Tag Archives: frf

Averea Dracului-astazi securistul Constantin Anghelache- colegul lui Dan Voiculescu…Nume de cod “Skandinavika”

Sursa: Comisarul.ro

Prin ordinul nr. 000320/1980 al lui Nicolae Ceausescu se inființează UM 0107/AVS — o unitate specială a Centrului de Informații Externe (CIE), fosta DIE redenumită după ce generalul Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Noua structura coordona activitățile de comerț exterior și avea un regim independent și ultrasecret. Ofițerii UM 0107 gestionau operațiunile AVS (Aport Valutar Special). Unitatea era condusă de Constantin Anghelache și Octavian Stelian Andronic, cei doi oameni cheie în afacerea conturilor regimului comunist din străinătate.

UNCHIUL FRAȚILOR NEGOIȚĂ

Constantin Anghelache este unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Ionuț este acționarul principal al clubului Dinamo, unde Anghelache a funcționat ca președinte. Robert este primarul sectorului 3, scrie Flux24.

Încercând să-și explice fabuloasa avere, Ionuț și Robert Negoiță au spus că ar fi pus faianță în Franța și așa ar fi strâns o grămadă de bani.

Toată valuta forte obținută din contrabanda de arme și droguri, fie din vânzarea evreilor și sașilor născuți în România, fie din schimburi comerciale, fie din comisioanele confidențiale și contractele intreprinderilor de comerț exterior intra în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

“Sub aspect operațional, pe verticala ierarhică, șeful UM 0107/AVS s-a subordonat direct șefului Serviciului de Informații Externe (DIE/CIE), dar nu puține au fost situatiile în care în cadrul operațiunilor extrem de sensibile sub aspectul implicațiilor politice pe plan internațional coordonarea se făcea direct de către șeful DSS, Tudor Postelnicu”, afirma fostul ofițer CIE Liviu Turcu, care în decembrie 1989 a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Turcu ne mai explica că “ocupanții celor trei poziții menționate, respectiv șeful DSS, șeful CIE și seful UM 0107/AVS, au fost astfel principalii interlocutori și executanți ai directivelor și ordinelor lui Nicolae Ceaușescu în domeniul operatiunilor valutare speciale”.

A urmat inființarea ICE Dunărea. ICE Dunarea s-a constituit în anul 1982, ca firmă a Securității, fiind lichidată în anul 1990, printr-o hotărâre a Guvernului Roman.

OMUL CHEIE, ACOPERIT DE FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL

Potrivit fostului ofiter CIE Liviu Turcu, în afara lui Nicolae Ceaușescu, încă circa opt persoane știau de conturile speciale din străinătate. Omul cheie era unul din șefii unității, un tovarăș numit Constantin Anghelache, unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Acestuia i-a fost confecționată o acoperire perfectă. Maiorul (la vremea respectivă) Anghelache Constantin a fost desemnat delegat oficial al României în cadrul Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), care își avea si isi are sediul la Nyon, în Elveția. Astfel, Anghelache în timp ce oficial se ocupa de fotbal avea grijă și de supravegherea conturilor Securității din Elveția.

Constantin Anghelache și Octavian Andronic au inființat conturile externe ale regimului comunist. În special în Elvetia. Dar, spune Liviu Turcu, și în Austria și Luxemburg. Practic, cei doi erau printre puținele persoane care știau de conturile speciale. În majoritatea situațiilor erau chiar ei cei care le deschiseseră, în alte situații s-a lucrat pe baza de parolă și deci conturile erau depersonalizate. Andronic a recunoscut că a avut un astfel de cont, care însă mai apoi a trecut sub numele lui Anghelache.

NIMENI NU ÎL ÎNTREABĂ NIMIC PE GENERALUL ANGHELACHE

Constantin Anghelache este astăzi general în rezervă. Făcut  general după Revoluție.Anghelache a fost vicepreședinte la Rapid și director adjunct la Institutul Național de Statistică numit de fostul premier Tăriceanu. Acum conduce echipa de fotbal Dinamo. Anghelache a introdus pe piata autohtonă cafeaua Amigo, e asociat cu celebrii Mircea si Răzvan Lucescu, a fost partener de afaceri cu Șerban Mihăilescu zis Michi Șpagă.

La 1 martie 1973, Anghelache a intrat în Securitate. După absolvirea cursului DIE, Anghelache a fost  încadrat ca ofițer II (1 august 1975), ofițer I (1 ianuarie 1977), ofițer principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984). În perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, sub numele de “Eftimie Gelu”, a lucrat sub acoperirea de secretar II al Ambasadei României la Londra. 

CONTURI TRANSFERATE ÎN 1990

Andronic și Anghelache au făcut la începutul anului 1990 mai multe vizite în Europa Occidentală, inclusiv pentru închiderea unor conturi caracterizate neoficial de băncile respective ca efectuând transferuri substanțiale. Pentru cine au fost făcute aceste transferuri nu se știe. Dar dacă s-ar dori să se afle, lucrurile ar fi foarte simple, iar cei doi sunt cei care știu.

OPERAȚIUNEA SCANDINAVICA

Anghelache a fost implicat și în alte dosare sensibile, ca de exemplu IKEA. În anii ’80, șeful spionajului, generalul Aristotel Stamatoiu, a dispus trimiterea unei sume de bani într-un cont al IKEA de la Banca de Comerț Exterior a Germaniei de Est. Într-un cuvânt, Securitatea făcea afaceri cu IKEA și  un comision mergea în conturile din străinătate. Operațiunea, cu numele de cod “Scandinavica”, era coordonată de maiorul(la aceea vreme)  de securitate Constantin Anghelache, actualul președinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. Dezvăluirile au apărut acum câțiva ani în presa străină fiind preluate și de cea românească. În prezent IKEA se aprovizioneaza cu pătuțuri pentru copii de la fabrica Gilmet, din comuna prahoveană Drajna, localitatea de baștină a generalului (r) Constantin Anghelache.

Un articol din 2007, publicat de România Liberă

 Dupa 10 ani de interventii la instantele judecatoresti, regizorul Dinu Cocea urmeaza a fi evacuat din propria casa de catre fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache.

» Ofiterul s-a instalat in apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19 in 1986, imediat dupa ce regizorul a plecat in Franta, iar dupa ’89 a reusit sa-l cumpere in conditii ilegale, desi mai detinea o locuinta.

» Dinu Cocea a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care i se recunoaste proprietatea, insa o decizie aberanta a unor judecatori il obliga sa-l accepte in calitate de chirias inca cinci ani pe fostul ofiter de Securitate.

La inceputul anilor ‘80, dupa seriile de filme Haiducii si Iancu Jianu, Dinu Cocea si-a atras antipatia regimului comunist. Acest lucru s-a datorat intentiei de a face un film, “Pe apa sambetei”. Cum acest film urma sa prezinte povestea unui baraj prost construit pe Arges, pe o fundatie de calcar, cenzura nu i-a aprobat proiectul. Mai mult, regizorul a fost interzis, numele sau fiind scos de pe genericele filmelor rulate in cinematografe sau la postul de televiziune. Monitorizat de Securitate, Dinu Cocea a incercat sa emigreze in Franta, dorind sa se stabileasca la Paris, alaturi de sotie si fiica. I s-a refuzat insa eliberarea unui pasaport turistic. In 1985, in urma unor interventii ale autoritatilor franceze, Cocea a primit documentul mult asteptat. Plecarea din tara a marcat si inceputul abuzurilor ce au avut si inca au ca subiect apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19, apartament pe care familia regizorului l-a cumparat in 1971.

Rechizitionare in forta

La cateva zile de la plecarea lui Dinu Cocea in Franta, la adresa din Caderea Bastiliei au descins cadrele Securitatii. Fara nici o explicatie, acestea au scos-o in strada pe sora regizorului, locatara ramasa. Apartamentul a fost “rechizitionat” de Securitate fara nici un document, fiind transformat in casa conspirativa. Nu pentru mult timp. In 1986, in conditii la fel de ilegale, in proprietatea regizorului Cocea s-a instalat Constantin Anghelache, colonel de Securitate si director la Fondul Dunarea. Desi s-ar fi crezut ca evenimentele din 1989 aveau sa puna lucrurile pe fagasul normal, nu a fost deloc asa. Reintors in tara in 1990 pentru filmari, Dinu Cocea a incercat, fireste, sa intre in propria-i casa. Lucru care s-a dovedit a fi imposibil, deoarece aici locuia, bine merci, familia securistului Anghelache. Regizorul nu s-a resemnat si a inceput demersurile de recuperare a proprietatii sale. A aflat cu acest prilej ca Anghelache este, din 1988, titularul unui contract de inchiriere incheiat cu fosta intreprindere de administrare a fondului locativ, ICRAL. Asta insemna ca nu-l poate evacua pe securistul Anghelache fara o decizie judecatoreasca.

Primaria inclina balanta

Aparitia Legii 112/1995 l-a determinat pe Dinu Cocea sa notifice atat instantele judecatoresti, cat si Primaria Capitalei, institutii carora le-a cerut sa-i recunoasca dreptul de proprietate. De-a dreptul scandalos, in loc sa anuleze contractul de inchiriere semnat prin ICRAL in favoarea lui Anghelache, Primaria Capitalei a adoptat in martie 1997 o decizie ce avea sa desavarseasca ceea ce nici Securitatea nu indraznise sa duca pana la capat: aprobarea ca apartamentul maestrului Cocea sa-i fie vandut lui Anghelache. Instantele nu au fost impresionate de decizia Primariei si, in 1999, regizorul a obtinut prima sentinta prin care a fost repus in drepturi. Dar in loc sa se simplifice, situatia s-a complicat si mai mult. Asta deoarece, practic, din 1999, pe apartamentul din Caderea Bastiliei 19 exisau doua acte de proprietate: contractul prin care Primaria Capitalei i-a vandut locuinta lui Anghelache si decizia judecatoreasca prin care lui Dinu Cocea i se recunoaste proprietatea. Din nou, tot justitia romana a fost chemata sa faca lumina, in sensul sah la lege.

In dorinta fireasca de a-si recupera propria casa, regizorul Dinu Cocea a inceput sa faca si munca de investigatie si a descoperit un fapt surprinzator: familia Anghelache nu avea legal dreptul de a primi de la stat o locuinta deoarece mai detinea o proprietate cumparata in 1991 in Bucuresti, pe strada Tanganului, la nr. 7. Or, conform Legii 112/1995, “chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobandit sau au instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu” nu mai aveau dreptul sa-si cumpere casele in care locuiau cu chirie. Adica exact situatia lui Anghelache. Desi lucrurile ar fi trebuit din nou sa fie clare, pentru a nu fi acuzat ca are deja o locuinta, fostul cadru al Securitatii a recurs la o smecherie: a transferat casa din strada Tanganului nr. 7 pe numele unei firme de familie, “Impresan” SRL Bucuresti. La tribunal, aceasta smecherie nu a tinut, astfel ca, in decembrie 2002, Anghelache a fost obligat prin sentinta sa lase in deplina proprietate familiei lui Dinu Cocea apartamentul din Caderea Bastiliei nr. 19. Fostul ofiter de Securitate nu s-a lasat pagubas. A atacat decizia cu apel, insa a pierdut.

Cum mori cu dreptatea in mana

Cand povestea parea a se fi terminat, in joc a intrat Primaria Capitalei. Cum sotia lui Constantin Anghelache lucra aici, juristii Primariei au intrat in proces impotriva regizorului Dinu Cocea. Daca pana atunci a mizat pe contractul de vanzare-cumparare semnat cu ICRAL, Anghelache a schimbat unghiul de abordare si si-a cerut drepturile de chirias amarat. Adica sa fie lasat sa locuiasca in casa lui Cocea pentru inca cinci ani. Primaria Capitalei i-a sustinut punctul de vedere, iar judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, impresionati de “drama” fostului securist, l-au obligat pe maestrul Dinu Cocea sa-l “cazeze” pe Anghelache pentru inca cinci ani. Aceeasi decizie jignitoare pentru Justitia romaneasca a fost mentinuta si la Tribunalul Bucuresti, ca urmare a recursului formulat de Cocea. “Principial, este corecta sustinerea intimatilor (adica a lui Dinu Cocea – n.r.)”, recunosc judecatorii Tribunalului Bucuresti in decizia din 20 februarie 2007. Recunoasterea nu i-a oprit ca, in aceeasi decizie, sa-i oblige pe intimatii care au dreptate “sa predea contestatarilor posesia apartamentului”. Maestrul Dinu Cocea a facut recurs, tot la tribunal, fata de aceasta sentinta, dar rezultatul, decis in urma cu doua saptamani, a fost ca recursul sau este “nemotivat si inacceptabil”. Astfel ca, dupa 10 ani de procese, situatia este aceeasi: daca nu-i gaseste un alt apartament pe care sa i-l ofere cu chirie, regizorul Dinu Cocea poate fi oricand evacuat din propria-i casa de fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache. z

DINU COCEA
» “O sa ies In strada. O sa fac greva foamei”

Ajuns la 76 de ani, cu o pensie de 600 de lei, regizorul Dinu Cocea spune ca nu mai are nimic de facut decat sa intre in greva foamei. Sta in locuinta sa, dar nu stie pana cand. Se declara scarbit de sistemul judiciar romanesc, de legi si de unii oameni, mai ales ca acum are de infruntat o alta serie de procese, de aceasta data deschise de “chiriasul” Anghelache. Dupa ce ca s-a instalat si i-a preluat abuziv apartamentul, fostul securist ii cere 70.000 de euro drept cost al imbunatatirilor aduse de-a lungul timpului.

Ex-securistul Anghelache

» “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta?”

Profesor universitar la ASE, fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache nu are nici o apasare de constiinta. “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta? Sunt chirias si am dreptul sa locuiesc acolo”, ne-a declarat acesta. Desi nu-si recunoaste nici macar proprietatea cumparata in 1991 in strada Tanganului nr. 7, Anghelache a mai detinut, de-a lungul timpului, alte cateva imobile. Pe cele din strada Orizontului nr. 3 si din strada Humulesti nr. 8 le-a ascuns insa in patrimoniul firmelor aflate in proprietatea familiei.

NR. Aceasta este țara în care trăim, oameni buni! Acest monstru educă tinerii României. Pentru că este profesor în continuare. Între timp a ajuns general…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,

Notarul lui Dan Voiculescu, juristul președintelui Federației Române de Fotbal

Sursa: Riseproject.ro

Juristul care a creionat toate ONG-urile care l-au propulsat pe Răzvan Burleanu în funcția de președinte al Federației Române de Fotbal a fost, două decenii mai devreme, în anii 1990, unul dintre arhitecții imperiului economic al lui Dan Voiculescu.

Gavrilă Vasilescu, în Comisia Juridică a Senatului, loc unde spune că l-a și cunoscut pe Răzvan Burleanu / FOTO: Mediafax/ Andreea Balaurea

Între 2008 și 2013, Gavrilă Vasilescu (68 de ani), membru fondator al Partidului Conservator și membru fondator al Grivco SA, a înființat, alături de Răzvan Burleanu, trei organizații non-profit implicate în fotbal și minifotbal. În toate trei, Vasilescu s-a regăsit în poziția de secretar, iar Burleanu, în cea de președinte. Toate trei au avut sediul social înregistrat într-un apartament pe care Gavrilă Vasilescu îl deține în București, pe Calea Călărași.

Notarul-șef al Capitalei în anii 1980

Gavrilă Vasilescu este notar. Timp de zece ani, între 1979 și 1990, a fost adjunct și șef al notariatului de stat al Municipiului București. Astăzi, povestește: „Am fost notar-șef al Bucureștiului câteva luni, din aprilie 1989 până în decembrie 1989. În funcția asta m-a prins Revoluția. (…) Dar și ca notar-șef adjunct, din 1979 până în 1989, tot eu am fost cel care a condus de fapt notariatul Capitalei. (…) Cum am ajuns în poziția asta?! Eram bun!”.

Despre colaborarea cu Dan Voiculescu, de după Revoluție, Vasilescu spune: „Toate actele firmelor înființate de Voiculescu în perioada aia (n.r. – 1991 -1995) au fost redactate de mine. Eram în primii cinci oameni din ceea ce însemna conducerea grupului Crescent”.

Cele trei ONG-uri fotbalistice și minifotbalistice

Cele trei ONG-uri cu activitate fotbalistică pe care Vasilescu le-a înființat, alături de Răzvan Burleanu, în ultimii ani, au fost: Asociația Română de Minifotbal (2008), Federația de Minifotbal din România (2011) și Liga Iubitorilor de Fotbal (2013). Acesta din urmă a avut ca scop finanțarea campaniei electorale pe care Burleanu a desfășurat-o anul trecut, pentru a deveni președinte al Federației Române de Fotbal.

Gavrilă Vasilescu a fost senator din partea Partidului Conservator, între 2004 și 2008.

Timp de trei ani, în timpul mandatului de senator, a fost unul dintre cei doi secretari ai camerei superioare a Parlamentului României. Atunci, spune el, l-a cunoscut pe Răzvan Burleanu, venit în comisia juridică a Senatului în calitate de consultant parlamentar.

Gavrilă Vasilescu: „Dan Voiculescu conjuga foarte bine verbul <<a face>>

Gavrilă Vasilescu a povestit, într-o întâlnire cu RISE Project, felul în care s-a apropiat, încă din perioada comunismului, de Dan Voiculescu, devenindu-i consilier juridic, dar și felul în care l-a cunoscut, douăzeci de ani mai târziu, pe tânărul Răzvan Burleanu, sprijinindu-l să ajungă președinte al Federației Române de Fotbal. 

Despre cum l-a cunoscut pe Dan Voiculescu:

„Ne-am cunoscut în 1983, când s-a înființat reprezentanța Crescent din România. Voiculescu a venit la Notariatul Capitalei recomandat de directorul Argus. Prin Argus se încheiau toate contractele cu persoanele care lucrau pentru firmele străine. (n.r. – reprezentanța din România a Crenscent era o subsidiară a Crescent Grecia, al cărei angajat era Dan Voiculescu). (…) Ori de câte ori voia să discute o problemă notarială, o problemă juridică, el știa că are un om de bază la care să vină și cu care să poată discuta, fără să-i ceară cine-știe-ce avantaje. (…) I-am zis să nu-mi aducă whisky sau țigări, fiindcă nu primesc! Singurul lucru pe care îl mai acceptam erau unele chestii de birotică. Țin minte că, odată, mi-a trimis un elefănțel pe care îl desfăceai și scoteai din el orice îți doreai pentru birotică. Era atât de frumos! Îmi mai venea cu câte-un calendar, cu câte-o mapă de pus pe birouri…”.

Ultimul ONG dintre cele create de Vasilescu și Burleanu, Liga Iubitorilor de Fotbal (sigla, în medalion), a finanțat campania electorală a actualului șef al FRF / FOTO: Mihai Pogan/ RISE Project

Despre cum l-a cunoscut pe Răzvan Burleanu:

„Pe Răzvan l-am cunoscut în 2007. Venise în comisia juridică de la Senat. Eu eram membru. Într-o zi, știind că eu am preocupări cu sportul, mi-a spus: <<Domnul Vasilescu, nu facem și noi o asociație de minifotbal?>>. <<Băi, Răzvane, cu ce se mănâncă asta?>>. <<E fotbalul pe teren redus>>. <<Am jucat toată viața fotbal d-ăsta. Da, cum să nu! Sigur că facem!>>, am zis”. (E vorba de Asociația Română de Minifotbal, înființată în 2008).

Despre cum a intrat, după căderea comunismului, în grupul financiar al lui Dan Voiculescu:

„Când încă nu se terminase luna decembrie 1989, m-a sunat Dan Voiculescu și mi-a spus: <<Am 1 milion de dolari și vreau să-l folosesc pentru tot ce ar însemna valoare în România. Dă-mi o idee! Ce trebuie să fac cu banii ăștia?>> I-am zis: <<Nu-i mare filosofie, fă o fundație!>>. Mi-a zis: <<Nu vrei să o conduci tu?>>. <<Da!>>. Așa a luat ființă Fundația Crescent. Ne-am inspirat, când am scris statutul, și din statutul Fundației Nobel, pe care l-am luat de la Ambasada Suediei. Fundația avea ca scop promovarea valorilor umanismului, ca și Fundația Dan Voiculescu de astăzi”.

Despre cum l-a ajutat pe Răzvan Burleanu în campania electorală pentru președinția FRF:

„Sunt a treia persoană cu care Răzvan a vorbit despre intenția lui de a candida la șefia FRF. Înainte, mai vorbise cu tatăl lui și cu un om de afaceri din Bacău, patronul de la Dedeman. (n.r. – grupul Dedeman e patronat de frații Dragoș și Adrian Pavăl din Bacău). Țin minte că eram amândoi pe drum, cu mașina, când am discutat. Ne-am întâlnit în față la Orizont, la Predeal și-am zis <<Ia hai să mergem noi la Cabana Trei Brazi, Răzvane, ca să putem să vorbim mai în tihnă!>>. (…) Am mers în campanie peste tot prin țară cu el, pe la fiecare club sportiv, chiar și la cele despre care știam că sunt de partea lui Mircea Sandu”.

Gavrilă Vasilescu (centru), la hotelul Novotel din București, în ziua în care Răzvan Burleanu și-a lansat candidatura la președinția FRF / FOTO: Mihai Pogan/RISE Project

Despre influența pe care a avut-o în grupul Grivco:

„Am fost unul dintre cei în care Voiculescu avea foarte multă încredere. Participam la negocieri, dădeam idei. Eram șeful oficiului juridic al reprezentanței Crescent în România. (…) I-am spus lui Voiculescu așa: <<Dacă vrei putere în ceea ce înseamnă societatea în care vom intra, trebuie să ai două lucruri: presă și politică!>>. Iar el voia putere. Tot timpul și-a dorit asta. Era un tip care conjuga foarte bine verbul <<a face>> (…) Eu am fost primul președinte al Partidului Umanist Român. Doar că funcția de șef al partidului nu se numea președinte, ci director coordonator al comitetului director național al Partidului Umanist Român. (…) Partidul Conservator e ca și copilul meu”.

Despre relația lui de azi cu Răzvan Burleanu:

„Discutăm, discutăm permanent, cum să nu?! Eu sunt, în momentul de față, singura persoană care e alături de Răzvan și care nu primește nicio recompensă pentru asta, în afară de câte un bilet la meciuri. (…) Sunt foarte mulțumit de modul în care se comportă. A și făcut greșeli, dar din cauza tinereții! Nu te mai lua, domnule, de Hagi! Când spune Hagi ceva, e important!”.

Gavrilă Vasilescu (medalion) a stat în primul rând la ședința Adunării Generale a FRF, la care Răzvan Burleanu a fost ales șef al fobalului românesc / FOTO: Mediafax / Marius Dumbrăveanu

Răzvan Burleanu: „I-am apreciat entuziasmul”

Contactat de RISE Project, Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal, a explicat în felul următor parteneriatul său de lungă durată cu Gavrilă Vasilescu: „Apreciind competența, entuziasmul și determinarea domnului Vasilescu, (…) am început să colaborăm. (…) Am fost convins de expertiza dumnealui. E o persoană cu care m-am consultat pe toată durata acestui proces de dezvoltare a minifotbalului”.

„Cea mai mare experiență notarială”

Gavrilă Vasilescu a deținut 5 la sută din Grivco SA, compania fanion a lui Dan Voiculescu, din 1991 până în 1995. După ce cadrul legal al profesiei de notar s-a schimbat, Vasilescu a părăsit compania lui Voiculescu și și-a deschis actualul birou notarial public.

Soția sa, Maria Vasilescu, este, de asemenea, notar și deține un birou notarial public în același apartament cu soțul.

Senatorul Gavrilă Vasilescu are ca hobby-uri fotbalul, ciclismul, condusul și, nu în ultimul rând, canoea / FOTO: Facebook

„Lucrăm în notariate diferite, chiar dacă în același apartament. Împreună, avem 75 de ani de experiență notarială. Cea mai mare din țară”, spune cu satisfacție fostul senator.

Afaceri cu Sorin Gangler

După Revoluție, Vasilescu a deținut părți sociale și la alte companii, nu doar la Grivco. Printre acestea, la Denis Technology, firmă patronată de Sorin Gangler, specializată în comerțul cu piese auto.

În ultimii ani, această companie a fost abonată la contractele Regiei Autonome de Transport Public București.  Vasilescu a fondat Denis Technology alături de familia Gangler, în 2003, însă s-a retras din societate doi ani mai târziu, în 2005, după ce a devenit senator.

Printre fondatorii Denis Technology, alături de Vasilescu și familia Gangler, s-a numărat și Patricia-Isabela Robe, fost consilier PSD în cadrul Consiliului General al Municipiului București, actualmente expert parlamentar la Camera Deputaților.

Patronul Denis Technology, Sorin Gangler, asociat cu Vasilescu în perioada 2003-2005, a sponsorizat PSD, la campaniile electorale pentru alegerile locale și parlamentare din 2008, cu 190.000 de lei – potrivit datelor publicate în Monitorul Oficial.

Ionuț Stănescu

Tagged , , , , , ,