomică reprezintă fundamentul oricărei dezvoltări durabile”.

Chiar trebuie muştruluit mediul de afaceri? Ce să fac el, prin urmare? Să spună că reducerile de taxe nu sunt bune pentru că încurajează consumul şi supraîncălzesc economia? Să ceară guvernului să renunţe la reducerile de taxe pentru păstrarea echilibrului macroeconomic?

În lunga criză a lumii, băncile, cu tot cu economiştii lor de renume, au fost salvate de state – erau “prea mari” ca să poată cădea. Nu şi companiile, ele erau “prea mici”.

În România, dacă te uiţi pe datele Registrului Comerţului, ai crede că nimic nu s-a schimbat din 2008 încoace – companiile intră, ies de pe piaţă, soldul rămâne cam acelaşi: în jur de 500.000 de companii. Diavolul se ascunde în detalii, însă: din 2008 până în 2014 din economie au dispărut peste 40.000 de companii antreprenoriale. Mai grav: aceleaşi companii antreprenoriale, au avut în 2014 cu 721.000 de angajaţi mai puţin decât în 2008. Iar datele nu arată că cei plecaţi s-ar fi angajaţi în multinaţionale care au şi ele cu 20.000 de angajaţi mai puţin în 2014 faţă de 2008.

Este o viziune “pe termen scurt şi parohială, cu accentul să găsim o soluţie naţională”, dacă te uiţi la companii, în special la cele naţionale? – 422.000 de companii naţionale şi 38.000 de mutinaţionale erau înregistrate în România în 2014. Să le despovărezi de taxe?

Cine să facă atunci businessul dacă nu companiile româneşti – de vreme ce au cei mai mulţi angajaţi (2,4 milioane faţă de 1,2 milioane, multinaţionalele) şi, pe sold, raportează câştiguri şi plătesc, prin urmare, impozite pe profit de câteva ori mai mult decât mutinaţionale deşi au cifre de afaceri juma – juma? (Companiile cu capital străin au avut, potrivit calculelor ZF în baza datelor Recom, între 2008-2014, un sold al profitului net, calculat ca diferenţă între profitul şi pierderile nete raportate de numai 2,5 mld. lei. Acelaşi indicator în cazul antreprenorilor a fost de 22 de ori mai mare – 55 mld. lei).

Desigur că economiştii nu fac diferenţă între companiile locale şi multinaţionale. Nu a făcut-o nici dl Lazea. Obiecţiile domniei sala se referă la modul în care este stimulată economia; prin consum, în cazul în care scad taxele, lucru aplaudat de companii; prin investiţii, în cazul în care cineva s-ar îndura să le facă.

Cum împingi însă lucrurile în direcţia dorită de economişti precum dl Lazea  – creştere prin investiţii şi excedent de cont curent (sic!)?

Investiţiile au început să crească începând cu trimestrul patru al anului trecut. Dar sunt investiţii private, pentru că cele ale statului nu sunt. Investiţiile de capital sunt, la nouă luni, cu 6% mai mici decât cele de anul trecut, an/an. Investiţiile totale (de capital şi din fonduri UE) sunt cu 15% mai mari, an/an, dar la ani lumină distanţă de programul stabilit la începutul anului. Bugetul ar trebui să cheltuiască pe investiţii 44,8 mld. lei în 2015 (cheltuieli de capital şi din fonduri UE), dar nu a cheltuit la nouă luni decât 19 miliarde de lei – este clar, prin urmare, că programul de investiţii nu va fi atins. Dar dl Lazea nu critică guvernul, nu se face ca instituţiile să se critice între ele!

Aşadar, investiţiile sunt aşteptate din mediul privat. Dar cum să crească investiţiile în mediul privat, dacă ele nu sunt stimulate? Nu ne învârtim în cerc?

La asta trebuie căutat răspuns. În rest, poveşti că trebuie să crească absorbţia fondurilor europene, că trebuie stimulate investiţiile, exporturile, astea le auzim de ani de zile. Ce nu auzisem până acum e că “economiştii” sunt europeni şi mondialişti, cu viziuni largi, în vreme ceilalţi din business sunt “parohialişti” şi limitaţi în timp şi spaţiu.

Nota 1

Dacă economiştii vor să limiteze consumul atunci ar fi bine să se mai uite şi la televizor să vadă ce reclame îşi mai fac băncile pentru încurajarea creditelor. Este unul bandajat ca vai de capul lui, chior şi şchiop, de nu dai doi lei pe el, dar o bancă tot îi dă credit şi nu-i cere niciun document.

Nota 2

Iată ce primesc pe e-mail de la o bancă: “(…) ne-a cuprins febra cumpărăturilor împreună cu (…) punem mână de la mână şi-ţi oferim reduceri speciale în perioada (…).

Deci cine încurajează consumul?

Tagged , , , , , , , ,

Felix Puscarie Voiculescu facea acelasi lucru ca Apa Nova spionandu-si si urmarindu-si angajatii prin firma de paza Bidepa si Pavel Constantinescu…de ce nu-l deranjeaza procurorii si pe el?

Sursa: Evz

Acționar în trei firme, Teodor Sterian se ocupă cu investigațiile ilegale și deține un sfert dintr-o firmă de jocuri de noroc. A fost pus sub control judiciar și nu are voie să ia legătura cu fosta conducere a Apa Nova, adică cu directoarele Lavinia Săniuță și Giovana Soare

Omul de afaceri Teodor Sterian este acuzat că a interceptat ilegal mai mulți angajați ai Apa Nova. Conform unor surse judiciare, el este suspectat că le-ar fi fotografiat pe Elena Udrea, Alina Bica și Ana Maria Topoliceanu într-o vizită la Paris. Sterian s-ar fi aflat în avion cu cele trei în momentul în care acestea au călătorit spre Franța. El a fost pus sub control judiciar și acuzat de violarea vieții private și complicitate la luare de mită.

Cine este Teodor Sterian? Conform datelor de la registrul Comerțului, el a fost sau încă este acționar în nouă firme. Dintre acestea, doar trei mai sunt în funcțiune.

FOTO: Firmele lui Teodor Sterian au fost percheziționate mai multe ore și acționarul a fost pus sub control judiciar FOTO: ZIARULINCOMOD.RO

FOTO: Firmele lui Teodor Sterian au fost percheziționate mai multe ore și acționarul a fost pus sub control judiciar FOTO: ZIARULINCOMOD.RO

SIS Strategy SRL este deținută în proporție de 100% de Teodor Sterian și are ca obiect „activități de investigații”. Înființată în 2010, firma are 13 salariați și a raportat un profit net în 2014 de 494.000 de lei.

Pariori de top

A doua firmă la care Sterian figurează ca asociat este Horse Bet SRL. Societatea este specializată în „jocuri de noroc și pariuri” și are patru acționari, fiecare cu câte 25 de procente: Renada Tilică, Dumitru Roibu, Teodor Sterian și Lucian Pricină care este și administrator. Pe ultimii trei ani, societatea nu a depus nicio situație financiară la Ministerul Finanțelor.

La sfârșitul lui 2009, Lucian Pricină a fost declarat de inspectorii ANI incompatibil. El deținea, la data verificărilor, funcția de director general al Direcției de Pregătire, Programare și Urmărire a Proiectelor de Investiții din cadrul Ministerului Mediului. Înaltul funcționar era, concomitent, administrator în mai multe fime, printre care și la cea de pariuri.

În a treia firmă, Environment Mistique, Sterian are 15 procente și este partener de afaceri cu finul său, Traian Semenescu, pus deja sub acuzare în dosarul Apa Nova. Societatea are ca obiect de activitate „lucrări de arhitectură”.

Procurorii DNA Ploiești au făcut, ieri, șapte percheziții domiciliare și la sediile firmelor controlate de omul de afaceri Teodor Sterian.

Tot ieri, directorii adjuncți ai Apa Nova București, Lavinia Săniuță și Giovana Soare, au fost puși sub control judiciar, acestea fiind acuzate de evaziune fiscală și spălare de bani. Pe perioada celor 60 de zile de control judiciar, Săniuță și Soare au interdicția de a exercita orice funcție în cadrul companiilor din grupul Veolia.

Angajați monitorizați non-stop

Potrivit DNA, în cursul anului 2010 a fost încheiat un contract cu SIS Strategy, administrată de Teodor Sterian, finul lui Semenescu Ovidiu Traian, urmat în perioada anilor 2010 – 2015 de contracte similare, având ca obiect efectuarea de filaje și interceptări ilegale, în interesul persoanelor care controlau ApaNova București, contracte semnate de directorii Roche Bruno-DanielPaul, Laurent Lalague și Lavinia Săniuță. Între 2010 și 2015, directorul francez al companiei și Săniuță au decis măsuri de supraveghere, monitorizare și interceptare ilegale ale angajaților ApaNova. S-a indus în permanență o stare de teamă angajaților, scopul fiind ca aceștia să nu deconspire aspecte din activitatea ilicită a agentului economic”, susține DNA Ploiești.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Oda lui Dan Voiculescu de la Badea. Cum care Badea?

Sursa: Mareaspovedanie.ro

Zece membri umanişti26antena
Visau şpagă nouă;
Unu-a luat-o şi n-a zis…
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri umanişti
Făceau bani din copt;
Când la Loto au pierdut,
Au rămas doar opt…

Opt membri umanişti
S-au pus iar pe fapte:
ICA ei au cumpărat…
Şi-au rămas doar şapte.

Şapte juni conservatori
Dau bacşisuri grase;
CNA au înmuiat…
Şi-au rămas doar şase.

Şase membri antenişti
Tot urlau lozinci;
Mugur a urlat greşit…
Şi-au rămas doar cinci.

Cinci tovarăşi de partid
Dau cu subsemnatu’;
Chirieac s-a tot semnat…
De-au rămas doar patru.

Patru membri antenişti
Vorbesc între ei;
Badea a vorbit prea mult
Şi-au rămas doar trei.

Trei membri antenişti
Nu mai vor război;
Gâdea s-a făcut mason
Şi-au rămas doar doi.

Doi membri conservatori
Luminau cătunul;
Unul chiar s-a curentat…
Şi-a rămas doar unul.

Un membru conservator,
Cel mai lămurit,
A plecat la tribunal…
Şi n-a mai venit.

Zero membri antenişti
Luptă pentru pace,
Căci Partidul lor măreţ
Ştie el ce face!

MORALA. LUI FELIX
Cu faţa spre securişti
Şi cu curul spre băsişti,
Nu e greu de presupus
Ce-o să-ţi intre din Apus.

(parodie)

-va urma-

Tagged , , , , , , ,

Basescu va sprijini pe viitorul Primar al Bucurestiului din postura de Presedinte al Miscarii Populare

Sursa: HotNews

Fostul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, a fost ales, sambata, presedintele Miscarii Populare, fiind unicul candidat la aceasta functie. Fostul lider al PMP, Eugen Tomac, a fost ales presedinte executiv al Partidului. La Congresul PMP au participat peste 6.200 de oameni, dintre care 1.000 de invitati, iar numele formatiunii a fost schimbat din Partidul Miscarea Populara in Miscarea Populara, la propunerea lui Traian Basescu. “In fruntea partidului se aseaza pentru prima data un om care nu mai vrea nimic pentru el. Unul dintre cei mai experimentati oameni politici din perioada tranzitiei vine si spune: a venit timpul schimbarii in clasa politica. E pacat sa plec cu experienta acumulata in cele mai inalte functii ale statului roman fara sa v-o impartasesc”, a afirmat Traian Basescu, in discursul sau, in care si-a prezentat motiunea “Romania mea”, cu care a candidat la sefia partidului. Eugen Tomac a cerut, in discursul sau, demisia lui Gabriel Oprea: “Unde esti domnule Oprea? Onoarea unde iti este? Prezinta-ti demisia urgent!”


Cronologia Congresului PMP:

Ora 14:45: Congresul PMP s-a incheiat.

Ora 14:40: La Congresul PMP au fost prezenti 6.242 de oameni, dintre care 1.000 de invitati.

Ora 14:35: Traian Basescu dupa ce a fost votat: “Dragilor, va multumesc mult pentru vot. Va asigur ca am si energie si dorinta sa continuam procesele de modernizare a Romaniei si mai am o sugestie. Cei care in viata lor au fost alaturi de mine si inca mai simt ca ar vrea sa fie alaturi de mine sa nu ezite. De oriunde s-ar afla sa vina la Miscarea Populara. Va multumesc mult! Va doresc drum bun spre casa! Nu inainte de a-i multumi presedintelui executiv al partidului pentru ca mi-a predat un partid care se vede treaba nu-i jucarie. Voi lucra cu Eugen Tomac intr-un tandem foarte bun si alaturi de Cristi Diaconescu si alaturi de Zigfrid Muresan. Va asigur ca aveti o conducere com-pe-ten-ta!”

Ora 14:22: In sala se scandeaza “Romania mea, Romania mea!” dupa alegerea lui Basescu.

Ora 14:21: Traian Basescu a fost ales presedintele Miscarii Populare, prin vot deschis. Eugen Tomac a fost ales presedinte executiv.

Ora 14:20 Dorel Constantin Onaca, secretarul general al PMP, a anuntat ca votul va fi direct: “In mapele d-voastra sunt trei buletine de vot. Avem doua proceduri: una prin vot deschis si una prin vot secret. Comisia propune vot deschis. Cine este pentru? Steguletele!(Flutura steguletele toata lumea) Impotriva? Abitneri? (nimeni) Multumesc! (…) Al treilea buletin de vot este motiunea Romania Mea condusa de catre liderul motiunii domnul Traian Basescu. In momentul in care aceasta motiune va fi votata de catre d-voastra cu vot pozitiv ea va deveni programul politic al partidului al si domnul Traian Basescu presedintele Miscarii Populare. Supunem la vot. Cine este pentru? (Multimea aclama) Voturi impotria? Abtineri?Multumesc Presedintele formatiunii politice Miscarii Populare este domnul presedinte Traian Basescu.”

Ora 13:30: Cei aproximativ 5.000 de membri ai partidului prezenti la congres au votat schimbarea numelui partidului in Miscarea Populara si au validat statutul formatiunii.

Congresul PMP / Foto: Mihai Ivascu

“Oameni buni, doctoratele inseamna sa aduci la fiecare teza de doctorat ceva nou. Sa ai o contributie, o gandire proprie. La noi se pare ca o parte din doctorate sunt gasite plagiate si asta explica de ce universitatile merg foarte greu catre aceea cercetare aplicata care sa se distribuie in economie sa o fac mai performanta, pentru ca se aduna tot soiu de cumetrii si cumetri. Unul ajunge profesor cu doctorat plagiat dupa care ia toti generalii si ii face doctori. Deci, din acest punct de vedere, noi trebuie sa respingem categoric furtul intelectual. Este o ticalosie prin care este inselata tara, un doctor trebuie sa aiba contributii esentiale pentru a purta acest titlu”, a mai spus Traian Basescu, in discursul sau.

“Da, americanii, NATO ne sunt aliati, dar ei nu pot fi aici din prima zi, daca ai nevoie. Trebuie sa fii capabil sa rezisiti sa iti apari teritoriu national macar 15 zile singur, pana cand se mobilizeaza toate structurile aliantei pentru a te ajuta. Putem face noi acest lucru astazi? Raspunsul meu este nu”,
a adaugat Traian Basescu.

Eugen Tomac / Foto: Mihai Ivascu

Actualul presedinte al PMP, Eugen Tomac, i-a cerut demisia ministrului de Interne si vicepremierului Gabriel Oprea, in discursul sau: “Suntem prezenti astazi aici pentru ca asa cum am facut-o si in iunie, atunci cand Ponta a fost pus sub urmarire penala, singurul partid care a avut o atitudine civica de partid de opozitie a fost Miscare Populara. Pe noi a pus atunci Oprea jandarmii sa ne alunge din piata. Stim ca USL-ul intodeauna a mimat atasamentul fata de valorile reale si fata de democratie. Ma intreb daca sintagma aceasta folosita la nesfarsit interes national si onoare mai este de actualitate astazi pentru partidul numit UNPR. Unde esti domnule Oprea? Onoarea unde iti este? Prezinta-ti demisia urgent!”

Tagged , , , , , , , , , ,

Cine nu reuseste ani la rand sa faca profit, sa inchida

Sursa: Zf

Acum două săptămâni la prezentarea raportului de stabilitate financiară a României, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR a adus în discuţie faptul că 200.000 de firme private din România, adică o treime, nu raportează şi nu fac profit. Pentru ce există aceste firme, care este scopul lor, întreba public Isărescu. Toate aceste firme într-un fel sau altul afectează economia, sistemul bancar şi dau o notă proastă mediului de afaceri românesc.

“Numărul extrem de mare, 200.000 de întreprinderi private cu pierderi permanente, arată două probleme majore: de ce nu se respectă regulile economiei de piaţă în România? În anii 90 (…) ni s-a spus următorul lucru: concurenţa şi curăţenia pieţei sunt esenţiale, adică intrări, dar şi ieşiri. Să poţi să înfiinţezi firme, să lucreze, să fie concurenţă loială, dar să existe şi ieşiri la fel. Dacă nu face faţă sau dacă are pierderi, să poată fi radiată rapid. Păstrarea unui număr mare de societăţi cu pierderi permanente nu numai că ecranează situaţia sectorului privat, dar îngreunează chiar procesul de finanţare”.  Unele dintre aceste firme sunt foste societăţi de apartament, create pentru a “mişca” banii, iar altele reprezintă nereuşite familiale, a mai comentat guvernatorul.

România are 600.000 de firme care raportează afaceri anuale de 250 mld. euro(1.125 de miliarde de lei) şi un profit net de 2,5 miliarde de euro(adică în jur de 1%).

România nu este o ţară unde a raporta profit la finalul anului pentru o companies să fie un titlu de glorie. Ideea generală este că dacă raportezi profit eşti un fraier pentru că apoi trebuie să  plăteşti impozit pe profit la stat.

La prima vedere cei care nu ar raporta profit ar fi antreprenorii români, pentru că ei au afaceri familiale, ei plimbă banii, ei înfiinţează companii pentru plata unor venituri, pentru acţionari sau management, deoarece prin această formă s-ar plăti mai puţine taxe pe munca la stat.

Dacă ne uităm puţin în statistica ultimilor şapte ani, lucrurile se schimbă radical: companiile româneşti raportează un profit mult mai mare decât companiile străine, multinaţionalele.

Din 2008 încoace, multinaţionalele au făcut un profit de 2,5 miliarde lei, în timp ce firmele româneşti au raportat un câştig net de 55 de miliarde de lei.

Petrom, încadrată la multinaţională este compania care a raportat cele mai mari profituri: în ultimii 7 ani câştigul net a fost de 18,83 miliarde de lei(4,18 miliarde de euro).

Dacă Petrom a raportat un profit de 18,83 miliarde de lei, la care adăugăm operatorii de telefonie mobilă Orange şi Vodafone, plus Dacia care raportează şi ei profit an de an, iar soldul pentru toate companiile străine în 7 ani este de numai 2,5 miliarde de lei, înseamnă că la restul multinaţionalelor totul este un „dezastru”. Ar trebui să închidă şi să plece. Dar toate stau în piaţă şi ocupă poziţii de top în sectoarele în care activează, fiind la masa discuţiilor guvernamentale.

În cifra de afaceri totală a companiilor din România, de 250 de miliarde de euro pe an, jumătate este realizată de multinaţionale, iar cealaltă jumătate de companiile româneşti. Dar cei care raportează cel mai mare profit sunt firmele româneşti:  55 mld.lei în 7 ani vs 2,5 mld. lei.

În comentarile lui, Isărescu nu a făcut această departajarea  între firmele româneşti şi companii străine.

Mai întodeauna antreprenorii români sunt arătaţi cu degetul, ca fiind vinovaţii de serviciu, însă datele arată altceva.

Iar exemplul personal al guvernatorului BNR cu afacerea lui proprie(Măr SRL- producţia şi vânzarea de vin sub brandul Casa Isărescu) arată ce se întâmplă la finalul contului de profit şi pierderi din economia românească.

Din 2009 încoace, compania lui, unde are 50% din acţiuni, a raportat o cifră de afaceri cumulată pe 6 ani de 11,93 milioane de lei, cu un profit net de 2,77 milioane de lei, adică o marjă de 23,21%. Am putea spune că Isărescu deja avea o piaţă prin funcţia şi numele lui, care deschide toate uşile şi îi este mult mai uşor să-şi vândă produsele.

La polul opus, Bergenbier S.A., cunoscutul producător de bere, a raportat numai pentru anul 2014 o pierdere de 104 milioane de lei, la afaceri de 406 milioane de lei. Rompetrol Rafinare, Petromidia, o companie care nu a mai simţit gustul profitului de nimeni nu-şi mai aminteşte de când, a raportat în 2014 o pierdere de 1.074 milioane de lei, la afaceri de 13.491 milioane de lei.

Este adevărat că antreprenorii români îşi devalizează de multe ori proprile companii şi băncile de unde au luat credite, dar cifrele sunt mult mai mari la multinaţionale în privinţa transferurilor.

Isărescu este revoltat pe bună dreptate, dar analiza lui ar trebui să se extindă mult mai adânc. Sistemul bancar nu are ce credita, pentru că multinaţionalele se creditează singure, au devenit adevărate bănci, dacă nu chiar mai puternice decât ele, deşi raportează numai pierderi, iar banii pleacă afară. Cum rezolvăm această problemă?

 

Măr SRL ( Sursa: Ministerul Finanţelor)
Cifră de afaceri(lei) Profit net(lei) Marjă de câştig(%) Număr de angajaţi
2009 755.000 258.000 34 5
2010 1100.000 620.000 56 10
2011 2198.000 393.000 18 12
2012 2680.000 470.000 17 14
2013 2330.000 549.000 23 16
2014 2870.000 483.000 16 16

 

 

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Starea presei sau cum a ajuns Udrea ziarista la fel ca Voiculescu

Sursa: Voxpublica.Realitatea.Net

Multe file de prin marile dosare de corupţie ne oferă detalii despre media: pe lumea asta ziarele, televiziunile, siteurile sînt ale unor patroni care au interese, de multe ori obscure; pe lîngă patroni aflăm şi ziarişti-antrepenori care vînd ce pot cum pot spre deosebire de fraierii care n-au “instinct de piaţă”; toată lumea dă lecţii de moralitate, încă se vinde bine şi asta.

Vine Băsescu la putere, citim stenograme cu ăia de la Antene, pleacă de la putere, citim cu ăia ai lui.

Aflăm din dosarul Udrea şi de la Antena 3, platforme de ştiri, şi din analize mai amănunţite la Tolontan pe blog, amănunte despre cum a fost cumpărată o parte a presei. Udrea era proprietar fără să fie, ziariştii erau slugi fiind independente şi pro-justiţie etc. Am tot scris despre marile două tabere de mercenari, găsiţi pe blogul ăsta zeci de analize. Azi mi-am propus să rezum mult mai simplu treaba.

Două puternice industrii de pază şi protecţie s-au ridicat în ultimele decenii. Firmele private de paznici. Şi presa.

Bodygardul a devenit o instituţie. Maşinile firmelor de pază sînt mai multe şi mai prezente pe străzi decît cele ale poliţiei. Ca bodyguard poţi bate mai liniştit decît poliţistul. Abuzul poliţiei este măcar semnalat în unele cazuri. Abuzurile bodyguarzilor sînt “fireşti”, sînt private.

Presa a fost folosită şi ea pe bune bucăţi pe post de jandarmerie privată. Numai cînd mă uit cîte materiale apar cu putorile de români care nu vor să muncească pentru patroni generoşi şi-mi dau seama că ziariştii s-au sinucis de ceva timp.

Cînd o aperi pe Udrea pentru că te- a plătit sau pe Voiculescu eşti un mercenar oarecare, e plină lumea noastră de ei. Cînd ataci sărăcimea că nu munceşte destul pe bani puţini eşti altceva, eşti propagandist al unui establishment mult mai nociv decît vreo figură sau alta. Nu eşti mercenar, eşti un fanatizat al puterii, mulţi spun asta şi fără să fie plătiţi, din credinţă profundă.

Nu-s încă hotărît cine a făcut mai mult rău, simplii roboţei plătiţi sau roboţeii virusaţi ideologic (există şi hibrizi între cele două, sigur, priviţi dezbaterile cu legi Big Brother sau TTIP)?

Dar o concluzie am, roboţeii plătiţi funcţionează într-un soi de competiţie. Latura virusată ideologic e singură pe scenă.

Bodyguarzii păzesc proprietăţi private sau instituţii publice (licitaţii la mişto, bani grămadă, eliminarea pazei de stat, prea scumpă şi cu prea multe drepturi la angajare). Ce să vezi, şi rolul ziaristului, păzitor al “democraţiei”, a devenit de paznic al afacerii, al interesului de vreun fel. Bodyguardul de rînd şi ziaristul de rînd sînt la fel de precari. Precari într-un business care de fapt e foarte influent şi lucrativ.

Cine vă spune poveşti cu glorie, luptă grea, investigaţii sfărîmătoare vă minte. Sînt ziarişti care fac o treabă simplă, după cîteva reguli simple (dar din ce în ce mai scumpe: costă să ai răbdare, să sapi sau să nu fii senzaţional sau să nu înghiţi dosare livrate de-a gata). Tot aşa sînt şi bodyguarzii, foşti angajaţi în diverse zone industriale deja istorice, angajaţi care-şi fac treaba curat şi cuminte pe salariul minim.

Ei nu pot răsturna mecanismele de putere de la vîrf, influenţa negocierile patronale şi politice, nu au putere de vreun fel. Un nivel al doilea în aceste companii sînt oamenii care asigură legătura între profit şi influenţă pe piaţă. Aşa apar firme de bodyguarzi şi ziarişti pe rol de detectivi particulari, servicii secrete private şi cîte alte forme de pază şi protecţie.

De la distanţă, cele două categorii pot fi confundate.

E amuzant că Antena 3 face scandal că sînt cumpăraţi unii de Udrea. Am scris aici de nenumărate ori că avem trusturi în care se acţionează cu soldaţi ai banilor Vântu & Voiculescu, şi trusturi aservite puterii politice (Băsescu pe atunci). Ambele tabere au fost dizgraţioase şi nocive. În egală măsură. Iar nu mă pot decide ce e mai scîrbos, să aperi fără tăgadă instituţii de care eşti interesat, grupuri partinice şi de afaceri, în funcţie de cum bate vîntul, sau să-ţi aperi un singur patron pînă cazi.

Antena 3 a făcut un titlu de glorie din faptul că au pupat în fund un singur om (care a avut şi el valsurile lui politice), pe cînd Evenimentul Zilei, B1, Realitatea etc. au pupat în funcţie de “vremi” şi chiar de abuzuri diverse executate de diverşi patroni de-a lungul vremii.

Influenţa politică şi discutarea ei e foarte bună, dar nimeni nu discută cît de profund cumpărată e presa de către business în general – pentru un contract de publicitate bun poţi cumpăra şi aranja editorial cam orice, uneori abia fac faţă redacţii bune unor astfel de presiuni. Nu e doar celebrul caz Roşia Montană o mostră de cum poţi cumpăra presa cu totul pe cale legală. Apanova a fost un alt exemplu. Practic actori din piaţa media s-au autocenzurat, şi-au pus mîna invizibilă peste gură. După criză advertorialul a devenit lege.

Mai nou, subiecte de “interes naţional” şi ideologic n-au nici o treabă în a trece drept adevăruri supreme. Tratatul transatlantic UE-SUA nu trebuie discutat pentru că eşti pro-Putin, exploatări controversate nu trebuie chestionate, de ce nu se taxează mari companii, de ce au protejat cu toţii austeritatea, protecţie pentru bănci etc.

Antena 3, în timp ce găzduia din interese politic forţe anti-băsiste şi se mai enerva că UE ne spune ce să facem, nu sărea niciodată linia vreunei chestionări sociale adevărate. De altfel, de la chestiunea privatizării de la urgenţă s-a ajuns rapid la ură pură şi dură pentru Băsescu şi camarilă dar din motive de corupţie, nu de politici. Era corupţia ălora răi care învingea corupţia bună, a “noastră”. Şi atît.

Culmea e că faptul că au reuşit să nu se anihileze complet a dat un soi de poză totuşi democratică. Adică e mai rău să ai o singură unică şi puternică firmă de bodyguarzi decît să ai mai multe firme de bodyguarzi, deşi au profil abuzator, netransparent etc.

Tot aşa, decît o haită agajată de unii să cîştige supremaţia, mai bine mai multe. O fotografie cu pluralism s-a realizat totuşi. Coşmarul ar fi fost doar cu Badea la puterea presei sau doar cu alde lu’ Udrea, Băsescu, SRI, DNA şi ce mai vreţi. Fire invizibile îi leagă, dar din bătaia lor iese şi ceva ordine. Exact ca firmele de badigarzi care pentru cîte un contract angajează nişte smardoi să-şi mai dea în freză, după ce-şi reîmpart zona, liniştea se reaşează cît de cît. Nu te mai bate nimeni decît bătăuşul autorizat.

Paradoxuri, cum vedeţi. Dar şi asemănări. Am obosit cu fineţuri, am zis să o dăm pe comparatistică de piaţă. Cum scria Lucreţiu Pătrăşcanu cîndva, despre perioada interbelică şi marii ei luptători de presă şi opinie (erau şi atunci cu tona, mult mai violenţi şi chiar mult mai corupţi), toată atenţia se concentrează pe răfuieli sau pe reverie, pe vals între pamflet şi reportaj sau ştiri “echilibrate” (atunci cîndvrem s-o ardem quality), dar astea sînt şi forme de a închide ochii, de cele mai multe ori.

Bun, şi unde-i romantismul presei, investigaţia salvatoare etc? A existat tot timpul, pentru asta trebuie răbdare şi mai puţină isterie. E plină scena de contractori şi contractaţi, dar nu-s greu de observat. Dar sînt tot acolo intenţii bune, naive, neutre, angajate, independente, cum vreţi. Încă mai aveţi de cîştigat. Ei trăiesc de pe urma tensiunilor dintre marile găşti. Scenariul negru ar fi ca una să cîştige definitiv, pentru că nu există parte bună. Deocamdată e tot ce poţi spera. Binele involuntar. Unul o critică pe Udrea pentru că e plătit.

Altul îl critică pe Voiculescu pentru că e plătit. Între gradaţiile (şi gradaţii, da, mai e şi SRI-ul care distorsionează piaţa) astea, mai facem şi treabă. Ca un badygard care din cînd în cînd mai şi face o faptă bună, printre comenzile dubioase ale şefilor. E lumea în care trăim, cine nu execută comenzi-contra-profit este fie un privilegiat, fie vreo specie cu upgrade în condiţii dure de supravieţuire, fie un tip cu ceva tupeu şi simţ strategic, fie un individ care a avut bulan, că altă expresie mai potrivită nu cred că e de găsit.

Poza asta tristă e poza întregii noastre lumi de azi. Puţini mai reuşesc să zîmbească în ea. Haha.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Bobic Costel, analfabetul din Focsani, mare papusar mason…sau invers

Sursa: Ziartricolorul.ro

Un personaj misterios, din Focşani, dar cu reşedinţa la Monaco, care trece drept „Machiavelli dîmboviţean”, „capo di tutti capi”, „malefic”, dar şi miliardar în euro, deşi-semnificativ – el nu apare în topul celor mai bogaţi români. A fost asociat în afaceri (sau chiar mai este, dar nu la vedere) cu alte nume controversate, precum evreii Alexandru Bittner şi Dan Fischer, sau cu masonul Cristian Burci, parteneri cu care, la un moment dat, împărţea proprietatea postului de televiziune Prima tv.

Legătura cu Serviciile Secrete

Legăturile lui Costel Bobic cu vîrfurile fostei Securităţii sau ale S.R.I.-ului sînt reale, dar şi încărcate de legendă, aşa cum este totul în ceea ce îl priveşte. Un fapt cert este prietenia sa cu Gheorghe Diaconescu, fost colonel în Direcţia a III-a de contraspionaj a Securităţii, devenit după 1989 adjunctul directorului Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu. Diaconescu i-a asigurat lui Bobic protecţia afacerilor din poziţia ce o deţinea la SRI, cf. investigaţiilor de presă. De fapt, colonelul Diaconescu apare ca deţinînd 10% din principala firmă a lui Bobic, Acord Invest Bucureşti (cu activitate de comerţ în toate domeniile, reţea de magazine, producţia de gaz şi produse chimice, servicii etc). Firma Acord Invest este controlată de Bobic în proporţie de 55%, restul firmei fiind de ţinută de un anume Amer Eyada, sau de alţii, printre care şi un alt ofiţer aparţinînd Serviciilor Secrete româneşti, generalul Gh. Şerbănescu, cadru al spionajului românesc, adică al Serviciului de Informaţii Externe, în prezent în rezervă. Conform regretatului director al SRI, Radu Timofte (care le-a urmat în funcţie tandemului Costin Georgescu şi Mircea Gheordunescu), oamenii din echipa de afacerişti în care se învîrte Costel Bobic au fost protejaţi nu de către SRI în ultima vreme, ci de către „celălalt serviciu secret, de unde provine generalul Şerbănescu (SIE – n.n.). De acolo mai provin şi alţii care îi protejează. Întrebaţi-l pe (Ioan) Talpeş (ex şef al SIE) în ce relaţii e cu Burci. Şi colonelul (de Securitate-DIE) Ristea Priboi ştiu că i-a ajutat, că prin el a reuşit Burci să ia firme de la stat, prin Ovidiu Muşetescu (fost preşedinte ai agenţiei de privatizări a statului, APAPS – fostul FPS -, între 2001 şi 2004)”. Se spune că Bobic a fost/este folosit ocazional”, de SIE, pentru plăţi sub acoperire.

Această legătură a lui Bobic, generalul Gh. Şerbănescu, a fost „deconspirat ca ofiţer DIE de către fostul şef al spionajului din vremea lui Ceauşescu, Mihai Pacepa, care a arătat că acesta era ofiţer în spionajul extern al României şi agent de legătură cu Organizaţia de Eliberare a Palestinei, condusă de Yasser Arafat, sau că Şerbănescu a fost implicat în „pedepsirea” Monicăi Lovinescu, deoarece aceasta critica regimul lui Nicolae Ceauşescu la postul de radio Europa Liberă. Prin 1991, Şerbănescu era ambasadorul României în Kuweit. Şi asociatul lui Bobic, Cristian Burci, „şi-a construit imperiul financiar în domeniul feroviar, sanitar-veterinar şi alimentar între anii 2001 şi 2004, fiind ajutat de doi generali rezervişti care au lucrat pentru SIE”, spunea şeful SRI Radu Timofte, referindu-se la acelaşi general Gh. Şerbănescu şi la generalul (r) Ioan Talpeş, fost şef al SIE. „Am trimis nenumărate note informative – continua R. Timofte – în care avertizam instituţiile statuui inclusiv la Parchet, dar n-a ţinut nimeni cont de ele pentru că Burci venea de mînă cu generalul Gheorghe Şerbănescu şi bloca demersurile noastre” (ale SRI).

Cea mai nemediatizată legătura a lui Costel Bobic cu un Serviciu Secret este cea cu cel al ministerului de Interne, aşa-zisul „doi şi un sfert” (adică ex-UM0215), fiind asociat cu Remus Şpan (fostul şef al interceptărilor acestui serviciu), „bun prieten” al său care îi furniza informaţii secrete, lui şi politicianului liberal Norica Nicolai (ex ministru de Interne), căreia Bobic i-ar fi fost „finanţator de mare succes anonim al campaniilor electorale”.

Tunuri la Bancorex şi alte afaceri

Generalul Şerbănescu s-a implicat în afaceri după 1992, cam în aceeaşi perioadă cu Costel Bobic. În februarie 1997, Parchetul a început urmărirea penală „privind pe Bobic Costel şi Şerbănescu Gheorghe… pentru săvîrşirea infracţiunilor de folosire cu rea-credinţă a creditului societăţii… fals în declaraţii şi înşelăciune constînd în aceea că, în calitate de administrator al SC Acord Intercom 95 SA Bucureşti, la data de 09.05.1995… cei doi au prejudiciat Bancorex cu suma de 11.088.706 mărci germane”. Şerbănescu şi Bobic au reuşit, însă, să închidă definitiv dosarul după anul 2001. Generalul Şerbănescu a mai apărut, alături de Bobic, şi ca cenzor în firma Art Construct 95, abonată şi ea la creditele Bancorex, cea mai mare bancă românească devalizată în primul rînd din cauza creditele acordate politicienilor şi personajelor cu influenţă şi protecţie politică, dar şi pentru a se pierde urma acestor bani. Şi firmele MBM Construct ’95 sa şi Acord Invest sa, în care Şerbănescu şi Bobic erau asociaţi, au luat de la Bancorex, conform unor rapoarte, cea. 20 milioane de dolari, ca şi alte firme, asociate mai mult sau mai puţin justificat cu numele lui Bobic, ca Freedom Star (15 milioane de dolari) şi Prima TV (în asociere cu Cristian Burci).

Afacerile lui Costel Bobic sînt, de fapt, de tot felul, de la cele cu petrol (i s-a pronunţat numele chiar şi legat de devalizarea Petrom-Focşani în perioada 2000-2004, de privatizarea Peco Vrancea) pînă la traficul de frontieră legat de magazinele duty-free din toate punctele de frontieră terestră (alături de un anume Petrovici), numele său fiind implicat şi în mega-scandalul de trafic de contrabandă ţigareta II, în care au fost implicaţi oameni ai Serviciilor Secrete, nu numai româneşti. Cum am văzut, Bobic nu este străin nici de afacerile din televiziune sau de cele din industria muzicală şi de divertisment.

Episodul alegerilor din 1996. Înainte de alegerile din anul 1996, deşi om de afaceri, Costel Bobic ar fi fost sursa unor dezvăluiri împotriva regimului pentru şeful ziarului Ziua, S. Roşca-Stănescu. Imediat ce rezultatele finale ale alegerilor prezidenţiale îl arătau pe Emil Constantinescu ca învingător asupra lui Ion lliescu, Roşca-Stănescu aloca întreaga primă pagină a ziarului elogierii lui Costel Bobic, pe care îl prezenta drept omul care l-a convins pe şeful SRI, Virgil Măgureanu să nu dea curs comenzii lui Iliescu de a falsifica rezultatul alegerilor în favoarea sa. Bobic apărea astfel ca agent al Providenţei în România. Imediat, un raport occidental al drepturilor omului, scria că: „Alegerile din noiembrie 2006 a candidatului opoziţiei, Emil Constantinescu, ca preşedinte, a avut un efect imediat asupra presei, căci poliţia a oprit investigarea unor acuzaţii aduse lui Costel Bobic, un ziarist (?) al independentului Ziua, care a scris despre corupţia guvernamentală” (?).

De fapt, S.R. Stănescu afirmase că în perioada guvernării PDSR (1992-’96), Costel Bobic a fost „agentul său secret, introdus în mafia económico-financiară a partidului de guvernămînt” (în ’96, poliţia îl căuta cu mandat pe Bobic, în timp ce el îi dădea lui Roşca-Stănescu interviuri despre preşedintele Ion Iliescu şi apropiaţii acestuia). Bobic a fost, în realitate, cum am văzut, unul dintre cei care a participat la devalizarea Bancorex”, dar, totodată ar fi „furat” nişte dischete cu toţi beneficiarii creditelor preferenţiale, pe care i le-a oferit lui Sorin Roşca Stănescu în schimbul obţinerii protecţiei faţă de o eventuală anchetă. Unii martori spun că, în primele luni ale anului 1997, Bobic dormea efectiv într-un birou al ziarului „Ziua“ şi trăia din banii lui S. Roşca Stănescu, avînd conturile personale blocate şi neputînd părăsi ţara.

Se pare că jocurile „din opoziţie” sînt specialitatea lui Costel Bobic, căci, în perioada 1997-2000, el se reapropie de PSD, prin Viorel Hrebenciuc, pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, iar la alegerile din 2000 ajunge să fie unul dintre sponsorii „discreţi” ai lui Adrian Năstase, plătindu-i direct pe Dan Andronic şi pe Bogdan Teodorescu.

Televiziune şi show-biz

Cu Cristian Burci (un cunoscut mason), Costel Bobic s-a asociat din vremea cînd Burci primea de la FSN-ul „post-revoluţionar” contractul de exclusivitate pentru publicitatea difuzată pe singurul post de televiziune din acel moment, TVR-ul, în valoare de foarte multe milioane de dolari SUA. După acest episod, „Burci, alături de faimosul contrabandist Bobic, pun mîna pe Prima TV”. A condus firma Music & Music promovînd formaţiile muzicale 3Sud-Est şi Animal X, dar şi pe iubita sa, Cristiana Răduţă, o ex-vedetă Playboy, cu care s-a şi căsătorit, deşi i-ar fi putut fi tată. Solista l-a urmat la Monaco, principatul bogaţilor lumii, unde Bobic deţine un imobil, ea renunţînd definitiv, totodată, în anul 2007, la cetăţenia română, solicitînd şi obţinînd cetăţenia principatului.

Andrei Gheorghe, realizator al multor emisiuni radio şi tv ar fi fost una dintre victimele furiei lui Bobic, deoarece, după ce ar fi refuzat să promoveze muzica Răduţei, ar fi fost pus în faţa unui scandal legat de consumul ilegal de droguri, dosar despre care s-a spus că ar fi fost fabricat la comanda lui Costel Bobic.

„Capo di tutti capi”

În cadrul emisiunii „în gura presei”, realizată de cunoscutul analist de presă şi politică Mircea Badea, acesta făcea o dezvăluire, în sensul că: nici unul din numele foarte vizibile din perspectiva presei româneşti, nu este, cu adevărat, şeful „adevăratelor” mega-afaceri interne din România, acesta fiind, din experienţa sa (!), un anume personaj care acţionează atît în afacerile de tot felul, dar şi în lumea televiziunii şi a show-bitz-ului, şi pe care l-a numit: „domnul B”. Acesta ar fi, în viziunea d-lui Badea, „capo di tutti capi” al românilor (interlopi?). Deşi iniţial părea că se referă la Bittner, s-a văzut din precizările ulterioare ca se referă la Bobic (o evident foarte subiectivă impresia d-lui Badea, ce ar putea fi, însă, chiar şi corectă, dar, la fel, M. Badea ar fi putut să se refere ca la un „capo di tutti capi” la Nicu Gheară, cu diferenţa că acesta din urmă este vînat de SIE, în timp ce Bobic lucrează pentru serviciul de spionaj românesc).

Bobic este cunoscut ca fiind boss-ul duty-free-urilor din România, alături de Răzvan Petrovici, vorbindu-se – fără, însă, a se dovedi – despre implicarea sa în contrabanda cu bunuri prin frontieră. Presupusa lor contrabandă s-ar fi înfăptuit sub protecţia şi cu ajutorul celebrului şef al vămilor, Dinu Gheorghe, zis Dinu Vamă. Anul 2002 a fost unul zbuciumat pentru Dinu Vamă şi Costel Bobic, prin apariţia primului „Armaghedon” de presă, ce a dus la un scandal mediatic. Autorii documentului atrăgeau atenţia cî afaceristul focşănean ar fi fost capul unei reţele de trafic de droguri din România, ajutat de şeful Direcţiei Generale a Vămilor: „Capo di tutti capi” al acestei filiere nu este nimeni altcineva decît interlopul Costel Bobic (care a beneficiat de privilegiul multor întrevederi cu însuşi actualul premier – A. Năstase – sau cu distinsa domniei sale soţii), cunoscut ca un cal breaz pentru implicarea sa prin sistemul duty-free în contrabanda cu ţigări. Sub pretextul directivelor Uniunii Europene, guvernul Năstase, a emis Ordonanţa de Urgenţă 104/2002, prin care erau interzise magazinele duty-free în aeroporturi, celelalte puncte de frontieră, terestre şi navale, rămînînd cu magazinele în picioare… Ordonanţa a fost mană cerească pentru Bobic şi firmele sale.”

Dinu Gheorghe-Vamă a trebuit să demisioneze atunci din funcţia în care îl numise Năstase, dar Bobic şi-a continuat nestingherit afacerile, în discreţie, ne-existînd nici un dosar penal pe numele său. Un document al ministerului Justiţiei arăta în 2006 că: „Din analiza datelor şi informaţiilor deţinute de către Ministerul Adinistraţiei şi Internelor şi de către ANAF… rezultă faptul că există persoane fizice şi juridice care încalcă legislaţia privind comercializarea de mărfuri în regim duty-free, introducînd şi punînd în liberă circulaţie pe teritoriul României produsele în cauză, în mod fraudulos, fără plata taxelor vamale, accizelor şi taxei pe valoarea adăugată.”

Cînd, în anul 2011, vameşii români erau arestaţi masiv de autorităţi pentru corupţie în vămi, liderul sindicatului funcţionarilor publici Sed Lex, Vasile Marica, era acuzat de un fost şef de vamă, Marius Ungureanu, ca fiind unul din cei care cer taxă de protecţie vameşilor şpăgari, Marica riposta: „Omul ăsta are ură pe mine şi pe Costel Bobic”, deşi nimeni nu pomenise atunci numele acestuia ca pe un şef al afacerilor necurate din vămi.

Cozmin Guşă îl acuzase deschis pe Bobic că este implicat în traficul de droguri, din poziţia de patron în toate punctele vamale teritoriale (adică mai puţin aeroporturi). Tot în postura de naş mafiot apărea Bobic şi atunci cînd Hienă, şeful trupei muzicale Animal X, declara, după despărţirea de firma lui Bobic, că au fost ameninţaţi cu moartea (Hienă refuzase să renunţe la cei doi prieteni şi să cînte în formaţie cu Cristiana Răduţă).

Alegerea primarului Oprescu în 2008

O importantă serie de masoni s-au aflat în jurul lui Sorin Oprescu atunci cînd şi-a lansat candidatura şi a cîştigat ca independent funcţia de primar al Bucureştiului, în anul 2008. Cel mai important dintre aceştia, dr. Radu Neagu, membru în staff-ul de campanie al lui Oprescu şi apoi consilier al primarului, a copilărit pe aceeaşi stradă din Focşani cu „prietenul de o viaţă” al lui Oprescu, Costel Bobic. În finanţarea campaniilor „doctorului” a mai fost implicat şi şeful „masoneriei energiei”, Marele Maestru Bogdan Buzăianu, cu care Oprescu s-a întîlnit în iulie 2009, înainte de a candida la preşedinţia României, la reşedinţa acestuia din Geneva. Întrebat fiind legăturile sale cu masoneria, Oprescu spunea: „Am prieteni în masonerie. Costel Iancu e unul dintre prietenii apropiaţi”, ori M.M. Costel Iancu este şeful Ritului Scoţian Vechi şi Acceptat din cadrul MLNR, pe care Costel Bobic l-ar fi convins să îl susţină pe Radu Bălănescu la şefia Marii Loji.

La începutul anului 2008, cu luni bune înainte de alegerile pentru Primăria Capitalei, liderul PSD-Bucureşti, Marian Vanghelie, declara că Oprescu candidează independent, deoarece PSD-ul „nu a vrut banii de campanie ai interlopului Bobic”, declaraţie întărită într-un fel şi de şeful partidului de atunci, Mircea Geoană, care spunea că „Oprescu este dependent de grupuri de interese”.

La rîndul lui, Oprescu replica că Bobic „nu este un interlop… Mă sprijină, ca prieten … Dacă o fi nevoie să apelez şi la el, am să apelez. N-am înţeles niciodată de ce au încercat să creeze o aureolă de mister în jurul lui Bobic, mi-e prieten de 30 de ani”. Totuşi, presa se întreba: „De ce s-a aliniat în spatele lui Oprescu toată floarea cea vestită a afaceriştilor controversaţi? De ce contribuie Alexandru Bittner, omul care ajunsese să conducă guvernul Năstase, la campania lui Oprescu? De ce îl sprijină Adrian Petrache, unul dintre abonaţii afacerilor imobiliare cu RA-APPS? De ce printre finanţatori se numără unul dintre clienţii Bancorex, Costel Bobic? Ce beneficii caută Bartolomeu Finiş, unul dintre regii combinaţiilor cu terenuri, de-l ajută pe Oprescu? Sînt întrebări la care nimeni nu poate răspunde, chiar dacă răspunsul e clar ca lumina zilei – toţi caută profit!”. Toţi finanţatorii enumeraţi mai sus sînt parte a aceluiaşi grup de care este legat şi Bobic, prin Prima tv, grup ce ar putea fi numit pe scurt BBB, adică Burci-Bittner-Bobic, lîngă Bittner fiind permanent lipit şi Bartolomeu Finish. (O întrebare care persistă! Dacă, în 2008, Oprescu era prieten de 30 de ani cu Bobic, cum a ajuns ca fiul privilegiat ai unui general de Securitate din Bucureşti, cum era Oprescu în anii 70, să se împrietenească cu un băiat din Focşani, cum era Bobic, dacă nu cumva şi Bobic se trage tot dintr-un mediu apropiat Securităţii?)

Alt mason consilier de campanie al lui Oprescu, Adrian Thiess, consilier apoi ia primăria capitalei, este (prin firma sa Adra Retail) reprezentantul trustului Otto în România, în timp ce fiica lui Bobic, Cătălina Bobic, este proprietara filialei Otto Star.

La întrebarea revistei „Q Magazine“, din mai 2008: „V-aţi întors de la Monaco după cîţiva ani de absenţă să preluaţi butoanele din politică?”, Costel Bobic răspundea. „Nu m-am întors pentru butoane, ci din cauza unor probleme de familie şi la rugămintea prietenului meu, Sorin Oprescu”, dar adăuga „Eu fac artă în politică” şi că „Tot eu (Bobic) i-am făcut campania şlui Oprescuţ şi în 2000″.

Iată cum relata on-line Florin Ghiulbenghian, în chiar ziua Conventului alegerilor de la MLNR, 6 noiembrie 2010, modul cum ar fi acţionat afaceristul Costel Bobic:

* În urmă cu circa 3 săptămîni sînt sunat de Costel Bobic şi invitat la o discuţie. Evident, accept şi mă prezint… Tema discuţiei? Bobic mi se prezintă ca principalul sponsor şi strategul campaniei electorale a lui Radu Bălănescu în ultimele 2 luni, îmi spune că a citit blogul meu şi mă roagă să-l ajut pe Radu în continuare, atacîndu-l pe Mircea Gheor-dunescu, deoarece el crede că, fără sprijinul meu, Bălănescu nu poate cîştiga finala contra lui Gheordunescu. Îmi propune în schimb funcţia de Mare Maestru Adjunct, în cazul în care Bălănescu reuşeşte să cîştige alegerile pentru demnitatea de Mare Maestru al MLNR. Cînd îl întreb de ce consideră respectiva funcţie potrivită pentru mine, îmi explică că îl interesează să aibă un om al lui cît mai sus poziţionat în MLNR care să-l ajute în diverse combinaţii. Îi explic că, cea mai potrivită funcţie pentru aşa ceva este cea de Mare Secretar, îmi exprim disponibilitatea de a-l ajuta pe Bălănescu şi îl pun să îmi prezinte o hîrtie scrisă de la acesta prin care certifică că respectiva funcţie va fi dată unui Frate (mason) desemnat de mine, deoarece eu sînt un personaj prea controversat şi nici nu mai vreau să mă întorc în MLNR. Este de acord şi rămîne să ne întîlnim peste cîteva zile, după ce aranjează cu Bălănescu. Mărturisesc sincer că nu am crezut o iotă din ce îmi spusese Bobic, mai ales că este un profan şi nici nu părea să ştie nimic despre funcţionarea Ordinului (Presa românească arăta că Bobic ar fi mason; deşi Ghiulbenghian îl caracterizează drept „profan”; el poate fi însă membru al unei mari loje din străinătate, mai ales că îşi petrece cea mai mare parte a timpului la reşedinţa de la Monaco.).

* Din nou, surpriză! Bobic mă sună, îmi spune că Radu a acceptat cererea mea şi mă roagă să aranjez o întîlnire cu cel pe care îl propusesem pentru funcţia de Mare Secretar, deoarece doreşte să îl cunoască. Fac întocmai, ne vedem în 3 şi Bobic îşi exprimă clar doleanţele: vrea să aibă omul său şi la Marele Secretariat, om prin care să aranjeze diverse combinaţii, deoarece nu îl vede pe Bălănescu în stare să facă bani, ci doar imagine. Cădem de acord să aibă loc o nouă întîlnire la care să participe şi Bălănescu cu Vişoianu şi în care aceştia să discute direct cu persoana recomandată de mine, iar în cazul acceptării să se pornească la lucru. Mărturisesc din nou că eram în continuare cît se poate de sceptic că Bobic ar avea o asemenea influenţă asupra lui Bălănescu.

* O nouă surpriză! Şi mai mare! Bobic aranjează respectiva întîlnire la începutul ultimei săptămîni de campanie, chiar la el acasă. Toată lumea este prezentă, inclusiv Radu Bălănescu, dar mai puţin eu, care Implicasem că nu este bine să apar lîngă Bălănescu deoarece ar fi bănuit că el este cel aflat în spatele acţiunilor mele şi i-ar aduce mai multe deservicii decît puncte în cadrul alegerilor. Fratele meu şmasonul desemnatţ îmi confirma a doua zi că s-a bătut palma conform celor afirmate de Bobic şi că urmează să fie introdus de Bălănescu în staff-ul de campanie şi prezentat ca viitorul Mare Secretar. Decidem să continuăm jocul pînă la confirmarea şi în faţa Fraţilor (masoni) ce l-au sprijinit pe Bălănescu a celor convenite în cadru restrîns în casa lui Bobic.

* Timp de 4 zile Fratele nostru a fost implicat direct, în urma introducerii în staff-ul de campanie de către Radu Bălănescu, în ultimele mişcări efectuate înainte de Convent. Vineri, la ora 17.00, Radu Bălănescu l-a confirmat oficial, în faţa staff-ului său, ca viitorul Mare Secretar, după numai 4 zile de prezenţă în echipa sa şi în urma unei negocieri purtate cu profanul Costel Bobic. Evident că Fratele Tohăneanu, căruia i se promisese funcţia respectivă de mai bine de 1 an, nu a fost deloc încîntat, iar ceilalţi Fraţi prezenţi nu au înţeles nici ei motivele respectivei schimbări. Mai mult, Radu Bălănescu îl desemnează pe Fratele ales de mine ca reprezentantul său în Comisia de Numărare a Voturilor din Convent, ceea ce ne determină să îl includem în ultima clipă pe lista delegaţilor la Convent. În momentul în care am avut şi această ultimă confirmare a încălcării extraordinar de grave a regularităţii masonice de către Radu Bălănescu, am decis să îi anunţ pe Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici, pe Marele Maestru fondator Costel lancu, pe preşedintele Curţii Supreme de Justiţie Masonică Remus Borza şi, prin intermediari, pe Fratele Mircea Gheordunescu. De asemenea, am avut o discuţie faţă-în-faţă cu Costel Bobic, precum şi convorbiri telefonice cu Cornel Vişoianu şi cu Nini Florea, pe care i-am informat asupra deciziei mele irevocabile de a face publică vînzarea MLNR de către Radu Bălănescu către profanul Costel Bobic…”.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Horia Simu – bancherul despagubirilor ilegale si devalizarea Cuprom

Sursa: Comisarul.ro

Omul de afaceri Horia Simu a fost trimis în judecată de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, alături de alți doi inculpați, pentru devalizarea producătorului de conductori de cupru SC Elcond Zalău, cei trei fiind acuzați de gestiune frauduloasă în formă continuată.

“Procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj au dispus trimiterea în judecată a inculpaților Simu Horia, Avasilichioaei Ghiorghe și Ardelean Radu-Cristian pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, în formă continuată. În fapt s-a reținut că în cursul anului 2004, inculpații Simu Horia, Avasilichioaei Ghiorghe și Ardelean Radu-Cristian au acționat concertat, în urma unei înțelegeri prealabile și prin această modalitate au transferat activele SC Elcond SA Zalău către SC Cuprom SA București și SC Nordexo Manufacturing SRL București, unde inculpații aveau interese, scopul fiind de a dobândi foloase materiale pentru aceste societăți”, se arată într-un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Potrivit sursei citate, inculpatul Avasilichioaei Ghiorghe, în calitate de director general al SC Elcond SA Zalău, prin încheierea unui contract de împrumut fictiv, în iulie 2004, urmat de încheierea convențiilor de dare în plată cu inculpatul Ardelean Radu-Cristian, care deținea la momentul respectiv funcția de președinte AGA, au transferat activele SC Elcond SA Zalău către SC Cuprom SA București, valoarea acestora fiind de 24.230.433 lei, la valoarea din anul respectiv.

Horia Simu era la vremea respectivă președinte AGA la Cuprom SA, acesta deținând și funcția de reprezentant legal al SC Nordexo Manufacturing SRL București și administrator al SC Elcond SA.

Totodată, prin acțiunile inculpaților a fost vândut în anul 2004 activul aparținând SC Elcond SA denumit “locuință de serviciu” către SC Nordexo Manufacturing SRL, unde administrator unic era inculpatul Simu Horia.

Horia Simu este acuzat și că, în calitatea de administrator unic al SC Nordexo Manufacturing SRL București, nu a făcut demersurile necesare pentru încasarea creanței de 6.463.898 lei, pe care SC Elcond SA Zalău o avea de încasat de la SC Phoenix SA Baia Mare, fapt pentru care aceasta s-a prescris și a fost trecută în contabilitate la pierderi din creanțe.

Numărul persoanelor vătămate în acest dosar este, potrivit procurorilor, 7.107 persoane, respectiv foștii acționari ai SC Elcond Zalău.

Dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Judecătoriei Zalău.

Cuprom Zalău are la bază structura fostei Companii de Cablu Electric Laminat, fondată în 1972 la Zalău, cu peste 3.000 de angajați la vremea respectivă. În 1990, ea a fost transformată în SC Elcond SA, o companie pe acțiuni. Cuprom Zalău a luat ființă în 2003, fiind rezultatul fuziunii dintre combinatul metalurgic Phoenix Baia Mare și uzina Elcond Zalău, două dintre cele mai importante companii românești din industria neferoaselor. Ca urmare a unor investiții importante, retehnologizare și modernizare, Cuprom a devenit, înainte de 2008, cel mai mare producător de cupru din România și unul dintre cei mai mari din Europa de Est.

Gestiunea frauduloasă semnalată de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a făcut ca în vara acestui an Tribunalul București să decidă intrarea în faliment a societății Cuprom. AGERPRES

Tagged , , , , , ,