Sursa: Zf.ro
România a devenit „fruntaşă“ în privinţa îndeplinirii criteriilor de la Maastricht privind convergenţa nominală pentru a adera la zona euro, însă nu există încă o „foaie de parcurs“, iar la convergenţa reală avem probleme, fiind necesară reducerea decalajelor legate de nivelul de trai, consideră Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
„Anul 2019 pare un obiectiv foarte ambiţios. Suntem deja în aprilie 2015 şi nu avem încă o foaie de parcurs. Dacă nu trecem în clar ce avem de făcut în fiecare semestru, nu avem o foaie de parcurs, stabilirea unui 2019 sau oricare altă dată va fi lipsită de credibilitate şi ne va crea mai multe probleme. Ne vom încâlci în tot felul de explicaţii, iar credibilitatea este esenţială. De la un punct încolo zilele intră în sac. Timpul devine scurt pentru a atinge ţinta“, a declarat ieri Isărescu la conferinţa „Calea României către zona euro“ organizată de Comisia Europeană în parteneriat cu BNR.
Trecerea la euro a fost până acum o ţintă mişcătoare. Iniţial, obiectivul a fost 2014. Ulterior, s-a profilat momentul ianuarie 2015 pentru trecerea efectivă la moneda unică europeană. Apoi, a fost o perioadă „fără ţintă“. Iar acum obiectivul anunţat de Guvern este 1 ianuarie 2019.
Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumătate din media UE şi sub nivelul la care au ajuns alte ţări cu PIB-ul pe locuitor când au adoptat euro, respectiv peste 60% din media UE. Şi fără o creştere economică de 4-5%, ţinta 2019 nu se poate materializa.
„Întrebarea este dacă România poate să crească cu 2% pe an mai repede decât media Uniunii Europene. Pentru UE în 2015 se preconizează o creştere a PIB cu 1,5%. Dacă economia României ar creşte cu 2% mai repede decât media UE şi nu sare de pe şine este fezabil ca în şapte ani să aderăm la zona euro. Ar trebui ca economia să crească cu mai mult de 3,5% pe an. O spune artimetica. Acesta este scenariul de bază“, a declarat Valentin Lazea, economistul-şef al BNR.
Ţările cele mai sărace primite în zona euro sunt Estonia – cu un PIB pe locuitor la acel moment de 63,4% din media UE şi Letonia cu 63,8%. Şi este puţin probabil ca UE să primească un stat candidat având un PIB/locuitor mai mic decât acestea, pentru că ar crea probleme atât Uniunii, cât şi statului respectiv, a explicat Lazea.
Politicile monetară şi fiscală pot stimula doar temporar şi nesustenabil o creştere a PIB peste potenţial. „Creşti câţiva ani prin tipărire de bani, prin relaxări fiscale dar, după aceea, criza care vine îţi mănâncă toată creşterea şi te întorci exact la nivelul la care ai fost înainte. Ca să ai o creştere sustenabilă şi de durată, este nevoie de politici în sfera reală a economiei, de reforme structurale care să lucreze exact asupra celor trei factori care compun PIB-ul potenţial: capital, forţa de muncă şi productivitatea totală”, în opinia economistului-şef al BNR.
Pentru a adopta euro, o ţară trebuie să respecte criteriile nominale de la Maastricht – care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică – iar România indeplineşte toate criteriile. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să aibă un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată la sub 60% din PIB, iar inflaţia să nu depăşească cu 1,5% media celor mai performante ţări din zona euro.
Îndeplinirea criteriilor nominale a devenit o condiţie necesară, însă nu şi suficientă pentru trecerea la euro. Această cutumă nu mai stă în picioare cu toate problemele din zona euro apărute în contextul crizei economice mondiale. Atenţia s-a concentrat în ultimii ani mai mult pe convergenţa reală. Iar România are mult de recuperat la acest capitol, impunându-se reducerea decalajelor legate de nivelul de trai.
„România îndeplineşte în prezent toate criteriile şi are şanse ca până în 2019 să rămână cu toate criteriile îndeplinite. Cu toate acestea, nu putem spune cu mâna pe inimă că suntem pregătiţi să facem pasul. România era codaşă în 2008 şi ne-am pomenit fruntaşi în ceea ce priveşte criteriile nominale. Le îndeplinim cu o anumită relaxare. La prima vedere, am putea spune că sunt îndeplinite în mod sustenabil, dar veţi vedea că nu este chiar aşa. Pentru ca intrarea în zona euro să fie avantajoasă, un stat membru trebuie să îndeplinească pe lângă cele cinci cirterii de la Maastricht şi criteriile de convergenţă reală. A căpătat importanţă convergenţa reală. Nu ai cum să te simţi bine într-un club bogat dacă nu ai un anumit nivel de trai“, a mai spus Isărescu.
Credibilitatea poate fi pusă sub semnul întrebării dacă angajamentul formal nu este însoţit de un plan de acţiune cu obiective intermediare clar definite.
Planul de acţiune detaliat trebuie să aibă o susţinere explicită (şi oficializată într-un document) din partea tuturor factorilor politici. Şi trebuie să ofere garanţii că obiectivele stabilite vor transcende consideraţiile oportuniste legate de ciclul electoral, că progresele în planul convergenţei nominale şi al corectării dezechilibrelor macroeconomice nu vor fi reversate, iar reformele structurale necesare din perspectiva asigurării competitivităţii economiei în interiorul zonei euro vor fi realizate, potrivit guvernatorului BNR.
Stabilirea unei ţinte de aderare la zona euro poate avea efecte benefice dacă va deveni o ancoră pentru implementarea reformelor structurale, care au fost tergiversate până acum, dacă va acţiona ca un catalizator pentru politici coerente şi consistente.
„Întrebarea nu este «dacă» România va adopta moneda Euro, ci «când» şi mai ales «cum»“, a declarat Angela Filote, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România. „Acesta ar putea deveni viitorul proiect major de ţară şi o ancoră puternică a reformelor care să conducă la apropierea nivelului de trai al românilor de media Europeană“.
O dată ţintă poate reprezenta o ancoră pentru politici macroeconomice consistente, coerente şi corecte, în opinia lui Isărescu. „În 25 de ani, am ajuns la concluzia că România deraiază destul de repede în ceea ce priveşte politicile macroeconomice. Un derapaj macroeconomic, cred că ne-am convins, este extrem de costisitor în timp, în bani, în efort, iar costurile sociale sunt imense. În 25 de ani niciodată nu am văzut situaţia macroeconomică de acum, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece, să nu găsim un bun prilej să ne abatem de la acest traseu şi să intrăm iarăşi în derapaj“.
La eveniment au mai participat Istvan Szekely şeful misiunii CE pentru România şi Guillermo Tolosa, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional în România.
Criza financiară şi economică internaţională a schimbat multe din paradigmele adoptării monedei unice. Turbulenţele care au zguduit economiile emergente în anii de criză au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii Uniunii care nu au făcut deocamdată acest pas. Cei mai mari membri estici ai Uniunii Europene, Polonia, Cehia şi Ungaria, şi-au încetinit pregătirile pentru trecerea la euro. Totodată, apetitul de a accepta alte economii mai slabe în Club este destul de redus.
Extinderea crizei datoriilor din Grecia în Irlanda, Portugalia sau Spania, ţări mai puţin competitive, a subliniat dezavantajele apartenenţei la euro pentru ţările care nu sunt pregătite şi necesitatea unor reforme profunde.
Ultimele state care au aderat la euro sunt Slovenia (2007), Cipru (2008), Malta (2008), Slovacia (2009), Estonia (2011) şi Letonia (2014). Toate cele 12 ţări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin tratat să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil. Adoptarea euro rămâne singurul calendar cu repere clare pentru realizarea reformelor necesare pentru modernizarea economiei României, după punctarea altor două borne importante: aderarea la NATO în 2004 şi integrarea în UE în 2007.
