Tag Archives: Bergenbier

Un joc murdar dar… reciclabil…

Sursa: Sfin.ro

AU DAT-O LA PACE!

Oare 13 milioane de euro ne curăţă de deşeurile provenite din ambalajele nereciclate?

Urmare unui dosar penal deschis de procurorii Parchetului General, un număr de 21 de companii mari, majoritatea multinaţionale, au “dat-o la pace” cu statul plătind suma de 13 milioane de Euro, reprezentând taxe pentru deşeurile pe care au pretins că le-au reciclat prin intermediul a 6 dintre cei 10 operatori licenţiaţi să efectueze această operaţiune. Totul pare frumos la prima vedere şi ne-am putea declara mulţumiţi că cei care au încălcat legea au fost astfel obligaţi să bage adânc mâna în buzunar dar lucrurile nu stau chiar aşa, atâta vreme cât noi am rămas să ne lovim la tot pasul de resturile de ambalaj, de pet-uri, pungi, punguţe şi hârtii, care ne înconjoară, aruncate, la tot pasul.

Potrivit ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr.196 din 22 decembrie 2005 privind Fondul pentru mediu, companiile generatoare de deşeuri, româneşti şi străine, au obligaţia să plătească o taxă stabilită la 2 lei/kg de ambalaj sau să recicleze aceste ambalaje, în proporţie de minim 60%.

Poate greşesc dar mie mi se pare că această lege care a permis companiilor, româneşti şi străine, să opteze pentru soluţia reciclării prin intermediul “operatorilor licenţiaţi” în locul plăţii taxei de 2 lei/kg de ambalaj, a stat la baza acestei anomalii şi a creat premizele evaziunii fiscale, falsului, uzului de fals şi spălării de bani de care se fac răspunzători reprezentanţii legali ai acestor firme de reciclare.

Prejudiciul este unul uriaş, de aprox. 54 milioane de Euro, conform opiniei procurorilor bazată pe probele pe care le administrează. Uluitoarea suma a fost acumulat în timp, pe parcursul a 4 ani, 2011-2015.

Este limpede că Ministerul Mediului prin Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului şi Administraţia pentru Fondul de Mediu nu a avut capacitatea de a exercita o monitorizare precisă a activităţii respectivelor firme. Totul s-a bazat pe documente, frumos întocmite pentru a da cât mai bine în cifre şi cam atât.

UN JOC MURDAR DAR PROFITABIL

În fapt lucrurile au stat cam aşa… Kaufland, Haineken, Coca-Cola, Bergenbier, Nestle, Ouadrant Amroq Beverages şi alţii (i-am enumerat aici pe cei mai importanţi participanţi la acest joc “murdar”, la propriu) ar fi trebuit să plătească pentru fiecare kg de ambalaj, al propriilor produse vândute, 2 lei. Această taxă, bineînţeles, este inclusă în calculul preţului unitar al produsului. Imaginaţi-vă cantitatea de ambalaje, de sticle Pet, pe care o vinde Coca-Cola în fiecare zi. Însumaţi greutatea acestor sticle, după golire, şi veţi obţine o cantitate uriaşă pe care apoi va trebui să o înmulţiţi cu 2 lei pentru fiecare kilogram. Obţineţi astfel suma pe care această companie ar fi trebuit să o plătească statului român, pentru produsele vândute în fiecare zi.

Marile companii, în loc să plătească respectiva taxă către stat, au apelat la varianta legală care le permitea să încheie, la o valoare mult mai mică, în medie 65 lei/tonă, contracte cu aceste “minunate” firme de reciclare. Nimic ilegal până aici dacă toată lumea şi-ar fi făcut treaba aşa cum se cuvine. Marile companii, peste tot în lume, externalizează acest serviciu şi la urma urmei, suntem pe o piaţă concurenţială deschisă unde avem la dispoziţie o mulţime de servicii şi de prestatori de care ne putem folosi în activitatea noastră.

Numai că 6 operatori licenţiaţi, dintre cei 9 activi, nu au înţeles să-şi facă treaba pentru care au fost plătiţi. De fapt aceştia sunt nişte băieţei deştepţi, nişte şmecheraşi mai degrabă, care au mirosit că din ambalaje se pot face mulţi bani şi mai ales că Ministerul Mediului nu este pregătit să-i monitorizeze cum se cuvine.

Astfel a început jocul reciclării ambalajelor… Marile companii nu plăteau taxa de reciclare ci doar nişte contracte cu firmele acestor băieţi, care preluau ambalajele fictiv, doar pe hârtie şi raportau reciclarea la minister, aproape fără niciun cost, pentru a-şi justifica activitatea şi pentru a închide cercul.

În fapt nu se recicla nimic. Ambalajele ajungeau tot la firmele de salubritate care le duceau la gropile de gunoi suprasaturate sau şi mai rău, erau pur şi simplu aruncate, pe unde se nimerea. Cantităţile uriaşe de gunoaie adunate spontan în diverse locuri, la margine de păduri, pe povârnişuri, la limita drumurilor naţionale care străbat dealurile, văile şi munţii noştri sau pe terenuri virane, de cele mai multe ori aflate în proprietatea statului, reprezintă rezultatul acestor acţiuni.

În cele din urmă, Administraţia pentru Fondul de Mediu, presată de iminenta declanşare a procedurii de infringement din partea Uniunii Europene datorită neatingerii ţintelor în domeniul reciclării ambalajelor, a declanşat o serie de controale la respectivii “operatori licenţiaţi”, pompos numiţi organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR). Odată cu aplicarea unor penalităţi fiscale în valoare de 19 milioane de Euro, inspectorii AFM au înaintat cazul Parchetului General, care a “intrat peste ei”, aşa cum se spune şi a făcut, nu mai puţin de 63 de percheziţii în urma cărora peste 50 de persoane au fost declarate suspecte.

GROZAVUL RECICLATOR

În acest moment sunt zece operatori licenţiaţi: S.C. INTERSEMAT S.A., S.C. ECO-ROM AMBALAJE S.A., S.C. ECOLOGIC 3R S.A., S.C SOTA GRUP 21 S.A., S.C. ECO – X S.A., S.C. ECO PACK MANAGEMENT S.A., S.C. RESPO WASTE S.A., S.C. ECOPIM RECYCLING S.A., S.C. ROM PACK MANAGEMENT S.A., S.C. NEXT ECO RECYCLING S.A. Aş fi foarte curios să aflu cum au fost licenţiaţi aceşti operatori şi mai ales cine şi cum le-a testat capacitatea de reciclare a munţilor de ambalaje rezultate în urma activităţilor comerciale şi nu numai.

Nouă dintre aceşti „operatori licenţiaţi” (mai puţin S.C. NEXT ECO RECYCLING S.A.) au încheiat la rândul lor contracte de prestări servicii cu societăţi care posedă capacităţi de reciclare. Posedă dar au preferat să nu le pună la treabă sau să încheie contracte pentru cantităţi cu mult peste propria capacitate de procesare, pentru că banii făcuţi „din vârful pixului” sau din tastatură sunt mulţi şi pot fi obţinuţi fără un efort prea mare..

Potrivit procurorilor Parchetului General “Operaţiuni şi tranzacţii fictive au fost evidenţiate şi de o parte dintre societăţile cu care cei nouă operatori licențiaţi au încheiat contracte de prestări servicii, care au facturat acestor operatori licenţiaţi servicii de reciclare ce nu s-au realizat în fapt, ceea ce a condus la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. Numai în anul 2014, una dintre societăţile prestatoare de servicii de reciclare a deşeurilor de ambalaje ce face obiectul cercetărilor a înregistrat operaţiuni fictive de achiziţie şi reciclare a unei cantităţi de 113.131.060 kg deşeuri de ambalaje, care au fost raportate unui număr de 6 operatori economici licenţiaţi în vederea preluării obligaţiilor privind realizarea obiectivelor anuale minime de îndeplinit de operatorii economici care au introdus pe piaţa naţională bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere.”

De remarcat este şi faptul că cel mai “GROZAV” recilator s-a dovedit a fi tânărul de 27 de ani, Cătălin Grozavu (nume predestinat) care a fost administrator atât la compania Session Recycle cât şi la compania Green Session (în perioada aprilie 2013 – iunie 2014). La această din urmă companie, i-a succedat în funcţie, după data de 30 iunie, Doru George Rosca. Urmare cercetărilor întreprinse de procurori, s-a stabilit, aşa cum se arată în documentele Parchetului General, că “în fapt, activitatea infracţională a fost derulată prin intermediul celor două societăţi, respectiv Session Recycle SRL şi Green Session SRL, de numiţii Grozavu Cătălin, Roşca Doru George şi Moloiu Iuliu Claudiu, care au fost sprijiniţi de numiţii Şolea Florin Mihai, Necula Mihai Alexandru şi Gheorghe Meri, toţi aceştia fiind beneficiari direcţi ai sumelor de bani rezultate din săvârşirea infracţiunilor.”

În prezent Cătălin Grozavu este inculpat pentru evaziune fiscală, spălare de bani, fals şi uz de fals.

LINIȘTE CUMPĂRATĂ CU 13 MILIOANE DE EURO

Este foarte puţin probabil ca această activitate de reciclare fictivă să nu fi fost cunoscută şi de marile companii beneficiare. Este evident că acestea îşi plăteau facturile către “grozavii” reciclatori şi se spălau pe mâini de ambalaje. Unde ajungeau acestea, dacă erau sau nu reciclate nu mai era treaba lor, numai că, potrivit legii, ar fi trebuit să sesizeze, în mod responsabil, organele abilitate, dacă ştiau că lucrurile nu sunt în regulă sau nu sunt respectate directivele europene privind reciclarea ambalajelor.

Au preferat să tacă, pentru că le-a convenit şi de aici a apărut calitatea de suspect în dosar. Tot de aici a apărut şi grabă cu care au decis să încheie înţelegeri cu procurorii şi să achite taxa pe ambalaj, recalculată.

Pentru a scăpa de acuzaţii, la sfârşitul lunii ianuarie 2016 au fost achitate următoarele sume (potrivit unor documente ale Parchetului General puse la dispoziţia colegilor de la romaniacurata.ro, de surse apropiate anchetei): Kaufland România – 12.453.043 lei,Coca-Cola HBC România – 12.382.554 lei, Heineken România – 10.329.198 lei,Quadrant – Amroq Beverages – 8.144.081 lei, Nestle România – 2.424.050 lei,Bergenbier SA – 2.180.924 lei, Autoliv România – 1.800.263 lei, Holcim România – 1.518.909 lei, Reckitt Benckiser România – 1.070.485 lei Marş România – 950.476 lei, Carmeuse Holding – 807.135 lei, Wienerberger – 774.889 lei, Saint-Gobain Glass România – 652.093 lei, Jacobs Douwe Egberts Ro – 505.778 lei, Farmec SA – 420.443 lei, Rockwool România – 399.566 lei, Romstal Impex – 383.349 lei,Parmalat România – 319.370 lei, Greiner Packaging – 314.870 lei, Negro 2000 – 309.253 lei şi. Agrana România – 307.181 lei. În total au rezultat 58.448.010 lei, aprox. 13 milioane de Euro.

PAGUBIȚII SUNTEM NOI

Din toată această poveste cei mai afectaţi ies producătorii români pentru că cei 4 operatori rămaşi pe piaţa deja şi-au mărit preţurile prestaţiilor, de aproape 10 ori, iar dacă vor fi puşi în situaţia să achite sumele recalculate pentru ambalajele nereciclate, spun că vor fi nevoiţi să crească propriile preţuri chiar şi cu 30%. Până la urmă, aşa cum ne-am obişnuit, aceste fraude vor fi acoperite tot din buzunarul cetăţeanului român.

Aşa cum spuneam la început, este bine că acest cerc fraudulos al reciclării a fost descoperit şi stopat, că marile companii au fost nevoite să achite cele 13 milioane de Euro, că cei vinovaţi vor trebui să plătească pentru fraudele şi prejudiciile produse dar pe noi ne scapă cineva de gunoaie? Vom ajunge vreodată să ne bucurăm de natura noastră minunată neîmpodobită cu pet-uri, pungi, hârtii, cartoane şi câte şi mai câte?

Sper să primim într-o bună zi răspunsul şi la aceste întrebări.

Tagged , , , , , , , , ,