Am fost coleg la lotul national de juniori cu domnul presedinte acum foarte multi ani. I-am urmarit cu mandrie si admiratie toata cariera si m-am bucurat din inima pentru fiecare victorie pentru ca il simteam ca pe unul de-al meu. Leonard Doroftei a fost ca si sportiv un mare luptator si putini stiu ce inseamna cu adevarat boxul.
Am fost unul dintre cei care, cu mult entuziasm, l-am ales ca si presedinte al federatiei si domnilor mi-e foarte greu sa scriu aceste randuri pentru ca eu cred ca locul antrenorilor este in sala si nu pe facebook. Dar, urmarind de mai mult timp tot ce se scrie pe aici, trebuie sa punctez cateva idei pentru intelegerea corecta a faptelor. Am fost coleg la lotul national de juniori cu d-nul presedinte acum foarte multi ani, i-am urmarit cu mandrie si admiratie toata cariera, si m-am bucurat din inima pentru fiecare victorie pentru ca il simteam ca pe unul de-al meu.
A fost ca si sportiv un mare luptator si putini stiu ce inseamna cu adevarat boxul. Am fost unul dintre cei care, cu mult entuziasm, l-au ales ca si presedinte al federatiei si chiar am crezut ca, gata, am scapat de fostul presedinte si acum vor merge lucrurile foarte bine. Nu stiu de ce nu s-a intamplat asta. Eu am avut incredere in presedintele care ne-a spus mie si mai multor antrenori la inceputul anului 2014 ca anul acesta va fi anul antrenorilor. Din pacate a fost anul unui singur antrenor-TITI TUDOR. D-zeu a fost mai darnic cu el si l-a ajutat sa ajunga antrenor federal. Asta este viata insa, nu pot toti ajunge in functii inalte. Aici se ajunge doar pe merit. Anul 2014 a fost unul prolific pentru boxul romanesc in ciuda multor voci care spuneau ca nu avem antrenori, nu avem sportivi, intr-un cuvant nu avem nimic .
Cu toate astea s-a reusit un bilant de 15 medalii internationale fara prea multi bani si fara prea multa sustinere din partea nimanui. Eu personal am fost foarte dezamagit pentru ca la sfarsitul anului presedintele nu a strans toti sportivii si toate sportivele care au luat medalii intr-un cadru festiv pentru a le recunoaste munca. Tocmai el care stie ce inseamna chinul pentru o medalie internationala…
Acest lucru realizat cu atentie putea fi un mijloc de propaganda pentru sportul nostru si nu cred ca se putea ivi un prilej mai potrivit pentru asta. Nu vreau sub nici o forma sa stric imaginea cuiva dar eu de cate ori il vad pe d-nul presedinte la televizor, acesta niciodata nu vorbeste despre box.
Oare la cat de cunoscut este daca vroia nu putea face mult mai multe pentru sportul lui de inima ?
Spunea odata ca boxul l-a facut ceea ce este si ca vrea sa dea ceva inapoi. Eu cred ca a ramas dator boxului mai ales din functia in care se afla. D-le Mulcutan ati participat la ultima Adunare Generala. V-a placut ce ati vazut?
Cine trebuia sa conduca sedinta? Cine trebuia sa-i puna la locul lor pe cei care nu-i respectau pe vorbitori si vorbeau peste ei ? Eu cred ca d-nul presedinte trebuia sa faca asta de la inaltimea functiei sale insa ori nu a putut ori nu a vrut.
Nu poti ramane intr-o functie fara sa ai calitatile necesare acestei functii. “Mi-au cerut oamenii sa raman, oamenii ma vor”… nu aceasta era dorinta oamenilor d-nle presedinte, nu aceasta era vocea salii, ei v-ar fi vrut plecat odata cu tot Biroul Federal dar din pacate pentru cei multi ati scapat momentul.
Pacat ca in cele din urma tot acolo vom ajunge si o vom lua iar de la capat si vom continua sa speram fara atoatestiutori si cumulatori de functii. Intotdeauna speram sa fie bine si o luam din nou de la capat. Asta este soarta noastra, ne hranim iar si iar sportivii cu iluzii si vise ca maine va fi mai bine, un maine in care nici noi nu mai credem. Scuzati-mi amaraciunea si vaicareala nespecifica unor sportivi dar daca nu facem rapid ceva nu vom mai avea despre ce sa discutam in contradictoriu. Respect pentru iubitorii boxului.