Fost director al SIE, Ioan Talpeş a dezvăluit o discuţie purtată în 2008 cu Dacian Cioloş, pe atunci ministru al Agriculturii, în care acesta se plângea că premierul Călin Popescu Tăriceanu a făcut presiuni ca Ministerul Agriculturii să-i ofere terenuri în arendă lui Dan Voiculescu
Într-o emisiune la Adevărul Live, în contextul învestirii Guvernului Cioloş, fostul director al SIE Ioan Talpeş a povestit o discuţie pe care a purtat-o în 2008 cu Dacian Cioloş, pe atunci ministru al Agriculturii în Guvernul Tăriceanu. Talpeş a susţinut că Dacian Cioloş i-ar fi mărturisit că premierul Tăriceanu ar fi făcut presiuni ca Ministerul Agriculturii să intervină în favoarea lui Dan Voiculescu într-o afacere complicată cu terenurile Academiei Române. „Atunci când ( Dacian Cioloş – n.r.) a promovat acea hotărâre prin care i-a transferat lui Voiculescu moşia Kalinderu, cu toate moştenirile care sunt în dispută, eu eram senator şi am făcut intervenţie în Senat. M-am adresat, spunându-i cum a putut să facă aşa ceva? “, a spus Ioan Talpeş la Adevărul Live. „Cioloş a fost corect. Mi-a răspuns: <<Nu am ştiut, dar am fost pus de primul-ministru (Călin Popescu Tăriceanu – n.r.) şi de toţi ceilalţi lideri de partid care mi-au cerut să fac asta>>“, a declarat Ioan Talpeş.
Fostul director al SIE se referă la mai multe loturi de pământ lăsate moştenire de Ioan Kalinderu, fost consilier al Regelui Carol I, care şi-a donat toată averea Academiei Române. După Revoluţie, o parte dintre aceste terenuri au fost administrate de Agenţia Domeniilor Statului (ADS). În 2007, Academia a preluat de la ADS 2.600 de hectare în judeţul Giurgiu. Scopul încredinţării în administrare a terenului a fost cercetarea ştiinţifică. „Aceste suprafeţe de teren agricol vor fi folosite de către Academia Româna pentru realizarea în continuare a tematicii de cercetare ştiinţifică de interes naţional pentru dezvoltare rurală durabilă, complexă a zonei“, se arată în Protocolul de Predare-Preluare.
Însă după o lună, Academia Romană a arendat tot terenul către Grivco, compania controlată de Dan Voiculescu, pentru o perioadă de 20 de ani, cu reînnoirea automată pe alţi 20 de ani, la expirarea contractului iniţial. Scopul: „Terenul arendat va fi folosit de către arendaş doar în scopul desfăşurării de activităţi de cercetare-dezvoltare agricolă şi producţie agricolă“, se arată în contract. Ioan Talpeş spune că Academia nu putea să arendeze terenurile primite moştenire în urmă cu aproape 100 de ani. „Moşia Kalinderu făcea parte din donaţiile făcute Academiei Române, cărora nu poţi să le schimbi statutul“, a susţinut Talpeş la Adevărul Live.
N-a fost Cioloş. A fost mâna lui dreaptă
În 2008, Ministerul Agriculturii, condus de Dacian Ciololş, a constatat că Academia Română, în loc să facă cercetare pe terenul dat în folosinţă de ADS, i l-a oferit lui Dan Voiculescu. Din această cauză, Academia Română a pierdut dreptul de folosinţă a celor 2.600 de hectare. Dan Voiculescu a continuat totuşi să exploateze terenurile, după o serie de intervenţii politice. „Îmi amintesc că a fost o discuţie foarte aprinsă în partid, în acea vreme. Nu mai ştiu în ce condiţii a rămas Voiculescu arendaş pe acele terenuri, dar ştiu că Tăriceanu îi ţinea partea lui Voiculescu. Veneau alegerile, noi aveam nevoie de expunere mediatică, deci Tăriceanu avea nevoie de Voiculescu, şi Voiculescu avea nevoie de Tăriceanu“, a spus, cu condiţia anonimatului, un deputat din echipa de conducere a PNL. Iar PNL şi Tăriceanu făceau presiuni pe Dacian Cioloş, ministrul de atunci al Agriculturii, care, din postura de tehnocrat, nu asculta cu stricteţe de ordinele venite de la partid.
Potrivit unor surse politice, Cioloş nu s-a amestecat în cârdăşia lui Tăriceanu cu Dan Voiculescu, dar în locul său a făcut-o secretarul general din Ministerul Agriculturii, Sorin Chelmu, unul dintre oamenii săi de încredere. Aceleaşi surse susţin că Sorin Chelmu a fost cureaua de legătură între Ministerul Agriculturii şi Academia Română în tot ceea ce a însemnat afacerea cu terenuri în arendă mânuită de Dan Voiculescu. Premierul Dacian Cioloş l-a numit recent pe Chelmu în funcţia de secretar general al Guvernului, în locul lui Ioan Moraru.
„Cine este Ioan Talpeş?“
L-am întrebat ieri, la Senat, pe Călin Popescu Tăriceanu, dacă dezvăluirile lui Ioan Talpeş sunt adevărate sau nu. „Cine este Ioan Talpeş?“, a întrebat, sarcastic, fostul premier. Apoi, Călin Popescu Tăriceanu a lansat un atac la persoană, fără a oferi vreun răspuns concet. „Fostul director SIE să se ocupe de treburile cu care a fost responsabil. În general, directorii serviciilor de informaţii vorbesc puţin. El are multă limbariţă, şi nu e prima dată când intră într-un câmp politic. Dă dovadă că a învăţat ceva cât a fost la SIE, şi anume: profesionalism puţin, dar diversiune cât cuprinde. Nu mai am nimic de comentat pe acest subiect“, a spus Tăriceanu.
Fostul şef SIE i-a răspuns. „Tăriceanu nu ştie cine sunt? Vă rog să-i amintiţi asta: în 2008, când era premier, l-am întrebat, în Parlament: ce măsuri pregătiţi domnule prim-ministru pentru venirea crizei financiare? Mi-a răspuns că este o aberaţie şi că economia duduie“, ai-a transmis Talpeş, contactat de „Adevărul“.
Atunci când Dacian Cioloş a promovat acea hotărâre prin care i-a transferat lui Voiculescu moşia Kalinderu, m-am adresat, spunându-i cum a putut să facă aşa ceva? Mi-a spus că nu a ştiut, dar a fost pus de primul-ministru
Ioan Talpeş, fost director SIE
Talpeş are limbariţă. Dă dovadă că a învăţat ceva cât a fost la SIE, şi anume: profesionalism puţin, dar diversiune cât cuprinde.
Acționar în trei firme, Teodor Sterian se ocupă cu investigațiile ilegale și deține un sfert dintr-o firmă de jocuri de noroc. A fost pus sub control judiciar și nu are voie să ia legătura cu fosta conducere a Apa Nova, adică cu directoarele Lavinia Săniuță și Giovana Soare
Omul de afaceri Teodor Sterian este acuzat că a interceptat ilegal mai mulți angajați ai Apa Nova. Conform unor surse judiciare, el este suspectat că le-ar fi fotografiat pe Elena Udrea, Alina Bica și Ana Maria Topoliceanu într-o vizită la Paris. Sterian s-ar fi aflat în avion cu cele trei în momentul în care acestea au călătorit spre Franța. El a fost pus sub control judiciar și acuzat de violarea vieții private și complicitate la luare de mită.
Cine este Teodor Sterian? Conform datelor de la registrul Comerțului, el a fost sau încă este acționar în nouă firme. Dintre acestea, doar trei mai sunt în funcțiune.
FOTO: Firmele lui Teodor Sterian au fost percheziționate mai multe ore și acționarul a fost pus sub control judiciar FOTO: ZIARULINCOMOD.RO
SIS Strategy SRL este deținută în proporție de 100% de Teodor Sterian și are ca obiect „activități de investigații”. Înființată în 2010, firma are 13 salariați și a raportat un profit net în 2014 de 494.000 de lei.
Pariori de top
A doua firmă la care Sterian figurează ca asociat este Horse Bet SRL. Societatea este specializată în „jocuri de noroc și pariuri” și are patru acționari, fiecare cu câte 25 de procente: Renada Tilică, Dumitru Roibu, Teodor Sterian și Lucian Pricină care este și administrator. Pe ultimii trei ani, societatea nu a depus nicio situație financiară la Ministerul Finanțelor.
La sfârșitul lui 2009, Lucian Pricină a fost declarat de inspectorii ANI incompatibil. El deținea, la data verificărilor, funcția de director general al Direcției de Pregătire, Programare și Urmărire a Proiectelor de Investiții din cadrul Ministerului Mediului. Înaltul funcționar era, concomitent, administrator în mai multe fime, printre care și la cea de pariuri.
În a treia firmă, Environment Mistique, Sterian are 15 procente și este partener de afaceri cu finul său, Traian Semenescu, pus deja sub acuzare în dosarul Apa Nova. Societatea are ca obiect de activitate „lucrări de arhitectură”.
Procurorii DNA Ploiești au făcut, ieri, șapte percheziții domiciliare și la sediile firmelor controlate de omul de afaceri Teodor Sterian.
Tot ieri, directorii adjuncți ai Apa Nova București, Lavinia Săniuță și Giovana Soare, au fost puși sub control judiciar, acestea fiind acuzate de evaziune fiscală și spălare de bani. Pe perioada celor 60 de zile de control judiciar, Săniuță și Soare au interdicția de a exercita orice funcție în cadrul companiilor din grupul Veolia.
Angajați monitorizați non-stop
Potrivit DNA, în cursul anului 2010 a fost încheiat un contract cu SIS Strategy, administrată de Teodor Sterian, finul lui Semenescu Ovidiu Traian, urmat în perioada anilor 2010 – 2015 de contracte similare, având ca obiect efectuarea de filaje și interceptări ilegale, în interesul persoanelor care controlau ApaNova București, contracte semnate de directorii Roche Bruno-DanielPaul, Laurent Lalague și Lavinia Săniuță. Între 2010 și 2015, directorul francez al companiei și Săniuță au decis măsuri de supraveghere, monitorizare și interceptare ilegale ale angajaților ApaNova. S-a indus în permanență o stare de teamă angajaților, scopul fiind ca aceștia să nu deconspire aspecte din activitatea ilicită a agentului economic”, susține DNA Ploiești.
De când e în spatele gratiilor, afacerile lui Dan Voiculescu nu mai merg atât de bine. După „Jurnalul Național”, care și-a cerut insolvența, a venit și rândul tipografiei deținute de omul de afaceri.
După 5 ani încheiaţi cu pierderi care au totalizat 5.058.710 lei, Tipografia Intact SA s-a cerut în insolvenţă, motivând că “în patrimoniul societăţii există o lipsă de lichidităţi care afectează activitatea, aflându-se în imposibilitatea de a plăti datoriile certe, lichide şi exigibile, care se ridică la suma de 3.308.562,35 lei”, anunță Supervizor.ro.
Tabelul definitiv al creditorilor indică o masă credală de 3,12 milioane lei, cu menţiunea căniciuna dintre creanţe nu este garantată. În afară de Fisc, care are de recuperat 283.537 lei, TIPOGRAFIA INTACT SA a mai ţepuit şi o firmă de stat, C.N.I. CORESI SA. Această societate, aflată în insolvenţă, a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 304.360,18 lei.
Potrivit aceleiași surse, numărul incidentelor de plată raportate la CIP a fost de 92, iar valoarea refuzurilor la plată s-a ridicat la peste 5,8 miliarde lei vechi.
Înfiinţată în anul 1994 cu numele INTACT ADVERTISING SA, actuala TIPOGRAFIA INTACT SA are un capital social de 195.556 lei, deţinut de Corina Mirela VOICULESCU – 51,50%, Camelia Rodica VOICULESCU – 19,50%, GRIVCO SA – 19% şi Mihai LAZĂR – 10%.
Recent, Dan Voiculescu a mai primit o veste proastă de la ANAF, care a anunțat că va scoate la licitație publică sediile confiscate ale Antenelor în urma deciziei definitive din dosarul ICA, după care statul are de recuperat circa 60 de milioane de euro de la mogul:
Din nou emoţii pentru Dan Voiculescu şi directorii din trustul său. Miercuri este programată o nouă înfăţişare în dosarul “Şantaj la Antene“, dosar în care apar atât Dan Voiculescu şi fiica sa, Camelia, cât şi directorul Antena Group, Sorin Alexandrescu. Ei sunt acuzaţi că au folosit instituţiile media pentru şantaj, cu scopul obţinerii de foloase ilicite. În acelaşi dosar sunt trimise în judecată şi firmele Antena TV Group, Antena 3 şi Intact Publishing. În acest dosar a fost audiat şi directorul Antena 3, Mihai Gâdea (Detalii AICI)
Dosarul acesta este emblematic pentru întrega istorie a Antenei 3 şi a celorlalte publicaţii din Intact, instituţiile media conduse de Dan Voiculescu, condamnat deja la zece ani de închisoare în dosarul ICA, fiind în repetate rânduri folosite ca adevărate “măciuci mediatice” în disputele pentru obţinerea influenţei din politică şi afaceri. Iată în continuare câteva exemple dintr-o lungă serie de evenimente care au demonstrate ce tip de “politică editorială” se practică la Antenele lui Voiculescu:
Antena 3 şi angajaţii săi, simple instrumente folosite în campanile electorale
Decembrie 2009: Suntem în plină campanie prezidenţială, România având de ales între candidaţii Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Antena 3, postul deţinut de Dan Voiculescu, uită de orice imparţialitate şi se implică activ pentru sprijinirea candidatului PSD. Un document intern al partidului dezvăluie că Antena 3 urma sa organizeze un televoting pe parcursul dezbaterii, care consta in transmiterea de sms-uri care să îl ajute pe Mircea Geoană. (Detalii AICI)
Iulie 2012: Perioada campaniei pentru referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Un document “scăpat” din şedinţele PNL devoalează cum controlau liderii politici instituţiile media deţinute de Dan Voiculescu. Relu Fenechiu, la acea vreme ministru, cerea fără echivoc: “PC să dea pe cineva de la Jurnalul național și Antena 3 care să stea la Băsescu (…) Trebuie să facem, prin rotație cu PSD, în fiecare zi câte o temă pentru o pagină din Jurnalul Național.”
Eugen Nicolaescu nu se sfia nici el să-şi impună solicitările: “Ar trebui transmis la A3 să includă în toate promo-urile îndemnul de a merge la vot”. Iar Codrin Ștefănescu completează: Trebuie “făcute clipuri pentru YouTube și pentru Antena 3.”
Şi pentru ca aşa zisa imparţialitate a angajaţilor Antena 3 să se prăbuşească cu totul, documentul arată şi că analistul Radu Tudor nu era decât un propagandist al USL. (Detalii AICI)
Februarie 2015: Jurnaliştii Antena 3 sunt din nou protagoniştii unui moment penibil. Reporterul aflat la DNA a fost scos brusc din emisie după ce a început să vorbească despre dosarul de fraudă cu fonduri europene în care este implicată o firmă care aparține familiei premierului Victor Ponta. Prezentatoarea emisiunii a încercat în zadar să o facă pe colega sa să renunţe la ştirea momentului pentru a discuta despre audierea lui Ion Ariton în dosarul Gala Bute, aşa că producătorul a luat decizia de a tăia transmisia. La acea vreme, majoritatea presei a titrat: “Antena 3 nu e aici când e vorba de cumnatul premierului Ponta!” (Detalii AICI)
Şantajul de presă
Acesta sunt doar câteva din exemplele care au demonstat, cu imagini, documente şi mărturii, că postul Antena 3 şi celelalte entităţi media deţinute de Dan Voiculescu nu au fost altceva decât nişte “măciuci mediatice” folosite la ordinul sau cheremul diverşilor politicieni ai momentului.
La acestea se adaugă zeci de exemple de manipulare ieftină, la comandă, acuzaţii de şantaj, unele dintre ele concretizate în procese penale aflate pe rol şi tentative de influenţare a opiniei publice prin mijloace din ce în ce mai jenante.
Extrem de grav: procurorii au dovedit deja că însuşi şeful Fiscului acţiona la comanda conducerii Intact. Astfel, fostul şef al Fiscului, Şerban Pop, acţiona după dispoziţiile şefului Antena Group, Sorin Alexandrescu, iar oamenii din Antene aveau acces la informaţii confidenţiale de la ANAF, informaţii folosite în diverse tentative de şantaj. Cazul care a scos la iveală acest lucru şocant a fost tocmai dosarul “Şantaj la Antene“, unde meircuri este programat un nou termen. (Detalii AICI)
Nu este singura dovadă concretă despre şantajul practicat de oamenii din Antene. Fostul jurnalist al Intact Stelian Negrea dezvăluia că fostul director al trustului Codruţ Sereş indica personal oamenii şi firmele care trebuiau atacate la Antena 3 pentru a cotiza la “puşculiţa” lui Voiculescu. (Detalii AICI)
În maşina de propagandă a Antenei 3 au picat firme mari, cum este cazul Vodafone, firme care erau “tăvălite” la televizor pentru a fi mai uşor convinse să aprobe bugete de publicitate pentru mogul. (Detalii AICI) De asemenea, interesul Antenelor în marile afaceri transpare prin mesajele mincinoase transmise în pline scandaluri mediatice, cum este cazul Roşia Montana. Atunci, Mihai Gâdea şi ai săi ciraci l-au desfiinţat pe Horia-Roman Patapievici care ar fi fost ditamai moşierul la Roşia Montana, el deţinând de fapt acolo, simbolic, doar un metru pătrat de teren! (Detalii AICI)
Stilul Voiculescu în afaceri
Atacurile la comandă, manipulările şi şantajul de presă cu care Antenele lui Voiculescu şi-au obişnuit publicul îşi au sursa chiar în mentalitatea cu care fostul mogul, aflat acum pe termen lung la puşcărie, obişnuia să facă afaceri. Arendarea unor terenuri aflate în litigii cu Agenţia Domeniilor Statului, jonglarea cu terenuri ale Academiei Române, schimburi suspecte de proprietăţi, aceasta reprezintă reţeta care l-a dus până la urmă pe Dan Voiculescu la puşcărie. Şi, în toate acestea, în permanenţă s-a folosit de “măciuca” Antena 3. De altfel chiar “meciurile politice” pe care Antena 3 le are de ani buni îşi au originea în diverse afaceri pe care arendaşul Voiculescu voia să pună mâna (Detalii AICI)
Rămâne de văzut ce vor decide judecătorii în cazurile de şantaj aflate pe rol şi ce alte dosare vor mai apărea în viitor legat de acest subiect. Pentru că, după com o arată şi faptele, “material cu iz penal” există din belşug.
Plecand de la articolul lui Tolontan dar si de la realitatea unor stranse legaturi de afaceri intre Dan Felix Puscarie Voiculescu si Socrates Kokkalis trebuie spus ca grecul Kokkalis, initiator al mai multor afaceri cu iz penal in Romania, n-ar fi reusit niciodata fara protectia mediatica,comerciala si influenta combinatorului sef al unor vremuri tulburi – Dan Voiculescu.
Dan Voiculescu s-a intalnit de nenumarate ori cu Socrates Kokkalis pe tema Loteriei Romane-ultima oara in 2008, intalnire prezentata de presa vremii-impreuna cu Liliana Ghervasuc …Scopul intalnirii era detronarea lui George Copos si inlocuirea lui Copos in actionariatul offshore-ului grecesc in care Copos era asociat cu Kokkalis-de catre Dan Voiculescu.
Ca o garantie a puterii lui Voiculescu la intalnirile mijlocite de nimeni altul decat faimosul avocat omniprezent Bostina-pentru ca nu-i asa-penal la penal trage (Bostina Doru fiind avocatul lui Kokkalis) la intalnire a participat si Liliana Ghervasuc fina lui Voiculescu dar si sefa Loteriei la acea vreme.
Cateva spicuiri de presa mai jos…nu uitati insa ca Voiculescu era prieten bun cu Kokkalis intalnindu-se cu acesta in 2003, 2006 la cererea lui Voiculescu dar si de cate ori era nevoie atunci cand Kokkalis facea afaceri in Romania iar Voiculescu mergea sa-si mai viziteze banii produsi de Ceausescu in Crescent si tranzitati catre imperiul lui Voiculescu in Grivco…pentru ca nimeni nu se mai intreaba cum de societataea Grivco nascuta in 1990 a avut miliarde de lei pentru capitalurile sociale imense de la acea vreme sau cum de au existat fonduri in buzunarul adanc al lui Voiculescu pentru a da premii de 1 milion de euro prin Fundatia Penala Dan Voiculescu si compania.
Ca răspuns la o solicitare făcută de mine, anul trecut, conducerea Serviciului de Informații Externe afirmă, oficial, că în arhiva sa nu (mai) există date nici despre Dan Voiculescu, nici despre firma Crescent. Ținând cont că firma Crescent a fost, conform investigațiilor mele, înființată de fosta Securitate, iar Dan Voiculescu a condus-o pe vremea lui Ceaușescu și a moștenit-o după 1990, iar noi nu avem informații despre niciun proces verbal de predare-primire a activelor acesteia, cum e posibil ca SIE, proprietarul real (zic eu) al Crescent să recurgă la o asemenea intoxicare, fie chiar și sub acoperirea apărării unui pretins secret de stat?
Pe vremea în care România se confrunta cu cea mai cruntă dictatură din Europa de Est, când deținerea de valuta era sancționată cu închisoarea și riscai chiar să fii asasinat în penitenciar pentru asta (vezi cazul dizidentului Gheorghe Ursu, arestat pentru deținerea a 17 dolari și ucis apoi în celulă!), cetățeanul român Dan Voiculescu a condus o firmă de importanță strategică pentru România și înregistrată în afara țării, fiind cel mai important partener de afaceri al Securității din perioada 1982-1989, iar toate tranzacțiile făcute de el, prin acea firmă, cu ICE Dunărea (”firmă” încadrată exclusiv cu cadre militare din Serviciul român de Informații Externe – CIE) erau în valută. Firma condusă de cetățeanul Dan Voiculescu a fost mai întâi înregistrată în Grecia, iar apoi în Cipru sub numele CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.
Crescent, al cărei proprietar din acte era un libanez numit Fouad Sanbar, fusese inființată, conform unuia dintre șefii CIE, chiar de către Securitate, odată cu înființarea – printr-un decret nepublicat vreodată în monitorul oficial! – unității militare acoperite a CIE, ICE Dunărea (UM 0107 AVS).
Am demonstrat deja, cu argumente greu de combătut, că firma Crescent a fost a Securității. N-am primit pana acum niciun drept la replică.
În aceste condiții este absurd să afirmi că acela care, practic, a condus această firmă, fiind chiar delegat de patronul oficial (Sanbar) să facă orice operațiuni dorește în numele Crescent, nu a fost angajatul Securității. Este absurd, dar și împotriva legii să acoperi posibile fraude comise, din bani publici, de foști sau actuali angajați ai Serviciului român de Informații Externe (CIE/SIE). Pentru că dacă firma Crescent a fost a CIE/SIE, așa cum am demonstrat eu (vezi aici cele 16 argumente ale mele), atunci toate câștigurile acesteia reveneau SIE, deci statului român. Prin urmare, imensa avere a lui Dan Voiculescu s-ar constitui într-o uriașă deturnare de fonduri publice.
Cu toate acestea, Serviciul român de Informații Externe afirmă că Dan Voiculescu nu numai că n-a fost ofițer al Securității, dar nici măcar nu (mai) există informații despre el în arhiva SIE. O asemenea afirmație este, cred eu, penală și ar trebui ca DNA să se autosesizeze și să verifice în ce măsura conducerea SIE a fost/este complice la această posibilă deturnare de fonduri.
Acesta este motivul pentru care dezvălui, astăzi, scurta mea corespondență avută cu SIE în urmă cu un an, în încercarea de a tranșa definitiv chestiunea conturilor fostei Securități și aflarea adevărului cu privire la trecutul de securist al lui Dan Voiculescu și la proprietarul real al Grivco (infiintata din fondurile Crescent) și al trustului de Presă Intact, proprietar care este, după opinia mea, statul român prin intermediul SIE. Și pentru că nu contează ce cred eu, câtă vreme nu dețin confirmarea oficială din partea celui obligat s-o dea (secretul de stat nu poate acoperi o deturnare de fonduri comisă în scopuri infracționale, prin încălcarea legilor statului) m-am adresat oficial singurei instituții care poate da un răspuns pertinent solicitării mele. Răspunsul primit de la SIE, aflat atunci sub conducerea lui Teodor Melescanu (un individ cu trecut asemănător cu al lui Dan Voiculescu!) este uluitor: ”în evidențele Serviciului de Informaţii Externe nu au fost identificate date referitoare la numitul Dan Voiculescu, respectiv la societatea CRESCENT”.
Sigur, este un răspuns mincinos, acoperit în mod abuziv, cred eu, de legea secretului de stat sub care se afla toate informațiile operative păstrate în arhiva SIE despre trecutul lui Dan Voiculescu, înființarea Crescent și operațiunile coordonate de CIE/SIE prin această firmă până la trecerea ei în proprietatea lui Felix. Mă refer aici la informațiile operative păstrate dupădeclasificarea celor 52 de dosare operative ale ICE Dunărea și predarea lor către CNSAS. De menționat că SIE nu spune nimic în răspunsul pe care mi l-a trimis despre Dosarul CRESCENTdin Arhiva SIE (în care eu cred că au fost trecute toate datele de interes operativ referitoare la Dan Voiculescu, Crescent și Fouad Sanbar), ci doar despre cel al ICE Dunărea.
Astfel, munca mea de jurnalist în această chestiune ia sfârșit, afacerea fiind, după părerea mea, una penală ce ține exclusiv de atribuțiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție. Adevărul jurnalistic e unul și îl avem în textele mele, adevărul juridic e altul și nu știu dacă-l vom avea vreodată, precum nici dacă, obținându-l, el va corespunde adevărului istoric.
Iată, mai jos, adresa trimisă de mine, pe 23 august 2014, conducerii SIE
”În atenția
Conducerii SERVICIULUI DE INFORMAȚII EXTERNE,
domnului Director Teodor Viorel Melescanu
domnilor Adjuncți ai Directorului SIE,
general (de armată) Siviu Predoiu și general locotenent Vasilică Sarcă
În baza legii 544 și a existenței suspiciunii unei uriașe deturnari de fonduri comise de numitul Dan Voiculescu în complicitate cu ofițeri activi sau în rezervă ai Serviciului de Informații Externe/Centrul de Informatii Externe, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări:
1. Ce grad a avut în cadrul CIE/SIE Dan Voiculescu (fondatorul și fostul patron al GRIVCO), fost director general al Reprezentanței CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (Cyprus) Ltd?
2. Când/dacă a fost trecut în rezervă?
3. Cum figureaza el în arhiva SIE?
4. Care a fost implicarea Centrului de Informații Externe în înființarea societății CRESCENT – GRECIA, în deschiderea reprezentanței din România a acestei societăți și în înființarea, în 1984, a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME (Cyprus) Ltd?
5. Având in vedere că Dan Voiculescu a fost implicat, prin CRESCENT, alături de ICE Dunarea (unitate militara cu indicativul UM 0107, aflată in organigrama UM 0544), în obținerea de valută necesară achitării datoriei externe a României din anii ’80, dar și în operațiuni de spionaj economic (conform propriilor declarații din presa – EvZ/2006) este posibil ca activitatea desfașurată de el să fie considerata secret de stat, cu un grad ridicat de secretizare.
De asemenea, avand in vedere ca exista EXTREM DE MARI suspiciuni că firma CRESCENT a fost infiintata de CIE (care si-a schimbat, după 1990, numele in SIE), iar Dan Voiculescu a folosit aceasta societate precum și capitalul detinut de ea în infiintarea unei intregi retele de firme, iar apoi a decapitalizat complet CRESCENT (astazi golită de ”continut”), însușindu-și fondurile deținute de această societate și înstrăinându-le apoi, în 2006, prin cedarea catre fiicele sale a majoritații actiunilor deținute în rețeau de firme nou infiintate dupa 90, am avea de-a face, deci, cu O MARE DETURNARE DE FONDURI ale statului român. (În cazul în care această ultimă ipoteză ar fi adevărată, legea secretului de stat nu cred ca se poate invocapentru că nu există nicio prevedere legală sau constituțională care să justifice ascunderea sub masca secretului de stat a însușirii de către persoane private a unor fonduri uriașe, zeci sau poate sute de milioane de dolari, ce aparțin statului român. Prin urmare, invocarea secretului de stat în cazul existenței unei asemenea suspiciuni poate fi atacată în instanță și nu cred că există instanță în România care să apere spolierea statului).
În fine, având în vedere că în perioada 1994-1998, lt.col în rezervă (pe atunci) CONSTANTIN ROTARU, fost director adjunct al ICE DUNĂREA și aflat în relații apropiate cu Dan Voiculescu (fostul reprezentant al Crescent în România dar și al celorlalte filiale Crescent din lume precum Austria, Londra, Cairo etc. etc) – a devenit, dupa ce fusese preluat ca ofițer în SIE (până în 1994) DIRECTOR GENERAL AL COMPANIEI ”INTACT” SA, iar apoi (1998) si-a reluat fosta funcție din SIE (DIRECTOR AL DIRECȚIEI PROGNOZĂ ȘI EVALUARE ECONOMICĂ – în fapt, o invenție a SIE, pentru că nu a existat o asemenea DIRECȚIE în cadrul serviciului pe care-l conduceți, domnia sa fiind director adjunct la ICE Dunarea pana in 1990 si nu la Direcția amintită, cum în mod fals a declarat și chiar postat pe siteul oficial al SIE în anul 2000 – vezi Anexa1) fiind apoi în mod extrem de suspect numit adjunct al Directorului SIE (ce l-a recomandat pe domnia sa pentru o asemenea demnitate, nu e greu de înțeles!), avansat apoi în grad si numit prim-adjunct al directorului SIE (azi avand gradul de general de armată)
vă rog să verificați ce intrari a avut/sau a ordonat domnia sa în/la arhiva CRESCENT, sau la presupusul dosar secretizat al lui Dan Voiculescu (a spune că Dan Voiculescu n-a avut un dosar la SIE ca ofițer sau ca obiectiv ar fi o minciună greu de acceptat nu numai pentru oricine cunoaște modul de lucru al acestui serviciu de informații, dar și pentru un cetățean obișnuit, de vreme ce SIE avea relații, printr-o unitate din subordine cu reprezentantul Crescent, Dan Voiculescu, deci ordinele impuneau verificarea și punctarea sa precum si a relațiilor sau contactelor externe avute etc etc), în perioadele 1990-1994 si 1998-2005, dacă a cerut/sustras documente din arhiva SIE, pentru a acoperi/ascunde activitatea operativă a lui Dan Voiculescu.
Rugămintea mea este justificată de faptul că, deși cetățeanul ROMÂN Dan Voiculescu era, OFICIAL, un simplu reprezentant al unei firme străine, el avea să devină în 1995, printr-un așa-zis TESTAMENT al patronului OFICIAL al CRESCENT, Michael Fouad Sanbar, MOȘTENITORUL PE VIAȚĂ AL ÎNTREGII AVERI a cetățeanului grec de origine libaneză, care avea moștenitori legali – doi copii handicapați, dar și o soție care, culmea!, nu au atacat testamentul în instanță!
Fouad Sanbar a fost împușcat, conform informațiile mele, în anul 1995 (posibil de Mossad, el fiind membru OEP), iar legenda cu TESTAMENTUL este greu de digerat nu numai de mine, dar cred că side femeia de serviciu de la SIE.
Prin urmare, avem o problema, atât eu ca jurnalist interesat de o posibilă deturnare de fonduri ale statului român, cât și dvs, ca deținători și apărători de drept ai secretului de stat dar și ca funcționari ai statului român pe care ați jurat să-l apărați conform specificului muncii dvs, care nu cred că presupune complicitate la deturnare de fonduri comisă de un fost angajat!
Vă rog să verificați cu atenție cele solicitate pentru că este deja de notorietate (dacă doriți dovezi le găsiți în presă, sau în rapoartele angajaților dvs) că Dan Voiculescu a atentat, prin sistemul mafiot (INTACT MEDIA) creat de domnia sa impreună cu acela ce avea să devină general SIE cu patru stele (C. Rotaru), la securitatea națională a statului român, prin atacarea tuturor instituțiilor fundamentale ale sale (Președinție, Guvern, Curte Constituțională, Minister Public, DNA, CSM etc etc.)!
Or, este de datoria mea ca jurnalist și a dvs ca apărători ai securității statului român să cunoaștem adevărul cu privire la suspiciunile enumerate mai sus, fie pentru a le combate, fie pentru a le confirma, caz în care va fi obligatorie sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Suspiciunile există de foarte mulți ani și ele persistă și acum, iar, după știința mea, cheia rezolvării acestora se află la dvs. in cazul în care n-a luat-o cu dânsul, la părăsirea Seviciului, genialul general de armată, trecut în rezervă în anul 2005, Constantin Rotaru, astăzi un prosper om de afaceri.
CAZUL CRESCENT NU MAI POATE FI ACOPERIT, iar partea de arhiva operativa desecretizată nu oferă niciun răspuns la întrebările mele, sau ale celor care, în paralel cu mine, au declanșat o amplă ancheta pe plan extern cu privire la acest caz.
Răspunsul dvs va fi unul asumat și va conta în ancheta penală care, sunt convins, va fi declanșată pentru clarificarea ”posibilei” (termen folosit din prudență, convingerea mea fiind alta) DETURNĂRI DE FONDURI CE APARȚINEAU STATULUI ROMÂN.
Cu asigurarea bunelor mele intenții,
Va multumesc pentru răspunsurile pe care le aștept în termenul prevăzut de lege, rugându-vă să evitați (pe cât posibil) birocratica invocare a secretului de stat într-o asemenea chestiune, indiferent dacă, așa cum sunt informat, SIE a recuperat, prin genialul general de armată C. Rotaru, o parte din banii investiți de statul român în Operațiunea Crescent!
Dan BADEA,
jurnalist de investigații/freelancer
www.danbadea.net
tel….
atașez link-uri către câteva dintre materialele publicate de mine pe acest subiect:
Iată și răspunsul SIE, din 28 august 2014, la solicitarea de mai sus:
”Urmare solicitării înregistrate în instituţia noastră sub nr. 23335/23.08.2014, vă comunicăm că în evidențele Serviciului de Informaţii Externe nu au fost identificate date referitoare la numitul Dan Voiculescu, respectiv la societatea CRESCENT. De altfel, în perioada 2000-2006,cetățeanul român Dan Voiculescu, născut la 25.09.1946 în București a fost verificat şi de CNSAS, de 7 ori, în arhiva SIE.
Orice alte date pe care le apreciaţi utile în documentarea dumneavoastră sunt accesibile fie la Arhivele Naţionale, fie la CNSAS, întrucât, după cum cunoaşteţi, Serviciul a predat toate documentele din Arhiva SIE referitoare la activitatea fostei ICE Dunărea, astfel:
– 6101 dosare din arhiva comercială a fostei ICE Dunărea au fost predate Arhivelor Naţionale în 2006;
–52 de dosare operative (201 volume), 87 de dosare neoperative, 8 materiale şi 772 carnete taloane de transport referitoare la ICE Dunărea/AVS au fost declasificate şi predate CNSAS, în perioada noiembrie-decembrie 2013.
Apreciind implicarea dumneavoastră în clarificarea unor subiecte de interes major pentru opinia publică, vă asigurăm că SIE – instituție aflată în slujba națiunii şi recunoscută pentru probitate profesională în comunitatea de informaţii naţională şi internațională, își desfășoară activitatea în deplin respect faţă de lege, pentru apărarea valorilor şi intereselor României.
Mulți au fost atât de uimiți de prostia lui Sorin Oprescu, care a continuat să ia mită după ce câțiva dintre complicii săi au căzut în mâna DNA, încât au trecut cu vederea adevărata semnificație a arestării sale: s-a mai prăbușit o mega instituție a corupției. Primarul Capitalei nu a fost niciodată o marionetă, un frontispiciu încropit la nimereală pentru ca un grup de rechini să fure la adăpostul lui, precum mulți dintre cei ajunși după gratii în ultimii ani. Oprescu este liderul unei case mafiote de sine stătoare și puternice, nucleul unei rețele vaste de corupție, aliat, furnizor și client cu drepturi egale pentru alte case mafiote la fel de redutabile.
Unii dintre jurnaliștii care se hrănesc de ani buni cu resturile de la ospățul său încearcă deliberat să-i bagatelizeze anvergura, pentru a răscoli simpatia credulilor care l-au votat și invocă ”amărâții de 25.000 de euro” pe care i-a luat mită în seara flagrantului. Au fost 25.000 de euro doar în seara aceea și aproape un milion de euro, vreme de doi ani, doar de la șeful cimitirelor.
Este suficient să numărăm câte instituții similare avea Oprescu în subordine ca să înțelegem câte milioane de euro este posibil să fi luat șpagă doar pentru a ține niște golani în funcții. Iar ăsta era doar mărunțișul. Pentru că marile tunuri nu s-au dat la cimitire sau la Palatul Mogoșoaia, ci în marile proiecte de infrastructură, precum Arena Națională, a cărui deviz final a crescut cu aproape 100 de milioane de euro față de cel inițial, în pasajele, tunelurile și parcările rutiere. Și nu în ultimul rând la PUZ-uri. Pentru aprobările de a ridica clădiri supradimensionate în zonele cu restricții de înălțime.
Nu doar actualul dosar DNA dar și multe altele care au vizat primari și președinți de consilii locale sau județene confirmă un adevăr intuit de fiecare dintre noi: este aproape imposibil pentru o firmă să prindă un contract de anvergură cu vreo primărie sau un județ fără să dea mită. Iar dacă luăm de bun procentul de 10% de mită anunțat de DNA în dosarul Oprescu (estimare, probabil, foarte prudentă) vorbim, la un buget anual de un miliard de euro pentru Primăria Capitalei, de o mită cumulată de 100 de milioane de euro. Pe an. Această cifră dă anvergura mafiotă actuală a Casei Oprescu.
Dar este o fotografie incompletă. Lipsesc banii obținuți prin alte metode decât jefuirea bugetului orașului – pentru diverse autorizații și aprobări, PUZ-urile, după cum spuneam, sau taxele ”de șmecheri” impuse diverselor tipuri de afaceri care depind de binecuvântarea primăriei, restaurante, terase, etc. Lipsesc și restul afacerilor sale, în special în domeniul medical, dar mai ales dinamica în timp.
Până să fie ales primar al Bucureștiului, Oprescu a fost stăpânul absolut nu doar al Spitalului Universitar de Urgență ci și al întregii caracatițe din sistemul medical aflat în subordinea PSD. Dacă despre banii pe care i-a făcut la Universitar ne putem face o idee dacă ne amintim că renovarea sa a costat de 100 de ori mai mult decât era planificat inițial – a plecat de la 3,5 miliarde lei (vechi) și a ajuns la 335 de miliarde, despre cât a câștigat păstorind, alături de fratele și fiul său, o vastă rețea de clinici private dar si de furnizori de echipamente și consumabile medicale nu putem decât să ne imaginăm că sumele sunt de ordinul zecilor de milioane de euro.
Unicitatea Casei Oprescu nu constă doar în faptul că, în ciuda averii sale imense, capul încă ținea să primească personal plicul cu 25.000 de euro de la șeful cimiterelor – ca un Don de modă veche, cât mai ales în cota sa politică ridicată. Mafioți cu atâția bani și chiar mai mulți au mai existat și mai există în România, dar nici unul nu a reușit să clădească un imperiu infracțional de asemenea dimensiuni păstrându-și neatinsă imaginea de doctoraș cam golan, dar simpatic și omenos. E ceva să furi cu atâta energie și pricepere milioane de oameni și să-i vrăjești pe cei mai mulți dintre ei să nu vadă în tine un alt Năstase, sau un alt Vântu sau Voiculescu.
Cota sa politică i-a permis să dețină o poziție privilegiată și în PSD, partidul care l-a propulsat și susținut în ultimii 25 de ani. De la început, sprijinul patern pe care i l-a dat Ion Iliescu și faptul că a copilărit printre aristocrații burgheziei roșii din Bd Primăverii i-au croit un drum aparte. Marea majoritate a pesediștilor, copii de tractoriști, sau ei înșiși fierar-betoniști, strungari sau bișnițari, l-au privit cu o combinație de invidie și admirație pe băiatul de general de securitate care nu doar că a supraviețuit neatins Revoluției dar a mai avut și de câștigat de pe urma ei.
Dar câtă vreme a fost doar doctorașul lui Iliescu, bine înșurubat în afacerile din sănătate, nimeni nu l-a luat foarte în serios. Și nici el nu s-a omorât după vreo funcție înaltă care să-i ceară prea multă disciplină remunerată modest. Însă, după ieșirea în decor a lui Adrian Năstase, din ce în ce mai mulți pesediști au început să privească spre el ca spre marea speranță de salvare a partidului.
De câte ori se vorbea de variante la șefia partidului, sau chiar pentru alegerile prezidențiale, numele lui Oprescu figura în capul listei. Doar alegerea sa constantă pentru bani ușori și scăderea influenței lui Iliescu în partid au făcut ca ”Aristocratul” să ajungă după gratii tot ca o mare speranță.
Nu în ultimul rând, prin el Casa Oprescu a devenit un partener esențial pentru alte Case fondate de foști generali de securitate. De la afacerile cu sisteme de securitate, la cele cu citostatice, sângele economiei private trebuia să treacă și prin venele vechi ale nomenclaturii de partid și de stat. Sorin Oprescu a fost unul dintre organele esențiale care fac posibilă supraviețuirea, prosperitatea și continuitatea dominației vechilor structuri de putere. Până sâmbătă.
Arestarea lui Sorin Oprescu nu înseamnă automat distrugerea acestor Case și a rețelei de influență pe care o exercită. Să nu uităm că fratele său este încă în libertate și nu este un oarecare – a fost șeful Casei de Sănătate OPSNAJ, iar afacerilor lor mai mult sau mai puțin vizibile sunt încă active. Dar înseamnă că operațiunea de distrugere a SISTEMULUI continuă.
Chiar dacă scoaterea Casei Oprescu din joc nu înseamnă și eliminarea altor noduri mafiote, este evident că refacerea legăturilor de afaceri rupte prin arestarea liderului ei nu va fi nici ușoară, nici rapidă și nici fără riscuri. Vulnerabilitatea rețelei va avea ca efect atât o încetinire a operațiunii de jefuire a banului public dar și o reducere a dimensiunii sale. Cât de puternic va fi acest efect depinde foarte mult de răspunsul la întrebarea: va continua ofensiva anticorupție? Și dacă da, cât de intens?
Din fericire, în ciuda atacurilor extrem de abile și de diverse îndreptate împotriva celor care dau tonul luptei anticorupție, nu sunt semne că se simt intimidați și că o vor lăsa mai moale, de teamă că și-ar putea pierde funcțiile. Din contră. Se pare că această rezistență venită și din zone neașteptate i-a îndârjit și mai tare.
Și în special teza că miza luptei anticorupție este ca de fapt serviciile să controleze întreaga societate. Această teorie are ca sâmbure o mare minciună. Și anume ideea implicită că până la valul de condamnări pentru corupție din ultimii ani serviciile nu controlau întreaga societate și că de abia acum se pregătesc să facă asta. Fals! Vreme de aproape 70 de ani, până de curând, au avut cu adevărat totul în mână, în frăție cu oligarhia de partid.
Când era forța serviciilor un pericol real? Nu cumva atunci când Radu Timofte, fostul șef al SRI, era plătit de Vântu? Nu cumva atunci când Rotaru, fost director în trustul lui Voiculescu, a revenit în SIE, ca numărul doi? Cine îndrăznea atunci să vorbească de poliție politică, de ascultări de telefoane, de abuzuri, de șantaj, de afaceri ilegale, de procese măsluite în justiție? Aud? Eram trei – cinci jurnaliști. Atât! Restul se făceau că nu văd mâna de fier a fostei Securități în beregata societății, a economiei și a presei.
Adevăratele întrebări sunt altele: dacă aveau totul în mână, după cum știm foarte bine, de ce au trebuit să se supună singuri la toate șocurile provocate de lupta anticorupție, la furia politicienilor, a oamenilor de afaceri ”acoperiți”, a unor jurnaliști, a unor colegi trimiși după gratii? De ce s-au expus să fie terfeliți în media controlată de cei băgați la închisoare dacă ei oricum controlau totul? De ce nu au păstrat status-quo-ul ante 2005, în care toți le mâncau din palmă?!
Cu excepția scandalului imens generat de România liberă prin descoperirea gropii de la Berevoiești unde securiștii au ars documentele compromițătoare și de dezvăluirile lui Bucur am mai avut o problemă cu serviciile? Nu! În vremea lui Timofte și al lui Fulga, ca să nu mai vorbim de Măgureanu și Caraman, era vreo televiziune care să vadă vreo scamă pe epoleții serviciilor?
A fost vreun politician care să spună ceva de relația Timofte-Vântu? A îndrăznit Tăriceanu să spună vreun cuvânt despre cum ajungea Vântu să aibă stenogramele discuțiilor adversarilor (și prietenilor) săi? Vorbea cineva de nevoia de mandat de la judecător? Evident, Tăriceanu habar nu avea de astea, el trăia într-un turn de fildeș, acum de vreun an s-a dat jos și a aflat cum merg lucurile. Coincidență, cam din același moment în care a constatat că nu prea mai are cine să-i plătească mesele, deoarece mai toți sponsorii săi au intrat la pușcărie.
Așadar, din moment ce serviciile oricum controlau tot, de ce au trebuit să-și bată singure cuie în talpă arestându-i pe cei cu care se înțeleseseră atât de bine până de curând?! În afara explicației cu masochismul, nu există decât încă una. Nu au mai avut încotro.
Păi dacă ei controlau totul cum de nu au mai avut încotro? Dacă toate lumea e de acord că ei erau Dumnezeii acestei țări, cine putea să le sucească brațul la spate? Nimeni! Au început să și-l sucească singuri, unii altora mai precis, imediat după ce au decis cu toții să facă acel salt gigantic spre necunoscut care a fost aderarea la NATO și la UE. Pentru că altfel nu ar fi putut genera schimbarea la care se angajaseră. La început si-au sucit-o mai blând, câtă vreme s-au bălăcit în speranța că noi frați de club sunt fraieri și o să accepte reforme cosmetice. După care din ce în ce mai tare pe măsură ce au realizat că nimeni nu le înghite minciunile.
Dar asta nu s-ar fi realizat dacă Timofte și Fulga și mulți alții nu ar fi fost schimbați din funcții și chiar condamnați. Iar dacă noua garnitură de ofițeri și specialiști din servicii s-ar fi complăcut în mizeria pe care au găsit-o la instalarea lor în funcții lucrurile ar fi rămas ca acum zece ani. Năstase ar fi fost, cel mai probabil, președinte, Vântu și Voiculescu ar fi fost în continuare cei mai bogați oameni din țară, iar Oprescu cel mai sărac și cinstit dintre primari. A, era să uit, și numărul celor ce ar fi avut curajul să vorbească de abuzurile serviciilor ar fi fost la fel de mare ca în 2005.
Din fericire, tot ce se întâmplă bine în lupta anticorupție și implicit în zona serviciilor și a justiției este rezultatul unui parteneriat istoric între români și europeni și americani, în care fiecare parte și-a adus o contribuție majoră de profesionalism și onestitate. Această realitate este cea esențială și este validată de oameni care nu și-ar permite să decoreze precum ambasada Franței pe Oprescu. Ea conține și promisiunea că toate erorile de parcurs vor fi depășite cu bună credință, iar toate cârdășiile vremelnice vor fi vremelnice și nu vor deraia traiectoria stabilită de comun acord. Câtă vreme căderea ”intangibililor”, tineri și bătrâni, nu se oprește înseamnă că promisiunea nu a fost încălcată.
Silvian Ionescu, fost ofiter spion al Directiei de Informatii Externe (DIE), l-a avut in subordine pe Traian Băsescu în anii in care fostul presedinte era seful Navrom la Anvers l-a acuzat pe acesta că era turnător. Acum, omul care l-a acuzat pe Băsescu, vine cu dezvăluiri despre Dan Voiculescu. Silvian Ionescu povestește modul în care se făceau banii înainte de 1989 și cum era implicat Voiculescu și firma Crescent în afacerile României în exterior.
”Da,Voiculescu a furat banii statului.
In 1986,ianuarie,proaspat numit sef de serviciu,la 35 de ani,avem drag sa ma afirm.
Discutasem anterior in Spania cu secretara de stat de la comert exterior de cererea Romaniei de a exporta ciment in Spania.Erau cote comunitare,ani de zile de cercetari si omologari,dar,a fost maleabila.
Am convenit sa facem rapid o comisie mixta la Madrid,l-am informat pe tov.Ion Stanciu,ministru adjunct,ne-am dus la Madrid,eu doldora de documentatie si nea Ionica zice :
Silvica tu stii subiectul,discuta tu cu ea.
Am pus pe masa o omologare a cimentului romanesc din Italia,destul de veche.
Stiam insa amandoi,si eu si Dna Isabella ca Spania avea nevoie de cimentul romanesc.De ce? Simplu:Spania era cel mai mare producator european de ciment,de cea mai buna calitate.Reusise sa-l omologheze in Statele Unite,in Florida,unde cererea era imensa.1986.PRETUL AMERICANILOR ERA DE 90$CIF FLORIDA!Dar avea cerere enorma si pe piata interna,pe care ar fi aruncat-o in aer la un pret peste 65$/to.
Romania exporta prin Crescent in Egipt cu 21$CIF ALEXANDRIA!
I-am cerut Dnei ministru o intrevedere intre patru ochi si am rugat-o sa ne spuna ei doua lucruri:PRETUL cu care ne lasa sa intram in Spania si daca ne accepta,ca derogare de la regulile UE cu un milion de tone!
Am fost de o obraznicie extrema:Cota Romaniei pe toata Uniunea era de 3500 de tone iar Spania era membra de cateva luni!
Peste o luna,m-a chemat la Madrid din nou si raspunsul a fost da,un milion de tone pe an la pretul maxim pe care sa-l negociem cu producatorii spanioli ca sa nu le disturbam piata.
Am obtinut 57 $ CIF TARAGONA,adica un fob Costanta de vreo 43 $!
FOBul aprobat era de vreo 13-14 pe tot ce se exportase pana atunci.
Le pun pe toate in raport,sunt mandru de mine,ma felicita toti!
Pe la spate insa,ma trezesc ca Gavrila de la Dunarea ma cheama si zice”nu se poate fara noi Silvica”!
Vitrocim bine instruit zice noi fara Crescent nu putem ca ei au COVACO (VAPORUL ASPIRATOR PENTRU TRANSVAZAREA CIMENTULUI VRAC),Anghelache zice bai da sunt si eu pe acolo(Anghelache AVS-aport valutar special)
Plecam ditamai delegatia la Barcelona,Voiculescu-Crescent,Lazar Mihai-Dunarea,Margineanu-Vitrocim si englezul de la Crescent Viena
Nu o data ci de vreo trei ori!Ne cazam la Reina Sofia,cel mai scump hotel din Barcelona.Sunt arhive,sunt martori si daca profesorul ma supara apelez si la prietenii mei din serviciile spaniole.
deci batem in cuie contractul si Crescent devine dintr-o data semnatarul,nu Vitrocim,nu Dunarea.
Din cei 30$ obtinuti peste FOBul aprobat,Crescent a luat 12$ in Cipru pe tona,pentru 400 mii/1986;cca500 miito in 1987;cca800 miito in1988 si inca vreo 500 to in1989.
Adica peste 2 mil.to ori 12$/to profit net.
La mine la serviciu se raportau doar 2$ /to aport valutar special.
Anghelache raporta vreo 5!
Invatati hoti de pe atunci,cum vreti sa fie azi!
Sunt contracte sunt oameni in viata sunt spanioli de onoare care pot confirma.Nu ma bazez pe Lazarica sa-si mai aduca aminte,dar in mintea mea e complice cu ce s-a intamplat la Crescent
Sa spuna unde sunt milioanele astea de dolari!”, e mesajul lui Silvian Ionescu.
NR.Anghelache din poveste este unchiul fraților Negoiță, ”marii oameni de afaceri” semi-analfabeți care se dau miliardari. Anghelache, ăla cu aportul valutar, era și negociatorul care vindea sașii către Germania Federală….
Lazăr este cel care îi ține acum locul lui Voiculescu în fruntea afacerilor. Mihăiță, ca și Gâdea..
Piata media din Romania se aseamana din multe puncte de vedere cu cea din alte tari central si est-europene, dar se diferentiaza din acestea in special prin “sentimentul puternic si durabil ca structurile sale sunt bantuite de trecutul comunist”, arata un raport publicat zilele acestea de The Centre for Media Transparency (Centrul pentru Transparenta Media) , intitulat “Oamenii care au muscat cainii (de paza)”. Raportul, semnat de Manuela Preoteasa si Andrei Schwartz, prezinta evolutia proprietatii media in Romania post-comunista si cinci profile de proprietari romani de presa: CME/Adrian Sarbu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vantu, Sebastian Ghita si Dinu Patriciu.
Raportul argumenteaza ca “felul cum media au evoluat in Romania urmeaza, in mare masura, de tiparele evolutiei ce a caracterizat perioada de tranzitie post-comunista. Din acest punct de vedere, Romania post-comunista ofera un scenariu oarecum haotic. Urmarind evenimentele recente, anume un fost premier condamnat pentru coruptie, premierul in functie care este urmarit penal, doi magnati media trimisi la inchisoare si inca unul care se confrunta cu diverse acuzatii penale, ar parea ca politica si “kapitalismul” au urmarit o reteta originala”.
Potrivit raportului, “media au jucat un rol esential in viata politica si economica aparte a Romaniei si in triunghiul politica-afaceri-justitie. Fapt pentru care jurnalistii romani se confrunta cu o situatie dificila: pe alocuri aparatori ai justitiei si ai anticoruptiei, altadata protectori ai secretelor, ei lucreaza intr-un mediu profesional caracterizat de concentrari economice si politice, dar si de surse de finantare opace”.
“Doua dintre elementele comune multora dintre jucatorii de pe aceasta piata sunt legaturile proprietarilor cu fosta Securitate si folosirea banilor obtinuti pe cai obscure in perioada comunista si carora nu le-a tinut mai nimeni socoteala in peerioada de tranzitie. Ca atare, unii dintre cei mai importanti proprietari media – persoane publice care au jucat roluri esentiale in viata socio-economica si culturala a Romaniei post-comuniste – au radacini foarte complexe, ca fosti colaboratori ai politiei secrete comuniste si ca beneficiari de business ai perioadei de tranzitie”, arata raportul.
Documentul a fost comentat si de reputatul jurnalist Roy Greenslade in The Guardian . Documentul, afirma acesta, “ilustreaza cat de dificila este dezvoltarea liberatii presei in Europa de Est” si apare “intr-un moment in de haos pe scena interna [din Romania], cu doi proprietari media trimisi la inchisoare, un altul acuzat penal si cu premierul Victor Ponta inculpat (…)”. Roy Greenslade acorda o atentie aparte povestii Ronald Lauder (CME)/Adrian Sarbu, aratand cum acesta din urma a devenit din “primul roman numit CEO la o companie listata la bursa in SUA) intr-un personaj care anul acesta a fost retinut pentru evaziune fiscala si spalare de bani.
Raportul “The men who bit the (watch) dogs” poate fi consultat integral aici
