Judecătoarea Camelia Bogdan, cea care a condus completul de judecată al Curţii de Apel Bucureşti care l-a condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pe omul de afaceri Dan Voiculescu, a vorbit despre vulnerabilităţile sistemului de justiţie românesc, când vine vorba de recuperarea prejudiciilor din infracţiuni, în cadrul unei conferinţe Freedom House pe această temă. Unul dintre magistraţii români cei mai specializaţi în acest domeniu, cu un doctorat în curs la Bucureşti şi Strasbourg pe tema confiscării speciale, Camelia Bogdan a dat exemple despre cum organele româneşti de justiţie demonstrează „inapetenţă” pentru recuperarea acestor prejudicii.
„Am constatat nu de puţine ori în activitatea de judecată o preocupare mai redusă din partea organelor de anchetă în efectuarea de investigaţii paralele proactive, de natură să identifice fluxurile financiare ale produselor infracţiunii. Ce s-a întâmplat cu banii rezultaţi din săvârşirea unor infracţiuni? (…) Pentru judecător este foarte important să înţeleagă şi să urmărească exact rulajul conturilor, să fie familiarizat cu elemente de contabilitate, pentru a identifica în cazurile de corupţie acel comision special care apare de cele mai multe ori în contabilitate, de obicei în registrul numerar, pe care oficialul public la un moment dat ar putea să-l justifice ca plată a contractului”, a spus Camelia Bogdan, referindu-se la cazurile de corupţie apărute în ultima vreme, în care se vorbeşte despre celebrul comision-şpagă de 10% din contractele publice, disimulat în contracte comerciale.
Vulnerabilităţile justiţiei: „Inapetenţa organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate” – conturile Securităţii, creanţa Libia
Camelia Bogdan a enumerat mai multe vulnerabilităţi ale sistemului judiciar românesc, în ce priveşte recuperarea prejudiciilor reieşite din infracţiuni. Una dintre ele este „inapetenţa organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate, care ar fi trebuit să alimenteze bugetul de stat”.
„Ne amintim cel puţin de momentul 22 decembrie 1989, când se prezumă că anumite sume de bani care ar fi rămas în conturile fostei Securităţi şi ar fi trebuit aduse la bugetul de stat, cuvenindu-se poporului român, nu s-au mai regăsit. Sau de creanţa Libia…”, a spus Camelia Bogdan.
Alte vulnerabilităţi ale sistemului judiciar în recuperarea produsului infracţiunii, pe care le-a menţionat Camelia Bogdan, sunt lipsa unui registru de cadastru centralizat, dificultăţi în obţinerea datelor bancare, lipsa accesului direct pentru magistratul care doreşte să impună un sechestru la toate bazele de date din care să obţină informaţii despre firme offshore.
„Am avut situaţii în care în dosarele noastre am observat că o societate este controlată de societatea X, care deţine 99,99% din acţiuni. Un indiciu important a fost că 0,099% era deţinut de un angajat al inculpatului. (…) Nu de puţine ori, când suntem în prezenţa unor societăţi offshore sau când sub acelaşi paravan al holdingului observăm existenţa mai multor structuri în care circulă fondurile, cu diverse explicaţii asupra cărora o persoană audiată fiind nu poate oferi explicaţii de natură să convingă magistratul că acele tranzacţii au existat în realitatea faptică, suntem în prezenţa unui indiciu de natură a contura concluzia că suntem în prezenţa infracţiunii de spălare a banilor”, a explicat Camelia Bogdan.
Procurori care nu au găsit nimic pe numele infractorilor. „Vedeţi dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău”
Judecătoarea Camelia Bogdan a explicat că a avut experienţa unor dosare penale în care procurorii nu s-au preocupat de identificarea produsului infracţiunii, astfel că ea în calitate de judecător nu avea ce să confişte, pentru a recupera prejudiciul produs statului. Această măsură a sechestrului este obligatorie în cazul infracţiunilor de corupţie, de evaziune fiscală sau de spălare de bani, a explicat magistratul.
„Există însă materii în care ca judecător aş fi pusă în situaţia, atunci când procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a analiza incidenţa măsurilor asigurătorii, să mă confrunt cu următoarea situaţie: menţiune în rechizitoriu că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, deoarece inculpatul nu are nimic pe numele lui. Vedeţi dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău. Un prim instinct pe care îl are orice infractor este să se detaşeze cât mai rapid de produsul infracţiunii”, a spus Camelia Bogdan.
De aici, din lipsa preocupării pentru investigaţii financiare care să stabilească produsul infracţiunii, derivă o altă vulnerabilitate a sistemului de justiţie: unii procurori sunt preocupaţi doar să „tranşeze vinovăţia”, nu să găsească banii şi să îi recupereze în instanţă.
În România, ca în SUA? Recunoşti că ai furat şi plăteşti banii, scapi de pedeapsă
Camelia Bogdan a considerat că legiuitorii români ar trebui să ia în calcul introducerea în procedurile penale din România a unui sistem de recunoaştere a vinovăţiei care să permită şi confiscarea produsului infracţiunii, similar cu cel american, de tip „plea bargaining”, în care inculpatul poate scăpa de pedeapsă dacă recunoaşte tot şi plăteşte statului banii pe care i-a furat sau i-a produs din infracţiuni.
„Am observat din experienţa altor state, precum sistemul american, că prin intermediul unui „plea bargaining”, în măsura în care se achită amenzi la stabilirea cărora se ţine cont atât de perseverenţa infracţională, cât şi de cifra de afaceri şi de beneficiile obţinute de către infractor, se încheie acest acord, renunţându-se la acuzaţiile în materie penală. Şi acest demers ar trebui să fie avut în vedere de legiuitorul român”, a spus Camelia Bogdan.
Judecătoarea a vorbit şi despre posibilitatea procurorilor de a confisca produsele infracţiunilor unui parlamentar, chiar dacă acesta este protejat de imunitatea parlamentară.
„Şi în cazul constatării unei imunităţi, procurorul se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, pentru confiscarea produselor infracţiunii. Avem în vedere situaţia unui parlamentar pentru care nu se poate începe urmărirea penală, din cauza protecţiei pe care i-o conferă Parlamentul, dar în măsura în care vedem că stilul de viaţă al acestuia a fost îmbunătăţit de perceperea unei mite, cu siguranţă nu este potrivită şi nu respectă principiul „crime does not pay” rămânerea acestor sume de bani la dispoziţia persoanei expuse politic”, a mai spus Camelia Bogdan.