Cincizeci și trei de jurnalişti, specializaţi în domeniul auto, din Canada și Statele Unite ale Americii au votat Honda Civic, „Maşina Anului 2016 în America de Nord” şi noul Volvo XC90, „SUV-ul Anului 2016 în America de Nord”.
În anii anteriori, ambele vehicule au mai fost desemnate câștigătoare, Honda Civic în 2006 și Volvo XC90 în 2003.
Competiţia aflată acum la ediţia cu numărul 23, este unică pentru că anul acesta, titlurile au fost acordate de către un grup independent de jurnaliști auto, din Statele Unite şi Canada, reprezentanţi ai publicaţiilor de profil, ziare şi reviste, ai posturilor de televiziune, de radio și ai site-urilor web.
Titlurile acordate reprezintă recunoaşterea celor mai remarcabile vehicule ale anului, Honda Civic şi noul Volvo XC90 fiind adevărate repere pe segmentele lor, din punctul de vedere al inovării, confortului, design-ului, siguranței, manevrabilităţii şi nu în ultimul rând, al satisfacţiei primite de către posesor pentru suma investită.
La categoria „Maşina Anului 2016 în America de Nord”, titlul a fost decis intre Chevrolet Malibu, Honda Civic și Mazda MX-5 Miata. Honda Civic a obţinut 203 puncte, Chevrolet Malibu 181 puncte și Mazda MX-5 Miata 146puncte.
La categoria „SUV-ul Anului 2016 în America de Nord”, in finală, au fost Volvo XC90, Honda Pilot si Nissan Titan XD. Volvo XC90 a obţinut 310 puncte, Honda Pilot, 111 puncte și Titan XD, 109 puncte.
În ultimii 23 de ani, producătorii americani au câștigat douăsprezece titluri „Maşina Anului în America de Nord” iar producătorii străini unsprezece, acestea din urmă fiind împărţite astfel: producătorii japonezi patru victorii, cei europeni cinci victorii iar coreenii de la Hyundai, două victorii.
La categoria „SUV-ul Anului 2016 în America de Nord” producătorii americanii au câștigat 15 titluri iar străinii, opt, patru revenind producătorilor japonezi şi patru celor europeni.
Anul trecut, „Maşina Anului în America de Nord” a fost Volkswagen Golf în timp ce „SUV-ul Anului în America de Nord” a fost Ford F-150.
La doar câteva săptămâni după lansarea globală, Netflix anunță asaltul asupra proxy-urilor și VPN-urilor.
Utilizatorii din toată lumea folosesc aceste tehnologii pentru a accesa conținutul care nu este disponibil în țara lor. De exemplu, în România, unde este disponibilă doar o mică parte din librăria Netflix, se pot accesa filmele și serialele disponibile în Statele Unite folosind un VPN care are IP de America.
Însă, sub presiunea marilor case de producție, precum Sony Pictures, Netflix este forțat să oblige cumva utilizatorii să se supună drepturilor de difuzare. Proabil din perspectiva de business, pentru Netflix este mai bine să facă pe plac caselor de producție și să blocheze VPN-urile utilizatorilor din România, decât să cumpere de la aceleași case de producție drepturile de difuzare pentru o piață așa mică cum este țara noastră.
Nu este însă clar, iar cei de la Netflix nu par să aibă un răspuns definitiv, cum va fi blocat un utilizator a cărui identitate este ascunsă de proxy-ul sau VPN-ul folosit. Ce poate face Netflix este să blocheze rețelele cunoscute de servicii care ascund IP-ul utilizatorului. Însă aceasta este o măsură cu efect limitat pentru că întotdeauna utilizatorul va găsi servicii care nu sunt blocate și care pot fi folosite bine-mersi. Vor fi probabil blocate serviciile mari, iar utilizatorii se vor reorienta către unele mai puțin cunoscute.
Pentru cei care înțeleg ce însemnă un proxy sau un VPN, planul Netflix este o utopie, nu un motiv de îngrijorare. Este mai degrabă o mișcare de PR, menită să arate pompieristic caselor de producție că Netflix face tot ce poate pentru a respecta drepturile de difuzare. Însă, cum s-a observat și până acum, celor de la Netflix nu le pasă chiar atât de mult cum accesează utilizatorii conținutul, atâta vreme cât rămân clienți fideli. Netflix este conștient că se află între ciocan (casele de producție) și nicovală (utilizatorii) și că trebuie să aibă un echilibru, nu să se transforme într-un polițist.
David Fullagar, Vice President of Content Delivery Architecture, a anunțat pe blogul Netflix că asaltul împotriva VPN-urilor și proxy-urilor va începe în săptămânile următoare și că celor care folosesc aceste servicii li se va afișa un mesaj de eroare. Deja unii utilizatori s-au lovit de aceste mesaje de eroare când au încercat să acceseze Netflix folosind un VPN cu IP de Statele Unite.
Din punctul de vedere al utilizatorului român nu prea are sens să folosești Netflix fără VPN. De ce să plătești cât amercanii, dacâ ai acces doar la 12% din conținut? Dacă prețul ar fi fost adaptat puterii de cumpărare locale și raportat la conținutul disponibil, prețul corect pentru Netflix în România ar fi fost probabil undeva sub 5 euro. Plus că vorbim de o țară în care cel mai important concurent este torrent-ul, o țară în care majoritatea utilizatorilor nu sunt obișnuiți să plătească pentru conținut, fie că vorbim de filme sau muzică, fie că vorbim de programe de calculator ori aplicații de smartphone.
Dacă într-adevăr am ajunge în situația în care să nu mai putem accesa Netflix printr-un VPN, nu prea ar mai avea sens abonarea doar pentru conținutul disponibil în România. Avem destule servicii de streaming cu conținut sărac și chiar cu prețuri semnificativ mai mici.
Netflix are sens la prețul cerut doar în condițiile unei librării de conținut bogate, nu a uneia de 12%.
Ca idee generala, ultimele scaderi de preturi de pe Bursa de Valori Bucuresti, nefiind bazate pe elemente fundamentale, au potential sa reprezinte puncte importante de intrare pe anumite actiuni, care se vor ajusta in sus odata cu disiparea panicii implementate de problemele economice ale Chinei si scaderea masiva a pretului la petrol.
De asemenea, datorita scaderii preturilor la actiuni, randamentele de dividend (dividend yield) sunt mai ridicate.
Romgaz <SNG>:
– Odata cu anuntul referitor la cat gaz natural se poate extrage si comercializa din Marea Neagra (Exxon + OMV Petrom), unde si Romgaz are optiunea de a cumpara o participatie de 10% din descoperirile comerciale din Midia Deep, adiacenta la Blocul Neptun. Daca se descopera cat gaz se estimeaza ca ar fi acum, atunci volumele ar fi de ajuns sa alimenteze Romania pentru urmatorii 10-15 ani. Cifrele variaza mult insa pentru ca sunt foarte greu de calculat fara date exacte.
– Problemele cu ELCEN (datorie de c. RON 445.7mn, din care c. RON 260mn sunt restante, din care c. jumatate sunt provizionate) par sa se rezolve. Se amana, temporar si succesiv, oprirea furnizarii de gaze pe baza de contracte pe termen scurt (c. 1 luna). In acelasi timp, statul a aprobat un imprumut pentru principalul datornic al ELCEN, RADET, care ii va permite acesteia din urma sa stinga datoria catre ELCEN, iar aceasta va putea, la randul ei, sa stinga datoria catre SNG (impact destul de mic pe profit in orice eventualitate).
– Compania este obligata sa dea minim 50% din profit ca dividend, pentru ca are participatie semnificativa a statului in actionariat. Noi estimam, la preturile curente, c. 9% randament al dividendului in 2016.
Electrica <EL>:
– Consumul de electricitate a crescut cu 5.9% YoY la Noiembrie 2015, ceea ce sustine estimarile noastre de c. RON 500mn profit pentru 2015.
– Compania s-ar putea sa se inteleaga cu Fondul Proprietatea si sa cumpere participatiile din cele 3 subsidiare dedistributie si una de furnizare de la fond, ceea ce ar fi bine pentru ambele companii.
– Schimbari majore la nivel de management genereaza un impuls pozitiv pentru investitori.
– Compania este obligata sa dea minim 50% din profit ca dividend, pentru ca are participatie semnificativa a statului in actionariat. Noi estimam, la preturile curente, c. 9% randament al dividendului in 2016.
Transgaz <TGN>
– Compania este si ea beneficiar direct ar inceperii exploatarii gazului din Marea Neagra, asteptand evaluare comerciala pentru a demara investitii de infrastructura necesare transportului catre continent.
– TGN a devenit una dintre cele mai eficiente si profitabile companii de stat datorita managementului independent si a scaderii pierderilor din sistem dupa investitiile in infrastructura.
– Compania este obligata sa dea minim 50% din profit ca dividend, pentru ca are participatie semnificativa a statului in actionariat. Noi estimam, la preturile curente, c. 9% dividend yield in 2016.
Transelectrica <TEL>
– Compania beneficiaza direct de pe urma cresterii consumului de electricitate si rezultatele la 9M15 arata o crestere mica a profitului net, care ne asteptam sa fie confirmata si in 4Q15.
– Compania este obligata sa dea minim 50% din profit ca dividend, pentru ca are participatie semnificativa a statului in actionariat. Noi estimam, la preturile curente, c. 11.8% randament al dividendului in 2016.
<BRD>:
– Din semnalele pe care le interpretam noi, se pare ca legea darii in plata ori nu va trece, ori nu va trece intr-o forma care sa impacteze bancile foarte mult. BRD se poate proteja usor de anumite efecte negative ale legii crescand dobanzile si comisioanele in tandem cu piata, iar cresterea volumelor nu ar fi semnificativ afectata din moment ce consumul se estimeaza a fi pe crestere.
– Pe datele financiare, banca este pe trend de revenire dupa ani de zile de pierderi, iar investitorii sunt entuziasmati de dividend. S-ar putea sa distribuie pe la 20-30% din profitul de pe 2015 (estimat de noi la RON 468mn), ceea ce ar insemna c. 1.3% – 2% dividend yield.
Fondul Proprietatea <FP>:
– Fondul tocmai a anunta accelerarea celui de-al 6-lea program de rascumparare de actiuni (430mn actiuni, c. 3.8% din capitalul social), aproape dublu fata de ultimul ABB de la cel de-al 4-lea buyback. Daca se mentine interesul pentru actiune, alocarea ar putea ajunge la c. 3.8%, ceea ce ar insemna un plus de c. 1% pentru investitorii care subscriu. De asemenea, continuarea programului (cu cele c. 300mn actiuni ramase) va sustine intr-o anumita masura pretul.
– Negocierile asteptate a fi incheiate cu Electrica ar fi benefice si pentru FP, mai ales ca evaluarea participatiilor a generat o valoare mai mare la ultimele actualizari. De asemenea, FP n-ar mai trebui sa se implice in niste participatii intr-un grup de companii ce ar fi mult mai eficient gestionate de Electrica.
– Fondul este asteptat sa continue sa distribuie RON 0.05/actiune catre investitori, ceea ce ar duce la un randament al dividendului de c. 7%.
SIF Oltenia <SIF5>:
– E printre cele mai lichide SIF-uri,
– Sunt printre cei cu cele mai putine probleme legale,
– Sunt printre putinii care au profit mai bun decat in 2014 (c. RON 133mn, fata de RON RON95mn).
– Au o detinere de c. 6% in BCR care s-ar putea sa fie valorificata la un moment dat la un pret mai bun decat ce au platit pe ea. Daca totusi, nu o valorifica, BCR este si ea pe un trend de revenire, si ar putea sa inceapa sa plateasca dividende, ceea ce e foarte pozitiv pentru SIF5.
– S-ar putea ca in 2016 sa se rezolve intr-un final cu pragul de detinere la SIF-uri de 5%. in cazul in care se elimina sau se ridica acest prag, atunci sunt multi investitori care abia asteapta sa puna mana pe controlul si, implicit, pe activele catorva dintre SIF-uri, iar SIF5 e printre acestea din urma.
– La SIF5 ne asteptam la un randament al dividendului de c. 11% in 2016.
De asemenea, din categoria instrumentelor financiare cu venit fix obligatiunile pe 3 ani emise de International Investment Bank in luna Octombrie 2015 pot fi achizitionate la un randament de 3.9% si au atasat un cupon platibil anual de 4.1%.
„Geniul” de la Rahova a scris 7 carti simultan din totalul de 10, a executat separat ore de munca astfel ca vara viitoare iese din inchisoare/ Cum este protejat Dan Voiculescu de Administratia Nationala a Penitenciarelor, dezvăluie jurnalistul Dan Tăpălagă pe HotNews.ro.
Dan Voiculescu beneficiaza de un regim preferential in penitenciarul Rahova, astfel ca, pe langa timpul dedicat scrierii cartilor, acesta figureaza ca pontat pentru zile de munca efectuate, au declarat surse din ANP pentru HotNews.ro. Potrivit acestora, potrivit calculelor de pana acum, Voiculescu ar putea iesi din inchisoare in vara anului viitor. Oficial, ANP a refuzat sa raspunda intrebarilor Hotnews.ro: cate ore de munca a prestat pana in prezent si cate timp a alocat scrierii de carti, motivand ca aceste date fac parte din “dosarul individual, care, potrivit normelor legale, pot fi accesate numai cu acordul detinutului”.
Ministerul Justitiei a dat intre timp publicitatii o parte din datele solitate de HotNews.ro, indicand intr-un tabel perioada exacta alocata de fiecare detinut fiecarei carti scrise.
Raluca Pruna, ministrul Justitiei, despre dispozitia care ii scuteste de inchisoare pe detinutii-scriitori: Propun guvernului ca printr-o ordonanta de urgenta sa fie abrogata aceasta dispozitie
“In vederea stabilirii programului de lucru si tinerii evidentei timpului de lucru afectat realizarii unei lucrari stiintifice, solicitantul inainteaza o cerere administratiei locului de detinere, iar evidenta timpului alocat se face pe baza tabelului nominal de scoatere la munca, documente ce fac parte din dosarul individual care, potrivit normelor legale in vigoare, pot fi accesate numai cu acordul detinutului”, explica ANP intr-un raspuns pentru Hotnews.ro, la o serie de intrebari privind regimul detinutului Dan Voiculescu, daca a fost scos la munca, in cate zile, cate ore pe zi a fost pontat si daca a redactat lucrarile stiintifice in acelasi interval de timp cat a fost scos la munca.
Aceasta, deoarece o persoana nu poate fi dublu pontata pentru prestarea in acelasi interval de timp a doua activitati diferite, respectiv munca si redactarea lucrarii stiintifice. Ambele activitati au drept efect reducerea duratei pedepsei. Un detinut nu poate presta o munca/activitate, indiferent de natura ei, pentru mai mult de 8 ore/zi. Cu alte cuvinte, ori munceste in diferite feluri (popota,etc), ori redacteaza lucrari stiintifice. Simultan,aceste activitati nu se pot face, sustin sursele consultate de HotNews.ro
Potrivit surselor Hotnews.ro, pe langa timpul alocat scrierii cartilor, Dan Voiculescu ar fi fost pontat si ca efectuand ore de munca. Astfel, calculand orele dedicate scrisului, orele pontate ca munca si avand in vedere varsta detintului, Dan Voiculescu are sanse sa iasa din inchisoare in vara anului viitor. A fost condamnat in august 2014 la 10 ani de inchisoare, din care va efectua o treime avand in vedere varsta iar restul zilelor se scad in functie de cate carti a scris si cate ore de munca a efectuat ca pontate.
Ministerul Justitiei a transmis, vineri, la solicitarea HotNews.ro, lista completa a detinutilor care au scris carti, in ce perioada au facut-o pentru fiecare lucrare in parte, numele profesorilor universitari care au avizat lucrarile plus lista editurilor care le-au publicat. Prin urmare, argumentul invocat de ANP referitor la confidentialitatea datelor referitoare la perioada dedicata de catre un detinut scrisului de carti nu stau in picioare din moment ce Ministerul Justitiei face publice aceste date. In plus, potrivit specialistilor in drept penal consultati de Hotnews.ro, “toate aceste date sunt continute in referatele Comisiei pt liberari conditionate si se regasesc ulterior in dosarele de instanta privind liberarile conditionate,care se discuta in sedinta publica si care,aflate fiind la arhivele instantelor,pot fi solicitate de orice persoana spre studiu”.
Ce lucrari a scris Dan Voiculescu si in ce perioada
A patra cale (05.02.2015 – 07.2015
Efecte de antrenare a investiilor straine in economia romaneasca 1990 – 2014 (05.02.2015 – 07.2015)
Managementul riscului in accesarea si gestionarea fondurilor europene (10.12.2014 – 08.2015)
Clasa de mijloc. TEoria si Practica antreprenoriala (25.03.2015 – 01.2015)
Competitia economica (22.01.2015 – 12.2015)
A New Theory of the Value/ Conferinta internationala – (22.10.2015 – 12.2015)
Omenirea, Incotro? – (01.10.2014 – 11.2014)
Dezvoltarea economica durabila – (15.10.2014 – 12.2014)
Toate aceste carti au fost avizate de prof. univ.dr. Dumitru Miron, prof. univ. dr.Dorina Poanta, prof. univ.dr. Ion Smeureanu si prof.univ.dr. Valeriu Potecea.
Din lista de mai sus rezulta ca Dan Voiculescu a scris, din totalul de zece carti, cel putin sapte simultan, asta fara a mai pune la socoteala orele de munca efectuate separat pentru care a fost de asemenea pontat. Pe de alta parte, inventarul realizat de Ministerul Justitiei a devenit intre timp caduc in cazul lui Voiculescu. Din raspunul ANP rezulta ca Voiculescu a mai scris o comunicare stiintifica, ridicand astfel numarul de “opere” la 11.
Dan Voiculescu a anuntat, pe 11 ianuarie, intr-o postare pe blog, ca nu se va opri aici cu scrisul cartilor: “Da, am timp. Evident, nu dispuneam de acelasi timp inainte, drept pentru care ii enervez pe unii cu aceste volume, motiv de a-si exersa cunostintele de matematica elementara, facand calcule cu privire la presupuse date de eliberare. Da, atata vreme cat exista o lege in vigoare, nu cred ca fac nimic ilegal. Da, scriu. Scrisul nu mi-e strain. Am mai scris vreo 20 de carti inainte, pe subiecte de macroeconomie.”
Dan Voiculescu beneficiaza de un regim preferential in penitenciarul Rahova, astfel ca, pe langa timpul dedicat scrierii cartilor, acesta figureaza ca pontat pentru zile de munca efectuate, au declarat surse din ANP pentru HotNews.ro. Potrivit acestora, calculele de pana acum arata ca Voiculescu ar putea iesi din inchisoare in vara anului viitor. Oficial, ANP a refuzat sa raspunda intrebarilor Hotnews.ro: cate ore de munca a prestat pana in prezent si cate timp a alocat scrierii de carti, motivand ca aceste date fac parte din “dosarul individual, care, potrivit normelor legale, pot fi accesate numai cu acordul detinutului”.
“In vederea stabilirii programului de lucru si tinerii evidentei timpului de lucru afectat realizarii unei lucrari stiintifice, solicitantul inainteaza o cerere administratiei locului de detinere, iar evidenta timpului alocat se face pe baza tabelului nominal de scoatere la munca, documente ce fac parte din dosarul individual care, potrivit normelor legale in vigoare, pot fi accesate numai cu acordul detinutului”, explica ANP intr-un raspuns pentru Hotnews.ro, la o serie de intrebari privind regimul detinutului Dan Voiculescu, daca a fost scos la munca, in cate zile, cate ore pe zi a fost pontat si daca a redactat lucrarile stiintifice in acelasi interval de timp cat a fost scos la munca.
Aceasta, deoarece o persoana nu poate fi dublu pontata pentru prestarea in acelasi interval de timp a doua activitati diferite, respectiv munca si redactarea lucrarii stiintifice. Ambele activitati au drept efect reducerea duratei pedepsei. Un detinut nu poate presta o munca/activitate, indiferent de natura ei, pentru mai mult de 8 ore/zi. Cu alte cuvinte, ori munceste in diferite feluri (popota,etc), ori redacteaza lucrari stiintifice. Simultan,aceste activitati nu se pot face, sustin sursele consultate de HotNews.ro
Potrivit surselor Hotnews.ro, pe langa timpul alocat scrierii cartilor, Dan Voiculescu ar fi fost pontat si ca efectuand ore de munca. Astfel, calculand orele dedicate scrisului, orele pontate ca munca si avand in vedere varsta detintului, Dan Voiculescu are sanse sa iasa din inchisoare in vara anului viitor. A fost condamnat in august 2014 la 10 ani de inchisoare, din care va efectua o treime avand in vedere varsta iar restul zilelor se scad in functie de cate carti a scris si cate ore de munca a efectuat ca pontate.
Vezi mai jos varianta integrala a raspunsului oficial all Administratiei Nationale a Penitenciarelor, la o serie de intrebari transmise de HotNews.ro la sfarsitul anului 2015.
Managementul riscului in accesarea si gestionarea fondurilor europene (10.12.2014 – 08.2015)
Clasa de mijloc. TEoria si Practica antreprenoriala (25.03.2015 – 01.2015)
Competitia economica (22.01.2015 – 12.2015)
A New Theory of the Value/ Conferinta internationala – (22.10.2015 – 12.2015)
Omenirea, Incotro? – (01.10.2014 – 11.2014)
Dezvoltarea economica durabila – (15.10.2014 – 12.2014)
Toate aceste carti au fost avizate de prov. univ.dr. Dumitru Miron, prof. univ. drDorina Poanta, prof. univ.dr. Ion Smeureanu si prof.univ.dr. Valeriu Potecea.
Din lista de mai sus rezulta ca Dan Voiculescu a scris, din totalul de zece carti, cel putin sapte simultan, asta fara a mai pune la socoteala orele de muncaefectuate separat pentru care a fost de asemenea pontat. Pe de alta parte, inventarul realizat de Ministerul Justitiei a devenit intre timp caduc in cazul lui Voiculescu. Din raspunul ANP rezulta ca Voiculescu a mai scris o comunicare stiintifica, ridicand astfel numarul de “opere” la 11.
Dan Voiculescu a anuntat, pe 11 ianuarie, intr-o postare pe blog, ca nu se va opri aici cu scrisul cartilor: “Da, am timp. Evident, nu dispuneam de acelasi timp inainte, drept pentru care ii enervez pe unii cu aceste volume, motiv de a-si exersa cunostintele de matematica elementara, facand calcule cu privire la presupuse date de eliberare. Da, atata vreme cat exista o lege in vigoare, nu cred ca fac nimic ilegal. Da, scriu. Scrisul nu mi-e strain. Am mai scris vreo 20 de carti inainte, pe subiecte de macroeconomie.”
Partea din durata pedepsei care este considerata ca executata pe baza muncii prestate si/sau a instruirii scolare si formarii profesionale Art. 96
(1) Pedeapsa care este considerata ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale, in vederea acordarii liberarii conditionate, se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care se presteaza o munca remunerata, se considera 5 zile executate pentru 4 zile de munca;
b) in cazul in care se presteaza o munca neremunerata, se considera 4 zile executate pentru 3 zile de munca;
c) in cazul in care munca este prestata pe timpul noptii, se considera 3 zile executate pentru doua nopti de munca;
d) in cazul participarii la cursurile de scolarizare pentru formele de invatamant general obligatoriu, se considera 30 de zile executate pentru absolvirea unui an scolar;
e) in cazul participarii la cursurile de calificare ori recalificare profesionala, se considera 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesionala;
f) in cazul elaborarii de lucrari stiintifice publicate sau inventii si inovatii brevetate, se considera 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare stiintifica sau inventie si inovatie brevetate.
(2) Reducerea fractiunii de pedeapsa care este considerata ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale nu poate fi revocata.
Background. Dan Voiculescu a fost condamnat vineri, 8 august, la 10 ani de inchisoare in dosarul ICA. Alaturi de el, ceilalti inculpati au primit condamnari, cu executare si suspendare. In plus, instanta a dispus diferite confiscari si sechestre pe mai multe bunuri ale inculpatilor, totul pentru a se recupera prejudiciul din dosar calculat la 60 de milioane de euro.
Revoluția l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în ministerul apărării ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993, când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri. În primii ani ai tranziției, căpitanul Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni străini în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor, Miron Cozma. A fost doar începutul.
În timp, afacerile l-au propulsat pe Oprea în fruntea “mafiei personale a lui Adrian Năstase” după cum îl acuza chiar Traian Băsescu în 2004. Din business, s-a întors în armată, apoi din nou în rezervă și imediat în politică. PSD l-a numit șef al Rezervelor Statului, prefect de București, ministru delegat în guvernul Năstase și l-a trimis în Parlament.
A fost deputat de două ori și, din momentul în care Băsescu l-a reevaluat, Gabriel Oprea a început să joace în liga mare a politicii: vicepremier, ministru de Interne și al Apărării. E peste tot, apare lângă cei mai importanți oameni ai momentului și face și desface guverne prin cel de-al treilea mare grup politic din Parlamentul României, pe care-l conduce cu mână de fier.
A ținut să aibă și o etichetă academică, astfel că, din postura sa de profesor coordonator de doctorate, i-a călăuzit spre titlul de doctor pe oameni-cheie din serviciile secrete și pe mai mulți politicieni care s-au perindat apoi în fruntea ministerelor de Interne și Apărare. Și-a ocupat poziția în societate pe baza relației cu Ministerul Apărării Naționale (MApN). A adunat o avere uriașă, din care sute de mii de euro dispar și apar, fie sub forma unor donații, fie pur și simplu, fără nicio explicație.
„Toți oamenii generalului” este un proiect jurnalistic menit să scoată la lumină trecutul lui Gabriel Oprea și conexiunile acestuia în politică, servicii secrete, justiție, mediul academic și cel de business.
Gabriel Oprea la începutul anilor 2000 FOTO: Mediafax Foto / Marius Vasilica
Succesul lui Oprea a venit imediat după căderea regimului comunist. La Revoluție, Gabriel Oprea are 29 de ani și stă în București, într-un apartament la bloc în sectorul 5. În 1990 termină facultatea și devine ofițer activ de justiție militară.
Doi ani mai târziu, Oprea este angajat la Ministerul Apărării Naționale, la Direcția „Logistică” – la „spatele Armatei” , așa cum este ea cunoscută în jargon militar – și își începe drumul spre fabuloasa avere pe care o declară astăzi.
Documentele descoperite și analizate de jurnaliștii RISE Project și Centrul de Investigații Media arată că, în ianuarie 1992, ofițerul Gabriel Oprea dirijează o adevărată odisee imobiliară. Împreună cu un grec de origine română, Oprea face o asociație de locatari care preia de la stat un bloc început pe vremea lui Ceaușescu și se folosește de soldați ca să-l termine. La blocul lui Oprea ajung astfel să lucreze militarii care construiseră și Casa Poporului.
Pentru a finanța lucrările, Oprea atrage în asociație mai multe persoane și firme cu trecut suspect, care primesc, în schimbul banilor băgați în afacere, apartamente în bloc. Așa ajunge Oprea partener de afaceri cu un libanez controversat din cauza legăturilor sale cu traficul de droguri și cu spionajul rusesc, informații confirmate și de sursele noastre. Lângă Oprea și libanezul Hussein Hassan a venit și o firmă controlată, teoretic, de cetățeni străini condamnați ulterior pentru evaziune fiscală și spălare de bani – în numele căreia semnează, însă, chiar Gabriel Oprea. O firmă de stat care a făcut afaceri cu oligarhi ruși sau firma unui italian judecat la el acasă pentru trafic de persoane apar și ele în afacerea blocului lui Oprea.
În blocul T1B, aflat pe Calea 13 Septembrie, la câteva sute de metri de Ministerul Apărării Naționale și Casa Poporului, Oprea mai are și astăzi două apartamente și un spațiu comercial.
În 1988, Direcția Generală pentru Dezvoltarea construcțiilor de locuințe și Administrație Locală (DGDAL) București începea să construiască un bloc în sectorul 5 din Capitală, la intersecția Trafic Greu cu Calea 13 Septembrie: blocul T1B.
La Revoluție, blocul era doar un ciot de beton. Avea construită fundația și, parțial, ridicat parterul. Antrepriza de Construcții și Montaj Nr. 7 din București continuă lucrările și, în 28 august 1990, scheletul blocului de opt etaje este deja complet ridicat.
Gabriel Oprea profită de o hotărâre de guvern prin care persoanele fizice sau juridice puteau prelua construcțiile de blocuri neterminate care împânzeau Bucureștiul. Teoretic, în asociere cu Primăria, oricine putea să finalizeze lucrările la blocuri pe bani proprii. Așa a procedat și Oprea.
Astfel în 20 ianuarie 1992, Oprea a înființat împreună cu George Remus Stănculeanu, la notariatul de stat, o asociație de locatari. Asociația „GAGE”- cel mai probabil de la prenumele celor doi fondatori, Gabriel și George – își avea sediul chiar la adresa la care locuia la acel moment Gabriel Oprea.
Conform documentelor, două zile mai târziu, în 22 ianuarie 1992, Gage, prin Gabriel Oprea, încheie o convenție cu firma HAICOR SA, o firmă controlată de Armată.
Convenția este, practic, doar un acord de principiu prin care firma HAICOR oferea asigurări că va finaliza lucrările, în caz că blocul T1B este preluat de asociația GAGE de la stat. HAICOR SA era o firmă de comerț exterior a MApN, reprezentată atunci de colonelul Mihail Bartoș, fost comandant al UM 02383.
Colonelul Bartoș, cel care a semnat convenția din partea HAICOR SA, își amintește că societatea trebuia să intermedieze contractele Armatei cu parteneri interesați de forța de muncă pe care o reprezentau miile de soldați români specializați în construcții, dar, într-un final, firma nu a avut nicio activitate:
Col. (r) BARTOȘ MIHAIL
A fostul comandantul UM 02383. A lucrat în Armată din 1951 până în 1992 când a fost pensionat. Bartoș a condus miile de militari care au lucrat la construcția Casei Poporului, sediului MApN, Transfăgărășanului sau Liceului Militar din Alba Iulia.
“Firma Haicor SA a fost o societate româno-americană făcută cu o firmă americană și direcția de comerț exterior a armatei. A fost o firmă de intermediere cu scopul de a realiza construcțiile. (…) Ideea înființării acestei firme asta a fost. Domnule, ca să poată să aducă Ministerul Apărării Naționale niște bani în valută. (…) Eu nu eram băgat direct în această firmă. Eu aveam numai angajamentul luat, domnule dacă găsiți lucrări care pot să le fac, le fac eu. Firma asta era într-un fel și un vis al oamenilor eliberați în 90. Vroiai să faci ceva mai deosebit pentru țara asta. Nu s-a putut! ”.
UN BLOC AL STATULUI AJUNGE LA OPREA
Nici o lună mai târziu, în 14 februarie 1992, în numele proaspetei Asociații de locatari GAGE, se încheia un contract de asociere cu RAIAL Imobiliara, adică Primăria Municipiului București. Prin contract, GAGE își asuma finalizarea blocului T1B din Calea 13 Septembrie nr. 139 pe cheltuiala proprie a asociației.
Prin contractul de asociere, GAGE și RAIAL Imobiliara rămân coproprietari ai blocului construit în proporție de 30 la sută de stat. Scheletul de opt etaje trebuia finisat în 15 luni de militarii lui Bartoș, pe banii asociației lui Oprea. Deși același contract prevede clar că la finalizarea lucrărilor, statul va primi circa 30 la sută din construcție, adică 10 sau 11 apartamente în funcție de suprafața acestora, la final rămâne cu opt.
Statul român investise, conform evidențelor contabile, în fundația și parterul blocului T1B circa 5.7 milioane de lei. A venit Revoluția, după care Primăria Capitalei, prin RAIAL Imobiliara , a mai plătit 25 de milioane pentru a ridica restul de opt etaje. Asociația de locatari GAGE urma să suporte valoarea lucrărilor de finalizare a construcției, estimate de Primărie la aproape 60 de milioane de lei.
GAGE mai trebuia să vireze în contul RAIAL Imobiliara cele 5,7 milioane de lei reprezentând costurile lucrărilor executate de statul comunist și alți circa jumătate de milion de lei, cheltuieli de inițiere a asocierii GAGE-RAIAL.
De fapt, Oprea și asociații săi aveau să plătească mai puțin. În martie 1992, convenția cu HAICOR SA se transformă în contractul nr. 1 din 4 martie 1992 cu MApN – UM 02383. Estimarea de 60 de milioane făcută de RAIAL în 1991 ajunge la 50 de milioane în contractul de antrepriză încheiat cu unitatea militară a colonelului Bartoș. Soldații lui Bartoș încep lucrul, iar Asociația GAGE începe să plătească.
Nimeni nu știe cu cât i-a plătit, de fapt, asociația condusă de Gabriel Oprea pe militarii români care au construit blocul T1B. Cert este că, printr-un act adițional la contract, care poartă numărul 2 și pe care jurnaliștii RISE Project și Centrul de Investigații Media l-au obținut oficial de la Ministerul Apărării Naționale, o mare parte dintre lucrările necesare pentru finalizarea blocului erau estimate la puțin peste 34 de milioane de lei.
Tot de la MApN am primit însă și o înștiințare pe care Oprea și asociații o trimiteau unității militare la doar câteva zile după încheierea actului adițional care detaliază lucrările. Prin acea înștiințare, GAGE comunica militarilor că nu mai este nevoie de serviciile lor decât pentru construcția scării interioare de marmură a blocului, în valoare de nici șapte milioane de lei.
Este cert, însă, că militarii lui Bartoș au lucrat mult timp la blocul lui Oprea. Însuși colonelul în rezervă își amintește astăzi că era greu să lucrezi cu Gabriel Oprea, care nu plătea la timp.
PREȚUL SUCCESULUI: DEVALORIZAREA LEULUI
La prima vedere, din documentele oficiale, pare că statul iese în câștig: primește și banii pe care i-a băgat în fundația blocului îniante de Revoluție, dar și o cotă parte din numărul apartamentelor pentru investiția ulterioară în ridicarea celor opt etaje. De câștigat a câștigat însă Oprea, pentru că realitatea acelui moment era alta. Ilie Șerbănescu, analist economic și fost ministru al Finanțelor în anii ‘90, spune:
“Orice bun s-a luat la vremea respectivă, îl luai la un cost în lei care nu mai avea nicio legătură cu viața, cu realitatea! Oricine a luat atunci ceva a câștigat. El a plătit, probabil, la valoarea contabilă și a cumpărat ceva care avea o valoare reală. Ce să mai discutăm?!”.
În 1989, când s-au întrerupt lucrările la blocul T1B, cursul de schimb al dolarului era, conform BNR, puțin peste 4 lei. Imediat după evenimentele din 1989, leul românesc a suferit o devalorizare extremă.
Conform lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în 1992, cursul dolarului pe piața neagră era de 460 de lei, iar un an mai târziu era de 3800 de lei.
Același lucru s-a întâmplat și cu evaluarea investiției statului în blocul T1B după Revoluție: banii estimați de RAIAL Imobiliara în 1991 nu mai erau aceiași în 1993.
Practic, în plină prăbușire a leului, asociații GAGE trag lozul câștigător cu blocul T1B: cumpără construcția nefinisată cu o sumă de multe ori mai mică decât valoarea ei reală. Inflația explodase. De la 5% în anul 1990, a crescut la 300% în 1992.
“Domnule, șase milioane de pe vremea dinaintea lui ’89 erau cam șase milioane de acum. Ca și cum aveți dumneavoastră acum șase milioane, care nu e o sumă mică. Dar șase milioane în ‘92, făceau 6.000 de lei de acum, după ce trecuse o inflație de 5 la sută, una de 200 la sută și una de 300 la sută. Asta este judecata mea. Astea erau condițiile anilor respectivi.” – Ilie Șerbănescu
Colonelul Bartoș confirmă: “Când s-au realizat blocurile astea, în 92-93, prețurile apartamentelor erau altele. Erau mici. Ulterior, prin căderea leului, ele s-au scumpit foarte mult și el, când le-a vândut, le-a vândut cu bani buni. Așa gândesc eu.”.
CINE INTRĂ ÎN BLOCUL T1B
Proaspăt lansați în afaceri, Gabriel Oprea și George Remus Stănculeanu, asociații din GAGE, aveau nevoie de ajutor financiar să termine blocul.
Prin alte contracte de asociere, în perioada 1992-1993, în combinația GAGE intră, alături de fondatorii Oprea și Stănculeanu, firma de stat IMUT SA din Moreni, firmele Roda-Com SRL și MCS Import Export România SRL, controlate de cetățeni străini, și libanezul Hussein Hassan, ca persoană fizică. Toți membrii asociației își însușesc contractele cu armata și RAIAL Imobiliara, ambele parafate deja de fondatori, și vin cu banii pentru facturile tăiate de colonelul Bartoș.
La mijlocul lui 1992, în plin șantier, Oprea își descoperă și valențele de mic comerciant și se hotărăște să deschidă niște magazine la parterul blocului. Face personal toate diligențele necesare la Primărie pentru a transforma apartamentele de la parter în spații comerciale. În același an, înființează alături de George Stănculeanu, partenerul inițial din Asociația de locatari GAGE, firma GAGE Impex SRL prin care exploatează spațiile comerciale.
În 18 noiembrie 1993, Primăria eliberează pentru GAGE Impex o autorizație pentru transformarea spațiilor de la parterul blocului în spații comerciale.
Armata termină lucrările în aceeași lună, iar apartamentele din bloc – mai puțin cele care trebuiau să revină RAIAL Imobiliara conform înțelegerii inițiale – se împart între asociați, în funcție de investiția în lucrări a fiecăruia.
La sfârșitul anului 1993, blocul de opt etaje, 32 de apartamente și cu rezistență la gradul 8 de risc seismic este finalizat.
Oprea și asociații îl preiau de la noul comandant al UM 02383, colonelul Miulescu. Mihail Bartoș fusese deja pensionat, în ciuda voinței sale, un an mai devreme.
În final, RAIAL Imobiliara, adică statul român, primește opt apartamente în blocul T1B, iar asociații din GAGE restul. Adică, IMUT SA din Moreni primește magazinul de Electrice și Electronice de la parter, precum și patru apartamente, toate la etajul șapte. Roda-Com SRL primește patru apartamente, MCS Import Export România șapte apartamente, iar Hussein Hassan primește parfumeria de la parter și alte patru apartamente.
Membrii fondatori ai GAGE, George Remus Stănculeanu și Gabriel Oprea, fac fifty-fifty magazinul de „Mezeluri-Brânzeturi” de la parter. În plus, Stănculeanu mai ia două apartamente, iar Oprea primește barul de la parter și alte trei apartamente.
Iată actul de partaj pe care Oprea îl invocă drept sursă a proprietăților din blocul T1B în declarațiile sale de avere din ultimii ani:
HUSSEIN HASSAN s-a asociat cu Gabriel Oprea în GAGE încă de la început. Presa a vehiculat legăturile lui cu traficanți de droguri și spioni ruși, informațiile fiind confirmate inclusiv de sursele noastre judiciare, dar niciodată libanezul n-a fost pus oficial sub acuzare.
L-am întâlnit pe Hussein Hassan la restaurantul Blida din Grozăvești. A negat orice legături cu spionajul sau drogurile, dar ne-a spus că familia lui a prins rădăcini puternice la București. Un nepot de-al său este căsătorit cu fiica lui Petre Albu, important om al securității naționale în ultimii 25 de ani. Albu a fost șef al brigăzii de Crimă Organziată în Inspectoratul General de Poliție și a devenit ulterior șef al DGIPI- serviciul secret al Internelor, unde a ajuns în mandatul premierului Tăriceanu.
“Dacă îmi puneți zahăr, sare și bicarbonat…eu în viața mea nu am văzut. Eu nu știu care e diferența între ele cu toate că sunt medic. Eu nu am văzut. Nu pot să disting. Nu pot! Eu nu am văzut în viața mea, în viața mea nu am văzut așa în viu droguri. Nu am avut. Tata m-a învățat trei lucruri: să faci orice dar să nu umbli cu droguri în viața ta, să nu faci trafic de arme, înțelegi?, și să nu fii hoț, să nu furi. În rest poți să devii asociat cu oricare în viață și cu oricine.”
În blocul de pe Calea 13 septembrie, Hussein Hassan a primit la partajare “Parfumeria” de la parter și patru apartamente. Nu poate spune cu exactitate cât a investit în construcția lor, dar spune că a cheltuit treptat undeva până la 80.000 de dolari. Cumpărarea apartamentelor în blocul T1B era o investiție de familie, pentru că mai târziu au venit și ceilalți frați ai lui. A ajuns primul în România ca student la stomatologie. În 1979 venea din Liban localitatea Blida, puternic controlată astăzi de oamenii Hezbolahului. În anii ‘90 vindea țigări, blugi, dulciuri și alte produse foarte căutate la acel moment în România abia ieșită din bezna comunismului.
IMUT Moreni este o fostă companie de stat cu o istorie de peste 90 de ani. A produs rezervoare, cisterne, containere metalice, inclusiv echipamente adiacente pentru industria militară. În 1990 a fost transformată în societate pe acțiuni și privatizată nu o dată, ci de două ori. Printre afacerile făcute între cele două privatizari se numără o asociere cucontroversata firmă GAZKOMPLEKTIMPEKS, o subsidiară a GAZPROM, controlată de un oligarh rus. În urma asocierii, conform Monitorului Oficial, IMUT pierde, în 2001, un apartament din blocul T1B evaluat atunci la 80.000 de dolari.
Din afacerea GAGE, IMUT mai are astăzi doar un apartament, unde încă își are sediul social.
RODA-COM SRL a fost înființată de doi italieni și o româncă: Giulio Scerrata, Ciaffei Ciro și Munteanu Adriana. Firma a fost înregistrată în 1991 pentru o durată de doar trei ani și a avut ca obiect de activitate import-exportul bunurilor de larg consum și reprezentarea firmelor străine.
Numele lui Ciaffei Ciro apare într-un proces al unui ofițer de poliție italian care a fost acuzat că a furat un document de identitate. Conform presei italiene, polițistul i-ar fi dat documentul lui Ciaffei, iar acesta l-a folosit pentru a aduce ilegal în Italia cetățeni din afara spațiului Uniunii Europene.
În MCS Import-Export SRL, Gabriel Oprea e reprezentantul unui indian și al unui rus. În decembrie 1993, când se împart apartamentele, firma MCS Import Export este reprezentată la notar chiar de Gabriel Oprea. Acesta semnează actul de partajare al locuințelor și astfel firma primește șapte apartamente.
Fondatorii firmei MCS IMPORT EXPORT sunt Emanuel Alaev- rus cu cetățenie austriacă, Sadhwani Deepak Murhidlar- indian cu domiciliul în Viena și Vișinescu Constantin.
Emanuel Alaev locuiește acum în Viena. Contactat telefonic, acesta a declarat că nu a ajuns niciodată în România. A deschis la începutul anilor 90 o afacere de import-export în Viena cu partenerul indian și apoi un punct de lucru și în România. Tot în anii 90 a vândut acțiunile din firmă. Știe doar că directorul, Prakash G. Khemani, cetățean singaporez, a cumpărat cele 7 apartamente în numele firmei.
A urmat falimentul, dar între timp acționarii s-au schimbat și au fost trași la răspundere de către stat.
Sadhwani Deepak Murhidlar, Sanam Jaikishin Mirchandani și senegalezul Attie Hassan au vândut trei dintre apartamentele mai sus menționate, deși acestea erau sub sechestru judiciar pentru neplata unor datorii către Finanțe și o firmă privată. Apartamentele au ajuns inițial la sirianul Omar Bakri Chikn Dabs, condamnat la rândul lui pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Statul a anulat contractele de vânzare cumpărare.
CEAȚA SE LASĂ PESTE BLOCUL T1B
Conform documentelor din anii 90, Gabriel Oprea s-a ales din afacerea GAGE cu trei apartamente, jumătate din magazinul de “Mezeluri și Brânzeturi” și cu Micro-Bar-ul de la parter. În schimb, actele de la Serviciul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București spun cu totul altceva
Documentele contrazic chiar declarațiile de avere completate de Gabriel Oprea în ultimii ani.
În 2005, Gabriel Oprea, proaspăt deputat, declara că a obținut două apartamente și un spațiu comercial în blocul T1B în urma unui act de partaj. Din documente se înțelege însă că Oprea a cumpărat totul de la fratele său, Daniel Oprea, în anul 2003. Totul adică două apartamente și un spațiu comercial, în care astăzi funcționează o patiserie. Toate cele trei tranzacții s-au făcut în aceeași zi, în 17 iulie 2003. Contractele de vânzare-cumpărare au fost redactate de avocata Loredana Radu. Aceasta și-a realizat teza de doctorat sub îndrumarea lui Gabriel Oprea. Ambii sunt suspectați de plagiate. Mai mult, Ana Maria Tudor, fiica generalului Oprea, a fost angajata cabinetului de avocatura condus de Loredana Radu. Avocata l-a apărat și pe Victor Ponta în dosarul Șova.
Conform contractelor, Gabriel Oprea i-a plătit fratelui său 11.000 de euro pentru apartamentul cu trei camere, 8.000 de euro pentru apartamentul cu două camere și 9.250 de euro pentru spațiul comercial.
Daniel Oprea nu-și mai amintește însă nimic de această tranzacție:
“Au trecut 20 de ani. Sunt senil. Nu mai țin minte! Aveți ce aveți cu el, pe mine lăsați-mă în pace! Eu atâta vă rog. Clarificați-vă, dar nu cu mine! Sunt un om obișnuit, care am o viață de căcat cum o am eu. Lăsați-mă în pace.”
Am încercat în mod repetat să-l contactăm pe Gabriel Oprea pentru a ne explica afacerea blocului T1B, precum și toate tranzacțiile cu proprietăți în care a fost parte. Nu a răspuns nici telefoanelor și nici sms-urilor noastre.
GABI OPREA PREȘEDINTE
Cu toate că, după 2000, Oprea a ajuns deputat, senator, ministru și chiar premier interimar, el încă își păstrează funcția de președinte al Asociației de locatari din blocul T1B, chiar dacă nu se poate ocupa de treburile curente.
În această calitate, el a obținut, totuși, o victorie: a făcut personal toate diligențele astfel încât locatarii blocului să nu mai achite taxa anuală de concesiune a terenului pe care se afla blocul, taxă convenită încă din contractul inițial cu RAIAL. La sfârșitul anilor 90, Oprea a convins o instanță de judecată să anuleze taxa, pe motiv că a devenit prea mare.
Proprietarii apartamentelor din blocul T1B, Calea 13 Sepetembrie nr. 139 în anul 1993
Update:
În ultimul moment, Gabriel Oprea ne-a răspuns prin biroul de presă al UNPR:
“Referitor la solicitarea de informații adresată președintelui UNPR, domnul Gabriel Oprea, privind construirea blocului T1B, vă comunicăm următoarele: În anul 1992, lucrările la blocul T1B au fost realizate parțial de o unitate militară specializată în construcții, în baza unui contract legal, toate facturile aferente serviciilor prestate fiind plătite.”
Autori: Ana POENARIU (RISE Project), Ovidiu VANGHELE (Centrul de Investigații Media)
A contribuit: Attila BIRO
foto, video, grafică: Sergiu BREGA
Proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Ciolos arata ca bugetul Serviciului Roman de Informatii (SRI) inregistreaza o crestere spectaculoasa de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei in anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Cresterea bugetara extraordinara vine dupa o serie de impresionante cresteri succesive in cei doi ani precedenti. Astfel, din 2013, bugetul serviciului intern de informatii sau de securitate a tarii – sau, in orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informatii si securitate, ca mai sunt cateva – a crescut cu nu mai putin de 60%!
Simpla etalare a cifrelor nominale nu este totusi suficienta pentru a intelege ordinul de marime pe care il reprezinta actualmente bugetul SRI din punct de vedere economic. Daca proiectul de buget Ciolos va fi adoptat in forma actuala – si nu exista niciun motiv sa credem ca acest lucru nu se va intampla – bugetul SRI va atinge 0,25% din PIB!
Asta inseamna – judecand dupa acelasi proiect de buget dat publicitatii de cabinetul Ciolos – valoarea bugetului cumulat a nu mai putin de trei ministere, si nu chiar dintre cele mai neimportante, macar in ordine simbolica (Ministerul Culturii; Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor; Ministerul Tineretului si Sportului), plus bugetul a inca doua agentii independente (Agentia Nationala de Integritate si Institutul Cultural Roman, de pilda). Un astfel de nivel de finantare raportat la avutia nationala a unui serviciu secret intern – sa nu uitam ca mai exista, in mod mai justificat de altfel, si unul extern! – este absolut fara echivalent in Europa, cu care atat politicienilor, cat si jurnalistilor romani le place sa faca ample comparatii, desi Europa numara in randul sau state cu o politica externa mult mai activa, care s-au confruntat cu atacuri teroriste extrem de grave si care efectiv prezinta riscuri interne de securitate mult mai ridicate decat este cazul, dupa orice masura am judeca lucrurile, in Romania. Mai mult, daca s-ar mentine o tendinta liniara a cresterii inregistrate de bugetul SRI intre anii 2013 si 2016, atunci in anul 2018, adica peste doar doi ani, bugetul SRI ar atinge 0,3% din PIB al tarii, adica o treime din bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii din proiectul prezentat de guvernul Ciolos…
Surse date: SRI, Guvernul Romaniei
Siguranta cetateanului este, bineinteles, o indatorire regaliana fundamentala a statului si un bun public esential, insa o crestere bugetara de o astfel de magnitudine pentru un serviciu intern de informatii intr-o tara care nu este o tinta prioritara pentru gruparile teroriste islamiste si nu prezinta amenintari imediate, dar care este in schimb relativ saraca si cu multe alte nevoi publice, nu se poate face fara explicatii mai amanuntite.
Acestea sunt cu atat mai necesare, cu cat avem de-a face cu o institutie sensibila, cu o istorie complicata si nu tocmai fericita sau lipsita de pete, care coboara pana in regimul comunist si anii nebulosi ai violentului prim deceniu postcomunist: pe scurt, este vorba de o institutie care, pe drept sau pe nedrept, nu se bucura catusi de putin de o mare credibilitate publica, desi este mult prea des in atentia publica. (Arestarea preventiva, chiar in preziua lui 1 decembrie, sarbatoarea nationala oficiala din prezent, a unui cetatean roman de origine maghiara asociat cu organizatia iredentista si de extrema dreapta „Miscarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, care ar fi planuit – conform comunicatului procurorilor DIICOT, dat publicitatii cu prea putin tact in aceeasi festiva dupa-amiaza – sa detoneze o bomba artizanala la parada militara din Targul Secuiesc este o chestiune grava, dar separata, care nu trebuie sa deturneze atentia de la discutia generala privind evolutia ascendenta a bugetului SRI).
In plus, asa cum au remarcat si alti comentatori – precum Melania Cincea de la bisaptamanalul Timpolis sau Cristian Campeanu de la cotidianul Romania Libera, de exemplu –, SRI este sub standardele corespunzatoare acestui tip de institutii din democratiile avansate în ce priveste transparenta cheltuielilor si a personalului. In sfarsit, supravegherea democratica si controlul legal asupra activitatilor si operatiunilor secrete ale acestui serviciu intern de securitate ridica de asemenea semne mari de întrebare, în conditiile în care: 1) comisia parlamentara de control a SRI este dominata de persoane aflate într-un conflict moral de interese pentru ca fie si-au facut studiile în „academiile de informatii” ale acestui serviciu, fie detin companii care au facut afaceri cu acest serviciu si 2) SRI si-a arogat în mai multe ocazii în mod informal initiativa legislativa, încercand cu insistenta sa impuna o lege privind interceptarea si stocarea convorbirilor private care era croita de propriii oameni si care elimina orice fel de supraveghere juridica.
Comentariul ambasadorului american la Bucuresti, Hans Klemm, facut în fata unui reporter al agentiei de stiri Mediafax duminica, evident orientat spre chestiunea noului buget în crestere al SRI, cum ca „sunt necesare investitii foarte mari în dezvoltarea serviciilor, în schimbul de informatii si în a fi pregatiti”, dezamageste prin optica sa mai degraba autocentrata si o anumita lipsa de întelegere diplomatica a particularitatilor culturale romanesti cand vine vorba de servicii interne de securitate. Bineînteles, un comentariu aluziv de o asemenea generalitate este acoperit de toate caveat-urile protocolului diplomatic si nu trebuie suprainterpretat. Nu îl mentionam decat pentru faptul ca el reprezinta un reper pentru o parte importanta a formatorilor de opinie autohtoni.
Cu toate acestea, este important de precizat ca – desi Romania este si a fost de la bun început un membru al coalitiei internationale împotriva terorismului în cadrul careia îmi închipui ca participa si la schimburi de informatii – serviciile secrete de informatii romanesti – si mai ales serviciul intern de securitate romanesc – sunt în primul rand responsabile în fata publicului romanesc si a poporului roman si abia în al doilea rand niste furnizori de informatii pentru aliati si partenerii externi ai Romaniei. In consecinta, daca aceste servicii romanesti de informatii nu sunt in masura sa castige increderea publica a romanilor, cand se pune problema de a renunta la un pic de libertate – si o gramada de bani! – pentru ceva mai multa securitate, atunci chiar si domnul ambasador Klemm ar trebui sa inteleaga ca acest schimb, de altfel nerecomandat chiar de catre unul dintre cei mai inteligenti Parinti Fondatori ai SUA, nu poate realmente sa aiba loc, cel putin nu in mod durabil.
O ciudățenie care vine în siajul discuțiilor despre fundația Penalului este postarea subită și neprovocată a unui fost ministru penelist cu tată fost general SIE, Lucian Isar. Dacă nu este o dare în gât pentru avizați, este o atenționare din partea băieților interesați?
„Grupul de firme de consultanță guvernamentală al fostului premier Blair anunță triplarea profitului și extinderea echipei. Această perioadă se suprapune cu gestionarea echipei de la București pentru fostul premier Ponta. În aceeași perioadă fostul premier Ponta a făcut un cadou frumos grupului Rompetrol” și „moneda din Kazakhstan, Tenge a avut o cădere spectaculoasă.”, a scris sâmbătă, netam-nesam, economistul Lucian Isar, fost ministru delegat pentru relația cu mediul de afaceri în primul Guvern Victor Ponta, pe blogul său.
„În rezumat consultanța fostului premier Blair pentru Kazakhstan a adus un tichet, beneficiu cert de 600 de milioane de euro prin dealul Rompetrol dar și instabilitate macro. Excelarea în tichete pe seama anumitor premieri Romani a dovedit-o fostul premier Blair si pe axa Mittal sustinator in campanie- privatizarea Sidex Galati. Probabil că aceasta este specializarea firmei. Serviciile de consultanță sunt scumpe și sunt dificil de achitat de la bugetul de stat. În consecință o poză pe stadion în Africa de Sud care să ascundă realitatea poate să coste un stat capturat o companie, o ștergere majoră de datorii … “Noroc” că au intrat la pachet simultan și altele că prea era dată țara pe nimic. Este în continuare de mare interes cât ar plăti Gazprom at large pentru prelegerea unui fost premier care poate explica cum a amânat resetarea redevențelor timp de 4 ani.”a completat Isar ciudata postare.
A dracu’ ”POTRIVIRE”/Cronologia ștergerea datoriei Rompetrol:
3 octombrie 2010: Guvernul Boc mandatează ANAF-ul condus de Sorin Blejnar să acționeze Rompetrol în judecată pentru plata datoriei.
1-2 decembrie 2010: Traian Băsescu i-a solicitat direct lui Nazarbaev “onorarea integrală a creanței bugetare a Companiei Rompetrol-Rafinare față de statul roman”.
Noiembrie 2011: Tony Blair devine consultant al presedintelui Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev.
27 martie 2012: Prima vizita la Bucuresti a lui Tony Blair. Prima intalnire cu Victor Ponta.
7 mai 2012: Victor Ponta devine premier.
12 iunie 2012: Ordonanta de urgenta a Guvernului, actiunile detinute de stat la SC Rompetrol Rafinare SA trec din administrarea Ministerului Finantelor Publice in administrarea Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri prin Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie.
1 septembrie 2012: Ordonanta de urgenta prin care se modifica atributiile OPSPI
15 februarie 2013: Memorandum de intelegere intre OPSPI si Rompetrol Group N.V. Privind anularea datoriei de 400 milioane de dolari
21-28 mai 2013: Camera Deputatilor si Senatul adopta legea privind aprobarea Memorandumului
9 iunie 2013: Tony Blair, vizita neanuntata la Bucuresti. Intalnire cu Victor Ponta.
27 iunie 2013: Victor Ponta viziteaza Kazahstanul. Intalnire cu Nursultan Nazarbaev.
3 octombrie 2013: Tony Blair, vizita la Bucuresti. Intalnire cu Victor Ponta.
16 octombrie 2013: Senatul, camera decizionala, respinge cererea de reeexaminare inaintata de Presedintele Traian Basescu privind legea de aprobare a Memorandumului Rompetrol
21 noiembrie 2013: Traian Basescu sesizeaza CCR si Legea de aprobare a Memorandumului Rompetrol este declarata neconstitutionala.
14 decembrie 2013: Intalnire Tony Blair – Victor Ponta in Africa de Sud.
22 ianuarie 2014: Memorandumul Rompetrol este adoptat prin hotarare de guvern.
Cristian Bușoi, a reușit să-și atragă furia oamenilor pe pagina sa de Facebook după ce a ținut o conferință de presă într-un decor controversat legat de cutremurul din 1977 și de tragedia din Colectiv.
“Prioritatea numărul unu a Bucureștiului este consolidarea celor peste 600 de clădiri încadrate în clasa I și II de risc seismic. Vorbim de siguranța oamenilor, iar aici nu e loc de compromisuri. Incendiul de la Colectiv ne-a demonstrat că nu suntem pregătiți pentru dezastre de asemenea proporții. Lucrările de consolidare a clădirilor cu risc seismic trebuie demarate cât mai rapid, indiferent de costuri și de eforturi”, a scris Bușoi pe Facebook.
Postarea a fost însoțită de următoarea poză făcută în sediul PNL, poză la baza căreia se află și numele PNL, în chenar negru.
Fundalul ales de Cristian Bușoi a stârnit un adevărat val de furie pe pagina sa de Facebook, acesta fiind taxat dur de oamenii care au accesat pagina. Gestul său este calificat ca fiind unul ‘mizerabil’, i se sugereaza ironic sa foloseasca si poze de la cutremurul din Haiti si i se transmite ca a pierdut deja alegerile prin această strategie proastă de PR.
“Nu, domnule Buşoi, nu cu acel decor! Nu aşa se face. Nu cu cutremurul din 77 sau cu Colectiv din 2015. Ce facem acum, călcăm pe cadavre? Profităm de nişte tragedii, ca să fim cei mai tari din parcare? Vă puteţi lua adio de la voturi. Aţi pierdut de pe acum. Ce consilieri slabi aveţi. Îmi pare rău că mă alătur celor care văd gestul dvs. ca pe un gest urât şi “aruncă” cu ce apucă în dvs., aş fi vrut să laud asta, dar, vorba aia: “morţii nu ne lasă”. Cereţi-vă scuze, public, repede, să mai spălaţi din imagine”, i-a transmis de exemplu, George Piţulescu lui Cristian Bușoi.
Mai multe mesaje de pe contul lui Bușoi:
– Omul ăsta chiar ne ia de proști pe față (Radu M Savin )
– E bine sa va folositi de fotografiile altora pentru a va creste capitalul de imagine, fara a le cere in prealabil dreptul de folosinta autorilor? (Alin Pandaru)
– Colaj cu poze luate cu japca de pe net, exploatarea politică a unei tragedii, confiscarea unor proteste anti-sistem, comparație stupidă cu seismul din 1977. Bușoi își ia Capitala înapoi! Sau nu (Cristi Radu)
– asa, baietzas, foloseste-te de drama de la Colectiv, sa vezi ce-o sa te cautam sa te-ntrebam cum merge campania…multi metalisti si punkisti (Mihnea Blidariu)
– Superb. Felicitări pentru pierderea alegerilor înainte să înceapă campania. Să felicitaţi şi persoana care a avut ideea organizării acestui splendid moment artistic. Şi poate învăţaţi să nu mai angajaţi oameni pe pile, şi să lucraţi cu profesionişti. (Iulian Enache )
– Să îți fie rușine că te folosești de așa ceva! Ai ceva de spus, fii bărbat și spune, nu îți transmite mesajul la umbra crucilor unor copii nevinovați! V-ar bate Brătianu cu furtunul de la mașina de la spălat dacă ar mai trăi să vadă ce i-ați făcut PNL-ului. Rușine să vă fie!(Cernea Marius)
– Mizerabil! Mizerabili! Clasa politica, de la stanga la dreapta, n-a inteles nimic! Nesimtire si sfidare! (Georgiana Dumitrescu)
– Una dintre cele mai proaste strategii de campanie pe care am vazut-o pana acum.(Bianca Nesiu-Bedreag)
– Nici PNL nu a inteles esenta protestelor #colectiv? Defapt e o intrebare retorica, afisul spune tot! Bad PR.. very bad PR. (Flavius Maxim )
– deci tocmai ai castigat postul de administrator al blocului, mai mult n-ai cum nici daca pui poze din Haiti de la cutremur (Florian Savulescu )
– Urât. Urât. Rușine. (Florin Grozea )
– Bucuresti, trezeste-te? A fost o tragedie nationala nu locala.( Liviu Ştef )
– Cu siguranta acum nu te voi mai vota ! Va folositi miseleste de colectiv ! (Marian Radoi)
– man, vezi ca ai gresit target-ul. mizeria asta pe care o faci tu merge pe Antena 3, nu pe Facebook (Iulian Barbulescu )
– Nu va este rusine sa faceti campanie electorala pe baza unei tragedii?!! pesemne daca si d-voastra aveati pe cineva decedat acolo nu cred ca mai faceati aceasta campanie. Dar hai sa explic pe intelesul fiecaruia , va moare mama fica sora fratele prieten in colectiv din vina autoritatilor si vin eu candidat la primarie si imi fac campanie electorala pe care am tupeul nesimtit sa scriu #colectiv indrumat de pr-ul lui peste care speculeaza orice tragedie. Calcam pe cadavre sa ajungem sa furam mai mult in primarie …ca dar ce , suntem in Romania si astia nu se prind. JALNIC! domnul – Cristian Bușoi nu a invatat ce e aia respect fata de morti si de famiiliile indoliate, crede ca e misto sa vina sa ne zica el ca o sa rezolve probleme care nu s-au rezolvat inaintea lui de cand a cazut comunismul….sa iti faci campanie electorala cu ajutorul unei tragedii e o nerusinare, lipsa de respect si o sfidare a societatii in care traim (Flaviana Pisica Verde )
– Ştergeţi pozele astea măcar într-un mic semn de respect pentru cei ce au murit nevinovaţi! Eu cred că nici nu mai ştiţi cum se scrie RESPECT şi nici măcar ce înseamnă!(Adrian Galu )
– Bai, frate, da’ chiar nu va crapa obrazul de rusine sa folositi poza cu #colectiv? Sunteti chiar atat de obtuz (observati ca sunt bland), n-ati inteles nimic? (Carp Dan )
– Si acum, calcam pe cadrave si ne facem campanie electorala!!! Sa-ti fie rusine stimabile!(Marinela Pesca )
– Nu, domnule Buşoi, nu cu acel decor! Nu aşa se face. Nu cu cutremurul din 77 sau cu Colectiv din 2015. Ce facem acum, călcăm pe cadavre? Profităm de nişte tragedii, ca să fim cei mai tari din parcare? Vă puteţi lua adio de la voturi. Aţi pierdut de pe acum. Ce consilieri slabi aveţi. Îmi pare rău că mă alătur celor care văd gestul dvs. ca pe un gest urât şi “aruncă” cu ce apucă în dvs., aş fi vrut să laud asta, dar, vorba aia: “morţii nu ne lasă”. Cereţi-vă scuze, public, repede, să mai spălaţi din imagine. (George Piţulescu )
Adina Vălean și Crin Antonescu, doi hoți de voturi și de speranțe. Două otrepe sinistre care consumă bani, sume barosane, nefăcând nimic. Ba, mai mult, bătându-și joc de voturile oamenilor. Care l-au făcut pe el senator al României și pe ea europarlamentar. El nu dă cu lunile prin Senat, ea, după cum relevă ultimele date de la Parlamentul European, este cea mai chiulangioică dintre români. Dar nu numai! Crin Antonescu în anul 2015 nu a luat cuvântul în plen nici măcar o dată! Europarlamentarul Adina Vălean are cea mai scăzută prezență la voturile din plenul Parlamentului European în 2015 – dintre membrii români ai PE – 62,02%.
