Mihai Craiu

Chiar dacă voodoo nu este o practică obișnuită în România, românii fiind un popor pașnic, primitor și ospitalier, nu avem certitudinea că lucrurile vor fi mereu așa. Economia românească fiind o economie dominată de importuri și în care noi nu producem nimic, este de la sine înțeles că la un moment dat se va importa și voodoo, așa cum au fost importate portocalele și computerele.

Există diverse motive clare pentru care voodoo ar trebui reglementat. Protecția persoanelor, prima datorie a statului (the first duty of government), poate fi o astfel de motivație. Dacă o practică voodoo afectează integritatea fizică a cuiva, este normal ca această practică să fie contracarată prin legislație. Ori un scop popular al voodoo, cel puțin așa cum vedem în filme, este tocmai răzbunarea prin vătămarea fizica a cuiva. Voodoo este o confruntare indirectă cu un adversar puternic. O vrajă (ouanga) afectează indirect starea victimei prin magie[1]. Voodoo este despre uciderea de obiecte[2]. Înțeparea unei păpuși (doll, munieca) cu ace pentru a afecta astfel persoana reprezentată este una dintre cele mai populare vrăji din voodoo. Există și altele. De exemplu, o altă vrajă des utilizată este să pui la ușa unui dușman un sicriu pe care este un mesaj cu știrea morții sale[3]. De asemenea, monezile sau candelele puse la prag într-o anumită ordine pot afecta pe cei care stau în casă[4]. Tot malefică este folosirea de vrăji când vrei să faci pe cineva să se mute[5]. Similar poți pune un farmec în perna cuiva pentru a-i provoca boală sau moarte[6]. O altă acuzație poate fi că voodoo distorsionează actul de justiție. Sunt vrăji proiectate special pentru a modifica rezultatul unui proces.[7]  Voodoo ar avea așadar suficiente intenții și rezultate rele pentru ca legiuitorul să intervină.

Un alt motiv de reglementare al voodoo ar putea fi că acesta încalcă dreptul la imagine prin practica obișnuită de înțepare cu ace a unei păpuși care reprezintă victima, drept prevăzut și în Constituția României[8] la articolul 30. Acest lucru se întâmplă chiar dacă respingem legătura cauzală vrajă-vătămare ulterioară ca fiind neștiințifică, neplauzibilă. De exemplu, Ludwig von Mises consideră voodoo o superstiție absurdă[9].

Deși păpușile voodoo sunt asociate cu răzbunarea, mulți practicieni încearcă să se distanțeze de această întrebuințare[10]. De exemplu, cam 90% din păpușile Voodoo din New Orleans merg pe vindecare, ghidare spirituală etc[11]. Termenul „voodoo” înseamnă „spiritul lui Dumnezeu”[12]. În mod tradițional păpușile voodoo reprezintă o zeitate sau găzduiesc un spirit[13]. Așadar  contrar convingerilor populare, voodoo ar fi în primul rând despre vindecare[14], nu despre răzbunare, cum vedem în multe filme, în special în cele horror. Mai mult, unii văd voodoo ca acționând strict defensiv, chiar atunci când își propune vătămarea fizică a cuiva. Practica este îndreptată împotriva unor agresori precum violatorii, pedofilii[15] etc.

O altă obiecție la reglementarea voodoo ar fi că este discriminatorie.  Voodoo își are în originea pe insula Haiti[16] la sclavii africani (din Africa de Vest). În  Haiti,  cam 70% din populație practică voodoo, inclusiv cei care sunt catolici sau de altă religie[17].  În  aprilie  2003,  guvernul din Haiti a declarat voodoo religie de stat[18]. Voodoo este cea mai populară religie din Haiti[19]. Voodoo există în Haiti din secolul XVII[20]. Ingredientele sale sunt vest Africane și catolice. Ritualul are la bază un sistem politeist. Există o clasă de loas, sunt spirite care populează spațiul intermediar între om și o forță supremă a vieții[21]. Loas pot fi invocate prin tobe, dans și cântat de către preotese (mambos) sau preoți (houngans) pentru a ghida adepții (hounsis) în posedarea lor de către loas[22]. Cultura populară a SUA a portretizat voodoo ca black magic, ca vrăjitorie africană aplicată celor aflați în dizgrațiile acestei religii[23]. În secolul XIX american voodoo era asociat cu inferioritatea negrilor și era un semn că aceștia nu sunt pregătiți să voteze sau să dețină funcții publice[24]. Însă voodoo este o practică incluzivă, valabilă pentru toți oamenii indiferent de rasă, crez sau origine[25] .

Cât privește dreptul la imagine o replică la această obiecție ar fi că păpușile folosite nu oglindesc exact persoana reală. Păpușile voodoo pot fi cumpărate din comerț, pot fi produse industriale, nu sunt personalizate[26]. Apoi ritualul fiind secret nu putem vorbi propriu-zis de încălcarea imaginii, ca în cazul calomniei, insultei obișnuite etc. Pentru unii autori înțeparea unei figurine din lemn sau ceară cu un ac pentru a ucide regele sau o altă persoană n-ar avea atât origini haitiene, ci era deja o practică în Europa secolului XIII[27].

Retalierea vrăjitorilor este un alt risc al reglementării voodoo. Aceștia pot chema aceste spirite loas împotriva funcționărimii. Și este ușor de crezut că posedarea de către aceste spirite ar face ravagii în administrație, poate chiar mai mult decât 4 ani de PSD. Apoi rămâne întrebarea dacă un vrăjitor atacă statul ca întreg ce obiect va folosi. Aici steagul pare un candidat plauzibil.

Indiferent că păpușa poate fi fabricată din haina victimei[28]sau dintr-un alt material textil (păpușa poate fi făcută din ceară[29]sau chiar din hârtie), răspândirea voodoo va încuraja industria textilă românească, grav afectată acum de creșterea salariului minim. Dacă este adevărat că voodoo este mai mult despre vindecare decât despre răzbunare, la cum arată sistemul sanitar românesc, voodoo poate prelua o parte din presiunea sistemului în calitatea sa de medicină alternativă. Aceste efecte benefice nu pot fi însă obținute oricum. Ele vor trebui precedate de programe guvernamentale de conștientizare, de campanii de responsabilizare, de încurajare a execuției responsabile a vrăjilor, responsabilizare de care vorbesc  și unele manuale de vrăji voodoo.[30]