The New York Times: Campania anticorupţie a României, o cruciadă meschină

Sursa: Dobrogea TV

Prestigioasa publicaţie The New York Times şi- a îndreptat atenţia asupra campania anticorupţie la nivel înalt fără precedent ce se derulază în prezent în ţara noastră. The New York Times publică la secţiunea „comentarii” o analiză a celor mai recente arestări pentru corupţie la nivel înalt făcute în ţara noastră. Americanii se întrebă dacă nu cunva valul de arestări care a umplut puşcăriile cu demnitari şi oaqmeni de afaceri face mai mult rău decât bine societăţii româneşti, măcinate de corupţie, dar avidă după linşaj mediatic. Urmăriţi mai jos întreg materialul.

mascati

„Cu bulevardele sale cu 3 benzi şi clădirile cu aer de Belle Epoque, oraşul era cunoscut, mai demult, sub numele de “Micul Paris.” Astăzi, capitala României păstrează mai degrabă aerul Revoluţiei Franceze şi este tulburat de o conducere a terorii. În luna noiembrie, liderul Partidului Naţional Liberal (de centru-dreapta), Klaus Iohannis, a fost ales preşedinte graţie unei platforme populiste anticorupție, succedându-i în funcție lui Traian Băsescu, de la Partidul Democrat Liberal, mai conservator. Lunga luptă anticorupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-şi ataca oponenţii, dar şi pentru a-i calma pe criticii americani şi europeni ai modului în care era condusă România. Dar mişcarea sa a fost făcută târziu. Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anticorupţie a intrat în vrie”, arată The New York Times.

Dacă autoritatea executivă rămâne la premierul Victor Ponta, liderul PSD, Preşedinţia poate fi o platformă puternică de luptă anticorupţie. După ce li s-a negat dreptul la justiţie zeci de ani, întâi de către dictatură, apoi de nişte democraţi ineficienţi, acum românii sprijină entuziaşti cauza anticorupţie. După ce o măturare judiciară care a început sub Băsescu a dus la peste o mie de condamnări ale politicienilor şi oamenilor de afaceri numai anul trecut, în campanile aceasta s-a dovedit o temă electorală-cheie. Acum totul s-a transformat în pur populism. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greşită. Cu instanţele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din principalele partidele au intrat în dizgraţie. România nu mai are locuri în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureştiului sunt disperat de supraaglomerate. Ministerul Justiţiei a anunţat recent că încearcă să obţină finanţare europeană pentru a deschide câteva noi penitenciare. Aproape nimic altceva nu se mai construieşte în prezent. Oameni de afaceri au devenit îngrijoraţi de parteneriatele public-privat, pentru că văd aceste aranjamente ca fiind posibile premise pentru eventuale acuzaţii de corupţie, mai scrie publicaţia.

Corupţia, un cancer naţional

justitie_coruptie

Corupţia este, de fapt, endemică în viaţa României: politica oglindeşte pur și simplu normele sociale. Toată lumea în politică şi afaceri este un presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor admit că le pasă prea puţin de neajunsurile proceselor, fie că e vorba de dovezi rizibil de şubrede, fie de o tutelă a procurorilor asupra judecătorilor atunci când e vorba de verdicte. Ridicarea unui stat al procurorilor îi ameninţă pe procurorii înşişi. În luna noiembrie, un fost procuror de top, Alina Bica, ce a fost numit de Victor Ponta în fruntea departamentului de investigație a crimei organizate, department din cadrul Guvernului, a fost el însuși arestat sub acuzația că ar fi primit mită în timpul mandatului. Alina Bica a participat chiar la elaborarea noului Cod Penal. Citându-l pe Traian Băsescu: „Nimeni nu este mai presus de lege”. Este o obişnuinţă ca suspecţii să fie presaţi să dea nume în schimbul unei posibile clemenţe. Este, de asemenea, o rutină ca membrii aceleiași familii să fie arestaţi, ca o pârghie suplimentară în mâna procurorilor. O măsură deosebit de orwell-iană este utilizarea arestării preventive, care prevede reținerea unor suspecți de rang înalt, acuzați de așa numite crime “cu mâinile curate”, pentru a-i opri de la a comite acte asemănătoare în viitor. În pofida negărilor de la nivel oficial, toată lumea ştie că instanţele nu sunt atât de independente din punct de vedere politic pe cât ar trebui să fie. O parte dintre cei arestaţi au legături cu interesele financiare ruse, ceea ce înlesneşte portretizarea lor ca oameni care servesc o putere străină, şi, în ochii multor români, constituie o ameninţare, arată The New York Times.

Ponta, păpuşarul DNA?

Înainte de alegerea sa, în 2012, Victor Ponta a spus că DNA este versiunea modernă a Securității ceaușiste, iar când opinia publică a fost favorabilă DNA-ului şi prim-ministrul a schimbat tonul. Acum este un fel de promotor al celor care susţin lupta anticorupţie, ceea ce îi permite să-şi ţintească adversarii incomozi din media. La scurt timp după ce Ponta s-a confruntat cu Adrian Sârbu, deţinătorul trustului Mediafax, acesta a fost arestat sub acuzaţia de evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare. Omul de afaceri a negat acuzaţiile. Şi cazul lui Dan Adamescu, deţinătorul ziarului independent România Liberă, este la fel de problematic. Victor Ponta l-a acuzat de deturnare de fonduri de la propria sa companie de asigurări, cu scopul de a finanţa campania electorală a lui Traian Băsescu. Adamescu a fost găsit vinovat şi a primit o sentinţă de peste 4 ani de închisoare. O altă consecință neintenţionată a campaniei anticorupţie este că a alimentat sentimentul antiamerican. Pentru că Departamentul american de Stat și-a exprimat temerea că o Românie coruptă ar putea deveni următoarea Ucraină, cu o furie populară și o oligrahie conducătoare ce ar duce la dezordine, unii români privesc acum legiunea condamnaţilor în grabă ca o încercare nefericită de a impresiona Statele Unite, scrie The New York Times.

 

„Dosariada” procurorilor pune în pericol democraţia

catuse-

În timp ce Bruxelles-ul nu a ameninţat niciodată România cu suspendarea finanţării, la Bucureşti a existat temerea că un eşec al reformei justiţiei ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al României. Ca arbitri ai bunei guvernări, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu ar trebui să tacă în privinţa abuzului guvernamental asupra puterii de punere sub acuzare. Sigur, o Românie mai puţin coruptă ar fi o membră mai bună a Uniunii Europene şi un aliat NATO mai de încredere, dar ar fi o greşeală să fie acceptat volumul mare de acte de justiţie în locul calității acestora ca o unitate măsurabilă a succesului. Campania anticorupţie a României s-a metastazat într-o cruciadă meschină. Apetitul insaţiabil al publicului pentru justiţie nu face decât să exacerbeze amenințarea la adresa viitorului democratic al ţării. Guvernele american şi european ar trebui să-i felicite pe români pentru noua lor hotărâre de a combate corupţia, dar acum încurajează o schimbare în modul de abordare a guvernării. Dezvoltarea democratică a României ar fi mai bine servită de un proces public în care faptele greşite din trecut să fie recunoscute, documentate şi apoi iertate. Numai un proces comprehensiv ce recompensează dezvăluirile cu amnistia va permite românilor să înceteze să mai privească în spate, figurativ şi literal. Sub o monitorizare media internaţională, o comisie a adevărului ar afişa o poziţie puternică, a unei Românii democratice care va pedepsi ferm viitorii paşi greşiţi, dar într-o manieră transparentă, nepartizană şi judicioasă, concluzionază publicaţia americana.

Tagged , , , , , , , , ,