Gabriel Oprea | Mihai Craiu

30 January 2016

News

Gabi Oprea – Bun de plata ?

27 de politisti in patrule fixe sau mobile asigurau ZILNIC coloana oficiala a fostului profesor universitar plagiator sef Gabi Oprea, acest impostor penibil al politicii si profesoratului romanesc.

Dottore Oprea a beneficiat conform comunicatului DNA de mai jos de 1607 coloane oficiale in decursul anului 2015 pentru ca avea nevoie sa mearga la cosmetica si la restaurant cu coloana… Agentul termic Oprea are principii zice el.

Uite unul:

Ce ar fi sa platesti tu statului roman salariile pe un an ale celor 27 de politisti cat si benzina arsa de pomana ca sa-ti faci tu sprancenele cu 120 km pe ora in Bucuresti?

N am fi facut propunerea asta financiara daca nu ti-ai permite…

În conformitate cu prevederile legale și constituționale, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție a transmis procurorului general al P.I.C.C.J referatul cauzei, în vederea sesizării Senatului, pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale față de OPREA GABRIEL, senator în Parlamentul României, fost viceprim-ministru pentru Securitate Națională și ministru al Afacerilor Interne, în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul în perioada în care a deținut funcția ministerială. Solicitarea Direcției Naționale Anticorupție referitoare la efectuarea urmăririi penale față de Oprea Gabriel, senator, la data faptelor deținând și o funcție ministerială, are în vedere împrejurarea că, în acest moment, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:

1. Infracțiunea de abuz în serviciu constând în folosirea resurselor umane și materiale ale Ministerului Afacerilor Interne pentru a asigura, în mod nelegal, însoțirea deplasărilor efectuate de ministru cu echipaje ale poliției rutiere.

În perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015, Oprea Gabriel a deținut funcția de ministru al Afacerilor Interne (iar începând cu martie 2014 și pe cea de viceprim-ministru pentru securitate națională). În toată această perioadă, demnitarul a beneficiat de însoțire permanentă cu echipaje ale poliției rutiere, cu încălcarea condițiilor prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006 (ce prevede că beneficiază de însoțire cu echipaje ale poliției rutiere președintele României, președinții celor două camere ale Parlamentului și prim-ministrul).

În cazul miniștrilor, același act normativ prevede că aceștia pot beneficia de însoțire cu echipaje ale poliției rutiere doar în situații deosebite, care impun deplasarea în regim de urgență (condiții care trebuie îndeplinite simultan).

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în perioada menționată, ministrul Oprea Gabriel a fost însoțit în cvasitotalitatea deplasărilor, într-un regim rezervat de lege exclusiv președintelui României, președinților celor două camere ale Parlamentului și prim-ministrului.
Aceste misiuni includeau deplasările zilnice la sediul Ministerului și cele săptămânale la ședințele de Guvern, împrejurări care nu pot fi calificate ca situații deosebite în sensul avut în vedere de legiuitor. Totodată, poliția rutieră însoțea deplasările la destinații cu vădit caracter privat (vizite particulare, sediile unor partide politice, restaurante, revenirea zilnică la locuința personală), inclusiv în afara programului de lucru și în zilele nelucrătoare, situații în care nu poate fi justificată în mod obiectiv o urgență.

În cadrul compartimentului special (Serviciul Operativ Special din Brigada Rutieră a Direcției Generale de Poliție a Municipiului București care asigură însoțirea coloanelor oficiale) au fost desemnați lucrători care aveau ca atribuții exclusive însoțirea ministrului, într-o structură permanentă care presupunea asigurarea concomitentă a 3 polițiști pentru fiecare post (două schimburi și o rezervă). Lucrătorii erau permanent la dispoziția ministrului, așteptându-l după fiecare deplasare în imediata apropiere a destinației.

Din probele administrate rezultă că ministrul Oprea Gabriel realiza în medie aproximativ 5 deplasări zilnice pe parcursul cărora era însoțit de echipaje ale poliției rutiere. Spre exemplu, în perioada 2 ianuarie – 21 octombrie 2015, s-au realizat 1607 misiuni de însoțire a deplasărilor efectuate de ministrul de interne pe raza municipiului București. Numărul total al acestor misiuni este de aproximativ 3 ori mai mare decât cele realizate în aceeași perioadă pentru însoțirea președintelui României și de aproximativ două ori mai mare decât cel corespunzător prim-ministrului, demnitari îndreptățiți la însoțire permanentă conform prevederilor legale.

Prin aceste fapte a fost produsă o vătămare a intereselor legitime ale Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

Deturnarea resurselor poliției rutiere care ar fi trebuit să contribuie la fluidizarea circulației în municipiul București și folosirea acestora pentru a facilita deplasarea unui demnitar neîndreptățit legal la acest beneficiu, cu efectul îngreunării deplasării celorlalți participanți la trafic, a pus instituția în imposibilitatea de a-și îndeplini una din funcțiile esențiale (supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice).

Aceasta,în condițiile în care, însoțirea unui demnitar de către poliția rutieră presupune atât asigurarea echipajului de însoțire și a vehiculului corespunzător, cât și instalarea în teren a unui dispozitiv de dirijare și siguranță a traficului format din posturi fixe, posturi mobile și patrule auto-moto, atât pe traseul care urmează a fi parcurs, cât și pe traseele alternative care ar putea fi folosite de coloana oficială.

Fiecare deplasare presupune, așadar, redirecționarea unui număr semnificativ de agenți de poliție de la posturile unde își desfășoară în mod obișnuit activitatea către traseele pe care se deplasează demnitarul (de spre exemplu, pentru deplasarea Ministrului Afacerilor Interne din seara de 20.10.2015, dispozitivul a fost format din 27 de polițiști aflați în intersecțiile de pe traseu).

Utilizarea nelegală a autovehiculelor a produs și un prejudiciu material Direcției generale de poliție a municipiului București, constând în contravaloarea combustibilului utilizat pe parcursul misiunilor de însoțire și a uzurii corespunzătoare.

De asemenea, ministrul Oprea Gabriel a obținut un folos necuvenit, constând în reducerea timpului alocat deplasărilor. Astfel, cercetările efectuate până în prezent au relevat că, prin folosirea antemergătorilor și a agenților de poliție care opreau circulația celorlalte vehicule în intersecții, același itinerar putea fi parcurs în mai puțin de jumătate de timp, având în vedere că viteza de deplasare a coloanei pe raza municipiului București putea atinge și 120 km/h.
Confortul suplimentar creat în acest mod demnitarului în raport cu toți ceilalți participanți la trafic, în scopul ușurării deplasărilor cu caracter privat sau care nu erau justificate de împrejurări excepționale și urgente, reprezintă un privilegiu la care nu este îndreptățit și care are astfel natura unui folos necuvenit.

Din probele administrate până în prezent a reieșit că activitatea de însoțire se realiza cu știința și acceptul ministrului, care a dispus cu privire la modalitatea în care să se realizeze însoțirea. Totodată, a mai rezultat și că au existat situații în care ministrului i s-a propus ca anumite deplasări private să se realizeze fără însoțirea poliției rutiere, însă acesta a solicitat în mod expres prezența echipajelor.

2. Infracțiunea de abuz în serviciu constând în încheierea unui protocol în baza căruia procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a beneficiat, în mod nelegal, de însoțirea deplasărilor efectuate cu echipaje ale poliției rutiere.

La data de 4 aprilie 2014, la Ministerul Afacerilor Interne s-a înregistrat Protocolul nr. 12 privind cooperarea în domeniul circulației rutiere, încheiat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ministerul Afacerilor Interne a fost reprezentat la încheierea protocolului de către ministrul Oprea Gabriel, iar obiectul a fost cooperarea dintre cele două instituții, în scopul însoțirii autovehiculului utilizat de către procurorul general cu echipaje ale poliției rutiere.

Temeiurile legale invocate în fundamentarea protocolului au fost Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1.391/2006, deși niciunul din cele două acte normative nu include procurorul general printre persoanele îndreptățite a beneficia de însoțire cu echipaje ale poliției rutiere. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază, la rândul său, de protecție asigurată de Serviciul de Protecție și Pază, deplasările fiind realizate cu un autovehicul al acestei instituții care are un regim de circulație prioritară.

Protocolul a reprezentat temeiul în baza căruia, începând cu luna aprilie 2014, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i s-a asigurat, cu caracter permanent, însoțirea deplasărilor efectuate pe raza municipiului București.

În condițiile în care procurorul general nu era îndreptățit să beneficieze de însoțire cu echipaje ale poliției rutiere potrivit prevederilor H.G. nr. 1.391/2006, fapta ministrului a produs o vătămare a intereselor legitime și un prejudiciu material Direcției generale de poliție a municipiului București, precum și un folos necuvenit procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 03 iulie 2015, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a adoptat un plan-cadru care cuprinde o prezentare detaliată a modalității în care se desfășura activitatea de însoțirea a demnitarilor pe raza municipiului București.

Din documentul menționat rezultă că singurii demnitari care beneficiau de însoțire permanentă erau președintele României și prim-ministrul dintre categoriile de persoane îndreptățite legal (președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au solicitat), precum și ministrul de interne și procurorul general, care au avut acces la acest privilegiu exclusiv ca urmare a modului în care ministrul Oprea Gabriel și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
Cererii transmise i-au fost atașate referatul întocmit de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, precum și un număr de 15 volume cuprinzând copii ale dosarului de urmărire penală.

Prezenta cerere de efectuare a urmăririi penale intră sub incidența art. 305 alin 4 din C.P.P., prin urmare, persoana față de care s-a solicitat sesizarea Senatului pentru formularea cererii de efectuare a urmăririi penale beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Puteti reciti comunicatul aici

Tagged circulatie rutiera, dna, dosar penal, Gabriel Oprea, serviciul protectie si paza

17 January 2016

News

Militianul Oprea-specializarea Tunuri

Sursa: Riseproject.ro

Revoluția l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în ministerul apărării ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993, când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri. În primii ani ai tranziției, căpitanul Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni străini în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor, Miron Cozma. A fost doar începutul.
În timp, afacerile l-au propulsat pe Oprea în fruntea “mafiei personale a lui Adrian Năstase” după cum îl acuza chiar Traian Băsescu în 2004. Din business, s-a întors în armată, apoi din nou în rezervă și imediat în politică. PSD l-a numit șef al Rezervelor Statului, prefect de București, ministru delegat în guvernul Năstase și l-a trimis în Parlament.
A fost deputat de două ori și, din momentul în care Băsescu l-a reevaluat, Gabriel Oprea a început să joace în liga mare a politicii: vicepremier, ministru de Interne și al Apărării. E peste tot, apare lângă cei mai importanți oameni ai momentului și face și desface guverne prin cel de-al treilea mare grup politic din Parlamentul României, pe care-l conduce cu mână de fier.
A ținut să aibă și o etichetă academică, astfel că, din postura sa de profesor coordonator de doctorate, i-a călăuzit spre titlul de doctor pe oameni-cheie din serviciile secrete și pe mai mulți politicieni care s-au perindat apoi în fruntea ministerelor de Interne și Apărare. Și-a ocupat poziția în societate pe baza relației cu Ministerul Apărării Naționale (MApN). A adunat o avere uriașă, din care sute de mii de euro dispar și apar, fie sub forma unor donații, fie pur și simplu, fără nicio explicație.
„Toți oamenii generalului” este un proiect jurnalistic menit să scoată la lumină trecutul lui Gabriel Oprea și conexiunile acestuia în politică, servicii secrete, justiție, mediul academic și cel de business.

Gabriel Oprea la începutul anilor 2000 FOTO: Mediafax Foto / Marius Vasilica

Succesul lui Oprea a venit imediat după căderea regimului comunist. La Revoluție, Gabriel Oprea are 29 de ani și stă în București, într-un apartament la bloc în sectorul 5. În 1990 termină facultatea și devine ofițer activ de justiție militară.

Doi ani mai târziu, Oprea este angajat la Ministerul Apărării Naționale, la Direcția „Logistică” – la „spatele Armatei” , așa cum este ea cunoscută în jargon militar – și își începe drumul spre fabuloasa avere pe care o declară astăzi.

Documentele descoperite și analizate de jurnaliștii RISE Project și Centrul de Investigații Media arată că, în ianuarie 1992, ofițerul Gabriel Oprea dirijează o adevărată odisee imobiliară. Împreună cu un grec de origine română, Oprea face o asociație de locatari care preia de la stat un bloc început pe vremea lui Ceaușescu și se folosește de soldați ca să-l termine. La blocul lui Oprea ajung astfel să lucreze militarii care construiseră și Casa Poporului.

Pentru a finanța lucrările, Oprea atrage în asociație mai multe persoane și firme cu trecut suspect, care primesc, în schimbul banilor băgați în afacere, apartamente în bloc. Așa ajunge Oprea partener de afaceri cu un libanez controversat din cauza legăturilor sale cu traficul de droguri și cu spionajul rusesc, informații confirmate și de sursele noastre. Lângă Oprea și libanezul Hussein Hassan a venit și o firmă controlată, teoretic, de cetățeni străini condamnați ulterior pentru evaziune fiscală și spălare de bani – în numele căreia semnează, însă, chiar Gabriel Oprea. O firmă de stat care a făcut afaceri cu oligarhi ruși sau firma unui italian judecat la el acasă pentru trafic de persoane apar și ele în afacerea blocului lui Oprea.

În blocul T1B, aflat pe Calea 13 Septembrie, la câteva sute de metri de Ministerul Apărării Naționale și Casa Poporului, Oprea mai are și astăzi două apartamente și un spațiu comercial.

Calea 13 Septembrie, blocul T1B. FOTO: RISE Project / Sergiu Brega

ISTORIA BLOCULUI T1B

În 1988, Direcția Generală pentru Dezvoltarea construcțiilor de locuințe și Administrație Locală (DGDAL) București începea să construiască un bloc în sectorul 5 din Capitală, la intersecția Trafic Greu cu Calea 13 Septembrie: blocul T1B.

La Revoluție, blocul era doar un ciot de beton. Avea construită fundația și, parțial, ridicat parterul. Antrepriza de Construcții și Montaj Nr. 7 din București continuă lucrările și, în 28 august 1990, scheletul blocului de opt etaje este deja complet ridicat.

https://www.documentcloud.org/documents/2674238-DOC12.html#document/p1

Gabriel Oprea profită de o hotărâre de guvern prin care persoanele fizice sau juridice puteau prelua construcțiile de blocuri neterminate care împânzeau Bucureștiul. Teoretic, în asociere cu Primăria, oricine putea să finalizeze lucrările la blocuri pe bani proprii. Așa a procedat și Oprea.

Astfel în 20 ianuarie 1992, Oprea a înființat împreună cu George Remus Stănculeanu, la notariatul de stat, o asociație de locatari. Asociația „GAGE”- cel mai probabil de la prenumele celor doi fondatori, Gabriel și George – își avea sediul chiar la adresa la care locuia la acel moment Gabriel Oprea.

Conform documentelor, două zile mai târziu, în 22 ianuarie 1992, Gage, prin Gabriel Oprea, încheie o convenție cu firma HAICOR SA, o firmă controlată de Armată.

Convenția este, practic, doar un acord de principiu prin care firma HAICOR oferea asigurări că va finaliza lucrările, în caz că blocul T1B este preluat de asociația GAGE de la stat. HAICOR SA era o firmă de comerț exterior a MApN, reprezentată atunci de colonelul Mihail Bartoș, fost comandant al UM 02383.

https://www.documentcloud.org/documents/2674221-DOC02.html#document/p1

Colonelul Bartoș, cel care a semnat convenția din partea HAICOR SA, își amintește că societatea trebuia să intermedieze contractele Armatei cu parteneri interesați de forța de muncă pe care o reprezentau miile de soldați români specializați în construcții, dar, într-un final, firma nu a avut nicio activitate:

Col. (r) BARTOȘ MIHAIL

A fostul comandantul UM 02383. A lucrat în Armată din 1951 până în 1992 când a fost pensionat. Bartoș a condus miile de militari care au lucrat la construcția Casei Poporului, sediului MApN, Transfăgărășanului sau Liceului Militar din Alba Iulia.

“Firma Haicor SA a fost o societate româno-americană făcută cu o firmă americană și direcția de comerț exterior a armatei. A fost o firmă de intermediere cu scopul de a realiza construcțiile. (…) Ideea înființării acestei firme asta a fost. Domnule, ca să poată să aducă Ministerul Apărării Naționale niște bani în valută. (…) Eu nu eram băgat direct în această firmă. Eu aveam numai angajamentul luat, domnule dacă găsiți lucrări care pot să le fac, le fac eu. Firma asta era într-un fel și un vis al oamenilor eliberați în 90. Vroiai să faci ceva mai deosebit pentru țara asta. Nu s-a putut! ”.

UN BLOC AL STATULUI AJUNGE LA OPREA

Nici o lună mai târziu, în 14 februarie 1992, în numele proaspetei Asociații de locatari GAGE, se încheia un contract de asociere cu RAIAL Imobiliara, adică Primăria Municipiului București. Prin contract, GAGE își asuma finalizarea blocului T1B din Calea 13 Septembrie nr. 139 pe cheltuiala proprie a asociației.

Prin contractul de asociere, GAGE și RAIAL Imobiliara rămân coproprietari ai blocului construit în proporție de 30 la sută de stat. Scheletul de opt etaje trebuia finisat în 15 luni de militarii lui Bartoș, pe banii asociației lui Oprea. Deși același contract prevede clar că la finalizarea lucrărilor, statul va primi circa 30 la sută din construcție, adică 10 sau 11 apartamente în funcție de suprafața acestora, la final rămâne cu opt.

https://www.documentcloud.org/documents/2674223-DOC04.html#document/p1

CÂT COSTĂ UN BLOC

Statul român investise, conform evidențelor contabile, în fundația și parterul blocului T1B circa 5.7 milioane de lei. A venit Revoluția, după care Primăria Capitalei, prin RAIAL Imobiliara , a mai plătit 25 de milioane pentru a ridica restul de opt etaje. Asociația de locatari GAGE urma să suporte valoarea lucrărilor de finalizare a construcției, estimate de Primărie la aproape 60 de milioane de lei.

https://www.documentcloud.org/documents/2674237-DOC11.html#document/p5

GAGE mai trebuia să vireze în contul RAIAL Imobiliara cele 5,7 milioane de lei reprezentând costurile lucrărilor executate de statul comunist și alți circa jumătate de milion de lei, cheltuieli de inițiere a asocierii GAGE-RAIAL.

De fapt, Oprea și asociații săi aveau să plătească mai puțin. În martie 1992, convenția cu HAICOR SA se transformă în contractul nr. 1 din 4 martie 1992 cu MApN – UM 02383. Estimarea de 60 de milioane făcută de RAIAL în 1991 ajunge la 50 de milioane în contractul de antrepriză încheiat cu unitatea militară a colonelului Bartoș. Soldații lui Bartoș încep lucrul, iar Asociația GAGE începe să plătească.

https://www.documentcloud.org/documents/2674219-Contract-1992-Asociatia-GAGE-3.html#document/p1

Nimeni nu știe cu cât i-a plătit, de fapt, asociația condusă de Gabriel Oprea pe militarii români care au construit blocul T1B. Cert este că, printr-un act adițional la contract, care poartă numărul 2 și pe care jurnaliștii RISE Project și Centrul de Investigații Media l-au obținut oficial de la Ministerul Apărării Naționale, o mare parte dintre lucrările necesare pentru finalizarea blocului erau estimate la puțin peste 34 de milioane de lei.

https://www.documentcloud.org/documents/2674218-Contract-1992-Asociatia-GAGE-2.html#document/p1

Tot de la MApN am primit însă și o înștiințare pe care Oprea și asociații o trimiteau unității militare la doar câteva zile după încheierea actului adițional care detaliază lucrările. Prin acea înștiințare, GAGE comunica militarilor că nu mai este nevoie de serviciile lor decât pentru construcția scării interioare de marmură a blocului, în valoare de nici șapte milioane de lei.

https://www.documentcloud.org/documents/2674217-Contract-1992-Asociatia-GAGE-1.html#document/p1

Este cert, însă, că militarii lui Bartoș au lucrat mult timp la blocul lui Oprea. Însuși colonelul în rezervă își amintește astăzi că era greu să lucrezi cu Gabriel Oprea, care nu plătea la timp.

PREȚUL SUCCESULUI: DEVALORIZAREA LEULUI

La prima vedere, din documentele oficiale, pare că statul iese în câștig: primește și banii pe care i-a băgat în fundația blocului îniante de Revoluție, dar și o cotă parte din numărul apartamentelor pentru investiția ulterioară în ridicarea celor opt etaje. De câștigat a câștigat însă Oprea, pentru că realitatea acelui moment era alta. Ilie Șerbănescu, analist economic și fost ministru al Finanțelor în anii ‘90, spune:

“Orice bun s-a luat la vremea respectivă, îl luai la un cost în lei care nu mai avea nicio legătură cu viața, cu realitatea! Oricine a luat atunci ceva a câștigat. El a plătit, probabil, la valoarea contabilă și a cumpărat ceva care avea o valoare reală. Ce să mai discutăm?!”.

În 1989, când s-au întrerupt lucrările la blocul T1B, cursul de schimb al dolarului era, conform BNR, puțin peste 4 lei. Imediat după evenimentele din 1989, leul românesc a suferit o devalorizare extremă.
Conform lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în 1992, cursul dolarului pe piața neagră era de 460 de lei, iar un an mai târziu era de 3800 de lei.

Același lucru s-a întâmplat și cu evaluarea investiției statului în blocul T1B după Revoluție: banii estimați de RAIAL Imobiliara în 1991 nu mai erau aceiași în 1993.

Practic, în plină prăbușire a leului, asociații GAGE trag lozul câștigător cu blocul T1B: cumpără construcția nefinisată cu o sumă de multe ori mai mică decât valoarea ei reală. Inflația explodase. De la 5% în anul 1990, a crescut la 300% în 1992.

“Domnule, șase milioane de pe vremea dinaintea lui ’89 erau cam șase milioane de acum. Ca și cum aveți dumneavoastră acum șase milioane, care nu e o sumă mică. Dar șase milioane în ‘92, făceau 6.000 de lei de acum, după ce trecuse o inflație de 5 la sută, una de 200 la sută și una de 300 la sută. Asta este judecata mea. Astea erau condițiile anilor respectivi.” – Ilie Șerbănescu

Colonelul Bartoș confirmă: “Când s-au realizat blocurile astea, în 92-93, prețurile apartamentelor erau altele. Erau mici. Ulterior, prin căderea leului, ele s-au scumpit foarte mult și el, când le-a vândut, le-a vândut cu bani buni. Așa gândesc eu.”.

CINE INTRĂ ÎN BLOCUL T1B

Proaspăt lansați în afaceri, Gabriel Oprea și George Remus Stănculeanu, asociații din GAGE, aveau nevoie de ajutor financiar să termine blocul.

Prin alte contracte de asociere, în perioada 1992-1993, în combinația GAGE intră, alături de fondatorii Oprea și Stănculeanu, firma de stat IMUT SA din Moreni, firmele Roda-Com SRL și MCS Import Export România SRL, controlate de cetățeni străini, și libanezul Hussein Hassan, ca persoană fizică. Toți membrii asociației își însușesc contractele cu armata și RAIAL Imobiliara, ambele parafate deja de fondatori, și vin cu banii pentru facturile tăiate de colonelul Bartoș.

La mijlocul lui 1992, în plin șantier, Oprea își descoperă și valențele de mic comerciant și se hotărăște să deschidă niște magazine la parterul blocului. Face personal toate diligențele necesare la Primărie pentru a transforma apartamentele de la parter în spații comerciale. În același an, înființează alături de George Stănculeanu, partenerul inițial din Asociația de locatari GAGE, firma GAGE Impex SRL prin care exploatează spațiile comerciale.

https://www.documentcloud.org/documents/2674224-DOC05.html#document/p1

În 18 noiembrie 1993, Primăria eliberează pentru GAGE Impex o autorizație pentru transformarea spațiilor de la parterul blocului în spații comerciale.

Armata termină lucrările în aceeași lună, iar apartamentele din bloc – mai puțin cele care trebuiau să revină RAIAL Imobiliara conform înțelegerii inițiale – se împart între asociați, în funcție de investiția în lucrări a fiecăruia.

La sfârșitul anului 1993, blocul de opt etaje, 32 de apartamente și cu rezistență la gradul 8 de risc seismic este finalizat.
Oprea și asociații îl preiau de la noul comandant al UM 02383, colonelul Miulescu. Mihail Bartoș fusese deja pensionat, în ciuda voinței sale, un an mai devreme.

https://www.documentcloud.org/documents/2674225-DOC06.html#document/p1

În final, RAIAL Imobiliara, adică statul român, primește opt apartamente în blocul T1B, iar asociații din GAGE restul. Adică, IMUT SA din Moreni primește magazinul de Electrice și Electronice de la parter, precum și patru apartamente, toate la etajul șapte. Roda-Com SRL primește patru apartamente, MCS Import Export România șapte apartamente, iar Hussein Hassan primește parfumeria de la parter și alte patru apartamente.
Membrii fondatori ai GAGE, George Remus Stănculeanu și Gabriel Oprea, fac fifty-fifty magazinul de „Mezeluri-Brânzeturi” de la parter. În plus, Stănculeanu mai ia două apartamente, iar Oprea primește barul de la parter și alte trei apartamente.

Iată actul de partaj pe care Oprea îl invocă drept sursă a proprietăților din blocul T1B în declarațiile sale de avere din ultimii ani:

https://www.documentcloud.org/documents/2674226-DOC07.html#document/p1

PARTENERII LUI OPREA

HUSSEIN HASSAN s-a asociat cu Gabriel Oprea în GAGE încă de la început. Presa a vehiculat legăturile lui cu traficanți de droguri și spioni ruși, informațiile fiind confirmate inclusiv de sursele noastre judiciare, dar niciodată libanezul n-a fost pus oficial sub acuzare.

L-am întâlnit pe Hussein Hassan la restaurantul Blida din Grozăvești. A negat orice legături cu spionajul sau drogurile, dar ne-a spus că familia lui a prins rădăcini puternice la București. Un nepot de-al său este căsătorit cu fiica lui Petre Albu, important om al securității naționale în ultimii 25 de ani. Albu a fost șef al brigăzii de Crimă Organziată în Inspectoratul General de Poliție și a devenit ulterior șef al DGIPI- serviciul secret al Internelor, unde a ajuns în mandatul premierului Tăriceanu.

“Dacă îmi puneți zahăr, sare și bicarbonat…eu în viața mea nu am văzut. Eu nu știu care e diferența între ele cu toate că sunt medic. Eu nu am văzut. Nu pot să disting. Nu pot! Eu nu am văzut în viața mea, în viața mea nu am văzut așa în viu droguri. Nu am avut. Tata m-a învățat trei lucruri: să faci orice dar să nu umbli cu droguri în viața ta, să nu faci trafic de arme, înțelegi?, și să nu fii hoț, să nu furi. În rest poți să devii asociat cu oricare în viață și cu oricine.”

În blocul de pe Calea 13 septembrie, Hussein Hassan a primit la partajare “Parfumeria” de la parter și patru apartamente. Nu poate spune cu exactitate cât a investit în construcția lor, dar spune că a cheltuit treptat undeva până la 80.000 de dolari. Cumpărarea apartamentelor în blocul T1B era o investiție de familie, pentru că mai târziu au venit și ceilalți frați ai lui. A ajuns primul în România ca student la stomatologie. În 1979 venea din Liban localitatea Blida, puternic controlată astăzi de oamenii Hezbolahului. În anii ‘90 vindea țigări, blugi, dulciuri și alte produse foarte căutate la acel moment în România abia ieșită din bezna comunismului.

IMUT Moreni este o fostă companie de stat cu o istorie de peste 90 de ani. A produs rezervoare, cisterne, containere metalice, inclusiv echipamente adiacente pentru industria militară. În 1990 a fost transformată în societate pe acțiuni și privatizată nu o dată, ci de două ori. Printre afacerile făcute între cele două privatizari se numără o asociere cucontroversata firmă GAZKOMPLEKTIMPEKS, o subsidiară a GAZPROM, controlată de un oligarh rus. În urma asocierii, conform Monitorului Oficial, IMUT pierde, în 2001, un apartament din blocul T1B evaluat atunci la 80.000 de dolari.

https://www.documentcloud.org/documents/2674227-DOC08.html#document/p1

Din afacerea GAGE, IMUT mai are astăzi doar un apartament, unde încă își are sediul social.

RODA-COM SRL a fost înființată de doi italieni și o româncă: Giulio Scerrata, Ciaffei Ciro și Munteanu Adriana. Firma a fost înregistrată în 1991 pentru o durată de doar trei ani și a avut ca obiect de activitate import-exportul bunurilor de larg consum și reprezentarea firmelor străine.

Numele lui Ciaffei Ciro apare într-un proces al unui ofițer de poliție italian care a fost acuzat că a furat un document de identitate. Conform presei italiene, polițistul i-ar fi dat documentul lui Ciaffei, iar acesta l-a folosit pentru a aduce ilegal în Italia cetățeni din afara spațiului Uniunii Europene.

În MCS Import-Export SRL, Gabriel Oprea e reprezentantul unui indian și al unui rus. În decembrie 1993, când se împart apartamentele, firma MCS Import Export este reprezentată la notar chiar de Gabriel Oprea. Acesta semnează actul de partajare al locuințelor și astfel firma primește șapte apartamente.

https://www.documentcloud.org/documents/2674229-DOC09.html#document/p1

Fondatorii firmei MCS IMPORT EXPORT sunt Emanuel Alaev- rus cu cetățenie austriacă, Sadhwani Deepak Murhidlar- indian cu domiciliul în Viena și Vișinescu Constantin.

Emanuel Alaev locuiește acum în Viena. Contactat telefonic, acesta a declarat că nu a ajuns niciodată în România. A deschis la începutul anilor 90 o afacere de import-export în Viena cu partenerul indian și apoi un punct de lucru și în România. Tot în anii 90 a vândut acțiunile din firmă. Știe doar că directorul, Prakash G. Khemani, cetățean singaporez, a cumpărat cele 7 apartamente în numele firmei.

A urmat falimentul, dar între timp acționarii s-au schimbat și au fost trași la răspundere de către stat.
Sadhwani Deepak Murhidlar, Sanam Jaikishin Mirchandani și senegalezul Attie Hassan au vândut trei dintre apartamentele mai sus menționate, deși acestea erau sub sechestru judiciar pentru neplata unor datorii către Finanțe și o firmă privată. Apartamentele au ajuns inițial la sirianul Omar Bakri Chikn Dabs, condamnat la rândul lui pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Statul a anulat contractele de vânzare cumpărare.

CEAȚA SE LASĂ PESTE BLOCUL T1B

Conform documentelor din anii 90, Gabriel Oprea s-a ales din afacerea GAGE cu trei apartamente, jumătate din magazinul de “Mezeluri și Brânzeturi” și cu Micro-Bar-ul de la parter. În schimb, actele de la Serviciul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București spun cu totul altceva

https://www.documentcloud.org/documents/2674230-DOC10.html#document/p2

Documentele contrazic chiar declarațiile de avere completate de Gabriel Oprea în ultimii ani.

În 2005, Gabriel Oprea, proaspăt deputat, declara că a obținut două apartamente și un spațiu comercial în blocul T1B în urma unui act de partaj. Din documente se înțelege însă că Oprea a cumpărat totul de la fratele său, Daniel Oprea, în anul 2003. Totul adică două apartamente și un spațiu comercial, în care astăzi funcționează o patiserie. Toate cele trei tranzacții s-au făcut în aceeași zi, în 17 iulie 2003. Contractele de vânzare-cumpărare au fost redactate de avocata Loredana Radu. Aceasta și-a realizat teza de doctorat sub îndrumarea lui Gabriel Oprea. Ambii sunt suspectați de plagiate. Mai mult, Ana Maria Tudor, fiica generalului Oprea, a fost angajata cabinetului de avocatura condus de Loredana Radu. Avocata l-a apărat și pe Victor Ponta în dosarul Șova.

Conform contractelor, Gabriel Oprea i-a plătit fratelui său 11.000 de euro pentru apartamentul cu trei camere, 8.000 de euro pentru apartamentul cu două camere și 9.250 de euro pentru spațiul comercial.

Daniel Oprea nu-și mai amintește însă nimic de această tranzacție:

“Au trecut 20 de ani. Sunt senil. Nu mai țin minte! Aveți ce aveți cu el, pe mine lăsați-mă în pace! Eu atâta vă rog. Clarificați-vă, dar nu cu mine! Sunt un om obișnuit, care am o viață de căcat cum o am eu. Lăsați-mă în pace.”

Am încercat în mod repetat să-l contactăm pe Gabriel Oprea pentru a ne explica afacerea blocului T1B, precum și toate tranzacțiile cu proprietăți în care a fost parte. Nu a răspuns nici telefoanelor și nici sms-urilor noastre.

GABI OPREA PREȘEDINTE

Cu toate că, după 2000, Oprea a ajuns deputat, senator, ministru și chiar premier interimar, el încă își păstrează funcția de președinte al Asociației de locatari din blocul T1B, chiar dacă nu se poate ocupa de treburile curente.

În această calitate, el a obținut, totuși, o victorie: a făcut personal toate diligențele astfel încât locatarii blocului să nu mai achite taxa anuală de concesiune a terenului pe care se afla blocul, taxă convenită încă din contractul inițial cu RAIAL. La sfârșitul anilor 90, Oprea a convins o instanță de judecată să anuleze taxa, pe motiv că a devenit prea mare.

Proprietarii apartamentelor din blocul T1B, Calea 13 Sepetembrie nr. 139 în anul 1993

Update:
În ultimul moment, Gabriel Oprea ne-a răspuns prin biroul de presă al UNPR:

“Referitor la solicitarea de informații adresată președintelui UNPR, domnul Gabriel Oprea, privind construirea blocului T1B, vă comunicăm următoarele: În anul 1992, lucrările la blocul T1B au fost realizate parțial de o unitate militară specializată în construcții, în baza unui contract legal, toate facturile aferente serviciilor prestate fiind plătite.”

Autori: Ana POENARIU (RISE Project), Ovidiu VANGHELE (Centrul de Investigații Media)
A contribuit: Attila BIRO
foto, video, grafică: Sergiu BREGA

Tagged apartamente bloc t1b, calea 13 septembrie, Ciaffei Ciro, Gabriel Oprea, gage, GAZKOMPLEKTIMPEKS, gazprom, Giulio Scerrata, magazin branzeturi, munteanu adriana, Prakash G. Khemani, raial, rise project anchete, Sadhwani Deepak Murhidlar, serviciu cadastru, tun imobiliar, unitate militara, UNPR, viena, visinescu constantin

30 November 2015

News

Tradarea plagiatorului Oprea sau Cum a ajums Ciolos Premier

Sursa: Comisarul.ro

Guvernul Ciolos a trecut lejer de votul Parlamentului, dar va mai amintiti cate scenarii au cazut, cat de greu a picat Victor Ponta si cum doua evenimente neasteptate – lebede negre cum li se zice – au dat peste cap toate planurile minutios pregatite in laboratoarele puterii? Istoria caderii lui Victor Ponta incepe cu ziua punerii oficiale sub acuzare: 5 iunie 2015. Din acest moment, zilele fostului premier in fruntea guvernului sunt numarate. Toata vara, Ponta se lupta pentru a supravietui. Partenerul sau loial, Gabriel Oprea, ajunge la un pas sa-i ia locul. Ce n-a functionat? Ce a dat peste cap toate socotelile?

Dupa punerea lui Victor Ponta sub acuzare, Klaus Iohannis ii solicita demisia. Premierul incearca sa castige timp fugind din calea DNA. Un banal accident la baschet vine la momentul oportun, astfel ca zece zile mai tarziu, cand procurorii il cheama la audieri, Ponta zboara inTurcia pentru a se opera la genunchi. Fostul vicepremier, Gabriel Oprea preia functia ca interimar. Ponta lipseste din tara aproape o luna. Revine la Guvern abia pe 8 iulie cand situatia devine ridicola si dupa ce liderii PSD il someaza disperati.

Din pozitia de premier interimar, Gabriel Oprea il asigura pe Victor Ponta ca nu-l va trada, in timp ce negociaza de zor cu liberalii si cu Klaus Iohannis. Ponta avea sa-i reproseze ceva mai tarziu jocul dublu in mod public. Liberalii anunta ca vor sa depuna o motiune de cenzura impotriva Guvernului Ponta in toamna. Planul Oprea – premier intra in linie dreapta.

Pe 1 iulie HotNews.ro publica prima investigatie realizata de Emilia Sercan, care dovedeste ca Gabriel Oprea si-a plagiat lucrarea de doctorat. Aproape nimeni din presa nu preia informatiile. Este inca un semn ca influenta si ambitiile lui Oprea cresc semnificativ.

Toamna il gaseste pe Victor Ponta tot la Guvern. Supravietuieste fara emotii in Parlament motiunii de cenzura depuse de PNL. Cateva zile mai tarziu, apare un nou moment critic, o noua ocazie de a scapa de premierul vanat de toti, inclusiv de abilul Dragnea. Pe 17 septembrie, DNA il trimite in judecata.

In ziua cand Ponta incaseaza in plin lovitura DNA, Gabriel Oprea tropaie de nerabdare prin studiorile televiziunilor. Vicepremierul avid de putere face o declaratie din care razbate mai clar visul sau marire. Intr-un interviu pentru Antena 3, intrebat daca va ajunge prim-ministru in aceasta toamna, Oprea se da de gol: Poate as fi o solutie de premier.

Sansele lui scad dramatic pe masura ce iese la iveala o intreaga retea de doctori plagiatori (in total sase cazuri) coordonati de acelasi Gabriel Oprea. Si-a facut inclusiv secretara doctor iar doi presedinti, Basescu si Iohannis, au decorat-o cu cele mai inalte distinctii ale statului roman. Devine tot mai dificil pentru Klaus Iohannis sa defileze cu Oprea-plagiatorul. Ghinion, cum ar zice presedintele. In timpul asta, Victor Ponta se agata cu incapatanare de putere. Se declara hotarat sa stea pana pe 1 decembrie 2016.

* In prima jumatate a lunii septembrie, evenimentele se precipita. Dupa ce Ponta supravietuieste motiunii se nasc alte planuri de inlocuire a sa din guvern, cum ar fi retragerea UNPR din guvern. In tot acest timp, in subternele PSD Liviu Dragnea face ultimele aranjamente pentru a prelua partidul de la Victor Ponta.

Aflat la un pas sa fie zburat de jocul tradarii, pe Victor Ponta il salveaza ceva noroc in viata. Concomitent cu trimiterea sa in judecata, momentul ideal pentru a-l dobori de la Palatul Victoria, izbucneste criza refugiatilor. De notat ca presedintele Klaus Iohannis evita sa-i mai solicite demisa.

Romania se vede nevoita sa puna pe hold declansarea unei crize politice interne. Liderii UE se agita sa gasesca solutii pentru o Europa lovita de cel mai mare val de refugiati de la al doilea razboi mondial incoace. Pe de alta parte, presedintele Iohannis se pregateste sa efectueze o vizita de sapte zile in Statele Unite. Cum nu poate declansa o criza in acest context extern foarte delicat, puciul anti-Ponta se amana.

La intoarcerea din Statele Unite pe 1 octombrie, surse din administratia prezidentiala comunica un nou termen pentru debarcarea lui Victor Ponta: imediat dupa Congresul PSD programat la jumatatea lunii octombrie. N-a fost sa fie chiar la trei zile dupa congres, dar odata cu inscaunarea lui Dragnea in fruntea PSD, incepe numaratoarea inversa pentru Ponta.

Congresul din 18 octombrie il valideaza pe Liviu Dragnea in functia de presedinte, dupa alegerile interne cu un singur candidat organizate cu o saptamana inainte. Problema noului presedinte ales de pesedisti este ca nu le poate comunica acestora chiar de a doua zi ca vor pierde guvernarea. Prin urmare, debarcarea lui Ponta se amana iarasi, dar foarte putin.

Varianta Oprea premier pica definitiv in nefericita zi de marti, 20 octombrie. Acum isi face aparitia prima lebada neagra, evenimentul neprevazut, care da peste cap toate socotelile. Daca Oprea parea ca mai are o sansa chiar si dupa scandalul de plagiat, moartea politistului Bogdan Gigina a pus capat ambitiilor sale politice. Numele lui Gabriel Oprea devine sinonim cu impostura si cu abuzul. Ponta il menajeaza la maxim de teama ca va pierde un aliat pretios, prin urmare il tine in Guvern.

Pentru adversarii lui Ponta insa, Oprea nu mai foloseste la nimic. Din acest moment, apar pe radar alte nume de posibili prim-ministri. E foarte posibil ca ele sa fi fost luate in caclul mult inainte, inca din august-septembrie, cand scandalul cu Oprea-plagiator se inflamase deja cam mult. Dupa accident, viata lui Oprea e in mainile lui Ponta. Nu-i ramane decat sa vasleasca alaturi de premierul proscris in barca gaurita a guvernarii sale, care ia apa in mare viteza, in speranta ca se va salva cumva. Ponta nu se abtine si ii bate public obrazul ca era pe punctul sa-l tradeze:

* „Strict politic, cred că e o lecţie foarte bună pentru toţi, şi pentru domnul Oprea. Îmi aduc aminte că în fiecare dimineaţa îl chema Klaus Iohannis să-i spună să rupă coaliţia şi să-l pună prim-ministru, după aia venea doamna Gorghiu la Ministerul de Interne la cafea, după aia Predoiu înălţa nişte ode prin presă”, a rabufnit Ponta pe 26 octombrie, la cateva zile dupa moartea politistului care a pus cruce ambitiilor generalului plagiator.

Pe 22 octombrie, adica la cateva zile dupa Congresul PSD si la doua zile dupa politistului din coloana lui Oprea, apele se tulbura din nou. Jurnalistul Rares Bogdan, un apropiat al sefului SRI, Eduard Helvig si un sustinator al presedintelui Klauss Iohannis, anunta numele viitorului premier. “Vom avea un prim ministru tehnocrat, ca si acum 15 ani, cand Mugur Isarescu a condus timp de un an guvernul si a pregatit alegerile parlamentare de la finalul anului 2000. Este vorba de fostul comisar european Dacian Ciolos”, afirma Bogdan intr-un interviu pentru Realitatea FM Cluj.

In treacat fie spus, n-ar fi exclus ca ideea sa vina de la seful SRI, Eduard Hellvig, fost europarlamentar bine conectat la mica lume romaneasca din Bruxelles. Greu de crezut insa ca la acest moment s-a nascut si ideea guvernului de tehnocrati. Klaus Iohannis si strategii sai imaginau se pare alte scenarii, cu un tehnocrat in varf agreat de toti dar cu partidele colcaind sub el.

In acelasi anunt care i-a pus pe toti sforarii in mare incurcatura, Rares Bodan lasa o mica marturie din care aflam ca noua formula cu premier tehnocrat era gandita tot in termeni politici.

* “Dacian Ciolos are cele mai mari sanse sa ajunga premier, pe o formula de guvern PNL-UNPR sau intr-un guvern de uniune nationala PNL-PSD-UNPR”, anunta Bogdan planurile puterii. Altfel spus, presedintele Klaus Iohannis inca se baza pe tradarea lui Oprea sau pe un fel de refacere a USL sub un premier acceptat de toti cu alura de tehnocrat.

La prima strigare, Dacian Ciolos nu pare insa o varianta chiar atat de sigura cum se anunta. Potrivit unor surse HotNews.ro, Ciolos ezita. Vasile Dincu apare ca solutie alternativa si se pregateste temeinic pentru functia de premier. Cu vreo doua saptamani inainte de congres, Liviu Dragnea il invita sa revina in partid cu precizarea ca “social democratia are nevoie de Vasile Dancu”.

Ajunsi in acest punct, sa recapitulam putin faptele. Poveste arata cam asa: in a doua jumatate a lunii octombrie, toata lumea intelege ca varianta Oprea a cazut. Cel care se credea viitorul jupan al Romaniei si se purta ca atare ajunge in cateva zile un celebru nimeni. In laboratoarele puterii se cantaresc deja cu atentie alte doua nume: Dacian Ciolos si Vasile Dancu. Marea intrebare este cum poate fi extras Ponta? Prin retragerea increderii PSD, prin iesirea UNPR din Guvern? Cum poate fi scos din joc un premier insurubat in scaun, pe care opozitia n-a reusit sa-l demita prin mecanisme parlamentare?

Raspunsul la aceste intrebari complicate il ofera tot hazardul, acest jucator imprevizibil al politicii romanesti capabil sa rastoarne in cateva clipe planuri minutios pregatite luni de zile. Apare a doua lebada neagra, care rade toata tabla de sah. In noaptea de vineri, 30 octombrie, izbucneste incendiul la Clubul Colectiv din Bucuresti, soldat cu zeci de morti si raniti.

La fel ca in cazul politistului mort in coloana vicepremierului Oprea, nici acest tragic eveniment nu se lasa cu vreo demisie. Dimpotriva, primarul Piedone anunta sfidator ca este acoperit cu hartii. Este deja prea mult. Prima mare manifestatie botezata ulterior Revolutia Colectiv se inregistreaza marti, 3 noiembrie. Peste 25 de mii de persoane cer in Piata Victoriei demisia lui Ponta, Oprea si Piedone.

In noaptea de marti spre miercuri, Dragnea si Zgonea navalesc in biroul lui Ponta pentru a-l determina sa demisioneze. Il conving intr-un tarziu, iar miercuri dimineata Dragnea se grabeste sa anunte ca la orele 11.00 Victor Ponta isi va anunta demisia. Miercuri, 4 noiembrie, guvernul Ponta este deja istorie.

Istorie ajung si planurile cu guvernul de uniune nationala. Se alege praful de visele liberalilor de a forma un guvern cu uneperistii tradatorului Oprea. Revolutia Colectiv se transforma in cea mai mare miscare de prostest de dupa 90 impotriva clasei politice in ansamblu si impotriva coruptiei. Revolutia anti-coruptie prinde mai toate partidele, pe mai toti liderii generatiei expirate, cu coruptia in brate.

Manifestantii nu mai vor sa auda de politicienii care populeaza azi partidele. Pe strazile capitalei oamenii ies in fiecare zi, timp de o saptamana, de la 18.00 pana spre miezul noptii, cerand in esenta o noua clasa politica si mai putina coruptie. In aceste conditii, varianta Dancu premier cade desi, date fiind ezitarile lui Ciolos, avea sanse bune. Orice alta combinatie cu partide e in aer.

Revolutia Colectiv, a doua lebada neagra, reseteaza cu adevarat jocul. Toate planurile sunt date peste cap. In cele din urma, Dacian Ciolos este convins iar acesta accepta, se pare, cu conditia de a fi lasat sa-si formeze singur echipa.

Marti, 10 noiembrie, in ziua desemnarii lui Dacian Ciolos pentru functia de premier, PSD amorseaza o ultima bomba pe care o arunca in bratele viitorului Guvern, fortand in Parlament majorarea tuturor salariilor bugetarilor cu 10%. A doua zi, in plenul Parlamentului, liberalii voteaza alaturi de PSD cresterea salariilor, un gest ostentativ impotriva presedintelui Iohannis, percept la Cotroceni drept sfidator si incorect.

Klaus Iohannis incepe consultari cu partidele iar dupa cateva zile isi anunta optiunea pentru guvern de tehnocrati. Asta dorea de la bun inceput? Evident ca nu, dar sub presiunea strazii n-a avut de ales.

Relatiile dintre Iohannis si PNL,si asa intr-un proces accentuat de racire, se rup definitiv. Ruptura se vede “cristal clear” la formarea guvernului Ciolos. PSD intra in guvern cu Vasile Dancu, care ajunge doar vicepremier insa peste doua ministere cheie: dezvoltare (banii pentru baroni) si administratie (functii si proiecte in administratie). Pe langa dezamagire,in tabara liberalilor se instaleaza teama ca Dacian Ciolos si tehnocratii lui vor prelua intr-o buna zi partidul.

Tandemul Iohannis – Ciolos conteaza mai degraba pe PSD-ul lui Dragnea pentru a trece de Parlament si intoarce complet spatele PNL, partidul care l-a sustinut in campanie. Cam asa s-a scris istoria “guvernului tehnocrat” pe care nu si l-a dorit nimeni, in afara un public exasperat care le-a urlat politicienilor in fata din toti rarunchii: stop! Coruptia voastraucide!

Tagged acuze plagiat, dna, doctorat fals, Gabriel Oprea, ghinion, guvernul ciolos, iohannis, liviu dragnea, oprea, psd, victor ponta

22 November 2015

News

Acest Oprea minte mica…un obraz gros ca un sorici de porc imbatranit prematur…

Sursa: Comisarul

Cine-l protejează pe acest jeg ordinar cu obrazul gros ca șoriciul de porc îmbătrânit în cocină numit Gabriel Oprea? De ce nu s-au autosesizat încă instituțiile statului după ce un fost ministru al Apărării a declarat în direct, cu amănunte, cum folosea elicopterele Armatei Române pe post de taxiuri pentru a se deplasa moca la ședințele partidului său de doi lei? În ce țară am ajuns să trăim? Dacă denunțul unui fost ministru al Apărării nu este de ajuns prezentăm încă două dovezi pentru autosesizare. Mai mult, ca și în cazul comunicatelor dubioase ale MAI de acum, și când era la Apărare avem de-a face cu aceleași diversiuni, pardon, cu aceleași falsuri. Ce dracu, oameni buni din servicii și parchete, oricare ar fi ele, până și Antenele l-au lăsat din mână!

Dovada numărul UNU-2010

Sâmbătă, 9 octombrie, la Satu Mare a avut loc conferinţa de alegeri a filialei judeţene a UNPR. Din partea conducerii centrale a partidului au participat ministrul Gabriel Oprea, deputatul Marian Sârbu şi senatorul Cristian Diaconescu. Evenimentul a fost intens mediatizat, pentru a se induce opiniei publice faptul că UNPR are în această parte a ţării o organizaţie puternică. În aceeaşi zi, liderii UNPR în frunte cu Gabriel Oprea au participat şi la conferinţa judeţeană de alegeri a filialei din Sălaj. Nu întrunirile judeţene ale UNPR reprezintă însă evenimentul zilei de sâmbătă, ci modalitatea prin care ministrul Gabriel Oprea s-a deplasat de la Bucureşti la Satu Mare. Cum în zilele de la sfârşitul unei săptămâni, compania TAROM nu operează zboruri spre Satu Mare şi Baia Mare, ministrul Gabriel Oprea nu s-a sfiit şi a apelat la un avion aparţinând Armatei.

Un comunicat dubios al MApN: “Vizită de lucru” pentru acoperirea acţiunilor UNPR

Într-un comunicat de presă emis sâmbătă 9 octombrie de către MApN se arată că “Ministrul Apărării Naţionale Gabriel Oprea a efectuat sâmbătă, 9 octombrie, o vizită de lucru planificată la Batalionul 52 Geniu «Tisa» din Satu Mare, unde s-a întâlnit cu comandanţii unităţilor militare din judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj, cu personalul batalionului de geniu, precum şi cu reprezentanţi ai militarilor din categoriile de forţe care îşi desfăşoară activitatea în aceste garnizoane”.

Trecem peste “coincidenţa” privind faptul că “planificarea” acţiunii MApN a fost făcută exact în perioada în care se desfăşurau conferinţele de alegeri ale UNPR Satu Mare şi Sălaj. Comunicatul este însă dubios. Conform presei locale, vizita la Batalionul 52 a avut loc vineri, 8 octombrie, după-amiaza, în timp ce ziua de sâmbătă, 9 octombrie, a fost exclusiv rezervată acţiunilor UNPR. Cine a emis acest comunicat trebuie să lămurească “eroarea” privind ziua vizitei de lucru.

Sârbu şi Diaconescu sunt militari?

Reuşind să refacem filmul evenimentelor, rezultă că în ziua de sâmbătă avionul MApN a stat la dispoziţia ministrului doar pentru acţiunile politice ale acestuia pe linie de partid. Reuniunea UNPR Satu Mare s-a desfăşurat cu începere de la ora 10.30 la un restaurant din localitate (presa nu a avut acces!!!), iar cea a UNPR Sălaj a început la ora 15.00. La plecarea din Satu Mare, conform informaţiilor primite de la senatorul PSD, Valer Marian, în avionul militar au urcat şi ceilalţi doi lideri din troika de conducerea a UNPR, deputatul Marian Sârbu şi senatorul Cristian Diaconescu. Ce au căutat cei doi membri UNPR într-un avion care a făcut un zvor pe cheltuiala MAN trebuie să aflăm de la minister. De asemenea, de ce ministrul de resort s-a folosit de un aparat de zbor al armatei în ziua în care a avut doar acţiuni pe linie de partid iarăşi trebuie lămurit. În plus, conform unor informaţii din zonă, delegaţia UNPR a beneficiat pe perioada stagiului din nordul ţării şi de antemergător al poliţiei militare.

Poliţia Militară şi agenţi ai DIA l-au ferit pe ministru de ochii presei

Vă prezentăm o relatare din presa locală (Informaţia Zilei Satu Mare) privind sosirea ministrului Apărării la Satu Mare.

“Iniţial, aeronava Armatei, un AN 26, trebuia să aterizeze în jurul orei 14, după cum ne-a comunicat preşedinta Organizaţiei judeţene a UNPR, Anca Petran, apoi ni s-a spus că va ateriza la ora 13.20, iar la final, aceasta a pus roţile pe pista Aeroportului internaţional Satu Mare în jurul orei 16.25. (…) Înainte cu peste o oră de aterizarea aeronavei militare, membri ai Poliţiei Militare şi ai DIA au împânzit curtea şi Sala de aşteptare a aeroportului şi, în afara angajaţilor acestuia, nimănui nu i s-a permis accesul în zonele în care s-ar fi putut afla ministrul. Apoi, cu câteva minute înainte de aterizarea acesteia, trei maşini, din care două cu geamuri fumurii, au intrat în parcarea aeroportului şi, după aterizare, au tras lângă uşa avionului. La aeroport, general – cu patru stele în rezervă – Gabriel Oprea a fost întâmpinat numai de colonelul Alexandru Păun, comandantul Batalionului 52 Geniu şi al Garnizoanei Satu Mare, şi de Anca Petran. (…) La aproximativ 5 minute după aterizare, cele 4 maşini din convoiul său, printre care şi cea în care era ministrul, având în faţă o maşină a Poliţiei Militare, au ieşit pe poarta aeroportului. (…) Aeronava cu care a venit a rămas în parcarea aeroportului până sâmbătă, la prânz, când va decola avându-l la bord pe ministru, către Bucureşti”.

După cum se poate observa din această relatare, deşi din “programul” aterizării au fost excluşi toţi civili, preşedinta UNPR Satu Mare, Anca Petran, a avut acces peste tot, inclusiv “în zona zero”.

Dovada numărul DOI/2011

În 2011, site-ul antena3.ro scria despre ministrul Gabriel Oprea, care a folosit un elicopter MApN pentru a ajunge la o şedinţă UNPR.

Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, a folosit un elicopter al armatei pentru a ajunge la o şedinţă de partid. Gabriel Oprea a folosit elicopterul pentru a ajunge la şedinţa UNPR de la Deva.

Informația a fost reluată acum de Observatorul Antena1, cu filmuleț cu tot…

Declarația-denunț a lui Corneliu Dobrițoiu de la Digi24

Dvs ați cerut demisia lui Gabriel Oprea în urmă cu câteva zile. Vă mențineți poziția?

Poziția mea a fost determinată de informațiile apărute în presă. Instituția nu a avut o poziție foarte clară.

În aceeași declarație ați făcut referiri la felul în care Gabriel Oprea se folosea de infrastructura Armatei.

Dumnealui, în calitate de ministru, a simțit nevoia unui dispozitiv de securitate mai degajat. În deplasările sale a folosit din plin resursele Armatei. În perioada respectivă bugetul apărării era insuficient. Ca să folosești banii din buget pentru deplasări cu elicopterul în scop politic în repetate rânduri denotă anumită atitudine față de sistem.

Ele nu ar fi nici legale?

Bine ar fi să fie analizate. S-au făcut sub egide ale zborurilor de instrucție. Dacă te deplasezi la o întâlnire de partid te folosești de mijloacele partidului.

Zbourile de instrucție, erau în acte trecute așa?

Echipajele elicopterelor de transport, când se deplasează ele, pentru a satisface niște nevoi de transport al Ministerului Apărării. În scripte așa figurează.

Spuneți un lucru pe care nu l-am mai auzit în spațiul public.

Ministrul aprobă zborurile de instrucție. Problema e că cel care utilizează acel zbor participă la alte misiuni. Depinde cu aparatul cu care se zboară. Echipajul derulează aceleași activități și la transportul de persoane și la echipaje.

Dvs spuneți că apar minciuni în actele armatei atunci când vorbim de zbouri de instrucție folosite de Gabriel Oprea?

Unele dintre ele. Finalitatea a fost în scop politic și nu militar. Ele ar trebui cercetate.

Ați făcut vreo sesizare?

Când am fost ministru, premierul Ponta a trasat ca sarcină miniștrilor din guvern să facă un audit în primele luni. Eu l-am informat pe premier că nu poți să faci un audit într-o lună de zile. Am făcut o analiză de stare, prilej cu care au apărut unele probleme legate de avansări. Paradoxul este altul. Netransmise de mine, eu l-am informat pe premier, cum au ajuns ele în presă? În aceeași perioadă, în spațiul redus de timp, șase luni de zile, s-a făcut un control despre pensiile militare. Ce pot spune este că în urma procesului de recalculare a pensiilor a rezultat o sumă de aproximativ 3 milioane de euro pe an pe care minsterul o plătea în plus.

I-ați spus premierului Ponta de aceste lucruri, i-ați spus și despre modul în care dl Oprea a folosit aparatele ministerului?

Nu te poți duce la premier decât cu un documentar în urma unei analize. Eu n-am mai apucat pentru că n-a mai fost timp.

Există actele la minister?

Cum să nu! Au fost situații în care presa a semnalat faptul că au fost folosite mijloacele armatei la deplasări politice. În documentele ministerului o să găsiți zborurile așa cum au fost ele planificate. Mai departe, echipajul nu poate să dea detalii.

Vorbiți despre zboruri. Dl Oprea nu a fost singurul demnitar care a beneficiat de echipamentul armatei. Au fost alți miniștri?

Aceste date pot fi accesate de către organele de anchetă. Un zbor cu persoane… ministrul trebuie să aprobe urcarea la bord a persoanelor civile din afara ministerului.

Ați văzut documente în care apar numele altor demnitari români?

Nu s-a făcut o anchetă, pentru că a venit luna decembrie și ministerul condus de liberali a fost predat social-democraților.

Pare destul de grav. Autoritățile ar trebui să se autosesizeze?

Povestea autosesizării e una lungă și siropoasă. Ar fi trebuit să se autosesizeze când a apărut în presă. Nu acum, la ani și ani după.

Vorbeam de elicopter. Sunt și alte tipuri de escorte ale poliției și armatei.

Un demnitar, în speță ministrul apărării, are voie la protecție 24 de ore din 24. Depinde de nivelul de percepție a ministrului asupra riscurilor și amenințărilor la adresa sa sau a familie sale. Dacă instituțiile abilitate ale ministerului aduc la cunoștință ministrului, categoric. Și dl Oprea s-a deplasat din plin. Din plin, zilnic. Eu nu am avut percepția unor riscuri deosebite, de aceea am folosit o mașină și ofițerul de protecție. Categoric că n-am acceptat protecție la domiciliu peste noapte. Aceste lucruri ar fi normale dacă există o percepție de amenințări că el sau familia lui este vizată de oameni cu intenții mai puțin creștine.

În perioada în care dl. Oprea folosea echipamentele, armata o ducea atât de bine? Își permitea să deplaseze un ministru la o activitate politică?

Percepțiile sunt diferite. Pentru echipaje orice zbor de instrucție este un cost în plus în ceea ce privește capacitățile profesionale. Din cauza subfinanțării cronice, aceste standarde erau la un nivel subminimal. Standarul agreat de către România ca stat membru NATO a fost de 120 de ore de zbor. Nivelul de zbor coborâse cu mult sub 50 de ore pe an.

Putem considera un lux?

Orice folosire a resurselor dedicată altui scop decât creșterea capacităților operaționale, părerea mea este că… dar chiar și acel zbor este benefic pentru echipaj.

Pot să zboare și fără dl. Oprea

S-a forțat nota fără doar și poate.

Tagged anonymous, antena 1, atentat, coloana oficiala, corneliu dobrotoiu, digi 24, elicoptere smurd, Gabriel Oprea, nato, siguranta tarii, stiri

9 November 2015

News

Miculescu Ovidiu- comunist,criptozaur,incompetent…acest General Oprea – Plagiator al pozitiei de General Manager…De ce astepti sa te scoatem de urechi de pe fotoliul de la Radio Romania?Da-ti demisia !

Sursa: Reportervirtual

BNS şi sindicaliştii din ” SPMCR ” au trimis un mesaj către comisiile de cultură din Parlament prin care reclamă situaţia de la Radioul Public.

Sindicaliştii reclamă „cenzura sui generis” dar şi „marginalizarea unor emisiuni” în cadrul Radioului Public. Comisiile de cultură din Parlament sunt alertate de către sindicalişti de faptul că „Radio România se află într-o situaţie foarte dificilă, vulnerabilităţile fiind mai numeroase ca niciodată”.

Iată comunicatul:

În atenţia Comisiilor de cultura ale Parlamentului României

Cu privire la felul în care Socieatea Română de Radiodifuziune a reflectat recenta tragedie de la Clubul Colectiv, precum şi mişcările societăţii civile care i-au urmat, Blocul National Sindical şi Sindicatul Profesionistilor din Media şi Cultura Română (SPMCR) semnaleaza următoarele aspecte deosebit de grave:

Reflectarea cu întârziere a evenimentelor, deşi radioul naţional ar fi trebuit să fie principalul canal de informare. În noaptea tragediei programele au rămas neschimbate .

Totodată tragem încă o dată un semnal de alarmă şi asupra felului în care administraţia Miculescu procedează la o cenzură sui generis, marginalizând emisiuni ale Radio România Actualităţi în care personalităţi ale vieţii culturale şi politice au luat atitudine cu privire la evenimentele actuale şi a iminenţei unei schimbări structurale a clasei politice.

Devine clar un fapt pe care SPMCR l-a semnalat ( presei şi forurilor responsabile) încă de la începutul acestui an, şi anume imposibilitatea Radio România de a face faţă situaţiilor speciale, fiind implicit incapabilă să servească interesul public. Inexistenţa unui management al situaţiilor de criză precum şi a unor echipe care să se plieze pe evenimente, este dovada ineficacitaţii flagrante a radioului public în faţa unor provocări, dar şi o consecinţă a unui management dezastruos, care face abstracţie de îndatoririle pe care le are o societate naţională publică.

Radio România şi TVR sunt în mod normal SINGURELE “unelte” pe care se pot baza autorităţile în comunicarea cu teritoriul în situaţii de criză sau de conflict, sistemele de securizare şi obligaţiile pe care le au conform legii , făcând din aceste două instituţii partenerii Sistemului National de Securitate. Şi cu toate acestea, administratia Miculescu ( incompatibilă, abuzivă, securistă, ilegală etc) a ignorat aceste responsabilităţi, preocupată fiind de a angaja şi proteja interese personale, de gaşcă, de profit, în acest demers fiind sprijinită de Sindicatul Liber al Lucratorilor din SRR ( SLLSRR), devenit o unealtă aservită actualei conduceri.

In concluzie este evident faptul ca la ora actuală, Radio România se află într-o situaţie foarte dificilă, vulnerabilităţile fiind mai numeroase ca niciodată , instituţia fiind practic în imposibilitatea de a face faţă potenţialelor provocări sau situaţii de criză – si deci incapabila sa-si faca datoria de radio public în coordonare cu celelealte structuri ale statului.

Presedinte BNS

Dumitru Costin

BEX SPMCR

Gabriel Basarabescu

Valentin Ciobanu

Michaela Platon

Adriana Varlam

Tagged cenzura sui generis, demisia, Gabriel Oprea, ovidiu miculescu, protest, radio romania actualitati, sindicat radio, Sindicatul Liber al Lucratorilor, sllsrr, spmcr, srr

8 November 2015

News

Cand puterea tampeste…

Sursa: Reportervirtual

Jurnalistul Petre M. Iancu de la Deutsche Welle a publicat un articol, sub forma unei scrisori deschise, în care îi cere vicepremierului Gabriel Oprea să demisioneze în urma accidentului în care a fost implicat un polițist care îl însoțea pe ministrul de Interne în coloana oficială.

Doliul şi tristeţea indicibilă care mă-ncearcă la gândul curmării inutile, absurde, în primul rând din vina ta, dar şi a celor care nu repară străzile bucureştene, a vieţii unui tânăr, văd că nu izbutesc să curme avalanşa de întrebări pe care le-aş avea şi eu de pus. Circuli într-un oraş cu trafic greu cu 100 de kilometri pe oră? Dar pentru numele Cerului, de ce?Doar ca să-ţi manifeşti plenar dispreţul faţă de bucureştenii nevoiţi să se lipească de borduri pentru că treci tu? Doar ca să te dai mare faţă de bucureşteanca de rând, care întorcându-se acasă de la muncă, încărcată cu plase de la târguieli, se târăşte zdrobită către bucătărie, în viteza melcului?

De ce taci de zile în şir în replică la întrebări de ziarişti? De ce nu dai dovadă de un minim respect şi de o elementară transparenţă, lămurind lucrurile fără să te fi întrebat nimeni nimic? Chiar e posibil să nu fi oprit instantaneu coloana, să nu fi ieşit să-i dai primul ajutor puştiului care a murit la o aruncătură de băţ de tine, să nu-i fi ţinut mâna când îşi dădea duhul, murind pentru ca tu să-ţi poţi îngurgita cât mai rapid cartofii-pai, să-i poţi înfuleca mult înainte de a se răci?

De ce a tăcut, minţit şi ascuns adevărul preţ de vreo două zile şi poliţia, tocmai poliţia care cere imperativ, când anchetează, să i se spună adevărul, să nu se depună mărturie mincinoasă şi să nu se escamoteze realitatea? Să fie oare posibil ca poliţiei, jandarmeriei, autorităţilor române din subordinea ministerului tău de interne să le fie atât de frică de tine, generale, încât să tănuiască realitatea?

Dar atunci biata Românie cu ce e oare ea un stat mai bun şi mai de drept decât republicile bananiere?Cu nimic. Căci pare că te-ai folosit de poziţia ta în cabinet, pentru ca, prin ordonanţă, culmea, “de urgenţă”, cabinetul Ponta să mai facă o nefăcută. Să schimbe legea în doi timpi şi trei mişcări. Şi să publice o nouă reglementare în monitorul oficial, spre a-ţi justifica legal intempestiva călătorie, cea de nejustificat, soldată cu tragedia nesfârşită a familiei unui poliţist. Aşa-i?”, a scris Iancu.

Tagged arsi, cabinetul ponta, cartofi pai, decedati colectiv, Deutsche Welle, Gabriel Oprea, petre m iancu, republici bananiere

25 October 2015

News

Unde scuipa poporul…

Sursa: Times New Roman

Scene de groază la Penitenciarul Jilava! Colegii de celulă spun că fostul patron al trustului Intact a făcut o criză violentă de gelozie după ce l-a văzut pe Mihai Gâdea sărutându-l pe Gabriel Oprea exact aşa cum, cândva, îl săruta pe el: în cur.

“Se uita, liniştit, la Antena 3”, mărturiseşte un vieţaş. “Brusc, parcă s-a transformat. Era roşu, transpirat tot, şi-a răsturnat măsuţa de scris cărţi, a aruncat cu o vază în televizor şi a început să urle: ‘Mihăiţăăă, ce mi-ai făcut, te calc în picioare, te omor!’ Iniţial, nu ne-am dat seama ce s-a întâmplat, dar pe urmă l-am auzit şi noi pe Gâdea mozolind fesele generalului Oprea.”

Specialiştii au confirmat că imaginile nu erau trucate şi că Gâdea chiar a fost angajat într-un act de anilingus cu Gabi Oprea, încercând să-l scoată basma curată după incidentul de zilele trecute.

Deşi Gâdea şi-a cerut scuze şi a jurat că nu ştia că e în direct la TV, Felix e hotărât să-i dea o lecţie dură când iese din puşcărie. “Mi-a promis că mă va aştepta oricât ar fi nevoie, dar şi el, şi Badea şi-au dat arama pe faţă cum a apărut altă pereche de buci… Nici măcar în vizită n-au mai venit, nerecunoscătorii! Sunt uscat ca iasca acolo jos!”, a tunat Voiculescu, făcându-i să plângă chiar şi pe gardienii ceva mai fricoşi.

Tagged accident politist, bogdan gigina, felix, Gabriel Oprea, gadea, gelozie, mircea badea, puscarie, Voiculescu

19 October 2015

News

Aventurile profesorului (de) penal Neagu

Sursa: Ziuanews.ro

«”Miron Cozma începuse să aibă probleme cu justiţia şi avocatul Ion Neagu, care îl reprezenta, i l-a recomandat pe Gabriel Oprea”, povesteşte un martor al epocii. “Am un băiat de ispravă, militar, ia-l consilier!”, i-a spus Neagu lui Miron Cozma.»

Este un mic fragment din textul lui Cătălin Tolontan, un foarte util articol de remember despre cum a început ascensiunea lui Gabriel Oprea.

Puţină lume îşi mai aminteşte acum cine este avocatul Ion Neagu, “profesorul Neagu” cum i se spune. Într-adevăr, Neagu l-a reprezentat pe luceafărul huilei, Miron Cozma, în procesul mineriadei din 1991. După ce s-a retras, Cozma a fost apărat de senatorul PRM Viorel Dumitrescu.

Pe scurt, despre profesorul Ion Neagu

Oldies, but goldies. Ion Neagu a fost, poate încă mai este, un rechin judiciar de apă adâncă. Fost asistent la Şcoala de ofiţeri de miliţie în anii “60, profesor la Drept, formator a generaţii de magistraţi şi avocaţi, rector la universitatea particulară Nicolae Titulescu, fost deputat PSD de Bucureşti din trupa lui Dan Ioan Popescu şi Vanghelie, preşedinte al Comisiei juridice din Cameră pe vremea lui Năstase, şef al Departamentului Justiţie al PSD (Gabi Oprea era şef la Apărare; Ion Neagu i-a predat ştafeta la şefia departamentului Justiţie lui Dan Şova), preşedinte al Fundaţiei Nicolae Titulescu înaintea lui Năstase, avocat al marilor penali pesedişti, legendar prin prisma miturilor care circulă despre el.

Pe cine a mai apărat avocatul Neagu şi, mai ales, ce farmece a reuşit să facă. A obţinut o decizie favorabilă scandaloasă de la judecătorul corupt Florin Costiniu în cazul confiscării unui milion de euro din averea lui Dan Ioan Popescu. Deczia a fost greşită. Şi nu o spunem noi, ci completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a casat decizia lui Costiniu. Neagu l-a reprezentat pe DIP împreună cu Ana Diculescu Şova, mama vitregă a senatorului Dan Şova.

Profesorul Ion Neagu i-a apărat şi pe sponsorii PSD, magnaţii Ovidiu Tender, Marian Iancu şi Corneliu Iacobov, aflaţi acum toţi în puşcărie. După 7-8 ani de bătălii juridice, “Iancu de Hundeoara”, patronul echipei de fotbal Poli Timişoara, Marian Iancu, a fost pînă la urmă condamnat la 12 ani şi, respectiv, 14 ani de închisoare în dosarele Rafo şi Carom. Neagu a obţinut la un moment dat ştergerea prejudiciului din dosarul Rafo. Doctorandul lui, judecătorul Cristian Jipa, a anulat expertiza procurorilor DIICOT care constata paguba în cazul Rafo. Jipa este soţul senatoarei PSD Ruxandra Jipa, cea care l-a miruit pe Şova în Parlament în ziua în care senatorii au respins cererea de arestare a fostului ministru în dosarul Turceni-Rovinari. Judecătorul Jipa, acum pensionar, a fost anchetat alături de colegul lui de la Înalta Curte, Florin Costiniu, în dosarul senatorului Cătălin Voicu, însă până la urmă a scăpat din lipsă de probe. Jipa era bun prieten cu senatorul corupt, aflat acum în puşcărie pentru 7 ani.

În cazul lui Iacobov, Neagu a obţinut o achitare scandaloasă de la judecătoarea Niculina Alexandru. Sentinţa a fost considerată greşită de magistraţii de la Curtea de apel Bucureşti care l-au condamnat definitiv pe Iacobov la 7 ani de detenţie. Judecătoarea Alexandru a trimis şi dosarul lui Ovidiu Tender la Curtea Constituţională, adică a contribuit la tergiversarea procesului început în 2006 şi finalizat abia în 2015, cu o săptămână înainte de prescriere. Pentru aceste servicii, judecătoarea a fost promovată rapid de la Tribunal la Curtea de apel şi apoi la ICCJ. Acum, este pensionară.

Personaje vechi şi noi. Profesorul Neagu s-a intersectat în situaţii cel puţin interesante cu personaje, acum de prim-plan, precum premierul Victor Ponta şi fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, arestată în cel de-al 3 lea dosar penal. În 2000, procurorul Ponta de la Parchetul general l-a anchetat pe kurdul Fatih Kesser, acuzat de un prejudiciu de 35 de milioane de dolari, apărat de Neagu. Kesser a cumpărat Nitramonia Făgăraş, împreună cu Gheorghe Boeru, în calitate de reprezentanţi ai unei firme din SUA. Gheorghe Boeru este patronul Romair Consulting, anchetat acum de DNA Ploieşti în dosarul primarului sectorului 1 Andrei Chiliman şi al fostului trezorier a PNL sector 1, Vlad Moisescu. Profesorul Neagu s-a mai intersectat cu Ponta în 2006. Neagu era avocatul lui Marian Iancu, iar Ponta al lui Tender. Fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, este procuroarea de caz din dosarele lui Iancu şi Tender. Ea i-a trimis în judecată pe cei doi. Deşi Ion Neagu era avocatul fraţilor Iancu, Bica a vrut să își facă teza de doctorat cu el.

Aventurile profesorului Neagu în marile dosare penale. Varianta pe larg

Neagu l-a apărat pe marele DIP (Dan Ioan Popescu), de neatins de Justiţia română, ca şi finul său, Bogdan Buzăianu, “cel mai mare băiat deştept din Energie”. E vorba de Dan Ioan Popescu, fostul ministru PSD al Industriilor de pe vremea autoputernicului Năstase. Ultima ştire despre DIP a apărut în hotnews.ro săptămâna trecută şi a arătat că numele fostului greu PSD şi al finului Buzăianu sunt inscripţionate în vitrina celui mai scump magazin din lume. Jurnaliştii vechi pe Justiţie îşi aduc aminte cum Dan Ioan Popescu venea la proces, la Înalta Curte, cu cămăşi pe care era inscripţionată marcă: “DIP”.

Iată un fragment din campania “Anticorupţia la romăni. De ce nu avem corupţi” desfăşurată de TVR în 2010, pe vremea când nu erau condamnări în cazurile de corupţie. Abia în 2012 s-a spart gheaţa odată cu condamnarea istorică a fostului premier Adrian Năstase:

«O decizie curajoasă a marcat începutul lui 2006: comisia de cercetare a averii demnitarilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condusă de judecătorul Mihai Nucă, a constatat că fostul ministru al Industriilor, Dan Ioan Popescu, nu poate justifica un milion de euro în perioada cât a fost membru al cabinetului Adrian Năstase. Comisia a dispus sechestrul asigurător pe 8 terenuri din Azuga şi pe un apartament din zona Kiseleff ale familiei fostului demnitar.

Comisia reprezenta însă “acuzarea”, decizia trebuia luată de un complet special format din judecătorii: Nicoleta Florea – preşedinte, Constantin Brânzan şi Carmen Sârbu. Dan Ioan Popescu a apelat la avocaţii Ion Neagu şi Ana Diculescu Şova.

În septembrie 2006, procesul este suspendat, iar dosarul trimis la Curtea Constituţională. Avocaţii lui DIP au susţinut că averea acestuia nu poate fi confiscată, întrucât se încalcă Legea fundamentală, care, la articolul 44, spune:

“Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Jumătate de an mai târziu, în martie 2007, cu majoritate de voturi, Curtea nu dă dreptate avocaţilor lui DIP. Trei dintre judecători fac însă opinie separată în sensul admiterii cererii. Este vorba de judecătorii Şerban Viorel Stănoiu – soţul Rodicăi Stănoiu, colegă de partid şi fostă colegă de cabinet cu DIP, Petre Ninosu – fost parlamentar PDSR şi fost ministru al Justiţiei în Guvernul Văcăroiu şi Acsinte Gaspar – fost deputat PSD şi fost ministru pentru Relaţia cu Parlamentul în Guvernul Năstase.

Apare Costiniu. În răstimpul în care dosarul stă la Curtea Constituţională, judecătoarea Nicoleta Florea, preşedintele Completului special, se pensionează. Preşedintele de atunci al ICCJ, Nicolae Popa, desemnează un alt preşedinte de complet: Florin Costiniu, preşedintele Secţiei Civile a ICCJ.

Dosarul lui DIP e îngropat. La 17 septembrie 2007, avocaţii Ion Neagu şi Ana Diculescu Şova cer clasarea cazului pe motiv că nu există venituri care să nu poată fi justificate de familia Popescu. Două săptămâni mai târziu, la 1 octombrie, completul prezidat de Florin Costiniu răspunde cererii formulate de apărare şi închide dosarul cu următoarea concluzie:

“ICCJ constată că nu există niciun element de discrepanţă, diferenta ori element care să ateste dobândirea ilicită a unor bunuri.”

Decizia a fost greşită. Acest lucru îl spune Completul de 9 judecători al ICCJ unde Parchetul a făcut recurs şi a avut câştig de cauză în 2008. Cei 9 magistraţi au casat decizia dată de completul lui Costiniu, pe motiv că acesta nu a făcut o cercetare judecătorească aşa cum ar fi trebuit şi, în mod eronat, a inclus milionul de euro lipsă la capitolul venituri licite pe care familia Popescu l-ar fi cheltuit, de asemenea, legal.

“Trebuia să se stabilească cum au putut fi achiziţionate bunuri în anii 2000, 2001, 2002, 2003 şi în perioada 1 ianuarie 2004 – 1 decembrie 2004 cu venituri încasate în cursul lunii decembrie 2004”, se arată în decizia Completului de 9 judecători.

Cine sunt protagoniştii? Dan Ioan Popescu a fost ministrul Economiei în Guvernul Năstase şi preşedinte al PSD Bucureşti până în iulie 2006. A demisionat din PSD două luni mai târziu şi s-a înscris, apoi, în PC.

Avocatul acestuia, Ion Neagu, este profesor universitar de drept procesual penal la Facultatea de Drept Bucureşti şi rector al Universităţii particulare Nicolae Titulescu. A fost deputat PSD din 2000 până în 2004, membru al organizaţiei PSD sector 5, condusă de Marian Vanghelie.

Ana Diculescu Şova este mama actualului senator PSD Dan Şova. Acesta din urmă l-a înlocuit pe profesorul Neagu de la conducerea departamentului Justiţie al PSD şi a fost asociat cu actualul preşedinte al PSD, Victor Ponta, în firma de avocatură “Sova şi asociaţii”.

Nicolae Popa a fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale, numit de fostul preşedinte Ion Iliescu. A fost decan al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Nicolae Titulescu, al cărei rector este profesorul Neagu. În prezent, Nicolae Popa este coordonator de doctorat la această facultate. El l-a desemnat pe judecătorul Florin Costiniu în completul care a închis, în mod greşit, dosarul averii lui DIP.

Judecătorul Florin Costiniu este inculpat pentru complicitate la trafic de influenţă în dosarul senatorului arestat Cătălin Voicu. Costiniu a fost el însuşi arestat preventiv pentru 3 zile la începutul lunii aprilie. Este prieten cu senatorul Voicu, după cum cei doi au declarat în faţa anchetatorilor DNA. “Precizez că aveam o relaţie de mai mulţi ani, din 1990, cu dl. Florin Costiniu şi ne întâlneam în repetate rânduri. Aveam o relaţie de prietenie…”, a declarat Cătălin Voicu în faţa procurorilor în data de 30 martie 2010, potrivit rechizitoriului DNA.

“În virtutea relaţiei de amiciţie de aproape 20 de ani cu Voicu Cătălin, am acceptat să mă uit, în calitatea atribuită de domnia sa, de specialist, peste o hotărâre judecătorească şi poate şi pe motivele de recurs”, a declarat judecătorul Costiniu în faţa anchetatorilor DNA în data de 8 aprilie 2010, potrivit rechizitoriului trimis instanţei.

Florin Costiniu a fost preşedintele Secţiei Civile a Înaltei Curţi şi este soţul judecătoarei Viorica Costiniu de la Curtea de Apel Bucureşti, preşedinte de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România.

Legături suspecte. Înainte de a fi arestat, senatorul Cătălin Voicu a primit interdicţia de lua legătura cu Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie şi Dan Ioan Popescu. Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, interdicţia de a vorbi cu DIP a fost motivată de faptul că, în cursul anului trecut, fostul ministru al Economiei a avut mai multe întâlniri cu Cătălin Voicu la restaurantul Select, locul de taină al senatoului PSD.

În rechizitoriul DNA apare următorul fragment dintr-o interceptare ambientală a unei convorbiri dintre Cătălin Voicu şi Florin Costiniu, din data de 17 septembrie 2009:

“Voicu Catalin: Vreau să vă spun, vă pune ăştia de jos vreo etichetă de gât acuma, face vreo conexiune cu familia Neagu şi iese altceva.
Costiniu Florin: Da, da, sigur!
Voicu Cătălin: Nu avem nevoie de aşa ceva!”

Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, familia Neagu în legătură cu care se temeau cei doi să nu se facă o conexiune este chiar familia profesorului Ion Neagu, avocatul lui DIP. Avocatul Neagu, senatorul Cătălin Voicu şi primarul Marian Vanghelie provin din organizaţia PSD sector 5, iar şeful lor pe linie de partid era chiar Dan Ioan Popescu.

Alte legături. Un alt membru al completului care a închis dosarul averii lui DIP este judecătorul Constantin Brânzan. Acesta este director al Institutului Naţional al Magistraturii. Potrivit unor surse din rândul judecătorilor, Brânzan este un apropiat al fostului preşedinte al CSM, Dan Lupaşcu. Înainte de a fi judecător la Înalta Curte, Brânzan a fost judecător-inspector şi purtător de cuvânt al Curţii de Apel Bucureşti, unde preşedinte este Dan Lupaşcu (auto-suspendat pe durata mandatului de membru CSM). Brânzan a fost numit director al INM în martie 2008, după ce Consiliul a obţinut modificarea legii cu ajutorul fostului ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, asfel încât conducerea INM să nu mai fie numită de Consiliul ştiinţific, ci de CSM.

Dan Lupaşcu este membru CSM şi profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Nicoale Titulescu. Şi-a dat doctoratul în drept procesual penal în 2001, sub coordonarea profesorului Neagu, la Universitatea Bucureşti.»

Este ceea ce publica www.stiri.tvr.ro în 2010. Între timp, procesul privind confiscarea averii nejustificate a lui DIP a continuat, dar nu a ajuns la un final. Pe 22 decembrie 2014, Curtea de apel Bucureşti a decis să îi confişte doar 200.000 de euro. Decizia nu e definitivă, fiind contestată de DIP la Înalta Curte. Procesul are termen pe 8 octombrie 2015.

Profesorul Neagu a făcut minuni şi în cazul lui Marian Iancu, “Iancu de Hundeoara”, aşa cum îl prezentau Jurnalele de ştiri sportive pe fostul patron de la Poli Timişoara, condamnat acum la 12 şi 14 ani de închisoare în dosarele Rafo şi Carom.

Iată un alt fragment din campania “Anticorupţia la români. De ce nu avem corupţi” desfaşurată de TVR în 2010:

«Judecătorul Cristian Jipa, doctorandul lui Neagu, şterge un prejudiciu de 25 de milioane de euro. Avocatul lui Dan Ioan Popescu, Ion Neagu, este şi apărătorul patronului Poli Timişoara, Marian Iancu, şi al fraţilor acestuia, judecaţi încă din 2005 pentru un prejudiciu de peste 25 de milioane de euro în dauna Rafo Oneşti. Dosarul fraţilor Iancu a fost trimis Tribunalului Bucureşti în august 2005, iar dosarul a ajuns pe masa judecătorului Cristian Jipa.

Motive de îngrijorare. Parchetul i-a cerut magistratului să se abţină de la judecarea acestui dosar pe motiv că nu poate fi imparţial în condiţiile în care a fost doctorand al profesorului Neagu. Trebuie adăugat că, doi ani mai târziu, în octombrie 2007, fiica magistratului, Alexandra-Cristina Jipa, a devenit preparator şi, apoi, asistent universitar la Facultatea de drept a Universităţii Nicolae Titulescu, unde rector este Ion Neagu.

Lovitura de graţie. Cristian Jipa nu a ţinut cont de cererea parchetului şi a continuat să judece dosarul. În septembrie 2006, judecătorul a preluat cu copy-paste susţinerile apărării şi a anulat din condei expertiza procurorilor care constata un prejudiciu de peste 25 de milioane de euro. Motivul: proba a fost obţinută ilegal întrucât, pe 8 iulie 2005, procurorul a convocat experţii la sediul parchetului, fără să cheme şi inculpaţii şi a suplimentat obiectivele expertizei, fără să ofere inculpaţilor şansa să facă observaţii.

“Acest mod de a proceda la efectuarea expertizei constituie o încălcare flagrantă a dreptului la apărare al inculpaţilor, cu consecinţe directe asupra modului de calcul al prejudiciului presupus a fi cauzat, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea expertizei efectuate în această cauză”, a conchis judecătorul Jipa în încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2006.

Fără drept de apel. Procurorul nu poate ataca o astfel de decizie. În zadar a încercat să explice Parchetul că judecătorul a greşit întrucât nu au fost suplimentate obiectivele expertizei, iar avocaţii şi experţii inculpaţilor au putut să facă obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă timp de 20 de zile începând cu 19 iulie 2005. Tot ce i-a rămas procurorului a fost să se plângă, fără folos, la CSM cu privire la conduita judecătorului Jipa.

Noua expertiză, plătită de inculpaţi. Judecătorul Cristian Jipa a dispus o nouă expertiză în dosar. Oricât de ciudat ar părea, legea spune că expertiza este plătită de cel care o solicită, aşadar expertiza care ar trebui să constate dacă şi cu cât au prejudiciat fraţii Iancu Rafo Oneşti este plătită de fraţii Iancu!!

Cine e judecătorul Jipa? După ce a anulat proba-cheie a procurorilor, judecătorul Cristian Jipa s-a retras din dosar. El este cel de-al doilea judecător anchetat pentru complicitate la trafic de influenţă în dosarul senatorului arestat Cătălin Voicu. Judecatorul Jipa e cel chemat la ordin de Voicu la restaurantul Select şi căruia senatorul îi încredinţează misiunea de a afla cine sunt magistraţii care judecă plângerea lui Radu Mazăre împotriva anchetatorilor săi. Soţia judecătorului este Ruxandra Jipa, fostă deputat PRM, actual PSD, aleasă în circumscripţia 42 din sectorul 5, la fel ca şi senatorul Voicu. (Ruxandra Jipa este senatoarea care l-a miruit pe fostul ministru Dănuţ Şova în ziua în care Parlamentul a respins solicitarea DNA de arestare a lui Şova în cazul Turceni-Rovinari în care este judecat şi premierul Victor Ponta – n.r.)

Voicu şi Jipa se cunosc de 20 de ani, dupa cum a declarat chiar Voicu în faţa instanţei. În faţa Secţiei pentru judecători a CSM, care l-a sancţionat cu 15 la sută din salariu pentru o lună, judecătorul Jipa a susţinut că senatorul Cătălin Voicu i-a salvat viaţa în urmă cu trei ani. Magistratul a povestit că a avut o criză de colecist şi a fost internat de urgenţă. Din pricina că spitalul nu avea dotarea necesară, exista riscul să moară. Soţia judecătorului a apelat atunci la senatorul Voicu, iar acesta a reuşit să-i aranjeze transferul la alt spital, unde a fost operat în regim de urgenţă.»

Articolul integral îl puteți citi pe romaniacurata.ro

Tagged avocat ion neagu, catalin costiniu, corneliu iacobov, cristina jipa, dan sova, diicot, dreptul la aparare, facultatea de drept, Gabriel Oprea, iancu de hunedoara, ion neagu, marian iancu, Miron Cozma, nicoleta voicu, ovidiu tender, poli timisoara, ruxandra jipa, universitatea nicolae titulescu

11 October 2015

News

“Ministrul” Gabi Oprea – un personaj toxic si impostor

Sursa: Tolo.ro

UPDATE: Rareș Bogdan explică: ”Eram la un meci al Stelei, pe stadion. Oprea a venit la mine și m-a întrebat dacă am numărul lui Tănase. Am sunat de pe telefonul meu și am plecat. Erau vreo 40 de oameni acolo, m-am îndepărtat și n-am auzit nimic. Nu știu ce i-a spus Oprea lui Tănase. Mai mult, Stelian Tănase nu mi-a reproșat deloc nimic de atunci, nu mi-a zis: vezi că Oprea m-a amenințat. Nu e corect ca acum să mă bage într-o chestie cu care n-am nici o legătură”.

UPDATE: Surpriză! Stelian Tănase a vrut să verifice de pe ce număr a sunat Rareș Bogdan cînd jurnalistul i l-a pasat apoi pe Gabriel Oprea. În acea zi, pînă la o anumită oră, toate apelurile din memoria telefonului șefului TVR au fost șterse. ”Nu de mine”, spune el.

UPDATE: Dacă ieri am scris că Rareș Bogdan putea vorbi orice cu Sorin Oprescu, azi înțeleg, privind înregistrarea emisiunii lui Sorin Avram de la TVR, că de pe telefonul lui Rareș Bogdan a discutat Gabriel Oprea cu Stelian Tănase! Așa spune șeful TVR. Că Rareș l-a sunat pe Tănase, ”am schimbat cîteva amabilități”, și apoi i l-a dat pe Oprea la telefon.Înregistrarea e aici, pasajul e la minutul 26:00. O cerere de cenzură formulată de un politician prin medierea și de pe telefonul unui jurnalist, asta nu mai e treabă de jurnalist!

Stelian Tănase i-a povestit lui Sorin Avram, și Clarice Dinu a rezumat pentru gandul.info, că vicepremierul Gabriel Oprea l-a sunat „foarte înfierbîntat, foarte opărit” ca să scoată de la TVR știrea despre plagiatul său.

Nu o dată l-a sunat, l-a sunat de trei ori. Politicianul i-a trimis pe cap lui Tănase pe cei doi reprezentanți ai UNPR în Consiliul de Administrație al televiziunii publice.

Și, pentru că Tănase s-a ținut tare, Oprea a decis să-l mazilească, lucru care se va finaliza mîine, în Parlament. O formalitate.

Oprea e unul dintre accidentele istorice ajuns în elita unui stat în condițiile în care el ar avea probleme la examenul de capacitate și dacă ar fi meditat de Stephen Hawking. Într-un mileniu în care țările de succes mizează pe educație, pe inovație și pe cultură democratică asociativă, varianta noastră la Victor Ponta este Gabriel Oprea, un tip cu o viziune militaristă și secretomană.

Iar secretul cel mare al lui Oprea nu este cum și-a făcut el doctoratul. Asta ne-am lămurit cu toții, datorită investigațiilor Emiliei Șercan, publicate pe Hotnews.

Vorba lui Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, care, cu toată prudența exasperantă, a dat, totuși, un mesaj clar în interviul realizat de Anca Grădinaru la Europa FM: ”Avem 56.000 de doctorate în ultimii 25 de ani și n-am ce să vorbesc cu Gabriel Oprea strict despre doctoratul lui”.

Secretul lui Oprea nu este, așadar, doctoratul. Secretul este cum și-a făcut el averea și, ca orice om care nu-și poate justifica traiul prin fișele de la ANAF, va veni o vreme cînd misterul se va deconta cu spargere de nori. Ca om public, veniturile neexplicite se răzbună întotdeauna.

Cînd ai în prim plan un personaj-impostor precum Oprea, orice temă atinsă de el este, involuntar, falsificată.

Nu pentru că omul e populat de rea intenție, căci Oprea, așa cum înțelege el lumea, crede că face bine țării sau televiziunii, ci pentru că, pur și simplu, nu se pricepe. Andreea Pora îl numește”pafarist”. Nu e locul lui acolo.

Vorba colegei mele, Maria Andrieș, de la ea am furat titlul, politicienii au ajuns să ne reprezinte mai tare ca sportivii. Altădată aveam Zîna de la Montreal în persoana Nadiei Comăneci, astăzi avem Zîna de la Rovinari, în persoana lui Victor Ponta. Și Zîna de la Sectorul Agricol Ilfov, cum se numea în vremurile marilor afaceri imobiliare, cînd lui Gabriel Oprea nu i se părea că ar fi o variantă de premier.

Vicepremier, ministru, ideolog al ”interesului național” și șef de partid, Oprea falsifică discuția despre TVR, căci nu el, ci situația financiară și profesională a televiziunii publice e ceea ce ar trebui să ne intereseze. Așa poate fi cîntărit Stelian Tănase.

În 2014, TVR a avut venituri de 120 de milioane de euro și cheltuieli de 140 de milioane. Toate celelalte televiziuni, împreună, au cheltuit 190 de milioane de euro. Asta e dimensiunea pieței de publicitate TV din România.

În acest timp, nu din mandatul lui Tănase, să ne înțelegem, ci aproape dintotdeauna, TVR a continuat să funcționeze ca un eunuc. Ceva mare cu voce pițigăiată. Datoriile sale istorice de peste 170 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane de euro la buget, oripilează pe oricine. Și-l lasă pe Tănase într-o nemeritată singurătate în fața tentativei evidente de cenzură a lui Oprea. La TVR, dimensiunea nu mai e un avantaj, ci tocmai argumentul imposibilității reformei manageriale și editoriale.

Tănase susține că a redus costurile cu 25%, ”pe cifrele certificate de Curtea de Conturi, nu pe vorbe”. Totuși, cîtă vreme instituția va fi la fel de mare, la fel organizată, la fel reglementată și fără o cultură jurnalistică puternică, ea va continua să producă aceleași efecte. Fără să schimbi nimic decisiv, propunerea de a o ierta de datorii și de o finanța apoi pe baza unui abonament mărit înseamnă hrănirea aceluiași mecanism.

Degeaba alimentăm TVR pe principiul corect al nevoii de televiziune publică. TVR nu are conștiința serviciului public, în ciuda unor oameni buni care lucrează acolo.

Oprea e bun la tăvăleală. E antipatizat în mediile jurnalistice, inclusiv în alea pe care le stăpînește acum. Cineva ar putea să-i explice că botnița nu îi convertește pe cei cenzurați în suporteri, ci în viitori vorbitori frustrați. Iar ce a făcut el e nepermis.

Dar, sincer, problema TVR nu e Oprea, ci TVR.

Tagged agentii de publicitate, curtea de conturi, deontologia presei, Gabriel Oprea, interesul national, meci fotbal, meci steaua, nadia comaneci, oprea, pafarist, piata de publicitate din romania, rares bogdan, sectorul agricol ilfov, stelian tanase, venituri tvr, victor ponta, zina de la rovinari

7 October 2015

News

Generalul Plagiator Oprea…confunda televiziunea publica…cu televiziunea proprie

Sursa: Comisarul.ro

“LICHIDAT” la cererea lui Oprea: “M-a sunat foarte înfierbântat şi opărit să-mi ceară să scot un material despre plagiatul său. I-am spus că nu pot”

Șeful TVR, Stelian Tănase, a acuzat, într-o emisiune chiar la postul public, că decizia privind demiterea sa are drept „cauză imediată” un conflict cu vicepremierul Gabriel Oprea. Stelian Tănase susţine că Gabriel Oprea l-a sunat „foarte înfiebântat, foarte opărit”, cerându-i să scoată de pe post un material despre plagiatul său. Mai mult, liderul UNPR s-a folosit şi de reprezentanţii partidului său în conducerea TVR pentru a opri materialele pe această temă, unul dintre aceştia, precizând Tănase, venind chiar la el acasă.

„Scandalul care este acum la TVR vine de la domnul Oprea. Cauza imediată este conflictul cu generalul Oprea. Într-o zi m-a sunat să-mi spună că seara la ştiri s-a dat un material despre plagiatul lui. Mi-a spus că numai televiziunea de stat îl atacă pe el. Era foarte infierbântat, foarte opărit pe subiectul despre care v-am spus. Eu i-am spus că nu pot să scot materiale, că nu am un control editorial. I-am spus că dacă eu dau telefon la stiri şi spun să nu se mai dea material cu acest subiect, mâine suntem amândoi pe prima pagină”, a spus Stelian Tănase, citat de gandul.info, precizând că discuţia a fost intermediată de jurnalistul Realitatea Tv, Rareş Bogdan.

Şeful TVR a adăugat că a doua zi a avut o altă convorbire telefonică cu Oprea, nemulţumit că Dragoş Pătraru pregăteşte un alt material cu plagiatul său. De această dată. convorbirea a fost intermediată de reprezentanţii UNPR în CA al TVR.

„M-am trezit cu doi membri ai CA care sunt din partea UNPR. Am discutat 5 minute după care unul dintre ei a pus mâna pe telefon să-l sune pe generalul Oprea să-i spună că sunt aici în birou la preşedintele TVR. Am stat de vorbă, era la fel de înfierbântat şi revoltat că pregătim, şi mi-a dat numele lui Pătraru de la Starea Naţiei, un alt material cu plagiatul. I-am spus, nu se opreşte o emisiune cum are el în cap generalul cazon. Dar puteţi veni în studio fie să daţi un drept la replică, fie să fiţi intervievat”, a spus Stelian Tănase, precizând că, ulterior, unul dintre uneperişti a venit chiar la el acasă.

„A doua zi, Oprea s-a văzut cu cei doi lideri ai PSD şi au hotărât lichidarea mea. E vorba de Ponta şi Dragnea. Este un amestec grosolan în libertatea presei din România, este un lucru inacceptabil”, a mai spus şeful TVR, fără a avea vreo îndoială că va fi demis de Parlament.

Tagged conducere tvr demisa, consiliu de administratie, Gabriel Oprea, patraru, starea natiei, stelian tanase, tvr, UNPR, victor ponta

Mihai Craiu

Leading Emerging Markets, the Radiography of a Success

Tag Archives: Gabriel Oprea

Gabi Oprea – Bun de plata ?

Militianul Oprea-specializarea Tunuri

Tradarea plagiatorului Oprea sau Cum a ajums Ciolos Premier

Acest Oprea minte mica…un obraz gros ca un sorici de porc imbatranit prematur…

Miculescu Ovidiu- comunist,criptozaur,incompetent…acest General Oprea – Plagiator al pozitiei de General Manager…De ce astepti sa te scoatem de urechi de pe fotoliul de la Radio Romania?Da-ti demisia !

Cand puterea tampeste…

Unde scuipa poporul…

Aventurile profesorului (de) penal Neagu

“Ministrul” Gabi Oprea – un personaj toxic si impostor

Generalul Plagiator Oprea…confunda televiziunea publica…cu televiziunea proprie