Tag Archives: catalin predoiu

Magistratii ar trebui sa raspunda in fata legii pentru ce semneaza. Si sa plateasca atunci cand gresesc

Sursa: B1.ro

Joi, DNA a anunțat că l-a trimis în judecată pe premierul Victor Ponta. În replică, acesta a postat pe contul său de Facebook un mesaj despre perspectivele pe care le are economia României, dar și despre ”singura problemă a țării”.

„În trei ani, România va depăși economic mai multe țări europene – spune FMI! Cred cu tărie că acest lucru este realizabil, prin munca românilor și printr-o guvernare eficientă, și atunci, în 2018, ne vom gîndi că nu au fost rele timpurile în care economia crește, salariile și pensiile la fel, absorbim fonduri europene și ajutăm Moldova, și singura problemă a țării este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventînd și imaginînd fapte și situații neadevărate din urmă cu 10 ani”, a scris atunci Ponta.

Ion Cristoiu a publicat pe blogul personal o analiză asupra acestor evenimente. El consideră că Ponta, asemenea tuturor celorlalți, își dă seama că trimiterea sa în judecată este parte din planul ”Săi dăm Șefului Guvernul meu!”. ” Prin urmare a pune trimiterea în judecată pe seama unui pițifelnic de procuror care, neînvățînd nimic din lecția Alina Bica, Lucian Papici, Emilian Eva, slugi alungate cu un picior în fund după ce au făcut treburile murdare ale altora în speranța că vor parveni, nu poate fi altceva decît un gest de căcăcios. Dacă avea cojones, Victor Ponta, ditamai premierul, ditamai politicianul, fost șef de partid, procuror de profesie, îi ardea o scatoalcă Codruței Kovesi cea care a coordonat întreaga Operațiune din partea DNA”.

Cristoiu mai consideră că Ponta avea tot dreptul să scrie ce voia despre Jean Uncheșelu, ”profesorul de educație fizică” adus la București pentru ”a-l executa”. ” Iar lui Jean Uncheșelu puțin să-i pese de ce a scris inculptaul pe facebook. Forța adevăraților procurori tocmai în asta constă: Că-i doare în cot de ce zice inculpatul despre ei. Ei, procurorii, îi trimit pe inculpați în instanță. Dacă sînt cu adevărat procurori, îi trimit zîmbind”, consideră jurnalistul. Dacă este o insultă sau o calomnie, procurorul îl poate da în judecată, dar în acesta caz nu se poate vorbi despre niciuna dintre ele. Este doar părerea unui om despre cel care l-a trimis în judecată. Și este o părere normală că doar nu avea cum să-l laude.

”Rîndurile lui Victor Ponta n-au nimic insultător, nici măcar jignitor. Inculpatul scrie că procurorul care l-a trimis în judecată e total neprofesionist. Un procuror adevărat, nu un terchea-berchea precum Jean Uncheșelu, ar fi făcut făcut haz la o asemenea acuzație, zicîndu-și profesionist: Foarte bine, o să vezi tu ce înseamnă neprofesionist cînd o să faci pușcărie!”, continuă Ion Cristoiu.

Prin urmare, acesta este de părere că Uncheșelu nu este un procuror adevărat, ci doar un ”pițifelnic”. În loc să facă haz la năzbâtia inculpatului, el ”s-a dus repede la Codruța Kovesi și a cerut să facă ceva împotriva celor scrise de Victor Ponta. Dacă n-ar fi acționat sub coordonarea Codruței Kovesi, n-ar fi avut tupeul să se ducă și să-i ceară să facă ceva împotriva celui care i-a zis că nu-i profesionist”.

Urmarea a fost un comunicat al DNA în care se arată că: ”90 de procurori prezenţi la Adunarea Generală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie au solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) să analizeze dacă afirmaţiile respective sînt de natură să aducă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său. (…) În solicitarea adresată CSM, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie consideră că afirmaţiile denigratoare făcute de primul ministru afectează reputaţia profesională a procurorului care a instrumentat cauza cît şi a procurorilor abilitaţi să se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse în dosarul respectiv – trimitere în judecată”.

Chiar dacă Uncheșelu a fost profund tulburat de afirmația lui Ponta, Cristoiu nu poate înțelege de ce s-a adresat el CSM pentru a i se apăra onoarea: ” Indiferent de ce ar fi scris pe Facebook Victor Ponta despre Jean Uncheșelu, e o iresponsabilitate cruntă să pui pe toți procurorii DNA să adopte în unanimitate o Rezoluție de condamnare a lui Victor Ponta.
O Rezoluție de o imbecilitate dătătoare de dureri de cap”.

”DNA a ajuns pînă acolo încît să considere niște biete rînduri ale unui inculpat atît de grave încît să se adopte prin vot o Rezoluție de condamnare a celui care pînă la urmă și-a exercitat un drept constituțional?”, se întreabă jurnalistul.

Atitudinea DNA are o explicație. Instituția a recunoscut într-un document public că dosarul lui Ponta a fost coordonat și supravegheat de ștabii din DNA. ”Toți acești ștabi s-au simțit atinși de afirmația că Dosarul e opera unui neprofesionist. De aici Rezoluția Adunării Generale a Oamenilor Muncii de la DNA”. Rezoluția e parte din presiunea asupra lui Ponta pentru a-l forța să lase locul de premier ”nefericitului Cătălin Predoiu, Premierul Guvernului Meu al lui Klaus Ioahannis”.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Alt “premier”- penal – Catalin Predoiu

Sursa: Evz

 

Catalin Predoiu

Cătălin Predoiu este cercetat de procurorii DNA într-un dosar disjuns din “Gala Bute” şi ar urma să fie chemat la DNA pentru a fi audiat, conform România TV.

Procurorii au disjuns din dosarul “Gala Bute” o anchetă pe numele lui Cătălin Predoiu cu privire la avizele pe care acesta le-a semnat, în calitate de ministru al Justiţiei, pentru organizarea galei.

“Disjungerea cauzei şi constituirea a patru dosare separate în vederea continuării cercetărilor cu privire la (…) sesizarea corpului de control al primului ministru cu privire la foştii miniştri Ialomiţianu Gheorghe şi Predoiu Cătălin Marian”, se arată în rechizitoriul “Gala Bute”, conform România TV.

Totodată, Radu Cristescu, membru PMP, a prezentat, miercuri, pe pagina sa de Facebook, documente aflate în dosarul procurorilor şi i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis să renunţe la “premierul” Predoiu.

“În ultimele două luni, mi-am exprimat o opinie pertinentă cu privire la «premierul din/în umbră» al României – Cătălin Predoiu. În tot acest timp am fost întrebat de documente. Iată că au apărut și documentele: Cătălin Predoiu este cercetat într-un dosar care a fost disjuns din Gala Bute!

Sunt de acord ca Victor Viorel Ponta nu trebuie să mai ocupe funcția de prim ministru, dar acest lucru trebuie să se realizeze democratic și cu o alternativă în folosul românilor.

Mi-e greu să înțeleg logica lucrurilor: înlocuim un premier penal cu unul la fel de penal sau poate mai penal? De asemenea, oare Parchetul lucrează cu jumate de măsură?

Sper ca Președintele Klaus Iohannis să se fi lecuit cu ocazia asta și să renunțe la «Predoiul meu»”, a scris Radu Cristescu pe pagina sa de Facebook, unde a adăugat o copie a filei din rechizitoriu privind dosarele disjunse.

Tagged , , , , , , , ,

Cum se “autoexecuta” Patriciu cu ajutorul unor executori judecatoresti infractori

Sursa: Enational.ro

„National” prezinta amanunte scandaloase din culisele unei executari silite prin care Dinu Patriciu isi trimite tablourile de milioane de euro peste granita. Ajutat de executorul judecatoresc Dorina Gont (care reprezinta DP Holding, firma care il executa pe afacerist si care este detinuta chiar de acesta), de avocata Elena Corciu si de amanta Melanie Chen, fostul miliardar isi muta bunurile executate in Elvetia si Anglia, in detrimentul altor creditori. Totul, printr-o formula ilegala!

Dinu Patriciu

Angajat de compania DP Holding pentru recuperarea unor asa-zise datorii de 25 de milioane de euro, executorul judecatoresc Dorina Gont a pus sechestru pe bunurile lui Patriciu de la resedinta din Snagov si pe cele din imobilul de la sediul de pe Str. Mircea Eliade, intr-o executare silita prin care, de fapt, Dinu Patriciu se autoexecuta, fiind si creditor, si debitor. Aste deoarece, in mod bizar, executorul judecatoresc Gont nu a observat ca pe lista bunurilor sechestrate sunt si tablouri aflate, de fapt, in proprietatea DP Holding, compania care il executa pe Patriciu. Adica Dorina Gont a inventariat si sechestrat bunurile la gramada, cu toate ca acestea apartineau nu doar debitorului Dinu Patriciu, ci si creditorului care il executa pe acesta, DP Holding. Pe scurt, DP Holding, detinuta de Patriciu, a sechestrat bunurile persoanei juridice DP Holding. Asta deoarece anul trecut, in octombrie, Dinu Patriciu si-a gajat tablourile din colectia personala, cu o valoare de achizitie de peste doua milioane de euro, catre firmele detinute tot de catre el (DP Holding din Elvetia si Veridesco Limited din Cipru), precum si catre amanta chinezoaica, Melanie Anne Chen (care la acea data era membru in boardul director al DP Holding si presedinte executiv al Marine Resources Exploration International BV, firme detinute de Patriciu). El a reusit in acest fel sa-si puna averea la adapost, ca sa nu fie executat in scandalul falimentului Mic.ro si nu numai. In aceste conditii, putem spune ca avem de a face cu prima executare silita in care un creditor vrea sa-si execute propriile bunuri, semn ca marele strateg Dinu Patriciu un executor mai competent n-a putut sa aleaga.

ana patriciu FOTO dianacosmin com 1 240x500 Cum se autoexecuta Dinu Patriciu cu Dorina Gont! Dubioasele legaturi din dosarul executarii silite

Ana Patriciu, carne de tun

Dupa ce si-a lasat nevasta fara avere, Dinu Patriciu isi pune acum fiica cea mare, pe Ana Patriciu, sa comita ilegalitati grave. Sa fie din pricina lipsei de discernamant sau a moralitatii? E greu de spus! Cert este insa faptul ca, pentru ca tacamul ilegalitatilor sa fie complet, dupa ce a inventariat toate bunurile, Dorina Gont a lasat obiectele in custodia Anei Patriciu, fiica fostului miliardar. Fara a le sigila, asa cum era normal…

Conform legii, daca un creditor suspecteaza ca debitorul ar putea instraina bunurile care urmeaza sa fie executate silit, poate numi un custode. Iar faptul ca executarea este doar un circ menit sa-i puna averea lui Patriciu la adapost o demonstreaza chiar faptul ca DP Holding, in calitate de creditor, a considerat ca cel mai potrivit custode pentru operele de arta este chiar Ana Patriciu, adica fiica celui executat. Pentru ca raspunde de bunurile primite in custodie, Ana Patriciu ar trebui sa domicilieze in casa in care se afla depozitate acestea. Numai ca Ana Patriciu sta, potrivit documentelor detinute de „National”, in alta parte.

Mai exact, ea domiciliaza in Canada si are resedinta provizorie in Bucuresti, pe Str. Herastrau, nicidecum la Snagov, acolo unde sunt tablourile. Tot la Snagov, acolo unde au ramas bunurile sechestrate, care ar fi trebuit sa fie sigilate, executorii au descoperit mai multe tablouri care, potrivit expertilor, sunt false, dar si zece opere de arta care fusesera introduse in tara ilegal si care nu fusesera declarate autoritatilor, asa cum prevede Legea patrimoniului national.

In mod bizar, cu toate ca tablourile introduse ilegal in tara ar fi trebuit sa fie ridicate imediat si date in custodia unui muzeu de arta, nu s-a luat nicio masura, acestea ramanand in grija Anei Patriciu.

Alexandru Baldea, fost avocat la Rompetrol, face afaceri cu tablouri cu Patriciu

Combinatii cu un samsar de opere de arta

Odata cu sechestrul, toate bunurile din resedinta de la Snagov intra in posesia chinezoaicei Melanie Chen, care are puteri depline in DP Holding, care le va putea duce la sediul din Elvetia sau la firma din Londra. Astfel, chinezoaica reuseste sa fure averea familiei Patriciu, lasand-o fara niciun obiect pe Dana Patriciu, dupa 20 de ani de casnicie. De altfel, Dinu Patriciu isi pregateste de mult timp fuga si mutarea bunurilor in Elvetia si Anglia, cu ajutorul avocatei Elena Corciu (prietena si fosta colega de facultate cu fostul ministrul al Justitiei Catalin Predoiu, care i-a recomandat-o lui Patriciu) si un fost avocat al companiei Rompetrol, Alexandru Baldea. Acesta din urma s-a retras din avocatura si este proprietar al uneia dintre cele mai mari case de licitatii din Bucuresti, cu interese vadite asupra tablourilor lui Patriciu. Un amanunt interesant este acela ca majoritatea lucrarilor au fost cumparate de catre Patriciu de la casa de licitatii detinuta de Baldea, unele dintre acestea chiar dupa incheierea licitatilor. Dar, despre tandemul Patriciu-Baldea si detalii despre  cum s-a manipulat si se manipuleaza piata de obiecte de arta din Romania, intr-un numar viitor…

Protejati de Politie

„National” a semnalat in repetate randuri ilegalitatile comise de Dinu Patriciu, amanta Melanie Chen si avocatul olandez Jaap Rotgans, cerand organelor de urmarire penala sa actioneze ferm, pentru a opri scurgerea banilor creditorilor din companiile detinute in Romania, insa, pana acum, „oamenii legii”  n-au catadicsit sa ia vreo masura. Mai mult, Politia de Frontiera nu a raspuns nici acum solicitarii ziarului nostru, de a preciza cum este posibil ca Melanie Anne Chen sa intre si sa iasa din tara la orice ora doreste, prin punctele de trecere a frontierei Otopeni sau Baneasa, in conditiile in care este citata sa se se prezinte la audieri, in dosarele in care este acuzata ca a furat bijuterii, haine de firma si genti ale Danei Patriciu, din resedinta de la Snagov. Plastic vorbind, fata de Dinu Patriciu si Melanie Chen, Gigi Becali, are curatenia si smerenia unei maicute. Becali a fost oprit de polistii zelosi chiar inainte de a urca in avionul care urma sa-l duca in Israel, desi nu fusese condamnat, ci avea aceeasi calitate ca si Patriciu si Chen intr-un dosar penal: aceea de faptuitor. In cazul lui, s-a aplicat legea…

patriciu Cum se autoexecuta Dinu Patriciu cu Dorina Gont! Dubioasele legaturi din dosarul executarii silite

Influente la nivel inalt

Asa ca, „datorita” oamenilor in uniforme platiti sa combata infractiunile, Patriciu continua sa-si faca de cap, incercand, mai nou, sa puna mana pe avioanele TAROM. El a intrat in cardasie cu Cristian Boca si Catalin Boca, fosti bodyguarzi ai lui Calin Popescu Tariceanu, care i-au promis ca au relatii la Ministerul Transporturilor si ca vor obtine acordul ministrului Relu Fenechiu pentru ca Patriciu sa ia gratis aeronavele de la TAROM. Dar Patriciu nu-si foloseste „pilele” doar pentru a fura de la statul roman, ci si pentru a-si rezolva problemele personale. Ca sa arate publicului larg cum isi exercita influenta „bolnavul” Dinu Patriciu, compatimit si tolerat de Politie, „National”  va dezvalui in curand cum a incercat si incearca acesta sa blocheze aparitia documentelor si informatiilor bomba publicate de ziarul nostru!

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Matrix, frate! Double blow job journalism. Şi încă nişte deconspirări

Sursa: Gazetadecluj.ro

Motto: „Pentru o ţară ca România, baza dezvoltării începe de la Securitate“ – Traian Băsescu, Deveselu, octombrie 2013. Ştiam că Robert este „la ei”. Aşa cum îi ştiu pe majoritatea domnilor Smith din presa românească. Şi ei ştiu că eu ştiu. Sunt un „head hunter“ pe subiect, reflex al luptei pe care Caţavencu a dus-o ani de zile împotriva penetrărilor dese pe care le-a suportat inclusiv „desk office-ul“ redacţiei începând cu 1990.

Până la urmă care-i mirajul uniformei de sub costum!!? Solda!!? De ce au făcut-o!!? Din oportunsim pur sânge la tavă, din iluzia unei protecţii de tip „big brother, mânca-ţi-aş” şi din credinţa accesului înlesnit la informaţii şi funcţii gen consul (păstrez numele colegilor pentru memoriile casei). Primul ziarist pe care l-am deconspirat cu „mâna mea“ a fost în 1996, Floriana J (astăzi autoare de cărţi printre care şi „Ambasadorul“) o vampă cu pretenţii de mataharikrishna implicată în amantlâcul cu J.P. Vettovaglia, ambasadorul Elveţiei la Bucureşti, dar şi în prietenia cu Virgil Măgureanu, cu care se plimba de mână prin pădurile operative ale patriei.

Ultimul proces al ascultărilor ilegale din anii ’90 între denunţător, căpitanul Bucur, şi Mircea Toma, ziarist ascultat ilegal, pe de-o parte, şi SRI-ul lui Măgureanu, pe de altă parte, început cu peste 10 ani în urmă la CEDO, s-a terminat acum doi ani, în favoarea celor doi. Sunaţi-l pe Bucur să vedeţi ce păţeşte astăzi! „Băieţii e mulţi” şi „bine reprezentaţi!” Au trusturi de presă şi site-uri de ştiri, oameni în mai toate funcţiile-cheie din redacţii. V-amintiţi de Valentin Zaschievici, redactor-şef la Jurnalul Naţional deconspirat în urmă cu vreo doi ani, ca acoperit al SRI?! (vezi blogul lui Tolontan)  Sunt câteva sute de „domni Smith“ plătiţi de contribuabili mai mult ilegal şi care, aşa cum spunea o ziaristă vocală, fostă muncitoare la 23 august, apără „interesul naţional“!

Dreptul la informare al cetăţeanului a căzut în desuetitudine, ca şi Constituţia. În fapt, „avatarii” serviciilor sunt braţul înarmat al unei lupte între entităţi rivale de informaţii care se calcă pe picioare în presa română şi în celelalte puteri din stat. Chiar pe coloana blogurilor, deasupra şi dedesubtul meu, sunt oameni care sunt în relaţii de serviciu, cu câte un serviciu secret. Vorbim despre o dimensiune apocaliptică a noii Securităţi, România având cel mai mai mare număr de angajaţi şi colaboratori raportat pe cap de locuitor din întreaga UE, inclusiv UK!

Tehnic legiferat vorbind, „livretul“ poate fi de trei categorii: acoperit, descoperit şi colaborator. Însă, toate serviciile secrete au oameni într-una dintre cele două condiţii posibile în civil: în presă; în politică; în Parlament; în magistratură; în administraţie; BNR; Sfântul sinod. Peste tot! Nici bietele deconcentrate nu au scăpat! Racolarea o poate face legal numai SRI-ul! Iar SIE, în condiţii definite ca excepţionale. Aşadar, Turcescu a fost ilegal acoperit al Armatei.

De aceea MApN-ul nu a comentat şi nici usturoi nu a mâncat, de unde şi trimiterile lui Robert la instanţa judecătorească.  Au fost oameni la vârful Statului care au negat public, de-a lungul timpului, situaţia denunţată de societatea civilă. Mint! Bunăoară, Turcescul acoperit este opera lui Gabi Oprea (un acoperit, dar de patru stele, şi ministrul sub care Armata Română s-a simţit atât de umilită încât Ponta, avertizat, a trebuit să-l pună „doar“ la Interne).   Va urma, aşa cum anticipează şi alţi acoperiţi cu ştaif din presa ocupată, o altă lovitură, pe care o aşteaptă cu sufletul la gura lui Nuţi, cel care a adus România în poziţia de stat captiv al serviciilor secrete. Aşa stând lucrurile, avem o certitudine: ele fac politică! Chiar şi Poliţie Politică. În fiecare zi. Întrebarea pe care românul şi-o pune imediat când are o dilemă greu de omorât cu mijloace democratice autohtone: „Cum este la ceilalţi!!?“

În ţările NATO nu există acoperiţi în politică şi nici în presă (dacă e să iau exemplul Germaniei, după raportul Schaefer din 2006, scandalul acoperiţilor BND în publicaţiile germane, după care BND a anunţat că renunţă la infiltrări, iar Codul Presei german are prevederea incompatibilităţii între meseria de jurnalist şi cea de agent sau informator al serviciilor secrete).

Haloimăsul colaboraţionismului din underground-ul celor patru puteri în stat este la apogeul său demonic: avem atât de mulţi spioni, rezidenţi, ofiţeri acoperiţi sau pe deplin acoperiţi în vintrele „Statului de drepţi” încât situaţia nu mai poate fi remediată în registru parlamentar (poate doamna Victoria Nuland, vezi poziţia Cristinei Guseth, director executiv „Freedom House“ şi una din „vocile Americii“ în supravegheata noastră ţară).   În mod reflex democratic comisiile parlamentare de supraveghere şi control al serviciilor secrete ar fi trebuit să se autopropună cu niscai anchetă în urma scandalului autodeconspiratului R.Turcescu. Nu s-au autosesizat pentru că nu ele controlează serviciile, ci „viţăversa“!

În timp ce alocaţiile, pensia bătrânilor, educaţia, investiţiile se prăbuşeau, un singur buget creştea în fiecare an al guvernării Boc-Băsescu: cel al „Securităţii Naţionale“! De ce!? Sistemul îşi făcea armată de ziarişti, magistraţi şi funcţionari publici. Securitatea s-a reinventat la scară mondialistă.

Acum „Securitatea“ este bunăoară „decât democratică“ şi are, nu-i aşa, două motive perfect valabile: Corupţia şi Terorismul!  În urmă cu un an şi jumătate Mihai-Răzvan Ungureanu cerea într-o ieşire publică, fără precedent, scoaterea acoperiţilor din politică. Nu ştiu dacă cererea era „un teaser trailer” adresat lui Victor Ponta pe persona juridică sau era un strigăt cu rest vindicativ la adresa serviciului secret rival despre care se spune că pusese umărul înstelat la căderea guvernului Ungureanu.

În 2012, Active Watch făcea un raport, pe care pot să spun că l-am inspirat, şi mai apoi o cerere către Parlamentul European de interzicere a infiltrării serviciilor secrete în redacţiile ziarelor, soldată cu punerea pe agenda Parlamentului European a chestiunii. Evident că nu s-a intâmplat nimic după rezoluţia-recomandare pe „libertatea presei” a Parlamentului European… Astăzi se vorbeşte foarte intens în ziarele dominate de serviciile secrete, ba de Maior-preşedinte (dezminţită de el insuşi), ba de Maior-premier (varianta cu tehnocrat în fruntea guvernului vehiculată de V. Ponta-Preşedinte). În fapt, „domnul ambasador“ este cel mai puternic intelectual din România. Nu o să vedeţi ştiri critice la adresa sa, decât prin armaghedoanele internetului.

Chiar şi Radio Guerrilla stă astăzi pe bară de un de zile ca victimă colaterală a acţiunilor sinergice ale acoperiţilor şi descoperiţilor care-i protejează pe cei care sunt responsabili de această comă indusă şi urmăriţi penal „à la légère“ (cu altă ocaziune, mai pe larg). În prime-time-urile televiziunilor „angajate”, acoperiţii se lăfaie şi sunt promovaţi cu celeritate să domine agenda publică, aruncă zvonuri tactice politic legate de colaborarea lui Johannis K. cu serviciul secret german (da,da, isprava „maestrului” Ion Cristoiu, fost colaborator al Securităţii culturale denunţat de Vadim Tudor&colegii securişti, al lui Vântu, al lui Voiculescu şi astăzi un „protejee” al unui serviciu secret românesc).

Tot „de la ei” sunt acei ziarişti misionari ai statului de drept, care acuză societatea civilă că „ia bani de la puteri străine“ pentru militantismele ei „ecoanarhiste” întru protejarea Roşiei Montana sau împotriva fracturării gazelor de şist, la unison cu unul dintre parlamentarii din comisia de supraveghere a SIE, deputatul liberal, Mihai Calimente, să dăm numai un singur exemplu de coincidenţă.

Un „madarinat” al agenţilor a ajuns să facă agenda publică şi chiar şi pe cea politică, devenind entropic unui tip de criteriu de promovare securistic. Cam ca pe vremea comunsimului: dacă erai şi securist era mai bine decât dacă nu erai, în ordinea carierei tale sub partidul unic.

Consecinţele acestui tip de „amestec” al entităţilor de informaţii, în treburile adminstrative ale statului, sunt foarte grave pe termen mediu şi lung. Nici nu vreau să mă gândesc la şoaptele serviciilor în urechile judecătorilor, făcute, desigur, în interesul „interesului naţional”… În 5 aprilie 2011 scriam articolul de mai jos pe un alt site, al unei televiziuni conduse azi de nişte „lăsaţi în pace”: „Un troll, din specia „dăştept” detonator de forum, îmi scria deunăzi, pe radioguerrilla.ro, la emisiunea „De la unu la două“, apropos de „obsesia mea” cu serviciile secrete: „Ce dacă conduc Securiştii?!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?”(Ce dacă conduce Iliescu?!? Nu el a “făcut” Revoluţia?!? Cine aţi vrea să conducă?!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii?!?(în urmă cu 20 de ani)”

Un ayatolah al presei scria nu demultişor că Securitatea şi dosarele Securităţii nu sunt un subiect destul de tare ca să (mai) pasioneze publicul românesc (ca şi când, să zicem, publicul german ar fi fost foarte pasionat de dosarele nazismului…). Andrei Pleşu scria cu afinitate fină într-un editorial despre „anticomunismul cu faţă umană“ al lui Adam Michnik…(mi-aş fi dorit să-l văd pe Michnik propunând conceptul de „antifascism cu faţă umană”!!, iar un student la Arte Plastice spunea despre Ceauşescu că a fost un tip cool care le-a tras-o la toţi! (afirmaţie corectă ce se poate deduce şi din filmul fără subtitrare istorică al lui Andrei Ujică: „Autobiografia lui Ceauşescu”).

Şi exemplele „toleranţei noastre” pot continua în acelaşi registru: Preşedintele a condamnat comunismul, deşi peste 400 de plângeri împotriva torţionarilor sunt blocate sau prescrise şi astăzi de către Parchetul General; o parte dintre intelectualii anticomunişti sunt azi la putere sau alături de ea (comunist, necomunist, la reconstrucţia ţării trebuie să participe şi societatea civilă, partea înţelegătoare şi cooperantă); Opoziţia are un Dan Voiculescu în coadă cu sentinţă definitivă de colaborator al Securităţii, iar partidul istoric PNL nu mai dă doi bani pe legea lustraţiei; socialiştii din Parlamentul European, cu Severin cu tot, nici nu vor să audă de condamnarea comunismului în termeni asemănători condamnării nazismului…

Bunoară îmi cam băteam tura-gura de pomană cu genocidul comunist, cu eroii anticomunişti din munţi şi cu securiştii din administraţie! Dacă toţi spun că eşti „obsedat“, du-te, Mihaiule, şi te tratează! Altfel pari un resentimentar cu „faţă inumană“ de fixist, care tooot vorbeşte de urmaşii Securităţii (serviciile de azi) şi nimerică nu achiesează la subiectul acesta fără prea mare „interes public“!

Dar când subiectul avea şanse să intre la capitolul „bibliografia deceniului trecut”, apare salvator „WikiLeaks-ul” cu o afirmaţie istorică, pe care nici măcăr în presa dezlănţuită de moguli nu mai speri s-o mai citeşti: „Securitatea a falimentat România!”. Hopaaaaa!? Păi, asta este teoria mea! Mi-au furat-o americanii! Amu bine c-au furat-o ei şi nu ruşii, că iar ne mai trântea KGB-ul o Revoluţie de ne-o furau oligarhii, de astă dată!

NU EXISTĂ AFACERE DE PROPORŢII CU STATUL SAU PRIVATIZARE FRAUDULOASĂ ÎN ULTIMII 20 DE ANI LA CARE SĂ NU FI PARTICIPAT CEL PUŢIN DOI SECURIŞTI!

Păi, bine, bine, dar ce legătură au foştii securişti cu serviciile secrete modernizate şi integrate în UE şi NATO şi care au supravegheat şi supraveghează toate operaţiunile de „interes naţional”?!? (Numărul de acoperiţi de la Revoluţie s-a înzecit, iar bugetul serviciilor se măreşte de la an la an, deşi nu mai e niciun război rece şi, nu-i aşa, nicio dictatură!) Scriam într-un post anterior (Matrix, frate!, 22 martie) că „ÎN CELE MAI IMPORTANTE PUNCTE DE DECIZIE ALE SISTEMULUI POLITIC-ADMINISTRATIV SE AFLĂ OAMENI AI SISTEMULUI!” (prin oameni ai sistemului înţeleg „ofiţeri acoperiţi”, nu politicieni sau tocmiţii lor la furat în posturi administrative!)

Şi mai risc o afirmaţie de cauzalitate: NU EXISTĂ AFACERE DE PROPORŢII ÎN ULTIMII 20 DE ANI LA CARE SĂ NU FI PARTICIPAT CEL PUŢIN UN SERVICIU SECRET! Şi FNI-ul, Mihaiule?!?? Chiar şi Ioana Vlas, dăşteptule! Şi BCR-ul?! şi Petrom-ul? Şi Sidex-ul?!? Şi Romtelecom-ul?!? Şi Oltchimul?!? Şi Roşia Montana?!? Şi SNTR?!? Şi Romcim?!? Şi Tractorul?!? Păi, cam da, dezinteresaţilor, pentru simplul motiv că această ţară este condusă de serviciile secrete! Iar astăzi mai mult ca niciodată! Păi, atunci cine-i de vină pentru falimentul României?!?

Securitatea sau Serviciile Secrete?!? Răspunsul: depinde de care parte a căcatului priveşti! Dacă priveşti dinspre partea curată, răspunsul este NU! Nu ştiu ce-au vrut să spună americanii cu această afirmaţie „iresponsabilă” în care un sector întreg al muncii socialiste este învinuit în masă pentru ce-au făcut politicienii aleşi în 5 mandate! P.S.: 1. Întrebare pentru ziaristul M.M. de la Evenimentul Zilei: Ce fel de legături netransparente aveţi cu SRI-ul şi de când?!? (acest „ziarist” proPutere şi-a făcut o misiune din a ataca săptămânal ziariştii ostili Preşedintelui sau Opoziţia cu aceleaşi argumente pe care le invocă Preşedintele preferat al SRI-ului; desigur, o simplă coincidenţă)

P.S. 2. Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ONG important în ţara noastră la care să nu existe de strajă patriei „colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înante de 89, se pun bine şi la adăpost cu „Sistemul”, „mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă publicaţie din România, „Academia Caţavencu”, activează pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se „planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului”. p.s. Cristian Sima, fugarul din Sankt Moritz, într-o relatare pe Facebook, scria în două postări duminică, orele 23.01, următoarele: „Oameni buni.Există in România o structură transpartinică care cuprinde toţi politicienii, toţi oamenii de afaceri mai importanţi, multinaţionalele, serviciile. Structura asta a distrus Romania post decembristă. Din aceasta structură, eu şi Turcescu am făcut parte. Am hotărit să ne spovedim.

La inceput vom fi ignorati, apoi luati in deridere, apoi combătuţi .. Nu e nicio conspiraţie. E doar DISPERARE.” Iar luni, orele 9.50, tot el: „Pe cine aştept la marea spovedanie: Cosmin Guşă, Dan Pascariu, Dan Tapalagă, Mircea Dinescu, Cătalin Predoiu, Daniel Dăianu, Bogdan Chirieac si multi altii…..”

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

CRISTIAN SIMA II SIFONEAZA PE TOTI! ZIARISTI, POLITICIENI SI AFACERISTI IN MALAXORUL BROKERULUI

Sursa: Masapresei.ro

Fostul broker CRISTIAN SIMA face o serie de DEZVALUIRI INCENDIARE despre toate scandalurile recente care au socat Romania in ultima perioada culminand cu DOSARELE MICROSOFT si GALA BUTE. SIMA nu se limiteaza in a povesti faptele, acesta descriind cu lux de amanunte o serie de episoade la care a asistat.

BOGDAN CHIREAC, SORIN OVIDIU VANTU, DAN TURTURICA, CALIN POPESCU TARICEANU, ALINA BICA, TRAIAN BASESCU, CATALIN PREDOIU, GABRIEL SANDU, IOAN TALPES, DORIN COCOS, ADRIAN NASTASE, ELENA UDREA, fratii MICULA, dosarele DNA, combinatii, spagi – totul este descris amanuntit de CRISTIAN SIMA pe blogul sau personal mareaspovedanie.ro in cadrul unui serial episodic intitulat sugestiv MAREA SPOVEDANIE. SIMA promite ca, in cazul in care va supravietui acestor MARTURII INCREDIBILE, va continua sa dezvaluie lucruri HALUCINANTE.

In continuare va prezentam primele trei episoare din MAREA SPOVEDANIA a brokerul CRISTIAN SIMA, cel despre care se crede ca este stabilit undeva in Elvetia dupa ce ar fi parasit Romania cu o mare parte dintre banii investiti de clientii sai cu greutate.

“Nu stiu daca de aici, din munti, as putea privi mai distant si mai realist brambureala damboviteana, dar stiu cu siguranta ca pot discerne cateva adevaruri si cateva intoxicari livrate populatiei in ultima saptamana. Am cunoscut personal toate personajele pe care le voi analiza si cunosc cateva detalii din afacerile care inflameaza presa si mai ales publicul de acasa.

Ce au in comun actorii ultimei saptamani? In primul rand, un bagaj cultural precar. Vorbesc mult, actioneaza haotic, fara fineturile unui plan bine gandit. Lucrurile au luat-o razna si fiecare arunca si improasca cu ce are la indemana fara a aprecia unde loveste, cum loveste si mai ales daca o lovitura reusita ii poate fi si benefica.

Nu cred ca mai exista vreun cetatean cu scaun la cap care sa creada ca exista vreo institutie a statului neatinsa de coruptie. De la Parlament, Presedintie, Justitie, Servicii, Presa, Biserica sau Armata si pana la cel mai mai mic organism statal de reglementare sau verificare, peste tot exista metastaze, mai mici sau mai mari ale cancerului coruptiei care se tot dezvolta de 25 de ani, sub privirile noastre, cu ingaduinta noastra si mai ales in fata resemnarii noastre. Amatorii teoriei conspiratiei, nu putini la numar, vor spune ca exact asta se doreste, haos. Din haos nu se poate iesi decat cu o dictatura sau cu o noua Putere, marioneta a unei Puteri straine. Eu cred insa contrariul, acest haos ne caracterizeaza, il gustam cu placere si l-am creat cu placere. Fiecare dintre noi isi poate azi revarsa ura pe oricine. Putem uri cu placere si in voie orice politician, orice om de afaceri, orice Putere straina, aliata sau nu, toti suntem fericiti ca am avut dreptate si toti spunem cu mandrie amicilor: “Ti-am spus eu, si asta era corupt!”. Scandalul e prea mare si nimeni nu vrea sa analizeze situatia creata fara ranchiuna si fara parti-pris-uri. Avem sute, mii de corupti si corupatori, evident ca toti au o vina profunda in scufundarea Romaniei in mocirla din ultimii 25 de ani, dar nimeni, absolut nimeni pana acum, nu vrea sa analizeze sinapsele acestei coruptii generalizate.

Umil, foarte umil, fara a crede ca detin suficiente informatii pentru a contura perfect adevarata stare de lucruri din societatea romaneasca, voi incerca sa fac o analiza a sinapselor si a neuronilor cei mai importanti din fenomenul comisioanelor si al para-ndaraturilor in afacerile cu statul.
Dupa 1990, am asistat la un boom al economiei de piata prin nasterea a zeci de mii de afaceri private. Din pacate, selectia naturala nu a functionat corect, pentru ca singurele societati care au reusit sa prospere si sa creasca, uneori disproportionat intr-o asa scurta perioada, au fost doar acelea care au beneficiat de contracte cu statul. Pana si cei care au avut succes in afaceri private cu privati jinduiau la o mica afacere cu statul. Cu statul, nu puteai sa pierzi, riscul era zero, statul pierdea mereu si asta facea diferenta. Intr-o discutie cu Florin Talpes, CEO-ul de la Softwin, care reusise sa-si vanda cu succes produsul BitDifender, atat la noi, cat si in strainatate, am fost surprins de regretul si disperarea sa ca nu reuseste sa castige nicio licitatie cu statul in IT, pentru ca Siveco, Omnilogic si HP iau tot si nu lasa nici macar cateva firimituri. Cum decidentii de la aceste trei mari entitati din IT imi erau clienti, ba chiar unul mi-a fost actionar la WBS, am intrebat cu curiozitate de ce nu ii lasa si pe ceilalti sa culeaga firimiturile de la masa bogatilor, erau multe contracte de cateva milioane, ei erau atrasi mai ales de cele ce depaseau 100 de milioane. Raspunsul a fost pe cat de simplu, pe atat de logic. Puterea politica, odata ce isi perfectiona un canal de fraudat statul si de incasat usor comisioane si para-ndaraturi, nu mai voia si alti jucatori in ecuatie, asa ca, inevitabil, chiar si la contracte de sute de mii, se ducea la acelasi consortiu, unde sinapsele functionau perfect, si il ruga, il implora sa accepte si un contract mic.

Sinapsele au fost create profesionist si unse cu atentie in perioada 2000-2004. Acesta este si logica pentru care Nastase a fost atat de apreciat de mediul de afaceri. Totul era de dinainte stabilit si sistemul functiona perfect. O sa va explic cum functiona in IT si metalurgie, pentru ca de acolo am cele mai multe informatii. Sa presupunem ca Ministerul Educatiei vrea sa-si doteze scolile cu hard si soft intr-un program agreat unanim, si de beneficiar, si de furnizori. Ministerul Educatiei stabileste bugetul, atat, doar cifra ce va fi cheltuita. Cu aceasta cifra in mana, liderul consortiului, de obicei un executiv de la o multinationala americana, in cazul nostru ruda prin alianta cu Presedintele Bush Jr., face caietele de sarcini. Este esential ca cei ce vor castiga licitatia sa faca si caietele de sarcini. Ei vor hotari de ce are nevoie scoala romaneasca, evident in functie de ce au ei de vanzare, adica materialele nevandabile, uzate moral, resturile din productiile mai vechi. In plus, caietele de sarcini trebuie sa aiba niste cerinte imposibil de indeplinit de concurenta, adica de alte multinationale care ar dori sa le strice afacerile. Numai ca statul roman e un prost platnic, el plateste tarziu si exista riscuri de devalorizare, multinationalele nu accepta asa ceva, ele vand cu banii inainte, ca la curve. Va rog sa-mi scuzati comparatia, dar sunt convins ca politicienii care aprobau aceste achizitii se incadreaza perfect in aceasta descriere. Deci, odata hotarat cine va castiga licitatia, ramane de aranjat consortiul castigator si circulatia banilor. Multinationala americana ii vinde lui Omnilogic partea de hard cu credit furnizor si cash.

Omnilogic, cum nu are cash, se duce la Marinel Burduja, la Raiffeisen, si ia un credit in baza contractului castigat cu statul sau, daca suma este prea mare, se poate apela la factoringul de 20% oferit cu generozitate de Standard Chartered (Ericsson prefera factoringul). Softul e preluat de Siveco, veriga slaba, Siveco nefiind capabila sa plateasca cu usurinta para-ndaratul. In acelasi consortiu castigator, mai intra o firma europeana, de obicei din tarile baltice, care acorda consultanta si alte prostii, dar care are rolul cel mai important, acela de a plati para-ndaraturile si comisioanele aferente. Firma baltica transfera tot ceea ce primeste, minus un comision infim, pe conturile private si cifrate ale managerilor de la firmele din consortiu, de obicei in Austria si Elvetia (moda Dubaiului a aparut mult mai tarziu, iar moda cipriota s-a dovedit falimentara dupa “nationalizarea” conturilor din insula.) Politicienii, in perioada 2000-2004, aveau taxa de 10%, dar doreau doar bani la punga. Dupa castigarea licitatiei si livrarea marfurilor, statul platind greu, anumiti decidenti trebuiau unsi pentru “a da drumul la bani“, cum se spunea in jargon. Deci, dintr-o licitatie de 100 de milioane, 10 ramaneau la factorul politic, iar marfa achizitionata nu costa mai mult de 50 si era si depasita moral. In schimb, contractele din IT aveau avantajul ca mai creau ceva plusvaloare pentru actorii principali, ca doar existau consumabile la hard si licentele de la soft… Un exemplu elocvent este ca, desi Softwin era distribuitorul de licente Microsoft, el nu apuca niciodata sa dea licente si la stat. Logic, erau prea ieftine si aveau discount prea mare.

Exista insa un pericol in anii 2000, presa. Nastase o adusese la tacere, dar si multinationalele si consortiul au contribuit din belsug la acea stare de fapt. Daca in 2004, la schimbarea Puterii, presa a avut un moment de respiro si se credea ca va incepe din nou sa latre ca la inceputul anilor ‘90, consortiul a cheltuit imense bugete publicitare, cu precadere in presa prietena. Intai, au batut palma cu mogulii, dar si asa tot mai ramaneau niste ziaristi “dusi cu capul”, care aveau chef de anchete si scoop-uri. Firmele din IT au inceput atunci sa plateasca salarii direct ziaristilor, de obicei celor influenti.

Eram intr-un bar bucurestean cu seful unei multinationale americane din IT sila televizor era o emisiune cu Dan Turturica, de la Romania Libera. Pentru a-mi demonstra ce putere are asupra ziaristului, i-a dat un sms si l-a scos din emisiune, asa de amorul artei, pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca l-a cumparat deja. La fel a procedat si Vintu cand isi freca, de fata cu mine si Mircea Dinescu, mainile, la crearea ziarului Gandul (pentru aceasta poveste puteti citi spovedania „SOV si jurnalistii”, publicata in Hotnews, in 2010).

La sfarsitul lui 2004, afacerile mergeau unse, sinapsele erau la intensitate maxima, neuronii actorilor nu mai gandeau, erau deja pe regim de rutina. Exista insa o hiba imensa in acest sistem, hiba ce provenea din lacomia lui Nastase, care nu impartea si care nici nu-i lasa pe cei mai mici sa ciupeasca si ei ceva. Furnizorii nu vorbeau decat cu persoane de la minister, secretar de stat in sus, si toti inspectorii scolari, plus celelalte cadre din teritoriu, se uitau la ce marfa achizitioneaza, la ce preturi, fara sa poata beneficia de vreun sfant, ba mai mult erau si obligati sa semneze la ordin orice matrapazlac. Revolta sfintisorilor PDSR din teritoriu s-a simtit greu la alegeri, unde favoritul Nastase a pierdut cu brio.

O sa ma intrebati ce faceau Justitia si Serviciile. Evident, faceau afaceri. Daca veti analiza actionariatul Siveco si Omnilogic, trecand prin cateva societati austriece si baltice si prin cativa actionari de la Viena, veti afla ca sinapsa actionarului majoritar ajunge tot in Romania, la ofiterii din Serviciile lui Magureanu, retrasi in afaceri cu IT in 1996. De multe ori, cand unii politicieni, chiar de la PDSR, erau inspaimantati de jaful ce se punea la cale si refuzau sa semneze sau sa publice caietele de sarcini facute de consortiu, baietii retrasi din Servicii interveneau direct santajand politicienii recalcitranti, dandu-i pe brazda.

Pentru a nu mai avea astfel de sincope, s-a inventat spaga anticipata, fara obiect. La un moment dat, in plina criza, cand aparusera niste zvonuri ca cineva se gandeste sa-mi ofere postul de la Finante, inainte cu mult de a primi vreo propunere sau macar vreo sugestie, consortiul a venit si mi-a propus sa-mi dea 1 milion pe cont, anticipat pentru serviciile viitoare. Ideea era sa ai deja spaga pe cont cand ajungi ministru, astfel incat sa o treci de la inceput in declaratia de avere si sa nu ai probleme s-o justifici apoi. Cum am refuzat spaga anticipata, nici ministru nu am mai ajuns. Singura propunere a venit de la Radu Dimofte, in 2012, cand se facea GUVERNUL MRU. Am refuzat direct si astfel mi-a spus fara jena ca o sa-l puna pe Dragoi, ceea ce s-a si intamplat. Gandind retroactiv, este evident ca Radu avea putere la acea vreme. Il sprijinea pe Basescu, era ofiter acoperit SIE, ba chiar si fost DIE, iar MRU venea din fruntea SIE si avea nevoie de oameni din sistem.

Alegerea lui Basescu nu a deranjat pe nimeni initial. Se credea ca totul va merge la fel. Gabi Marin si alti lideri din consortiu se dusesera sa pupe papucul noului sultan crezand ca totul va continua pe aceleasi sinapse, doar neuronii vor fi altii. In plus, in perioada 2000-2004, Opozitia a primit si ea cateva farame si atentii, pentru ca nu se stie ce iti aduce viitorul. Imi aduc perfect aminte ca, dupa intalnirea cu noii alesi, visau deja la aceiasi cai mari, fusesera linistiti si luasera girul Noii Puteri. Cel putin asa credeau atunci. Afaceristii romani dusesera ipocrizia si curvasaria morala la paroxism, dar au avut surpriza ca Basescu sa-i depaseasca cu mult, si chiar din prima clipa. Una li s-a spus in fata si alta au primit. Ba, chiar au inceput sa fie haituiti. In 2007, la referendumul de demitere, erau deja toti in tabara adversa presedintelui si aveau o ura profunda pe el si pe tiitoarele sale. Cand Udrea afirma azi ca nu l-a cunoscut pe Gabi Marin, este perfect adevarat, cel putin pana in 2012, cand am plecat eu, tot sectorul din IT o injura cu spume. Sunt convins ca Udrea improasca si cu adevaruri si cu inventii, dar de aceasta afirmatie sunt absolut sigur.

In guvernarea Tariceanu, afacerile au mers la fel de bine, ba chiar mult mai bine decat pe vremea lui Nastase, pentru ca acum eram in plin boom economic si erau bani prea multi la guvern, risipa era de-a dreptul fara limite. Ca sa va dau un exemplu, presedintele Asociatiei Orbilor s-a dus la Vosganian sa-i ceara 100.000 si Vosganian, generos, cu casa plina, i-a dat 1 milion. La doar cateva luni incheia anul 2008 cu un deficit bugetar imens. La fel, in campania pentru legislative, in 2008, cand Predoiu candida la Buzau si s-a dus la Tariceanu sa se planga ca nu ia bani, acesta i-a raspuns: “Pai nu ai penitenciarele, cum nu ai bani?”. Cum Predoiu nu a luat niciun ban spaga, a pierdut alegerile contra contracandidatului PSD Ghiveciu, care le-a dat paturi la oameni si l-au votat. Predoiu are insa marea vina ca a delegat sectorul Achizitii si, drept urmare, Alina Bica, in mandatul Boc a putut sa faca ce dorea. De fapt, Predoiu era doar reprezentativ, il reprezenta pe Basescu si in rest se facea ca ploua.

Lumea IT-ului a fost insa profund zdruncinata in timpul guvernarii Boc. Astia erau total dezorganizati, erau flamanzi, mult mai lacomi decat cei de dinainte si erau foarte multi decidenti. Cand Gabi Marin s-a dus la Gabi Sandu, primul soc a fost ca i s-a cerut sa dea tribut si pentru afacerile in derulare facute cu fostul ministru Nica. Marin era profund revoltat si i-a spus noului ministru PDL: “Inteleg sa impartim ce muncim impreuna, dar ce am muncit cu altii ramane asa!”. “Munca” insemna aranjarea licitatiilor, fixarea sinapselor si impartirea prazii.

Evident ca s-a iscat un scandal monstru intre Gabi Marin si Gabi Sandu. Aici a aparut mediatorul-sef, Bogdan Chirieac. Cand afacerile au luat o amploare si mai mare, a aparut Niro, care de fapt i-a impacat pe toti, contra unui comision.

Pentru a intelege cum a ajuns Dorin Cocos in afacerile cu IT, desi saracul nu cred ca stia nimic despre calculatoare, trebuie sa ne intoarcem in anii 2000-2004, cand la restaurantul Trei Cocosi din Parcul Herastrau se puneau la cale toate sinapsele coruptiei. Clienti nelipsiti erau Chirieac, Miki Spaga zis Bebita si elvetianul Marius Opran. Ultimul, mult mai discret si circumspect, vazand ca Dorin Cocos, botezat si Gorgorin, incepuse nu doar sa serveasca la masa, dar si sa faca uneori cartile.

Sa analizam sinapsele una cate una, cu argumente si detalii.

Sinapsele care pleaca de la Bogdan Chirieac spre PSD. Chirieac e nasul de cununie al lui Roibu jr, fiul lui Roibu Aristide, trezorierul PDSR in 2000. Chirieac devine un pion important dupa campania din 2000, facand legatura intre multinationale si partide. Chirieac achizitioneaza de la Adrian Lustig, sotul Eugeniei Voda, un apartament langa Piata Charles de Gaulle. Toni Petrescu, manager la Ericsson, achizitioneaza si el un apartament in acelasi bloc, tot de la Lustig. Chirieac nu are banii necesari si Petrescu ii plateste lui Lustig si apartamentul sau. Chirieac primeste de la mine gratis 5% din WBS Holding pentru a face lobby. Chirieac primeste de la Ericsson aproximativ 1.5 mil dolari pentru a-i distribui in campanie. Chirieac da cea mai mare parte la PDSR, dar nu uita de Stolojan si Mugur Isarescu, desi stie ca nu au sanse in fata Bunicutei in campanie. Doar Vadim nu primeste nimic. Adrian Vasilescu primeste banii pentru campania lui Isarescu, desi nici el nu crede in succesul acestuia. Chirieac ii da 75k dolari lui Vasilescu de la Angelo Gruttaduaria, proprietarul Ductil, lui Vasilescu, la Angelo in casa, pe str. Episcopiei si, in acelasi timp, pregateste cu Miki Spaga achizitionarea de catre sicilian a Siderca Calarasi. Chirieac vrea sa faca televiziune, emisiunea ProVest la ProTv. Adrian Sarbu ii cere sa vanda emisiunea inainte de a fi produsa. Sarbu imi vinde mie emisiunea ProVest, 10 editii, contra 30k dolari, urmand sa impart cu el, dupa ce imi voi recupera cei 30k, jumi- juma profitul realizat din publicitate, dar doar eu trebuie sa caut publicitate. Reusesc sa vand publicitate la Ductil Steel, Sanofi si Aventis de peste 60k dolari. Sarbuincaseaza cei 60k, dar uita sa-mi mai dea vreun ban. Teapa! Ma duc la Londra si, intamplator la o cina in casa la Charles Franck, presedintele de atunci la EBRD, o gasesc invitata pe Janine. Deschid discutia despre Sarbu si il fac tepar si neserios. EBRD tocmai dorea sa imprumute pe CME cu multi bani. Pentru a nu-si pierde imaginea pe piata londoneza, Adrian Sarbu imi plateste a doua zi toti cei 60k din afacerea ProVest, invocand intarzierea prin aceea ca Bogdan Chirieac i-a cerut prea multi bani spaga si nu mai avea de unde. Evident ca nu ii cred povestile. Chirieac are ca invitati la ProVest redactia Europei Libere, finantez emisiunea, dar Chirieac se ia de ei si incepe sa-i faca voalat securisti. Aici am primul dubiu. Chirieac ii paseaza contactele de la firmele farmaceutice lui Val Vilcu, care incepe sa le santajeze, Dan Ivan – CEO Sanofi Aventis poate povesti cu lux de amanunte aceste santaje.

La Restaurantul Trei Cocosi, il cunosc pe Dorin Cocos– Gorgorin, si pentru prima oara pe Elena Udrea. Gorgorin tocmai divortase si ne prezinta ultima achizitie. Udrea, in tricou mulat si blugi stramti parea scoasa din Discoteca Herastrau, care era la doi pasi de restaurant. Toti de la masa fac misto, eu le spun ca fata are tupeu si o sa faca un drum lung si de succes, nici macar Gorgorin nu imi da dreptate. O s-o reintalnesc pe Udrea dupa multi ani, intr-un avion de Viena, unde am stat alaturi, culmea, la economic.

Chirieac scrie contra fratilor Micula, unul dintre ei vine la masa, ii ofera un plic cu 10k dolari si apoi Chiriac suna la redactie, la Lelia Munteanu: “Opreste atacurile contra fratilor “Suc”, dar da-le drumul peste o luna si o sa dau vina pe CTP, ca el e de vina, si mai luam ceva de la ei.”

2000, marire de capital la WBS, Clubul Diplomatilor, printre actionari Terruzzi – CEO la Exxon Europa, Gruttadauria, patron la Ductil, fratii Fila, J. C. – CFO la Microsoft. Chirieac il aduce pe Isarescu, prim ministru la acea vreme, intalnirea e fructuoasa, strainii sunt toti dornici de investitii in Romania, multi le-au si facut, pacat ca Isarescu va fi inlocuit cu Nastase. Chirieac imi spune ca Isarescu si Vasilescu vor 5% din firma, ii dau cadou si apoi aflu ca era o minciuna, saracii nu cerusera nimic, era inventia lui Chirieac.

Gabi Marin de la Omnilogic isi da copilul la liceul de aici, din Elvetia, doar pentru ultimii doi ani. Gabi Marin ii sugereaza lui Nastase acelasi liceu si asa Mihnea ajunge elev aici in 2007. Nastase il aduce impreuna cu Mihnea si pe Edy Popa, fiul patronului Eddy Spedition. Multe dintre camioanele Eddy Spedition vor contine si saci cu bani. Chirieac ajunge salariat la Omnilogic, pe contract de colaborare, asa isi incasa partea lui din spaga. Gabi Marin isi deschide cont la WBS, 500k dolari, banii sunt pe contul lui de la BSI si vin din Austria, de pe un cont cifrat. Cartea de credit e pe numele fiului sau, dar cu o singura notare WBS Holding. Gabi Marin isi schimba sediul, noul sediu il face Luca G., arhitect elvetian, prietenul meu, in casa caruia stau actualmente cu chirie. Gabi Marin face plati pe conturile cifrate ale familiei Nastase sau ale principelui Dimitrie Sturdza.

Vazand ce face Chirieac, il fortez sa vanda actiunile la WBS lui Georges Madevat, care-l plateste cash. Scap si de actionarii de la Ericsson si devin actionar majoritar la WBS abia in 2006. Lundin fura de la WBS, in calitate de CEO, in sase luni, aproximativ 1 milion de dolari, il dam afara. Toti strainii raman cu mine si continuam sa facem bursa. Intra actionar cu 10% Orest Robciuc, cumnat cu varul lui Bush Jr. iar Irina Socol de la Siveco imi este impusa actionar la Sibex. Ericsson se retrage cu castiguri foarte bune in bursa, mai ales pe caderea din 2001 si pe cresterea actiunilor Ericsson din 2001-2006.

Apare in ecuatie cabinetul de avocatura ZRP si implicit Catalin Predoiu. Prin el ajung sa-l cunosc pe Daianu si apoi pe Coldea. Asta insa…. in episodul urmator. Tineti aproape, daca supravietuiesc o sa va termin povestea”, a scris brokerul CRISTIAN SIMA pe blogul sau mareaspovedanie.ro.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,