Tag Archives: banci

14 July 2019
News

60 de companii de leasing sunt in conflict major cu statul

Image result for leasing

Pe piata leasingului “se pregateste un faliment spectaculos”, a declarat, ieri, Dan Stoica, vicepresedintele Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania (ASLR). Acesta a refuzat insa sa divulge numele companiilor care ar putea ajunge in aceasta situatie.
60 de companii de leasing “sunt in litigiu major cu statul”, intrucat au inregistrat datorii foarte mari la bugetul de stat, a precizat Stoica, in cadrul Conferintei “Piata de leasing”, organizata de FinMedia. Datoriile companiilor de leasing la bugetul de stat totalizeaza peste 300 de miliarde de lei.

Pentru unele dintre aceste societati, Ministerul Finantelor Publice a inceput procedura de executare silita sau chiar a cerut declansarea procedurii de reorganizare judiciara.

Falimentul unei societati de leasing inseamna pentru clientii sai pierderea atat a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, cat si a banilor pe care i-au achitat in contul respectivului contract.

“In cazul falimentului companiei de leasing, e clar ca bancile vin primele, iar clientul, desi a platit ratele, ramane si fara produs, si fara bani”, ne-a declarat Cristian Mateescu, secretar general in cadrul ASLR.

Aceasta in conditiile in care companiile de leasing gireaza de obicei imprumutul luat de la banci cu produsele ce fac obiectul leasingului.

Situatia este cu atat mai incerta cu cat, in legislatia actuala, nu se face nici un fel de referire la eventualitatea in care compania de leasing da faliment. “Legea nu spune nimic. Din acest punct de vedere, compania de leasing este privita ca orice societate simpla.
Este un impas major”, a mai afirmat Dan Stoica, potrivit caruia, pana in momentul de fata, in Romania, nici o societate de leasing nu a dat faliment.

In cadrul unui contract de leasing, bunul obtinut ramane in proprietatea firmei de leasing pana la plata ultimei rate. In acest interval, se considera ca bunul este inchiriat clientului si ca suma platita nu ii da acestuia dreptul de proprietate.

Momentan, singura salvare a romanilor care au incheiat un contract de leasing cu o societate posibil falimentara este incheierea unei polite de asigurare care sa preia un asemenea risc. Mateescu a precizat ca romanii incheie de obicei polite de asigurare mai putin complete, deci, mai ieftine.

Potrivit unui proiect de act normativ ce urmeaza sa modifice actuala legislatie referitoare la societatile de leasing, in cazul in care o companie de profil intra in faliment, clientii intra la masa credala alaturi de banci si alti creditori. La ora actuala, proiectul de lege este finalizat si urmeaza sa fie aprobat de Guvern.

“Speram ca, pana la finele acestui an, proiectul sa intre in vigoare”, a precizat Mateescu. De asemenea, pentru prevenirea unor situatii similare, ASLR a solicitat constituirea unei autoritati independente care sa monitorizeze activitatea acestor companii.

Tagged , , , ,
8 March 2017
News

Opinia economiştilor: băncile centrale nu ar trebui să reacționeze exagerat la inflație

Sursa: Sfin.ro

– Mai puține reglementări și nici o schimbare pentru NAFTA

– Băncile centrale nu ar trebui să reacționeze exagerat la inflație

– Președintele Statelor Unite a semnat un ordin executiv prin care solicita agențiilor federale să elimine două regulamente aflate în vigoare, pentru fiecare regulament nou, emis. Măsura se înscrie în efortul susţinut al administraţiei Trump de a reduce costurile și birocrația.

– Perspectiva comerțului internațional este încă incertă. Linia dură a protecționismului ar putea avea consecințe dăunătoare pe mai multe planuri, pe care domnul Trump nu le poate ignora.

– Într-adevăr, inflaţia a luat sfârşit. Nu este o surpriză, însă economiştii estimează că această situație va dura doar câteva luni. Prin urmare, băncile centrale nu ar trebui să-şi înăsprească politicile monetare.

În timpul campaniei sale, Donald Trump s-a axat, pe trei teme principale: stimulare fiscală, comerț internațional și dereglementare. Primul subiect a fost greu de menționat in scurta perioadă scursă de la alegeri, dar celelalte două au făcut obiectul mai multor declarații.

În privinţa dereglementarii, domnul Trump a semnat un ordin executiv, pe 30 ianuarie 2017, prin care solicita agenţiilor federale să elimine două regulamente în vigoare pentru fiecare nou regulament, emis. În acest fel, noul președinte speră să reducă costul birocrației. Biroul pentru Management și Buget (The Office of Management and Budget (OMB) a stabilit costurile totale de reglementare, pentru perioada cuprinsă între 2006 și 2015, la o medie de aproximativ 720 dolari per angajat, aproximativ 0,7% din PIB-ul SUA insă, aceste cifre ar trebui privite cu multă precauţie deoarece OMB a luat în calcul doar 130 de regulamente majore din cele 36,289 emise de agențiile federale, în aceiași perioadă.

În privinţa comerțului internațional, dl Trump a semnat ordinul de retragere al Statelor Unite ale Americii din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), tăind astfel orice şansă acestuia de a fi ratificat de către Congres. Pe de altă parte, președintele mexican, Enrique Nieto, a anunțat demararea procesului de consultare, de 90 de zile, cu privire la viitorul Acordului Nord American de Liber Schimb (North American Free Trade Agreement NAFTA). Acţiunea preşedintelui mexican este un răspuns la numeroasele declarații ale lui Trump cu privire la retragerea Statelor Unite din NAFTA și la  aplicarea unui tarif de 20% pentru mărfurile importate din Mexic. Orice membru NAFTA poate invoca articolul 2205 pentru a se retrage din acord, după șase luni de la transmiterea unei notificări scrise, celorlalte părți. În Statele Unite, din punct de vedere tehnic, NAFTA nu are acelaşi regim de reglementare ca în Mexic. Fiind un acord executiv, Trump nu are nevoie de aprobarea Congresului pentru ca SUA să se retragă. Dacă acest lucru se va întâmpla, schimburile comerciale dintre Statele Unite și Mexic vor intra sub reglementarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în baza principiului „naţiunii celei mai favorizate”. Acest principiu nediscriminatoriu prevede că o țară nu poate aplica tarife de import mai mari, diferenţiate membrilor OMC. Mărfurile importate din Mexic, prin urmare, vor trece de la o rată de taxare de aproape 0%, cât este conform Acordului NAFTA la, nu mai mult de, 3,5% conform normelor OMC. Acest lucru pune într-o nouă lumină propunerea lui Trump de taxare a produselor mexicane cu 20% sau chiar cu 35%, cât promisese în campanie. Dacă SUA vor merge mai departe și vor percepe aceste tarife ridicate, vor încălca principiul „națiunii celei mai favorizate”, iar Mexicul va avea dreptul să aplice măsuri compensatorii pentru a-şi recupera prejudiciul.

Există încă numeroase incertitudini legate de politica de comerț internațional a SUA. Dl Trump ar putea merge atât de departe încât să părăsească OMC, pentru a avea libertatea de a majora tarifele la bunurile importate. În acest caz, partenerii comerciali ai Statelor Unite ar răspunde, probabil, prin creșterea tarifelor vamale aplicate mărfurilor importate din Statele Unite ale Americii. Dincolo de posibilitatea retragerii din OMC, dl Trump ar putea face uz de Legea privind dezvoltarea comerțului din 1962 sau de Legea Comerțului din 1974 pentru a impune măsuri protecționiste. Dincolo de toate acestea relațiile comerciale dintre SUA şi Mexic sunt deosebit de complexe iar impunerea unei linii protecţioniste va fi extrem de dificilă.

Pe plan intern, în luna ianuarie, s-au adăugat 227.000 de locuri de muncă în economia Statelor Unite, iar rata de participare a forței de muncă, a urcat până la 62,9%. Șomajul a crescut cu 0,1 puncte procentuale, până la 4,8%, iar salariile, pe oră, au crescut cu o rată anuală de 2,5%. Acest lucru va permite Rezervei Federale sa îşi restrânge politica monetară, fără grabă.

Băncile nu ar trebui să reacţioneze exagerat la inflație

Cifrele privind inflația din SUA și din zona euro, au crescut brusc, în decembrie și ianuarie.

În Statele Unite, rata globală a inflației, care a atins un minim de 0,9% în luna iulie a anului trecut, a fost de 2,1% în luna decembrie, faţă de 1,7% în luna noiembrie.

 În zona euro, Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC) care a atins cel mai scăzut nivel în luna februarie, 2016, de 0.2%, a urcat la 0,6%, în luna noiembrie, la 1,1%, în luna decembrie şi la 1,8%, în luna ianuarie 2017. Aceste cifre au condus la o creștere suplimentară a așteptărilor inflaționiste pe termen lung, care deja fuseseră estimate în creştere, pentru a doua jumătate a anului 2016.

Redresarea inflației, la sfârșitul anului, nu a fost o surpriză. O privire mai atentă asupra indicelui prețurilor de consum ne arată că, în mare parte, în spatele acestui trend ascendent, se află creșterea prețurilor la energie.

Fluctuațiile prețului petrolului a creat efecte care modifică modul în care prețurile la energie au impact asupra inflației. Când prețul petrolului brut a scăzut brusc, între jumătatea anului 2014 și sfârșitul anului 2015, s-a înregistrat o presiune descendentă majoră asupra ratei globale a inflației care s-a resimţit până în vara anului 2016. În schimb, când prețul petrolului brut a început să crească, la începutul anului 2016 și ulterior, către sfârșitul anului, rata globală a inflaţiei a început să crească din nou,

Inflația de bază, calculată cu excepția componentelor volatile, cum ar fi energia, a rămas relativ stabilă în ultimele luni. În Statele Unite, aceasta a fost de 2,2%, în luna decembrie, similară cu rata medie a anului 2016. În zona euro, inflația de bază a fost de 0,9%, în decembrie 2016 și ianuarie 2017, similară cu rata medie a anului 2016.

Efectele de bază ale creșterii reînnoite a prețului petrolului, ar trebui să continue să împingă ascendent inflația globală, în Statele Unite și zona euro, în următoarele luni, dar aceste efecte ar trebui apoi să dispară treptat, dacă şi prețurile se vor stabiliza, așa cum ne așteptăm. În cazul în care, trendul ascendent al inflației, înregistrat la sfârșitul anului 2016, vă continua, inflația de bază va crește uşor, în egală măsură. Noi nu credem, insă, că acest lucru se va întâmpla.

În Statele Unite, ne așteptăm ca inflația, excluzând produsele energetice și alimentare, să fie stabilă, întrucât tendințele pozitive de creștere ale PIB-ului şi ale dolarului american, începând cu luna August 2016, ar trebui să rămână moderate în prima jumătate a acestui an, mai ales datorită prețurilor de import.

 În zona euro, am prognoza o creștere a PIB-ului cu 1,6% în 2017, după 1,7% în 2016. Acest lucru nu va fi suficient pentru a acoperi deficitul, astfel încât, creșterea inflației de bază ar trebui să ramană modestă.

În opinia noastră, creșterea puternică a inflației globale va continua în lunile următoare, dar nu va dura pe termen lung. Băncile centrale, prin urmare, nu vor trebui să reacționeze în grabă la cifrele inflației, înregistrate sau prognozate.

În conferinţa de presă care a urmat reuniunii Băncii Centrale Europene, din luna ianuarie, preşedintele Mario Draghi a apărat politica monetară a BCE în ciuda creșterii recente a inflației din zona euro și a susținut că nu a existat nicio „tendință ascendentă convingătoare”.

Federal Reserve, a cărei reuniune a avut loc la 1 februarie, nu a schimbat politica monetară. Banca centrală a Statelor Unite se aşteaptă ca inflația să atingă obiectivul de 2,0% pe termen mediu, ceea ce indică faptul că recenta creștere a prognozelor inflaționiste nu a venit ca o surpriză, motiv pentru care nici nu a solicitat o intervenţie fermă din partea Federal Reserve.

Banca Japoniei și Banca Angliei şi-au menținut politicile monetare în cadrul reuniunilor din 31 ianuarie și respectiv 2 februarie. Ambele bănci au prezentat rapoarte macro în care și-au revizuit ascendent previziunile  de creștere, în lumina perspectivelor economice globale, mai pozitive.

In schimb, niciuna dintre cele două bănci nu şi-a schimbat previziunile privind inflația. Banca Japoniei consideră că politicile economice ale partenerilor, în special ale celor din Statele Unite ale Americii, sunt prea nesigure, în timp ce Bancă Angliei consideră că decalajul de producție este mult mai mare decât se credea anterior.

Implicații

 În ciuda creșterii cifrelor inflației, ne menținem prognoza cu privire la creşterea ratei dobânzii Federal Reserve, în lunile iunie și decembrie ale acestui an.

Ne așteptăm ca Banca Centrală Europeană și Banca Japoniei să își continue programele de relaxare cantitativă pe tot parcursul anului.

 Banca Angliei ar trebui să continue să acorde o atenție sporită creșterii inflației, care a fost impulsionată de scăderea puternică a lirei. Slăbirea monedei a fost declanșată de incertitudinile legate de Brexit și de dezechilibrele structurale din economia Marii Britanii, însă Banca Angliei este puțin probabil să fie în măsură să consolideze lira prin creșterea ratelor dobânzilor. Prin urmare, ne menținem prognoza ca în anul 2017 nu vom asista la nicio schimbare în politica monetară a Băncii Angliei.

Analiza a fost efectuată de economiştii:

Sophie Casanova, Economist, Central Banks

François Léonet, Economist, Emerging Markets

Lisa Turk, Economist, United States

Matthias van den Heuvel, Economist

Tagged , , , ,
2 May 2016
News

O întrebare de clasa a-XI-a – „Eu de exemplu, ca cetăţean român, de ce nu pot fi cămătar, iar banca face cămătărie legală?”

Sursa: www.Sfin.ro

Urmărind un reportaj realizat de Digi 24, am constatat cu bucurie că tinerii noştri, frumoşi şi rebeli, prin întrebările adresate reprezentanţilor băncilor, în cadrul unei întâlniri dedicate educaţiei financiare, au reuşit să-i pună pe aceştia în vădită încurcătură. Curioşi, direcţi, dornici să afle lucruri concrete, elevii din clasa a XI, au primit aplauze furtunoase în urma întrebărilor formulate, mult mai multe decât au primit bancherii pentru răspunsurile, mai mult sau mai puţin ezitante, pe care le-au oferit.

Vădit puşi în încurcătură, obişnuiţi a fi ascultaţi cu religiozitate, aceşti „guru” ai finanţelor, au dat din colţ în colţ când au fost întrebaţi direct de un elev: „Am şi eu o întrebare… De când am venit aici am curiozitatea asta… Eu de exemplu, ca cetăţean român, de ce nu pot fi cămătar, iar banca face cămătărie legală?” Parcă lovit de un autobuz rămas fără frâne pe o trecere de pietoni ştearsă, dl Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Băncilor, cu un zâmbet forţat şi strâmb, încearcă să câştige timp: „Mai repetaţi o dată!” E clar că nu se aştepta, că nu-i convine deloc întrebarea. Spera probabil că va fi suficient se se înfăţişeze scorţos, în costumul său scump, ca de fiecare dată şi să emită nişte generalităţi adormitoare, în termeni pe care nimeni nu-i înţelege dar care le dau lor, bancherilor, un aer atotştiutor.

Puştiul ştie ce vrea şi aplică o nouă lovitură: „De ce eu nu pot fi cămătar, iar banca poate face cămătărie legală?”

Lovit de inspiraţie dl Florin Dănescu încearcă să se scoată dând vina pe posesorii de depozite bancare, lacomi, care nu se mai satură să ceară dobânzi. Mai are puţin şi îi înfierează cu mânie proletară, în încercarea de a se poziţiona de partea tânărului:„Clienţii care aduc economii la bănci îşi doresc să li se bonifice o dobândă…(inchizitorial) De acord? Este cămătărie acest lucru? (nu aşteaptă răspuns şi nici nu vrea să primească vreunul) Bun! (doct) Pentru asta trebuie să ceară dobânzi pentru a acoperi cheltuielile băncii” (q.e.d.).

Nemulţumit, elevul nostru continuă implacabil, neluând în seamă răspunsul primit: „Vă spun şi de ce mi se pare cămătărie: pentru că dobânda pe care o luaţi dvs. 10% din banii pe care îi primiţi, dvs. nu îi daţi pe toţi, se şi păstrează, pentru că trebuie să faceţi şi profit”. Este limpede că nu dă doi bani pe răspuns şi pe cel care i l-a oferit.

Văzând că nu o scoate la capăt şi vădit jenat, dl Dănescu încearcă o nouă strategie, aceea de a victimiza băncile: „În România, băncile au pierdut timp de 5 ani la rând, ştiaţi? Cu tot cu cămătăria aceasta de care vorbiţi”. Spera, probabil, să audă plânsete şi suspine de milă… Poate că au pierdut, de acord, dar din ce au câştigat, niciuna din propriul buzunar şi atunci de ce să-i plângem?

O elevă formulează o nouă întrebare intensificând tirul: „De ce ar trebui să avem încredere în bănci, când foarte mulţi oameni şi-au pierdut casele datorită dvs.? Şi datorită dobânzilor foarte mari şi creditelor care…”

Iritat, de această dată, dl Dănescu o întrerupe pe tânăra care-i adresa întrebarea: „OK, ştiu… Am înţeles întrebarea… Este OK!” Okay, Okay dar nu răspunde… Alege să o supună domnia sa unui tir concentrat de întrebări, în încercarea de a o pune la colţ pentru că a prins-o cu tema nefăcută, printr-o manevră ieftină, aş îndrăzni să spun, de a muta subiectul din general în particular: „Ce înseamnă foarte mulţi oameni? Ştiţi câţi oameni? Foarte mulţi aţi afirmat. Câţi? Dacă băncile nu ar recupera creditele, nu ar fi în măsură să plătească depozitele… Spuneţi-mi cum să împărţim pierderile care ar veni din gesturi de binefacere?… Cât să luăm de la acţionari şi cât de la deponenţi?” Parcă întrebarea se referea la încrederea în bănci nu la gesturi de binefacere şi nici la banii acţionarilor sau ai deponenţilor. Domnule Dănescu, au înţeles copii ăştia ceva de la dumneavoastră sau au plecat mai nedumeriţi decât au venit. Aceşti tineri reprezintă clienţii de mâine ai băncilor. Chiar nu vă pasă cu ce gânduri pleacă acasă sau cu ce gânduri pornesc în viaţă?

Reportajul se încheie cu o ultimă întrebare adresată de un alt elev: „Ce părere aveţi despre legea dării în plată şi cum mă va afecta pe mine, ca tânăr în România, care vrea să cumpere o casă în viitor?” Aici domnul Florin Dănescu simte nevoia să-şi deschidă adânc puţul gândirii şi să emită cu emfază: „Cultura plăţii înseamnă cuvântul de onoare într-o economie, fără de care nimeni nu poate să spere într-un loc de muncă într-o piaţă liberă”. Adânc… Foarte adânc…

Revenindu-mi din tulburarea pricinuită de ultimul răspuns al dlui Dănescu, vă mai spun că urmărind acest reportaj, mi-am amintit cuvintele lui Petre Ţuţea: „Am fost în tinereţe de stânga din generozitate. Pentru că vorba ceea: dacă până la 30 de ani nu eşti de stânga, n-ai inimă, dacă după 30 de ani mai eşti de stânga şi nu eşti conservator, eşti cretin”. Elevii prezenţi la întâlnire, cu siguranţă aveau vederi de stânga, datorită vârstei şi mediului dependent în care trăiesc. Reprezentanţii băncilor, păreau să aibă mai mult de 30 de ani…

Tagged , , , , ,
7 March 2016
News

De ce nu avem concurenta intre banci ?

Sursa: Sfin.ro

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.

De ce esueaza natiunile

„Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea. Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la capital pentru a-şi începe afacerile. Mai mult, competiţia intensă din rândul băncilor şi al instituţiilor financiare din Statele Unite însemna că acest capital era disponibil la rate ale dobânzii destul de mici. Nu se putea spune acelaşi lucru despre Mexic. De fapt, in 1910, anul în care a început Revoluţia mexicană, în Mexic existau doar 42 de bănci, iar două dintre acestea controlau 60% din totalul activelor bancare. Spre deosebire de Statele Unite, unde competiţia era feroce, în rândul băncilor mexicane nu exista practic nici o concurenţă. Această absenţă a competiţiei însemna că băncile le puteau impune clienţilor lor rate foarte ridicate ale dobânzii şi, de obicei, limitau împrumutul la cei privilegiaţi si la cei deja bogaţi, care foloseau apoi accesul la creditare pentru a-și spori dominaţia asupra diverselor sectoare economice. Forma pe care industria bancară mexicană a luat-o în secolele al XIX-lea şi XX a fost rezultatul direct al institutiilor politice ale ţării…

Faptul că Statele unite aveau o industrie bancară fundamental mai bună pentru prosperitatea economică a țării nu avea nimic de-a face cu deosebirile în privința motivației celor care dețineau băncile. Într-adevăr, motivarea având la bază profitul, care sprijinea natura monopolistă a industriei bancare din Mexic, era prezentă și în Statele Unite. Însă această motivare a fost canalizată diferit datorită instituțiilor radical diferite ale SUA. Bancherii au avut de-a face cu instituții economice diferite, instituții care i-au supus unei competiții mult mai puternice. Iar acest lucru s-a datorat în mare parte, faptului că politicienii care au conceput regulile pentru bancheri au avut ei înșiși stimulente foarte diferite, create de instituții politice diferite.”

Deci câte bănci avem noi azi în România? Aud? Mda, 37, din care 8 sunt sucursale ale unor bănci străine. Ce active gestionează aceste bănci? Vreo 80 de miliarde de euro; primele două bănci dețin 30% din piață, primele șase bănci dețin 60% din piață. Și ce vrem atunci, ca băncile să finanțeze start-up-uri? Ca băncile să crediteze planurile de afaceri valoroase?

Speranțe… Păi nu mai simplu dau ele credite ipotecare cu garanția oferită de politicieni?

Tagged , , , , , , , ,
23 January 2016
News

Cum îşi permite BCR să vândă, la 13% din valoare, un portofoliu de credite neperformante de 1.3 miliarde euro?

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Orice om de afaceri de bun simţ şi cu minime cunoştinţe de economie, la citireau unei asfel de ştiri, îşi pune mai multe întrebări fireşti:

Cum îşi permite o societate comercială, pentru că asta este şi o bancă în cele din urmă, să vândă un activ la 13%, cu aproximaţie, din valoarea lui?

Ce marje nesimţite trebuie să aplice la un portofoliu de credite de peste 1 miliard de euro astfel încât să îşi poată permite luxul de a pierde 90 % din valoarea contabilă a activului?

Cum poate fi înghiţită pierderea de bilanţul acestei bănci?

Cum îşi permite BCR marje de cel putin180 % (discount de 90% înseamnă adaos comercial sau marjă brută de minimum 160%) unor societăţi comerciale care se împrumută pentru a reporni economia?

Cum îşi asumă BCR rolul de a reporni economia şi mai ales cum respectă prevederile în vigoare referitoare la vânzarea sub preţul de cost?

Dacă BCR îşi permite un discount de 90 % din valoarea portofoliului înseamnă că preţul de cost al băncii este infim… şi atunci, restul de 200% reprezintă doar lăcomia şi nesimţirea unei instituţii care NU urmăreşte repornirea economiei sau sprijinirea micilor sau chiar a marilor investitori imobiliari sau de altă natură… Unicul scop urmărit de binevoitorii investitori austrieci este să ne ia, deontologic, toate economiile şi să le mute direct în buzunarul lor… Amară lecţie de business…

NU acesta este scopul creditării… Când lucrezi cu asemenea marje, asta NU se numeşte creditare ci RAPT FINANCIAR, ca să nu mai vorbim de faptul că BCR NU PIERDE de fapt nimic pentru că orice corporaţie mare îşi asigură profitul la companii de profil, de tipul Euler Hermes… Singurii perdanţi sunt clienţii care ajung pe mâna unor recuperatori care le vor face viaţa „a living hell”.

La rece, lucrurile se prezintă astfel… Bordul diviziei de investiții din cadrul grupului Băncii Mondiale, Internaţional Finance Corporation (IFC), a aprobat o investiție totală de 165,9 mil. dolari (152,4 mil. euro) destinată achiziției pachetului de credite neperformante în valoare de 1,3 mld. Euro, de la BCR.

Aceasta este cea mai mare tranzacție din istoria pieței de credite neperformante din România. Tranzacţia a fost semnată pe data de 21 decembrie 2015, cumpărătorul fiind un consorțiu format din Deutsche Bank, APS și Internaţional Finance Corporation, potrivit datelor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO, care a scris în premieră despre negocierile în curs pe data de 3 decembrie 2015.

Board-ul instituției financiare internaționale, finanțatorul tranzacției, a aprobat pe data de 11 decembrie un împrumut în valoare de 164,33 mil. dolari (150,94 mil. euro) destinat plăţii prețului de achiziție al pachetului de credite neperformante de la BCR la care se adaugă o componentă de investiție de capital (equity) în valoare de 1,57 mil. dolari (1,44 mil. euro). Iniţial, estimările IFC au fost ceva mai scăzute, cifrânduse la aproximativ 150 mil. dolari (137,6 mil. euro).

 

Conform datelor furnizate de IFC, plăţile sunt în curs.

Reprezentanții BCR și ai APS nu au făcut deocamdată niciun comentariu cu privire la preţul tranzacţiei.

Negocierile s-au purtat atât la București, la sediul BCR, cât și la Viena, la sediul Erste Group, proprietarul BCR, consultanța juridică a cumpărătorului fiind asigurată de casa de avocatură „Țuca Zbârcea & Asociații” prin echipa de avocați specializați în Finanțe & Bănci, coordonată de către partenerul Mihai Dudoiu.

Consultanţa juridică a BCR a fost furnizată de către avocații casei austriece Schoenherr, coordonaţi de șeful practicii locale de Finanțe & Bănci, Matei Florea, partener în cadrul firmei.

Tranzacția va avea un efect substanţial asupra bilanțului BCR, cea mai mare bancă locală, după active. În urma acesteia rata împrumuturilor neperformante va scădea cu aproximativ 5 puncte procentuale. În acest context trebuie subliniat că, la data de 30 septembrie 2015, rata împrumuturilor neperformante la subsidiara locală a grupului austriac Erste era de 20,2%, de aproape trei ori mai mare decât media la nivelul grupului și peste media pieței românești, însă în scădere față de 23,7% cât se înregistra la data de 31 decembrie 2014.

Tagged , , , , , ,