Tag Archives: ey Romania

Proiectul de modificare a Codului Fiscal – liber pentru paradisurile fiscale?

Printre subiectele la care își propune să răspundă recentul proiect de modificare a Codului Fiscal se numără și o nouă definiție a locului conducerii efective. O definiție foarte interesantă cu care vine legiuitorul și iată care sunt argumentele.

În primul rând, ce reprezintă locul conducerii efective? Foarte pe scurt, reprezintă locul unde conducerea societății ia deciziile cheie necesare pentru desfășurarea activității (de exemplu, financiare, operaționale, comerciale etc.).

La ce folosește acest concept? Conform regulilor fiscalității internaționale, o companie trebuie să platească impozit pe profit acolo unde are locul de exercitare a conducerii efective. Atunci când acesta se află în alt stat decât cel unde este încorporată societatea, aceasta va plăti impozit numai în statul unde se află locul conducerii efective. În contextul actual, în care vedem modele de afaceri din ce în ce mai volatile și o mare flexibilitate cu privire la locul de unde ne desfășurăm activitatea, acest concept este cât se poate de real. Astfel, era necesară introducerea în Codul Fiscal a definiției locului conducerii efective.

Supriza a venit, însă, din maniera în care această definiție este formulată în proiectul de modificare a Codului Fiscal și intepretările care pot deriva de aici.

Fără a intra într-o analiză detaliată a acestei definiții, care ar trebui să pună multe întrebări specialiștilor în fiscalitate, aș remarca doar două aspecte:

În primul rând, se pare că noțiunea de loc al conducerii efective nu se aplică în cazul societăților aflate în țări cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri. De exemplu, societăți aflate în Seychelles, Insulele Virgine Americane și Britanice, Insulele Marshall și multe alte jurisdicții (dintre care unele chiar se află pe lista jurisdicțiilor necooperante întocmită de către Uniunea Eupropeană) nu pot avea locul conducerii efective în România. Asta înseamnă că, pentru societăți înregistrate în aceste țări, nu ar exista riscul ca autoritățile să considere că ar trebui să plătească impozit pe profit în România, chiar dacă, de facto, acestea sunt administrate din România.

Este suprinzător, având în vedere faptul că în practica internațională acest concept este deseori utilizat tocmai pentru a răspunde unor astfel de situații. Desigur, regulile generale anti-abuz pot fi în continuare invocate. Totuși, conceptul de loc al conducerii efective ar fi trebuit să constituie instrumentul cel mai la îndemână în astfel de situații.

În al doilea rând, noțiunea de loc al conducerii efective nu vizează societățile care au drept obiect de activitate “o simplă administrare de valori mobiliare sau alte active”. Această formulare ne duce cu gândul că societățile de tip holding sau alte companii care fac doar administrare de active (de exemplu: societăți care dețin și administrează active intangibile – mărci, patente etc.) nu pot avea locul conducerii efective în România, chiar dacă deciziile strategice cu privire la administrarea acestor societăți se iau din România. Din nou, această interpretare surprinde, având în vedere că și aceste situații, în practica internațională, se aflau pe lista celor capturate de conceptul de loc al conducerii efective.

În final, nu pot să nu remarc că o astfel de abordare este divergentă față de proiectul internațional elaborat de OECD la cererea G8/G7 “Erodarea bazei impozabile și migrarea profiturilor” (proiectul BEPS), care se concentrează tot mai mult pe substanța tranzacțiilor și pe alinierea dintre locul în care se declară și se impozitează veniturile cu locul în care se realizează activitatea.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com

Tagged , , ,

Barza,viezure,manz

Sursa: Zf

Gabriel Sincu, director executiv, asistenţă fiscală şi juridică, EY România:

O măsură prin care ANAF începe să-şi facă treaba este o măsură binevenită.

Este greu de spus dacă poate să aducă bani la buget, dat fiind că este făcută pe o legislaţie deja existentă şi că nu este raportată la un moment zero.

Oricine poate spune acum că are bani pe care i-a făcut cu 20 de ani în urmă. Ar trebui aplicată o amnistie în adevăratul sens al cuvântului, pentru ultimii 25 de ani, să fie parte dintr-un proces complex, timp de ani de zile. Celor care ştiu că au bani în România sau în străinătate trebuie să li se dea o perioadă de timp în care să-şi declare respectivii bani şi în care să fie scutiţi de penalităţi. De atunci, să depună declaraţii de avere la Fisc, astfel ca ANAF să poată verifica din acel moment orice.

Din punctul meu de vedere, măsura este doar ca să dea de lucru avocaţilor care se ocupă de litigii. Poate fi şi o acţiune de imagine.

Nu neg bunele intenţii ale Fiscului, dar o astfel de acţiune nu trebuie făcută heirupist, pompieristic.

Irlanda a făcut la finalul anilor ’80, începutul anilor ’90 o astfel de amnistie şi a funcţionat, a dus la creşterea veniturilor bugetare.

În schimb, în Italia şi Turcia au fost doar acţiuni pompieristice, care nu şi-au atins scopul.

 

Mihai Marcu, preşedinte MedLife:

Este o măsură normală, trebuie să se înceapă de undeva. S-a dat impresia că se pot face bani cu sacoşa până acum. Prea s-au dat mulţi bani la fotbalişti şi manelişti la televizor.

Algoritmul de calcul pentru oamenii vizaţi va fi perfecţionat în timp, e o cheie de la care se porneşte, însă totul este perfectibil în timp. La fel s-a întâmplat şi în Italia, şi în Grecia.

Important este ca cei care nu au plătit impozite pentru bunurile deţinute să o facă, nu are niciun rost să le confişte statul, că nu are ce face cu ele.

O să vedeţi că cei care au făcut bani cinstiţi vor putea să dovedească şi pentru perioada 2011-2013, şi pentru înainte, cu un extras de cont, câţi bani aveau şi de unde.

Una dintre probleme este de ce nu sunt şi politicienii pe listă. N-ar trebui să fie în fruntea listei ANAF?

 

Radu Timiş, Cris-Tim:

Este o măsură binevenită. Însă dacă ar fi fost făcută mai devreme, lucrurile nu ar fi degenerat în evaziune fiscală timp de 25 de ani de zile.

Dacă omul a ştiut atâţia ani că totul se rezolvă, şi-a luat o bucată tot mai mare din tort.

Antreprenorii cinstiţi nu au putut să mai concureze cu cei care făceau astfel de practici, au devenit disperaţi. Unii dintre ei a trebuit să urmeze acelaşi practici, dar au ajuns la DNA.

Măcar după această acţiune a ANAF, orice jucător economic va şti că va fi cineva care îl va întreba: „De unde ţi-ai luat maşina Bentley?”, „De unde îţi permiţi să duci stilul ăsta de viaţă dacă tu ai veniturile astea?”.

Antreprenorii nici nu au fost motivaţi să plătească până acum impozite la stat, pentru că banii sunt prost administraţi sau furaţi în alte părţi.

Ar trebui ca acesta să fie momentul zero, să vină şi cei care nu au plătit taxe, să plătească, să-şi aducă banii din străinătate, să-i declare. Şi aşa s-ar aduce şi bani la bugetul de stat. Pe viitor, în mod sigur, măsura o să-i facă pe cei care fac bani să plătească şi impozitele la stat.

În Olanda, în Italia, dacă ai un Ferrari şi nu îl poţi justifica, ţi-l confiscă. Nu cred că cineva îşi mai permite să facă acum abuzuri.

Excese sunt însă în orice transformare, cu atât mai mult dacă este o transformare profundă.

 

Dan Şucu, preşedinte Mobexpert:

Nevoia de o astfel de măsură există, sper doar să nu fie abordată pompieristic, ci logic şi echilibrat. Speranţa mea este să fie o abordare anglo-saxonă, nu latină.

Este prematur să mă pronunţ care vor fi efectele acestei măsuri, nu mă simt vizat, aşa că nu am analizat cum se stabileşte exact lista celor vizaţi de ANAF.

 

Octavian Bădescu, fondator Sameday Courier:

Se instaurează gradual o atmosferă poliţienească, se pune o presiune tot mai mare pe mediul de afaceri.

Nu văd însă o perocupare similară pentru reducerea cheltuielilor statului. Această măsură ar putea crea presiune pentru abuzuri.

Nu este o măsură foarte propice pentru mediul de afaceri, îţi cam piere cheful de afaceri într-o astfel de atmosferă.

Nu cred că aceste controale vor avea efecte care să facă diferenţa la bugetul de stat.

Poate fi şi doar o măsură populistă, care chiar să coste mai mult decât face.

Este o preocupare tot mai mare în România, dar şi la nivel european, să se strângă tot mai mulţi bani la bugetul de stat.

Acesta este scopul meu? Să aduc bani la stat? Ar trebui ca statul să se preocupe de limitarea cheltuielilor, nu să ia tot de la cei care fac bani.

 

Emilian Duca, consultant fiscal:

„Poate fi utilă iniţiativa ANAF. Problema este să se lucreze cu bună-credinţă, să nu existe tendinţa de a abuza. Trebuie ca angajaţii ANAF să respecte cu stricteţe secretul profesional, pentru că problema în cazul acestor mari contribuabili persoane fizice nu este de bani, ci de prestigiu. ANAF trebuie să ştie că pot fi distruse reputaţii şi businessuri fără motiv dacă aceste controale îmbracă forme abuzive”.

 

Adrian Mihai, unul dintre acţionarii Fan Courier:

„Teoretic, eu cred că este o acţiune bună. Depinde de cum va fi pusă în practică şi de cum vor colabora între ele instituţiile statului, pentru a nu duce la abuzuri. Acest tip de demers ar trebui să fie orientat către viitor, nu spre trecut”, a spus.

 

Cristian Erbaşu, acţionar al grupului Erbaşu şi preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii:

„Este o acţiune de bun simţ, însă trebuia făcută de multă vreme. Dacă ar fi fost pusă în practică în urmă cu 25 de ani, azi nu ar mai fi fost o ştire, iar acum am fi trăit într-o societate normală. În toată lumea civilizată, o persoană trebuie să-şi poată justifica veniturile şi proprietăţile, asta este legea. Eu nu cred că ANAF mai are nevoie de PR, ci mai degrabă se încearcă intrarea într-o zonă de normalitate. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată”.

 

Nicolae Neag, director comercial şi acţionar al producătorului de materiale de construcţii Siceram Sighişoara:

„Acţiunea este OK, trebuia să plece de undeva, pentru că evaziunea este mare. Nu cred că vom vorbi despre sume spectaculoase, însă este important ca banii să fie utilizaţi în interesul contribuabililor”.

 

Gabriel Stanciu, directorul general al Alstom Transport România şi om de afaceri:

Iniţiativa este bună, trebuie văzut cum s-au acumulat averile, însă mie mi-e teamă că o acţiune insuficient pregătită poate da naştere la abuzuri. Trebuie stabilită o diferenţiere între contribuabilii oneşti şi cei care nu pot justifica nimic, caz în care aceştia nu mai pot fi numiţi de fapt contribuabili. Bani la buget vor fi colectaţi dacă va exista şi o perioadă de amnistie fiscală. În cazul în care se va opta exclusiv pentru o abordare coercitivă, probabil că mulţi bani vor face avocaţii.

Nu înţeleg de ce s-a optat pentru 2011 – 2013 şi care este relevanţa acestei perioade. Poate că sunt persoane care au avut banii din ‘90 sau au economisit timp de mai mulţi ani.

Toată acţiunea depinde de cel asupra căruia va cădea sarcina probei. Dacă va cădea asupra contribuabilului, atunci lucrurile se complică.

Cu un mix de atenţie şi diligenţă, poate fi o acţiune benefică, care să aducă ceva bani la buget şi să producă suficient de multă jurisprudenţă pe viitor pentru ca apetenţa spre eludarea plăţii taxelor să scadă considerabil.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,