Tag Archives: gabriela vranceanu firea

Mimetismul propunerilor electorale

Sursa: Sfin.ro

Analiza de mai jos este gratis, asta pentru că una mai bună nu găsiți nici pe banii cheltuiți de politicieni în campanie…

În primul rând, să ne distrăm cu mimetismul promisiunilor electorale. Citez dintr-un amplu articol publicat de Hotnews:

“Gabriela Firea propune incurajarea transportului public prin benzi dedicate RATB si amenajarea unei retele de piste pentru biciclete, ca alternativa la transportul cu masina personala… La capitolul parcari, Firea propune amenajarea unor parcari park&ride la principalele intrari in oras, tot in sensul descurajarii traficului auto in oras, dar si amenajarea de parcari de resedinta in marile cartiere de blocuri.

Nicusor Dan promite in linii mari dezvoltarea transportului public (modernizarea flotei RATB, benzi unice RATB, autobuzele sa aiba prioritate in intersectii), dezvoltarea unei retele functionale de piste pentru biciclete si parcari park&ride ca alternativa la transportul cu masina personala

Catalin Predoiu are cel mai complet program pe partea de mobilitate. Candidatul PNL promite, in linii mari, dezvoltarea transportului public, dezvoltarea unei retele functionale de piste pentru biciclete si parcari park&ride ca alternativa la transportul cu masina personala… Predoiu vrea sa termine si proiectele de infrastructura incepute, unele vitale pentru dezvoltarea orasului. Acesta vrea sa faca parcari in cartierele de blocuri si pe strazile unde se poate face sens unic.”

Din păcate pentru capetele seci, dezvoltarea transportului public (considerată cea mai importantă soluție de către toți candidații) – deși o măsură utilă pentru bucureșteni – alături de extinderea parcărilor și a unor străzi din interiorul orașului nu vor rezolva nici în proporție de 10% problema traficului aglomerat din oraș. Economiștii știu de ce. Pentru că, din principiu, creșterea capacității de rulare nu reduce aglomerația. Aceasta este „legea fundamentală a ambuteiajelor”. Pe de o parte, construcția de drumuri sau lărgirea străzilor existente încurajează populația să se deplaseze cu automobilul. Pe de altă parte, investiția în transportul public eliberează traficul, ceea ce are pe termen lung același efect, anume stimularea folosirii automobilului. Practic, în ambele cazuri aglomerația sporește la loc.

Hai să ne gândim de unde vine problema aglomerației, de fapt. Tot se spune că Bucureștiul este un oraș subdezvoltat deoarece nu are un transport public pus la punct. Asta este doar parțial adevărat. Iar o idee doar parțial adevărată repetată de toată lumea devine, de fapt, o idee greșită. Bucureștiul este un oraș aglomerat cu oameni, în primul rând. Are o densitate a populației specifică marilor orașe din țările slab dezvoltate, precum Mexico City, Istanbul, Sao Paulo, sau din state foarte populate, precum Singapore.

Densitatea populatiei

În Mexico City timpul pe care un șofer îl pierde zilnic în ambuteiajele de circulație ajunge la 57 de minute. Un șofer pierde zilnic în medie în traficul bucureștean 51 de minute, iar anual, 196 de ore. Altfel spus, o persoană pierde în trafic o zi lucrătoare (8 ore) la fiecare două săptămâni. Într-un an se pierd 25 de zile lucrătoare – adică o retezare a productivității cu circa 10%. Aceasta înseamnă producție nerealizată sau scurtarea timpului petrecut alături de cei dragi, cu educația copiilor sau pentru treburile gospodăriei. Dacă cifrele nu vă spun nimic, deși ar trebui să vă spună, atunci imaginați-vă că Bucureștiul se confruntă cu aceeași problemă cu care se confruntă întreaga țară – lipsa drumurilor rapide; doar că deși scara geografică este mai redusă, problema este mai acută.

Din păcate, politicile puse în practică până acum nu au rezolvat problema aglomerației în trafic și nici nu o vor rezolva pe viitor. Ele intră în contradicție cu bunul simț economic și cu lecțiile oferite de alte orașe din lume. Primăria Bucureștiului a încercat să descongestioneze traficul prin cele mai proaste măsuri posibile:

  • Construcția de pasaje rutiere și lărgirea unor bulevarde
  • Creșterea numărului de locuri de parcare

Aceste măsuri nu sunt doar foarte costisitoare, dar efecte lor reale ricoșează exact împotriva intențiilor mărturisite ale celor care au decis aceste investiții. De exemplu, cu cât crești numărul de locuri de parcare, cu atât lumea este mai tentată să circule cu automobilul.

De ce este Bucureștiul atât de aglomerat? Din cauza planificării comuniste, pe care unii ar vrea să o continue, din păcate. Deoarece Ceaușescu a înghesuit lumea în ghetouri – aceeași lume care urma să-și ia frumos rația în Circurile Foamei. Infrastructura de transport primitivă și polarizarea socială la nivel de țară (Bucureștiul este mult mai bogat decât media națională) a determinat populația să cumpere și să se deplaseze cu automobilele. Astfel, se constată că densitatea mașinilor raportată la populație este mai ridicată în București decât în multe orașe vest-europene, unde totuși puterea de cumpărare este mult mai mare. Cu 473 de autoturisme/1000 locuitori, Bucureștiul depășește orașe precum: Frankfurt, 455/1000 loc.; Munchen, 425/1000 loc.; Stockholm, 400/1000 loc.; Amsterdam, 390/1000 loc.; Paris, 390/1000 loc; Manchester, 360/1000 loc; Londra, 360/1000 loc.; Rotterdam, 380/1000 loc.; Liverpool, 350/1000 loc. Peste ocean, în orașul New York doar jumătate din familii dețin o mașină; mai mult decât atât doar 23% din familiile care locuiesc în Manhattan dispun de autoturism.

Experiența internațională arată că nu există o soluție unică pentru rezolvarea problemelor de trafic. În toate cazurile fluidizarea traficului și reducerea poluării au fost urmărite printr-un pachet de măsuri.

  1. Introducerea unei taxe de acces în zona centrală

Este cea mai simplă și eficientă măsură de descongestionare a traficului, singura cu efecte durabile. Exemple de orașe în care a fost implementat sistemul de taxare pentru mașinile care intră în centru: Londra (2003); Singapore (1975; 1998 electronic); Stockholm (2007); San Diego (1996); Milano (2012).

În mod similar, municipalitatea ar putea implementa un sistem similar, care să vizeze bulevardele aglomerate din centrul Bucureștiului (zona Unirii – Universitate – Romana – Victoriei).

Studiile efectuate arată că taxarea traficului este o măsură impopulară înainte de implementare, dar este agreată de cetățeni după ce efectele pozitive ale acesteia devin vizibile. Esențial pentru implementare acestui sistem este convingerea populației că el nu reprezintă doar o altă taxă pentru bugetul municipalității, ci o măsură logică de rezolvare a dezechilibrului dintre numărul automobilelor și capacitatea limitată a străzilor.

Motivația din spatele acestei măsuri este următoarea. Știm cu toții că oferirea unor servicii gratuite tinde să atragă un număr virtual nelimitat de cumpărători și astfel să submineze furnizarea respectivului serviciu. O zicală celebră afirmă: „Nimic nu este gratis!” În prezent bucureștenii trăiesc cu iluzia că circulația pe drumurile orașului este gratuită, dar în realitate descoperă în fiecare zi contrariul: timpul mare petrecut în trafic, costul cu carburantul consumat la semafor, aerul poluat pe care ajungem să-l inhalăm. Și aceste pagube sunt suportate în bună măsură de întreaga populație. Taxarea traficului nu face decât să transparentizeze aceste costuri și să le așeze pe umerii celor care decid de bunăvoie că și le pot asuma (de exemplu, oamenii care vor să circule mai mult cu mașina personală vor plăti corespunzător).

  1. Modernizarea transportului public într-o manieră care să atragă călători

În marile orașe ale lumii rețeaua de metrou are stații frecvente, care încurajează publicul să folosească acest serviciu. La Paris metroul are 245 de stații răspândite pe o suprafață de doar 87 km2 în timp ce de metroul din București acoperă cu doar 51 de stații o suprafață de 5 ori mai mare. În orașele din Statele Unite sau Canada distanța dintre stații este de maxim 400-500 metri în centrul orașului și de circa 1 km în suburbii. Rețeaua de metrou din București, care are o densitate mai mare a populației, a fost concepută cu distanțe de 1,5-1,7 km între stații, prea mari pentru ca acest serviciu public să funcționeze la parametri optimi. Rezultatul? Nu doar aglomerația din transportul de suprafață, ci și problemele de rentabilitate de la Metrorex.

  1. Descurajarea traficului prin limitarea numărului de locuri de parcare

În marile orașe ale lumii doar 10-20% din locuințe au asigurat un loc de parcare. Construcția de spații de birouri sau clădiri rezidențiale cu locuri de parcare încurajează deținerea de automobile. Dacă clădirile de birouri nou construite asigură locuri de parcare, atunci angajații lor sunt încurajați să vină cu mașina la serviciu, sporind aglomerația în trafic.

În București HCGMB 66/2006 a prevăzut un  număr minim de locuri de parcare și 10 000 euro amendă pentru fiecare loc de parcare nerealizat. Paradoxal, hotărârea nu a fost respectată, de exemplu nici în cazul imobilului în care funcționează Primăria Capitalei.

Ideea care trebuie reținută oricum este că nu construcția de parcări va ușura traficul, ci tocmai lipsa acestora!

  1. Stimularea companiilor de a-și răsplăti angajații care nu vin la serviciu cu mașina

În cadrul acestui plan firmele plătesc angajaților o sumă de bani pentru a nu veni cu autoturismul personal la serviciu. Primăria poate determina acest comportament din partea agenților economici fie prin impozitarea diferențiată a locurilor de parcare fie prin deduceri de la plata taxelor locale.

  1. Diminuarea traficului prin penalizarea călătorilor singuratici

Conform unui studiu circa jumătate din șoferii înregistrați în trafic la orele de vârf circulă singuri în mașină. Faptul că mulți șoferi bucureșteni folosesc automobilul pentru deplasarea strict personală este confirmată de analize independente care arată că numărul de ocupanți per mașină este de doar 1,3.

  1. Dezvoltarea conceptului de „car sharing” și deschiderea către metodele moderne de taximetrie (Uber).

„Ride sharing-ul” este o metodă de reducere a numărului de automobile din trafic. Din pacate, Nicușor Dan a anunțat că este supărat pe taximetriștii-pirat și că o se dea milităria jos din pod…

  1. Creșterea tarifelor de parcare

În Praga tariful de parcare variază între 1,1-1,5 euro/oră. În Budapesta tariful este între 0,56-1,7 euro/oră. În București tariful este de 0,33 euro/oră, mai mic decât prețul perceput în unele centre comerciale.

În concluzie, economistul vine și zice: orice dezechilibru sesizat este o problemă de cerere și de ofertă. Prea multe mașini pe prea puține drumuri. Problema este că dacă mărim drumurile vom atrage alte și alte mașini, deci soluția este să diminuăm mașinile. 

Ambuteiaj

(sursa)

Sigur, e impopular și de-a dreptul prostesc să diminuezi mașinile într-un oraș afectat de moștenirea comunismului, fără să asiguri un transport public adecvat mai întâi. Dar cea mai proastă soluție ever este să construim pasaje, poduri și alte nebunii, așa cum am făcut cu Pasajul Basarab (umplut integral, la ore de vârf) sau cu pasajul de la Piața Presei (în urma căruia Kiseleff este umplut integral), cheltuind zilioane de euro doar pentru ca băieții deștepți să aibă cum să petreacă la Monaco sau în Caraibe. Centura Bucureștiului este o necesitate, asta este o altă problemă, dar candidații doar se bagă în seamă pe acest subiect, pentru că nu dispun de autoritatea necesară definitivării proiectului și n-au nici bani.

Tagged , , , , ,

O minciuna spusa de 100 de ori….

Sursa: EvZ

Pe măsură ce anchetele împotriva politicienilor corupţi avansează, se produc mutaţii halucinante, dar şi foarte amuzante, în atitudinea publică a celor care ani de zile au înjurat această instituţie din motive strict personale.

Cât timp a fost judecat în Dosarul ICA, actualul infractor condamnat Dan Voiculescu a fost vârful de lance al războiului public împotriva sistemului judiciar în general şi în particular împotriva procurorilor şi judecătorilor care i-au gestionat judiciar faptele. Magistraţii au fost terfeliţi ani de zile cu toate aberaţiile posibile numai şi numai pentru că Dan Voiculescu a trăit cu iluzia că, aplicând strategiile învăţate când servea Securitatea, va putea să se ridice deasupra legii şi să scape basma curată după fraudele comise.

Felix şi-a folosit în acest scop, la capacitate maximă, televiziunile şi vedetele pe care a ştiut să le îndatoreze cu salarii de zeci de mii de euro sau cu credite de sute de mii. Bucuroşi să trăiască pe picior mare, salariaţii apropiaţi de portofelul şi conturile mogulului au călcat în picioare orice principiu şi interes public, pentru a pune în scenă strategia securistoidă pe care Voiculescu o gândise în speranţa că astfel îşi va şterge urmele penale.

Nu a contat pentru vedetele plătite regeşte că îşi mint publicul ca la balamuc şi nici că injectează o ură fără precedent în societate.

Tot ce a contat a fost să-şi satisfacă mogulul cât mai bine şi să-l ajute cât mai mult în bătălia pe care Voiculescu o ducea cu instituţii întregi. Salariile de zeci de mii de euro şi creditele de sute de mii trebuiau justificate cu servilism împins fără scrupule la limite extreme.

 


În acest scop servitorii lui Felix au produs mii de ore de emisie în care, sub diverse forme şi în sute de ambalaje, au livrat publicului lor acelaşi mesaj obsesiv: „Voiculescu e nevinovat, DNA nu acţionează în interesul legii ci fabrică probe din motive politice”.

Un mesaj repetat de atât de multe ori, încât a ajuns să halucineze sute de mii de români care au crezut, cu naivitate, că au în faţă jurnalişti şi că se uită la un program tv de ştiri. Nu ştiau că sunt victime ale unei propagande toxice concepută cu unelte ale Securităţii. Aceleaşi unelte care l-au servit frumos şi pe Ion Iliescu în propaganda anilor 90 pentru a injecta ură în public până la producerea mineriadelor.

Vorbim de acelaşi mod de operare executat cu alţi servitori. După ce a fost condamnat, minciuna a crescut în intensitate până la momente paradoxale cum a fost isterizarea gratuită a publicului Antena 3 pe falsa temă a evacuării televiziunii din clădirile confiscate de stat.

Părea atunci că vuvuzelele infractorului Dan Voiculescu sunt convinse, până în măduva oaselor, că DNA e o entitate total diabolică, fără nicio legătură cu ideea de stat de drept şi aplicare a legii. Asta până când anchetele procurorilor DNA au ajuns la inamicii politici ai patronului aflat în puşcărie.

Brusc, ca şi cum nu ar fi existat toţi anii de manipulare şi minciună, servitorii lui Felix au luat în braţe procurorii DNA şi s-au transformat în cei mai vocali purtători de cuvând ai acestei instituţii. Peste noapte au început să pozeze în acuzatori ai „nenorociţilor de politicieni” care fură şi s-au îmbogăţit prin fraudă şi corupţie. E un contorsionism editorial halucinant, care trece încet în zona ridicolului copios.

E simplu să observăm ridicolul situaţiei dacă reducem lucrurile la cea mai simplă ecuaţie a acestei situaţii: servitorii umili ai unui infractor pretind că luptă acum pe viaţă şi pe moarte cu cei care au comis fapte ca cele care leau băgat la puşcărie patronul. Sunt ca nişte prostituate bătrâne şi urâte care se îmbracă în straie călugăreşti şi pozează în virgine ţinând lecţii de morală în piaţa publică chiar în faţa foştilor clienţi.

Treaba asta cu santajul la Firea e de un penibil absolut. E suficient sa citesti descrierea infractiunii din Codul Penal pentru a pricepe de ce e o plangere aiurea. Firea nu cred ca pricepe asa ceva, dar Bolcas sigur stie ca e o prostie. Insa o tine langa, pentru audienta lui Felix TV. Jalnic.

I-a cerut Basescu clientei lui Bolcas “sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva” pentru a dobandi el vreun “folos nepatrimonial”?

Lipseste clar cel putin acest element constitutiv al infractiunii. Nici ca simpla amenintare nu o poti incadra pentru ca lipsesc si acolo elemnte constitutive.

Deci, e circ penibil pentru naivi si butaforie pentru Felix TV, ca vad ca si-a trimis Voiculescu si figurantii la Parchet ….

Art. 207 Şantajul (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

Nici macar amenintare nu este:

1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane”

Sursa: Pagina de Facebook Madalin Bot

Când Parchetul General a făcut primele audieri în dosarul deschis după plângerea senatoarei PSD Gabriela Vrânceanu Firea, contorsioniştii infractorului Voiculescu au reuşit să atingă o nouă culme a penibilului. Primul trust de presă din România trimis în judecată pentru şantaj înfiera cu mânie proletară „actul de şantaj ordinar” comis împotriva Gabrielei Firea.

Românii au o vorbă simplă pentru astfel de situaţii: Hoţul strigă hoţii!

Validând acţiunile DNA care vizează acum adersarii politici ai lui Voiculescu, pentru a-i alina acestuia detenţia, servitorii lui Felix fac ceva senzaţional, fără să realizeze. Ei spun publicului lor, pe banii mogulului puşcăriaş, că patronul lor este la penitenciar pe bună dreptate pentru că numai acolo e locul celor care comit anumite fapte. Amuzant, nu-i aşa?

Contorsioniştii lui Felix au ajuns în această situaţie paradoxală pentru că nu înţeleg care este diferenţa între cel care apără persoane şi cel care apără principii. Persoanele se schimbă, principiile rămân mereu la fel. Când aperi un principiu nu rişti niciodată să ajungi în situaţia de a te contrazice singur.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

BĂSESCU ÎNVINUIT DE PÎCCJ PENTRU ȘANTAJAREA ȘANTAJISTEI FIREA. VEZI CUM ÎȘI ȘANTAJA FIREA VICTIMELE

Sursa: Curentul

Celebra șantajistă Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele-etc., declarată irevocabil de ÎCCJ în această postură după ce a șanatajat-o pe membra CNA Narcisa IORGA s-a remarcat și în interceptările telefonice din DOSARUL DE SPIONAJ al PRIVATIZĂRILOR STRATEGICE că îl șantaja pe Dorinel Mucea. PSD-ista are o experiență bogată în șantaje așa cum ziarul CURENTUL dezvăluia încă din 2010.

CITEȘTE CUM ÎL ȘANTAJA FIREA PE UN INCULPAT DE SPIONAJ

CITEȘTE CUM ÎL ȘANTAJA FIREA PE UN OM DE AFACERI

Fostul președinte Traian Băsescu s-a prezentat miercuri la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-i fi adusă la cunoștință învinuirea, context în care apărătorii acestuia au solicitat un termen pentru consultarea dosarului, precizează PÎCCJ într-un comunicat transmis presei.

“Azi, 18 martie 2015, domnul Băsescu Traian s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-i fi adusă la cunoștință învinuirea, context în care apărătorii acestuia au solicitat un termen pentru consultarea dosarului. În cauza constituită ca urmare a plângerii formulate de către doamna Firea Gabriela, procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică au dispus, prin ordonanța din data de 11 martie 2015, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de domnul Băsescu Traian sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj”, se arată în comunicatul Parchetului General.

Traian Băsescu nu a dorit să facă declarații presei nici la intrarea în și nici la ieșirea din sediul Parchetului General. El era așteptat de aproximativ 20 de protestatari, care strigau lozinci împotriva lui.

La întâlnirea dintre Traian Băsescu și procurori a asistat și avocatul Gabrielei Firea, Lucian Bolcaș, acesta declarând că fostul președinte a avut un comportament normal, ca oricare suspect chemat la Parchet.

Senatoarea PSD Gabriela Firea a depus pe 16 aprilie 2014 o plângere penală în care îl acuza pe șeful statului de la acea dată, Traian Băsescu, de amenințare și șantaj în legătură cu declarațiile pe care acesta le-a făcut în cadrul unei emisiuni televizate.

În denunțul depus împotriva lui Traian Băsescu la Parchetul General se arată: “Într-un interviu la postul de televiziune Realitatea TV, difuzat în seara zilei 13.04.2014, în cadrul emisiunii ‘Jocuri de putere’, referindu-se la activitatea parlamentară a dnei senator Firea Gabriela, în cadrul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea legalității achiziției terenurilor din zona comunei Nana, județul Călărași, a afirmat: ‘Mai bine ar sta în banca ei și s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moșia soțului ei unde este primar, că s-ar putea să nu-l găsească într-o zi acasă dacă… Nu-i atentă… Înțeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele'”.

În data de 18 aprilie, Parchetul General a anunțat că a deschis un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, însă procurorii au dispus suspendarea anchetei, deoarece președintele se bucura de imunitate.

Procurorii au reluat ancheta în acest dosar după ce Traian Băsescu și-a încheiat mandatul și a rămas fără imunitate.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,