Tag Archives: cizmas

Mortul Viu…

Sursa: Riseproject.ro

Eliseu Ghenea (1888-1969), frizerul care a îmbogățit un președinte. FOTO: Tabloul realizat la nunta lui Eliseu Ghenea (stânga). Poza de pe mormântul în care localnicii spun că este depus Eliseu Ghenea (dreapta).

Cine a fost Eliseu Ghenea, proprietarul interbelic al celor două clădiri din centrul Sibiului pe seama căruia Carmen Iohannis, mama ei și familia Baștea și-au construit un drept succesoral închipuit? Ce se mai păstrează azi din amintirea țăranului îmburghezit pentru a cărui avere familia Iohannis se luptă de aproape două decenii prin tribunale?


Recent, RISE Project a prezentat traseul pe care soții Iohannis și o familie pe nume Baștea l-au parcurs pentru a-și însuși două imobile din centrul Sibiului – naționalizate de stat, în anii 1960, de la un țăran care se chema Eliseu Ghenea (1888-1969).

Folosind adeverințe de stare civilă false și un certificat de moștenitor încheiat prin fraudă – acte care le atestau, în mod nereal, un drept de succesiune asupra celor două case din Sibiu ale lui Eliseu Ghenea – familiile Iohannis și Baștea au reușit, în 1999, să scoată clădirile din proprietatea statului și să le treacă pe numele lor.

Ulterior, închiriind parterul uneia dintre aceste clădiri către banca Raiffeisen, Iohannis și Baștea au încasat, vreme de un deceniu și jumătate, rente totale de aproximativ 640.000 de euro.

Porumbacu de Jos

Reporterii RISE Project au fost la Porumbacu de Jos (Sibiu), comuna în care a trăit Eliseu Ghenea, și au încercat să pășească pe urmele demult șterse dintre vii ale omului simplu, pe a cărui prosperitate președintele României își sprijină și astăzi nivelul de trai.

Amintirea lui Eliseu Ghenea, mort de 46 de ani, încă mai e prezentă în sat.

Apare și dispare din memoria vârstnicilor, care adună, cu greu, din trecut, fragmente din portretul spart, imposibil de pus laolaltă, al țăranului pe care naționalizarea comunistă l-a lăsat fără două case din centrul Sibiului.

Când el trăia, ei erau copii sau tineri abia ieșiți din adolescență.

Faima averii lui, uneori distorsionată, exagerată de nevoia de mituri a satului, i-a supraviețuit până în ziua de astăzi.

Înhumarea lui Eliseu (Ilisie) Ghenea, petrecută pe 27 aprilie 1969, este consemnată în registrul cimitirului din Porumbacu de Jos. FOTO: Sergiu Brega.

Lada cu galbeni 

Localnicii tind să creadă că Eliseu Ghenea a fost încă mai bogat decât lasă, acum, să se întrevadă epava averii lui, disputată prin tribunale.

Liviu Albean, secretar al comunei Porumbacu de Jos, e convins că, înainte să moară, Eliseu Ghenea a pitit în pământ, de teama comuniștilor, care îl lăsaseră fără cele două case din Sibiu, o ladă plină cu bani de aur.

– Unde?
– În pădure, printre potecile care duc la Vârful Negoiu!
– Unde, mai exact?

Dacă ar ști, Albean ar scutura praful de pe această legendă și s-ar apuca să sape de unul singur după comoara care îi aprinde imaginația din locul ei secret.

Visul american al unui frizer

Între cele două războaie sau chiar înainte de primul dintre ele – spun sătenii – Eliseu Ghenea a mers să-și încerce talentul de supraviețuitor în America.

Toți banii cu care s-a întors de-acolo – bani cu care și-a cumpărat cele două case din Sibiu – au fost câștigați cu foarfecele și briciul de frizer, zic ei.

Poza de pe piatra funerară a lui Ghenea întărește această pistă biografică: bărbatul e gătit spilcă, tocmai tuns și bărbierit. Iradiază eleganță dintre crucile pătate de timp, înghițite de bălării ale cimitirului.

Tabloul pe care l-a comandat în ziua nunții îl surprinde învăluit în același abur de briantină: are perciunii retezați și o mustață bogată, ceremonioasă, cu colțurile răsucite în sus.

O moarte obișnuită

Ghenea a trăit optzeci de ani și a murit de „moarte ordinară” – scrie în registrul de înhumări al cimitirului.

Aurel Poșa – una dintre rudele lui mai îndepărtate – avea doisprezece ani când bătrânul a fost dus la groapă. Părinții l-au lăsat să meargă în fața dricului, să ducă sfeștnicele.

Aurel Poșa, rătăcind printre crucile cimitirului din Porumbacu de Jos, în căutarea mormântului lui Eliseu Ghenea. FOTO: Sergiu Brega.

Ghenea a fost așezat – spune Poșa – într-o criptă în care, de curând, fusese pusă o fetiță de-a familiei lui, moartă de apendicită, la puțin timp după ce învățase să meargă și să vorbească.

Astăzi, la o depărtare de o jumătate de secol, abia mai știe unde se află mormântul bogătașului. Bâjbâie printre cruci și se oprește la un monument prăbușit, cu piatra făcută așchii, de pe care numele și anii nu mai pot fi descifrați.

Cantorul bisericii zice, însă, că nu acolo e înmormântat Ghenea, ci la câteva cripte depărtare, sub o piatră pe care e încrustat numele de Irimie Ghenea – cum îl chema pe tatăl lui.

Prima încercare de revendicare

După Revoluție, Poșa a fost primul care a încercat să revendice imobilele din Sibiu pe care comuniștii i le-au confiscat lui Eliseu Ghenea. Un act al Biroului de Stare Civilă din Porumbacu de Jos, eliberat în 1996, afirma că tatăl lui Poșa, Gheorghe, a fost văr cu Eliseu și singurul moștenitor al acestuia.

Poșa nu s-a zbătut, însă, prea tare pentru drepturile lui succesorale. Un avocat i-a zis, în anii aceia, că nu merită să se lupte, că legea nu va fi de partea lui și astfel l-a convins să abandoneze. Soția i-a dat același sfat, cu alte cuvinte: „Nu mai insista! Las-o-ncolo de moștenire! Dacă Dumnezeu nu ne-o dă, înseamnă că n-o merităm!”.

Copiii din Germania

Casa lui Aurel Poșa tocmai a trecut prin reparații. FOTO: Sergiu Brega.

Asta nu înseamnă că Poșa a încetat vreodată să viseze la ea. Chiar zilele acestea, plănuiește să meargă în Avrig, să mai ceară niște păreri de la un cunoscut care se pricepe la chestiuni juridice.

Fiii lui Poșa trăiesc în Germania. Au plecat de-acasă fiindcă nu-și găseau serviciu. Îl sună zilnic, în pauza pe care patronul neamț le-o dă pentru sandviciuri și cafea.

Atât de mult stau la fabrică, crede tatăl lor, că nu le mai rămâne timp să-și caute câte-o femeie pe care s-o ia de nevastă.

Cu banii pe care i-au trimis în Porumbacu de Jos, Poșa a înălțat casa bătrânească, a vopsit-o în roșu și i-a pus burlane de inox. E singura care are jgheaburi de oțel din tot satul.

Supărarea lui Poșa

Deși nu se ține deloc la curent cu ce apare în presă, Aurel Poșa a aflat, la un moment dat, că averea lui Eliseu Ghenea a ajuns, în cele din urmă, în parte, la Klaus Iohannis.

S-a dus atunci la Primărie și i-a bătut obrazul lui Liviu Munteanu, funcționarul care a eliberat două adeverințe de stare civilă false, datorită cărora averea lui Ghenea a fost deturnată către familiile Baștea și Iohannis. Același funcționar îi dăduse și lui o hârtie care spunea că tatăl lui e unicul urmaș al lui Ghenea.

– Măi, Liviu, cum e, mă, posibil ca averea lui Eliseu, neam cu mine, să ajungă la un sas?, a întrebat.
Răspunsul pe care l-a primit a fost tăcerea.

Cât de „neam” este cu Ghenea nici el nu se prea pricepe, totuși, să spună. Funcționarul scrisese că tatăl lui, Gheorghe, a fost văr al bogătașului. Numai că Gheorghe Poșa, născut în 1924, era mai mic cu treizeci și șase de ani decât Eliseu. Puteau fi veri?

Aurel Poșa dă puțin înapoi în fața acestei întrebări. Nu știe să răspundă și nici nu are de la cine să ceară ajutorul. Tatăl lui, Gheorghe, e în pământ din 1994.

Ce-și amintește un primar

Mihai Cizmaș, primar în Porumbacu de Jos, vreme de douăzeci de ani, în perioada comunistă, abia dacă și-l mai amintește pe Eliseu Ghenea.

La fel, soția lui, cea care răspundea de biroul de stare civilă din localitate. Cizmaș zice că l-a văzut pe Ghenea de două – trei ori; de fiecare dată pe fugă, momente care abia i se mai păstrează în memorie: „Locuia mai mult la Sibiu, unde avea casele. La Porumbacu venea, cred, foarte rar”.

 

Imobilele retrocedate, în mod ilicit, familiilor Iohannis și Baștea se găsesc în inima Sibiului, foarte aproape de Piața Mare. Clădirea de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35 (foto stânga) este compusă doar din apartamente. Cea de pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 29 (foto dreapta) are la parter un spațiu comercial cu deschidere la artera cu cel mai mare dever al orașului.  Închirierea acestui spațiu comercial către Banca Raiffeisen l-a umplut de bani pe Klaus Iohannis. FOTO: Google Earth / INFOGRAFIE: Sergiu Brega

Cufărul cu documente

Maria Neamțu nu l-a cunoscut nici ea pe Eliseu Ghenea, deși trăiește de mulți ani în casa din Porumbacu de Jos, în care acesta a locuit. A moștenit casa de la soacra ei. Iar soacra ei a primit-o în dar de la sora lui Ghenea, printr-o hârtie scrisă de mână, pentru că o îngrijise înainte de moarte.

Într-una dintre încăperile casei, în urma lui Eliseu Ghenea și a surorii lui, a rămas un un cufăr enorm, plin cu acte, rămășițe ale afacerilor pe care proprietarul le-a făcut între războaie. Fiindcă se împiedica de el și nu-i vedea rostul, într-o zi, Maria Neamțu l-a golit de hârtii și le-a pus pe toate pe sobă. Acum, în cufăr păstrează porumbul cu care își hrănește animalele.

Rolul unui tablou

Tabloul de nuntă al lui Eliseu Ghenea a stat și el în casa Mariei Neamțu câteva zeci de ani. Mai întâi, pe perete, într-o cameră; apoi, afară, în ploaie. Mariei Neamțu nu îi plac lucrurile vechi. Se gândește să arunce și tabloul.

Maria Neamțu, în poarta casei în care a locuit Eliseu Ghenea și în care ea locuiește astăzi. FOTO: Sergiu Ghenea.

E bine, totuși, că nu l-a aruncat până acum, tot ea spune.

Cu optsprezece ani în urmă, când Baștea și Iohannis au început să revendice casele din centrul Sibiului, pretinzând că sunt moștenitorii lui Eliseu Ghenea, tabloul s-a dovedit folositor, povestește.

A fost purtat prin fața procurorilor din Alba Iulia, ca să-i ajute să separe realitatea de minciună, în chestiunea adevăraților succesori ai lui Ghenea.

Dacă, astăzi, Baștea și Iohannis au pierdut una dintre cele două case din Sibiu și au emoții că ar putea-o pierde și pe cealaltă, lucrul ăsta se datorează și puținului de lumină pe care tabloul l-a adus în marea de necunoscut care, la început, acoperea descendența lui Eliseu Ghenea.

„Lăsați-l să doarmă!”

De aproape douăzeci de ani –  de când au început procesele pentru retrocedarea clădirilor lui Ghenea din Sibiu – pe la poarta Mariei Neamțu s-au perindat procurori, impostori puși pe căpătuire, victime ale luptelor testamentare purtate peste cadavrul bogătașului, reporteri TV, cameramani…

Maria Neamțu abia își mai reține enervarea când un vizitator nou, purtat de aceeași curiozitate, intră la ea pe uliță și i se oprește la poartă. Strigă și suspină, în același timp: „Ce aveți cu Eliseu Ghenea?!… Lăsați-l să doarmă!… De ce nu-l lăsați să se odihnească?!”.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,