Citind în dreapta și-n stânga despre acest Eurovision politizat din cauza Crimeei – sau a Ucrainei, că e cam același lucru oricum – se vede, cum se spune, cu ochiul liber, se vede că intenția este de menținere la nivel maxim a sentimentelor anti-ruse în Europa – prin orice mijloace. Există o regulă – sau a existat până mai ieri, regula de-a nu permite melodii cu tematică politică la Eurovision. Nu este cazul lui „1944”, pentru că – explicația oficială, „faptele sunt reale”.
Clar? Se-aude? Ce mai atâtea discuții – te pui cu te-curci? Și ce mai contează votul europenilor – astăzi avem un alt sistem unde judecătorii Adaugă și Împart și dupăaceea Înmultesc, toate astea înaintea Scăderii pentru a ajunge la rezultatul Dorit. Era odată un banc, spunea că doi călători într-un compartiment de tren se uitau pe gram șila un moment dat au văzut o turmă de oi pe câmp… 148 de oi, spune unul.
Cum ai numărat așa repede? întrebă celălalt. Foarte simplu, răspunse primul, am numărat picioarele și-am împărțit la 4. Dar până la urmă toate schimonoselile astea politice – în schimbul artei, în Europa, nu fac decât să adâncească o rană – o rană și-așa deschisă. În timp ce ucrainienii sar de bucurie – la comandă bineînțeles, pentru că ucrainienii care nu răspund la telefonul scurt la Kiev au adus mai multe voturi pentru Rusia la Eurovision, Rușii se uită furioși la jumătatea goală a paharului și nu văd jumătatea plină pentru ei – pentru ei în relația cu Ucraina, nu văd că Stalin n-a deportat ucrainieni din Crimea – pentru că erau tătarii acolo în ’44, în Crimea rusească – și nu ucrainieni.
O mică paranteză – Crimea a devenit o Republica Independentă în cadrul noii Ucraine independente, iar Sevastopolul și-a păstrat administrația separată de Kiev după 1991. Lucru normal dacă ne-aducem aminte de formidabila bază maritimă de-acolo – a rușilor, niciodată a Ucrainei. Anul 1991, tocmai atunci când granițele Ucrainei au fost garantate – și de Rusia. Oricum, mulțumită acestei revitalizări a problemei ucrainiene se poate vedea cu ochiul liber că Ucraina și Crimea nu prea au nimic în comun – decât poate pe Nikita Hrushciov, cel care le-a dat-o ucrainienilor la o beție de partid… Dar propaganda e mama istoriei locale. Cui prodest? Ucrainienilor cumva? Nu cred. Tot așa cum spuneam ieri, Sykes-Picot nu a fost pentru folosința arabilor – dar și ei au crezut că le va folosi. Enjoy :))