Sursa: Sfin.ro
Interesanta dilema, nu? Sigur v-ati pus intrebarea aceasta, cand v-ati confruntat cu bariere de neconceput intr-o economie, in care fiecare antreprenor local trebuie considerat aur curat.
Pana la urma, 99% dintre antreprenorii romani traiesc cu gandul ca ei sunt mai valorosi decat multinationalele care “musca si fug” exploatand doar resursele romanesti, si cu frustrarea ca parca decidentii nu vad si nu aud nevoile de dezvoltare ale mediului de afaceri autohton.
La toate dezbaterile de afaceri apar voci care spun: “afara” mediul de afaceri e sustinut, si de multe ori au dreptate. Dar asta e…”afara”, iar noi, se pare ca primim ca model numai ce ne convine, ce ne serveste interesului imediat.
Urmeaza o perioada a promisiunilor… in care aportul antreprenorilor la campaniile electorale e dorit si cerut. Sigur ca politicienii au nevoie de sponsori si de idei, iar acesta e jocul stiut al oricarei societati in pragul unui nou scrutin electoral. Acum se vor cladi si noi sperante, in a face “o tara ca afara”. Din pacate, experienta ne arata ca putin din ceea ce se intampla in perioadele electorale se contureaza dupa alegeri.
O parte din nereusita apartine si celor care “cotizeaza” la partid pentru a fi sustinute ideile lor, dupa care isi vad de business-urile pe care le au si politicienii se simt liberi sa se tina sau nu de promisiuni.
Unii astepta profitul din investitia facuta – am dat, trebuie sa primesc – si de cele mai multe ori tinta sunt lucrari publice “din care castigam toti”. De fapt, e un castig financiar pentru unii si o pierdere imensa pentru toti, deoarece alegerile devin “un joc al influentelor” si ideile politice o moneda de schimb.
Tipul acesta de antreprenor nu vrea „o tara ca afara” in mod real, vrea sa fie „pe val” cat se poate, apoi mai vede el.
A inceput sa capete contur profilul „antreprenorului independent” – in care se incadreaza oamenii de afaceri care au incetat sa mai spere ca politici publice miraculoase ii vor face sa sesizeze ca, in sfarsit, autoritatile si politicienii lucreaza din greu pentru sprijinirea mediului de afaceri autohton. Acestia isi fac strategii proprii, care nu se mai bazeaza pe astfel de miracole si urmaresc o crestere treptata, sanatoasa a business-ului lor. Cand investesc fac scenarii pentru toate situatiile previzibile. Sunt multi si numarul lor creste, dovada a unei maturitati a societetatii romanesti. Pana la asocierea acestor „independenti” e un pas mic, ce se face odata cu descoperirea ca mai sunt si altii care nu mizeaza pe „gandul bun” al politicianului sau miracolul unei politici de suport pentru mediul de afaceri autohton.
Va invit sa cautati in jur, oameni care gandesc asa si sa va coalizati, sa deveniti o voce neinregimentata politic, dar puternica prin continutul exprimat si care poate sustine aceeasi nevoie, indiferent de „valuri”. Ar fi pasul sanatos, spre a construi „o tara ca afara” si un beneficiu pe termen lung pentru dezvoltarea societatii.
Mihaela Munteanu